Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 730/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.271 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.730
Ședința publică de la 8 iulie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - JUDECĂTOR 3: Constantin
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și și părțile vătămate - și, împotriva deciziei penale nr.39 A din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta inculpată, asistată de avocat G, apărător ales, lipsind inculpatul, reprezentat de avocat G, apărător ales; partea vătămată, asistată de avocat -, apărător ales, lipsind partea vătămată -, reprezentată de avocat -.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Partea vătămată invederează instanței că nu-și însușește cererea de recurs formulată de apărătorul său, aceeași poziție având și soțul său, partea vătămată -.
Avocat pentru inculpat, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului, întrucât fapta nu există.
Referitor la recursul părții vătămate, lasă la aprecierea instanței.
Avocat pentru părțile vătămate, solicită respingerea recursului inculpatului ca neîntemeiat.
Procurorul solicită respingerea recursului formulat de inculpat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpata apreciază că este nevinovată, solicitând admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 802/12.06.2008, Judecătoria Drobeta Turnu S în baza art.334 Cod pr.penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art.271 alin.1 și 3 Cod penal, în art.271 alin.2 și 3 Cod penal.
În baza art.271alin.2 și 3 Cod penal, cu art.74-76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 22.01.1930 în localitatea, județul M, domiciliat în Dr.Tr.S, Calea Sului nr.92, județul M, CNP - -, la 3 luni închisoare, în condițiile art.64 lit.a teza a II-a și b COD PENAL.
În baza art.81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
În baza art.271alin.2 și 3.Cod Penal cu art.74-76 Cod penal, a fost condamnată inculpata - fiica lui și, născută la 12.07.1958 în localitatea Dr.Tr.S, județul M, domciliată în Dr.Tr.S, Calea Sului, nr.92, județul M, CNP - -, la 3 luni închisoare, în condițiile art.64 lit.a teza a II-a și b-71 Cod penal.
În baza art.81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
S-a atras atenția ambilor inculpați asupra art.83 Cod penal.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile vătămate și - și au fost obligați inculpații la câte 300 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 01.06.2005 - și au formulat plângere penală împotriva făptuitorilor și pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută de art.271 alin.2 cod penal, arătând că aceștia au refuzat să respecte decizia civilă nr.336/4 aprilie 2003 Tribunalului Mehedinți prin care s- stabilit un drept de superficie asupra terenului pe care se află construcțiile lor și un drept de servitute pe terenul proprietatea făptuitorilor, fiind în imposibilitate să-și exercite drepturile stabilite prin hotărârea judecătorească și să folosească construcțiile proprietate personală.
Prin rezoluția nr.2288/P/2005 din 15 septembrie 2005 Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori, iar în urma plângerii formulate de petenți, prin decizia penală nr.128/17.02.2006 Tribunalul Mehedinția desființat rezoluția menționată și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de numiții și pentru infracțiunea prevăzută de art.271 urmând Cod Penal a se stabili dacă făptuitorii au respectat sau nu dispozițiile deciziei civile 336/2003 a Tribunalului Mehedinți, pusă în executare prin procesul-verbal din 18.12.2003, încheiat de executorul judecătoresc.
Prin ordonanța nr.1108/P/2006 din 12.02.2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S a dispus în baza art. 10 alin.1 lit.d scoaterea C