Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 60/2010. Curtea de Apel Suceava
Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 271 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 60
Ședința publică din 04 februarie 2010
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Hetriuc Laurențiu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
La ordine, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații și și de către partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 245 din 10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 03 februarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 04 februarie 2010.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 559 din 26 iunie 2009, Judecătoria Rădăuțil -a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5.12.1955 în or., jud. S, cu același domiciliu nr. 1640, jud. S, studii 8 clase, căsătorit, agricultor, cu antecedente penale, posesor al BI seria - nr. - elib. de Poliția, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.271 al.2, 3.pen. la 6(șase) luni închisoare.
În temeiul art. 71.pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pen.
Prin aceeași sentință, Judecătoria Rădăuția condamnat-o pe inculpata, fiica lui și, născută la data de 10.08.1958 în or., jud. S, cu același domiciliu stabil nr. 1640, căsătorită, studii 10 clase, agricultoare, posesoare a BI seria - nr.-, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 al. 2,3.pen. la 6(șase) luni închisoare, parte vătămată fiind, domiciliată în or., nr.1328, jud.
În temeiul art. 71.pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II a și lit.b pen.
În baza disp. art. 81 al.1 pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit conform art.82 al.1 pen. atrăgându-se atenția inculpatei asupra disp. art. 83.pen.
În baza disp. art. 71 al.5 pen. a suspendă condiționat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Inculpații și au fost obligați să-i plătească părții vătămate suma de 3.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile și 1.000 lei, cheltuieli de judecată, precum și câte 150 lei fiecare cheltuieli judiciare datorate statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți nr. 2005/P/14.04.2008, au fost trimiși în judecată inculpații și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 al.2,3 pen. parte vătămată fiind.
Din actul de sesizare al instanței, în urma cercetărilor efectuate, instanța a reținut că între învinuiții și și partea vătămată există o stare conflictuală mai veche generată de faptul că aceștia o împiedică pe partea vătămată să folosească o suprafață de teren, deși a fost pusă în posesie de mai multe ori de către executorul judecătoresc.
Astfel, ca urmare a admiterii unei acțiuni în revendicare, a fost obligată prin sentința civilă nr. 4021/1993 a Judecătoriei Rădăuți să-i predea părții vătămate suprafața de 16,97 ari teren situată în intravilanul comunei.
Hotărârea a fost pusă în executare la data de 9.08.1995 însă, întrucât nu a fost respectată de inculpați, prin sentința penală nr. 1093/2.10.1996, aceștia au fost condamnați cu amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 al.2 pen. prin aceeași sentință restabilindu-se situația anterioară, restabilirea adusă la îndeplinire de executorul judecătoresc la data de 19.05.1999.
Cum, inculpații nu au respectat această măsură în dosarul penal nr.24/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți au fost sancționați administrativ cu amendă, partea vătămată fiind din nou pusă în posesie cu terenul respectiv la data de 28.03.2001.
Nici de această dată inculpații nu au respectat hotărârile judecătorești, astfel că prin sentința penală nr. 2379/27.02.2002 a Judecătoriei Rădăuți rămasă definitivă prin decizia penală nr. 455/27.05.2002 a Tribunalului Suceava, inculpații au fost condamnați la pedepse de 3 și respectiv 6 luni închisoare, prin hotărâre dispunându-se din nou repunerea părților în situația anterioară.
Executorul judecătoresc a procedat la o nouă punere în posesie la data de 5.05.2004 însă, după predarea terenului din litigiu părții vătămate de către executorul judecătoresc, inculpații au scos Ť.i ocupând din nou terenul.
Ca urmare, prin decizia penală nr.4/9.01.2006, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2203/P/2005, inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 al.2 pen. la pedeapsa amenzii în cuantum de câte 1.500 lei fiecare, dispunându-se repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării inculpaților să-i predea părții vătămate suprafața de 16,87 ari teren.
În vederea punerii în executare a acestei hotărâri, la data de 7.06.2007 la fața locului s-a deplasat un executor din cadrul Biroului Asociați Executori Judecătorești " " care a procedat la predarea terenului părții vătămate, procesul-verbal încheiat fiind comunicat și inculpaților, terenul fiind delimitat cu 4 Ť. care au fost smulși ulterior de către aceștia.
La data de 2.07.2007, partea vătămată a plătit două persoane pentru a ridica un gard între locuința sa și locuința inculpaților și pe aliniamentul stabilit de către executorul judecătoresc, dar în momentul în care cei doi muncitori s-au deplasat la fața locului pentru a construi gardul au fost amenințați cu moartea și acte de violență de către inculpați cărora le-au spus că indiferent de consecințele care vor urma nu vor permite construirea acestui gard și nu sunt de acord să respecte vreuna din hotărârile judecătorești date anterior cu privire la acel teren.
Instanța de fond a mai reținut că inculpații au afirmat aceleași lucruri și în fața organelor de poliție când acestea s-au deplasat la fața locului la data de 3.07.2007, pentru a verifica cele reclamante de partea vătămată, astfel că s-a reținut în sarcina inculpaților săvârșirea aceleiași infracțiuni de nerespectare a hotărârilor judecătorești în forma prev. de art.271 al.3 pen.
Faptele reținute în sarcina inculpaților au fost stabilite și probate cu plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de executare, hotărârile judecătorești pronunțate în litigiu cu privire la acest teren, declarațiile martorilor,.
Audiați, inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei, au susținut pe tot parcursul procesului că terenul aparține mamei inculpatului, respectiv soacrei inculpatei, că terenul a fost în permanență lucrat de aceasta, iar inculpatul că nu o să-i elibereze terenul părții vătămate să îl folosească și nu este de acord să plătească daunele cauzate acesteia.
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar, având în vedere și susținerile inculpaților și a părții vătămate, cât și hotărârile judecătorești pronunțate anterior, refuzul sistematic al inculpaților de a respecta repunerea în situația anterioară și refuzul de aol ăsa pe partea vătămată să-și folosească terenul proprietatea sa, ocuparea abuzivă, înlăturarea semnelor de hotar în mod repetat de către inculpați, la îndeplinire de către executorul judecătoresc, având în vedere probele administrate în cauză și poziția exprimată de inculpați, prin amenințări și violență, instanța de fond a apreciat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești în forma prev. de art.271 al.2, 3.pen. pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care au fost condamnați.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, prima instanță a avut în vedere atât gravitatea faptei săvârșite, împrejurările în care s-a săvârșit aceasta, pericolul social sporit al faptei, cât și persoana inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea faptelor, deși au fost condamnați în mod sistematic fiindu-le aplicate mai multe pedepse atât cu amendă cât și prin suspendarea condiționată a pedepselor aplicate, și refuzul de a se conforma hotărârilor judecătorești.
Având în vedere contribuția fiecăruia dintre inculpați și atitudinea acestora cu privire la nerespectarea dreptului de proprietate al părții vătămate, instanța de fond a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei pentru inculpatul este aplicarea unei pedepse cu închisoarea în regim privativ de libertate pe durata executării acesteia, și interzicerea drepturilor prev. de art.64 pen. în condițiile art.71 pen.
În ceea ce o privește pe inculpata, soția inculpatului, prima instanță i-a aplicat aceeași pedeapsă pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni în condițiile reținute, iar ca modalitate de executare a pedepsei s-a dispus suspendarea condiționată a acesteia în condițiile art.81 al.1 pen. apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și și partea vătămată.
Inculpații, în susținerea apelului, au solicitat, în principal, achitarea lor în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, considerând că nu sunt date în cauză condițiile infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în primă fază.
În subsidiar, în cazul în care se reține că se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care sunt cercetați, au solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de către instanța de fond.
Partea vătămată apelantă, prin apărătorul său ales, în susținerea apelului a apreciat că, în ceea ce privește latura penală a cauzei, pedepsele ce au fost aplicate inculpaților anterior s-au dovedit nejustificat de blânde și de-a dreptul încurajatoare, solicitând ca prin decizia ce se va pronunța și prin modificarea sentinței penale a Judecătoriei Rădăuți, să fie "ajutați" inculpații să înțeleagă că o hotărâre rămasă irevocabilă trebuie respectată și că aceasta se poate face prin aplicarea de sancțiuni mult mai aspre. De asemenea, consideră că instanța de fond a fost foarte blândă condamnându-l pe inculpatul doar la 6 luni închisoare, coborând pedeapsa sub minimul special fără a se determina vreo circumstanță atenuantă în ceea ce-l privește, iar pe inculpata condamnând-o tot la pedeapsa de 6 luni însă cu suspendarea executării pedepsei, sens în care se impune redozarea pedepselor aplicate inculpaților, în sensul de a se da eficiență unei hotărâri judecătorești irevocabile pentru că, dacă nu sunt condamnați prin privare de libertate, aceștia, nici de această dată, nu vor respecta această sentință judecătorească.
Partea vătămată a criticat sentința primei instanțe și sub aspectul laturii civile, în sensul că i-a fost acordată doar suma de 3.000 lei cu mențiunea "daune datorate ca urmare a nefolosirii terenului ocupat de inculpat" în condițiile în care a solicitat despăgubiri în cuantum de 41.000 lei (RON) - daune materiale și morale, fără ca instanța de fond să motiveze în vreun fel neacordarea pretențiilor civile formulate.
Prin decizia penală nr. 245/10.11.2009 a Tribunalului Suceava au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații apelanți și și de partea vătămată - apelantă împotriva sentinței penale nr. 559 din 26 iunie 2009 pronunțată de judecătoria Rădăuți; prin aceeași decizie, apelanții au fost obligați să plătească statului cheltuielile judiciare din apel.
În motivarea soluției din apel Tribunalul a reținut următoarele:
Din probatoriul administrat în cauză reiese că între inculpații și și partea vătămată există o stare conflictuală mai veche generată de faptul că aceștia o împiedică pe partea vătămată să folosească o suprafață de teren, deși a fost pusă în posesie de mai multe ori de către executorul judecătoresc.
Astfel, ca urmare a admiterii unei acțiuni în revendicare, mama inculpatului și soacra inculpatei, a fost obligată prin sentința civilă nr. 4021/1993 a Judecătoriei Rădăuți să-i predea părții vătămate suprafața de 16,97 ari teren situată în intravilanul comunei.
Hotărârea a fost pusă în executare la data de 9.08.1995 însă, întrucât nu a fost respectată de inculpați, prin sentința penală nr. 1093/2.10.1996, aceștia au fost condamnați cu amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 al.2 pen. prin aceeași sentință restabilindu-se situația anterioară, restabilire ce a fost adusă la îndeplinire de executorul judecătoresc la data de 19.05.1999.
Cum, inculpații nu au respectat această măsură în dosarul penal nr. 24/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți au fost sancționați administrativ cu amendă, partea vătămată fiind din nou pusă în posesie cu terenul respectiv la data de 28.03.2001.
Nici de această dată inculpații nu au respectat hotărârile judecătorești, astfel că prin sentința penală nr. 2379/27.02.2002 a Judecătoriei Rădăuți rămasă definitivă prin decizia penală nr. 455/27.05.2002 a Tribunalului Suceava, inculpații au fost condamnați la pedepse de 3 și respectiv 6 luni închisoare, prin hotărâre dispunându-se din nou repunerea părților în situația anterioară.
Executorul judecătoresc a procedat la o nouă punere în posesie la data de 5.05.2004 însă, după predarea terenului din litigiu părții vătămate de către executorul judecătoresc, inculpații au scos Ť.i ocupând din nou terenul.
Ca urmare, prin decizia penală nr. 4/9.01.2006, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2203/P/2005, inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 al.2 pen. la pedeapsa amenzii în cuantum de câte 1.500 lei fiecare, dispunându-se repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării inculpaților să-i predea părții vătămate suprafața de 16.87 ari teren.
În vederea punerii în executare a acestei hotărâri, la data de 7.06.2007 la fața locului s-a deplasat un executor din cadrul Biroului Asociați Executori Judecătorești " " care a procedat la predarea terenului părții vătămate, procesul-verbal încheiat fiind comunicat și inculpaților, ocazie cu care terenul a fost delimitat cu 4 Ť. care au fost smulși ulterior de către aceștia.
La data de 2.07.2007, partea vătămată a plătit două persoane pentru a ridica un gard între locuința sa și locuința inculpaților și pe aliniamentul stabilit de către executorul judecătoresc, dar în momentul în care cei doi muncitori s-au deplasat la fața locului pentru a construi gardul au fost amenințați cu moartea și acte de violență de către inculpați, care le-au spus că indiferent de consecințele care vor urma nu vor permite construirea acestui gard și nu sunt de acord să respecte vreuna din hotărârile judecătorești date anterior cu privire la acel teren. Inculpații au afirmat aceleași lucruri și în fața organelor de poliție când acestea s-au deplasat la fața locului la data de 3.07.2007, pentru a verifica cele reclamante de partea vătămată, astfel că s-a reținut în sarcina inculpaților săvârșirea aceleași infracțiuni de nerespectare a hotărârilor judecătorești în forma prev. de art.271 al.3 pen.
Susținerea inculpaților că fapta de nerespectare a hotărârilor judecătorești nu există, fapt pentru care se impune achitarea lor potrivit art. 11 pct. lit. a) raportat la art. 10 lit. a) Cod procedură penală, nu este întemeiată, întrucât din probele administrate în cauză reiese fără nici un dubiu că fapta acestora de nerespectare a hotărârilor judecătorești există, materializându-se prin acțiunea acestora de a smulge un număr de patru Ť. plantați cu ocazia punerii în posesie a părții vătămate la data de 7.06.2007 de către un executor din cadrul Biroului Asociați Executori Judecătorești " " R potrivit procesului - verbal nr. 320 din 07.06.2007, procesul-verbal încheiat fiind comunicat și inculpaților, terenul fiind delimitat cu cei 4 Ť. care au fost smulși ulterior de către aceștia.
Totodată, la data de 02.07.2007 inculpații și s-au opus construirii unui gard de către două persoane plătite de partea vătămată, prin amenințarea cu moartea și cu acte de violență asupra acestora, aspecte relatate atât de partea vătămată, cât și de martorii și, care au fost solicitați să construiască acel gard, care reies totodată și din declarațiile celorlalți martori audiați în cauză. Ba mai mult, chiar în fața organelor de poliție, inculpații au declarat că nu înțeleg să respecte hotărârile judecătorești, aspect consemnat în procesul verbal de constatare la fața locului din data de 03.07.2007, încheiat de către Poliția orașului a doua zi după săvârșirea infracțiunii.
Drept urmare în mod temeinic și legal prima instanță a constatat că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută și pedepsită de art. 271 alin.2 și 3 Cod penal cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Inculpaților, deși nu sunt la prima abatere de acest fel, li s-a aplicat o pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a i se suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate, instanța constată că pentru a putea dispune suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată acestui inculpat, trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal. Printre acestea este și cea prevăzută de alin.1 lit. c), anume ca instanța să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Așa cum reiese din dosarul cauzei inculpații au săvârșit mai multe infracțiuni de nerespectare a hotărârilor judecătorești și, deși au fost sancționați de mai multe ori pentru această infracțiune cu amendă penală, acesta nu a înțeles să respecte sentința civilă nr. 4021 din 5 octombrie 1993 Judecătoriei Rădăuți, prin care autoarea inculpatului a fost obligată să predea părții vătămate suprafața de 16,07 ha teren, situată în V satului. Ba mai mult, în această activitate infracțională inculpatul a antrenat-o și pe soția sa, inculpata. Ca urmare nu există nici un indiciu care să ne ducă la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins în ceea ce-l privește pe inculpatul chiar și fără executarea acesteia, astfel că nu este dată în cauză condiția prevăzută de art. 81 alin.1 lit. c) Cod penal.
În ceea ce privește apelul părții vătămate apreciem că și acesta este nefondat, întrucât instanța de fond a respectat criteriile de individualizare a pedepsei. Astfel au fost respectate limitele de pedeapsă prevăzute de lege, art. 271 alin. 2 și 3 teza a I-a Cod penal, de minim 6 luni și maxim 3 ani și au fost avute în vedere criterii de individualizare a pedepsei, precum gradul de pericol social al faptei săvârșite, acesta fiind relativ redus dacă avem în vedere modul de săvârșire a faptei, prin amenințări, fără însă a fi semne vădite că se va trece la aplicarea acestora și faptul că suprafața de teren cu privire la care nu a fost respectată hotărârea judecătorească este relativ mică și deci consecința sub aspect patrimonial este destul de redusă.
Chiar dacă anterior inculpaților li s-au mai aplicat o serie de amenzi penale acestea nu pot prin ele însele să ducă la o agravare a pedepsei aplicate acestora, atât timp cât nu se pot reține în sarcina inculpaților circumstanțe agravante în sensul art.75 Cod penal sau recidiva așa cum prevede art. 37 Cod penal.
S-a apreciat că este nefondată și solicitarea părții vătămate de a i se aplica inculpatei o pedeapsă cu executare, întrucât aceasta a fost antrenată în activitatea de nerespectare a hotărârilor judecătorești de către inculpatul care este soțul ei. S-a apreciat, totuși, că față de persoana inculpatei și comportamentul acesteia, aceasta fiind mai puțin înrăită decât inculpatul, scopul pedepsei poate fi atins în ceea ce o privește, chiar fără executarea pedepsei. Aceasta se poate datora și exemplului pe care îl va avea ca urmare a faptului că soțul său va executa pedeapsa aplicată. Totodată, s-a considerat că inculpata scăpând pentru o perioadă de influența soțului ei va avea răgazul necesar să se gândească dacă merită să persevereze în nerespectarea hotărârii judecătorești.
Cu privire la daunele civile, s-a apreciat că suma de 3.000 lei acordată părții vătămate cu titlu de despăgubiri civile, ca urmare a nefolosirii terenului este îndestulătoare, partea vătămată nedovedind că a suportat un prejudiciu mai mare.
Pentru aceste considerente instanța de apel în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații apelanți și și de partea vătămată - apelant împotriva nr. 559 din 26 iunie 2009 pronunțată de judecătoria Rădăuți.
Având în vedere că prin promovarea unor apeluri nefondate părțile au determinat statului cheltuieli judiciare în baza art. 192 alin. 2.C.P.P. tribunalul i-a obligat pe fiecare dintre apelanți la plata sumei de 100 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii penale, în termenul legal, au declarat recurs inculpații și și partea vătămată.
În motivarea recursului declarat de către inculpații și, aceștia din urmă au arătat că în speță este incidentă cauza de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prev. de art. 10 lit. a Cod de procedură penală "fapta nu există"(sub acest aspect recurenții au arătat că nici un mijloc de probă nu demonstrează prezența executorului la terenul în litigiu și că ei că ar fi scos Ť.i ce delimitau acest teren sau că s-ar fi opus la construirea unui gard de către părțile vătămate pe terenul în cauză; au mai arătat recurenții că terenul în cauză este lucrat în fapt de către R și nu de către ei.
Au mai solicitat recurenții, în subsidiar, ca în situația în care se va reține vinovăția lor, să fie reindividualizată pedeapsa aplicată inculpatului în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 Cod penal.
În drept, recurenții și au invocat cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 9 și 14 din Codul d e procedură penală.
În motivarea recursului declarat, partea vătămată a arătat că pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt prea blânde în raport de fapta comisă, că s-au acordat daune materiale într-un cuantum prea mic și că în mod greșit cei doi inculpați nu au fost obligați și la plata de daune morale.
În drept, recurenta a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 14, 18 și 10 din Codul d e procedură penală.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 2 raportat la art. 38514Cod procedură penală și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește latura penală a cauzei, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză.
Rezultă din materialul probator că între inculpații și și partea vătămată există o stare conflictuală mai veche, generată de un litigiu privitor la o suprafață de 16,97 ari teren situată în intravilanul comunei, jud. S; astfel, prin sentința civilă nr. 4021/1993 a Judecătoriei Rădăuți, ca urmare a admiterii unei acțiuni în revendicare, mama inculpatului, a fost obligată, să-i predea părții vătămate suprafața de 16,97 ari teren situată în intravilanul comunei, jud. S; hotărârea a fost pusă în executare la data de 9.08.1995 însă, întrucât nu a fost respectată de inculpați, prin sentința penală nr.1093/2.10.1996, aceștia au fost condamnați cu amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 al.2 pen. prin aceeași sentință restabilindu-se situația anterioară, restabilire ce a fost adusă la îndeplinire de executorul judecătoresc la data de 19.05.1999; cum, inculpații nu au respectat această măsură în dosarul penal nr. 24/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți au fost sancționați administrativ cu amendă, partea vătămată fiind din nou pusă în posesie cu terenul respectiv la data de 28.03.2001; nici de această dată inculpații nu au respectat hotărârile judecătorești, astfel că prin sentința penală nr. 2379/27.02.2002 a Judecătoriei Rădăuți rămasă definitivă prin decizia penală nr. 455/27.05.2002 a Tribunalului Suceava, inculpații au fost condamnați la pedepse de 3 și respectiv 6 luni închisoare, prin hotărâre dispunându-se din nou repunerea părților în situația anterioară; executorul judecătoresc a procedat la o nouă punere în posesie la data de 5.05.2004 însă, după predarea terenului din litigiu părții vătămate de către executorul judecătoresc, inculpații au scos Ť.i ocupând din nou terenul; ca urmare, prin decizia penală nr. 4/9.01.2006, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2203/P/2005, inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 al.2 pen. la pedeapsa amenzii în cuantum de câte 1.500 lei fiecare, dispunându-se repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării inculpaților să-i predea părții vătămate suprafața de 16,87 ari teren; în vederea punerii în executare a acestei hotărâri, la data de 7.06.2007 la fața locului s-a deplasat un executor din cadrul Biroului Asociați Executori Judecătorești " " R care a procedat la predarea terenului părții vătămate, procesul-verbal încheiat fiind comunicat și inculpaților, ocazie cu care terenul a fost delimitat cu 4 Ť. care au fost smulși ulterior de către aceștia; la data de 03.07.2007, partea vătămată a plătit două persoane pentru a ridica un gard între locuința sa și locuința inculpaților și pe aliniamentul stabilit de către executorul judecătoresc, dar în momentul în care cei doi muncitori s-au deplasat la fața locului pentru a construi gardul au fost amenințați cu moartea și acte de violență de către inculpați, care le-au spus că indiferent de consecințele care vor urma nu vor permite construirea acestui gard și nu sunt de acord să respecte vreuna din hotărârile judecătorești date anterior cu privire la acel teren; inculpații au afirmat aceleași lucruri și în fața organelor de poliție când acestea s-au deplasat la fața locului, pentru a verifica cele reclamante de partea vătămată (relevant în acest sens fiind procesul verbal întocmit de către polițiști).
Această situație de fapt a fost pe deplin dovedită cu plângerea și declarațiile părții vătămate (din cursul urmăririi penale și din fața primei instanțe), procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de executare silită, copii de pe hotărârile judecătorești pronunțate în litigiu cu privire la terenul în cauză, declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu declarațiile celor doi inculpați recurenți, astfel că nu vor fi reținute criticile inculpaților recurenți privind incidența în speță a cauzei de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. a Cod de procedură penală (susținerile acestora în sensul că în cauză s-a făcut o eroare cu privire la data săvârșirii infracțiunii și că nici un mijloc de probă nu demonstrează că ei ar fi scos Ť.i de delimitare puși de către executorul judecătoresc sunt infirmate tocmai de mijloacele de probă enumerate mai sus din care rezultă fără nicio îndoială faptul că inculpații recurenți au împiedicat pe partea vătămată să folosească terenul în litigiu și că au proferat amenințări cu moartea și acte de violență la adresa acesteia și a membrilor familiei sale).
Raportat la situația de fapt reținută s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunii comise de inculpații recurenți (prev. de art. 271 alin. 2, 3 Cod penal), sancțiunile penale stabilite au fost judicios individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, iar modalitățile de executare ale acestora fiind de asemenea bine alese, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 Cod penal, astfel că nu se impune, în ceea ce îl privește pe inculpatul recurent, o redozarea a pedepsei, în sensul majorării acesteia (solicitare a recurentei parte vătămată ) sau suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art. 81 Cod penal (solicitare a recurentului inculpat ) iar în ceea ce o privește pe recurenta inculpată, o redozarea a pedepsei, în sensul majorării acesteia (solicitare a recurentei parte vătămată ).
În ceea ce privește solicitarea inculpatului recurent de a i se suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate, instanța de recurs constată că aceasta este neîntemeiată. Pentru a se putea dispune suspendarea condiționată a unei pedepse, trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, printre care și cea prevăzută de alin. 1 lit. c), și anume, instanța să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Ori tocmai această ultimă condiție nu este îndeplinită în speță.
Instanța de recurs s-a oprit în cadrul acestei analize asupra elementelor ce caracterizează persoana recurentului inculpat, reținând că acesta a dat dovadă de perseverență în activitatea infracțională, el fiind condamnat anterior, în repetate rânduri, tot pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. de art. 271 Cod penal (în legătură cu aceeași suprafață de teren), astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia.
În atare situație, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a organelor în drept ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpatului recurent impresia că poate persista în activitatea ilicită, în condițiile în care, acesta nu a înțeles să-și corijeze comportamentul, ignorând în continuare valorile fundamentale ocrotite de lege, prin normele dreptului penal și procesual penal și avertismentele ferme date de societate, prin instanțele de judecată, dovedind în acest mod lipsa de efect educativ a pedepselor anterior aplicate.
Referitor la inculpata recurentă, instanța de recurs apreciază că este îndeplinită și condiția prev. de art. 81 lit. c Cod penal, în condițiile în care implicarea acesteia în activitatea infracțională a fost relativ mai redusă decât a inculpatului recurent (implicarea inculpatei recurente în acțiuni de împiedicare a folosinței terenului de către partea vătămată datorându-se tocmai acestuia din urmă).
Curtea nu va reține nici critica părții vătămate recurente în sensul că ambilor inculpați recurenți li s-au aplicat nejustificat pedepse sub minimul special prevăzut de norma de incriminare. Ambilor inculpați recurenți li s-au aplicat câte o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 alin. 2, 3 Cod penal (infracțiune sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani); deci pedeapsa a fost aplicată în limitele legale.
Prin urmare, contrar celor susținute de către recurenți, instanța de recurs apreciază că în speță nu sunt date cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 9, 14 și 18 din Codul d e procedură penală, în ceea ce privește latura penală a cauzei.
Referitor la latura civilă a cauzei Curtea constată că în mod corect prima instanță și instanța de apel au reținut că în ceea ce îi privește pe inculpații recurenți sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. cod civil (respectiv, existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite a inculpaților, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și vinovăția celor ce au cauzat prejudiciul). De asemenea, în mod corect s-a stabilit că partea civilă suma ca urmare a nefolosirii terenului în cauză, a suferit o pagubă materială de 3.000 lei și că nu a probat existența altor pagube materiale suferite după ultima punere în posesie cu trenul amintit (existența unui număr de 10 brazi tăiați de pe terenul său sau deteriorarea instalației sanitare de la casă) deși în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil sarcina probei în acest sens îi incumba (daunele solicitate pentru nefolosirea terenului în cauză încă din 1993 nu pot fi avute în vedere în cauza de față, acestea trebuind solicitate de către partea vătămată în procesele penale anterioare având ca obiect infracțiunea prev. de art. 271 Cod penal ori separat pe calea unei acțiuni civile; nu pot face obiectul cauzei de față decât daunele pentru nefolosirea terenului din momentul săvârșirii infracțiunii ce face obiectul cauzei de față, după ultima punere în posesie a părții civile de către executorul judecătoresc; prin urmare criticile părții civile recurente în acest sens nu vor fi reținute). Cu toate acestea, în mod eronat atât prima instanță cât și instanța de apel au considerat că partea civilă nu este îndreptățită să primească daune morale (fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod de procedură penală).
Din această perspectivă, prin împiedicarea părții civile să folosească terenul deținut în baza unei hotărâri judecătorești (prin acte de amenințare), acesteia din urmă i s-a adus o atingere a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar suferințele psihice provocate de atari acțiuni ale inculpaților recurenți, pot și trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, este de reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele împiedicării părții civile prin acte de amenințare să folosească terenul deținut în baza unei hotărâri judecătorești.
Pentru toate aceste considerente Curtea apreciază că partea civilă este îndreptățită la despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 1.500 de lei.
În consecință, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate inculpații și împotriva deciziei penale nr. 245 din 10.11.2009 a Tribunalului Suceava; în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod de procedură penală, va admite recursul declarat de partea vătămată împotriva deciziei sus menționate; va casa, în parte, decizia penală nr. 245 din 10.11.2009 a Tribunalului Suceava și în parte sentința penală nr. 559/26 iunie 2009 Judecătoriei Rădăuți sub aspectul laturii civile, și în rejudecare, va înlătura dispoziția de obligare a părții vătămate la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel și va obliga inculpații în solidar să plătească părții vătămate și suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale; vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
În temeiul art. 193 alin. 6 Cod de procedură penală vor fi obligați inculpații în solidar să plătească părții vătămate suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli din recurs.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, va fi obligat fiecare inculpat recurent să plătească statului câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală celelalte cheltuieli judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate inculpații și împotriva deciziei penale nr. 245 din 10.11.2009 a Tribunalului Suceava.
Admite recursul declarat de partea vătămată împotriva deciziei sus menționate.
Casează, în parte, decizia penală nr. 245 din 10.11.2009 a Tribunalului Suceava și în parte sentința penală nr. 559/26 iunie 2009 Judecătoriei Rădăuți sub aspectul laturii civile, și în rejudecare:
Înlătură dispoziția de obligare a părții vătămate la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Obligă inculpații în solidar să plătească părții vătămate și suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Obligă inculpații în solidar să plătească părții vătămate suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli din recurs.
Obligă fiecare inculpat recurent să plătească statului câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Celelalte cheltuieli judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond:
Jud. apel:
Gh.
2 ex/22.02.2010
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Nechifor Veta, Hetriuc Laurențiu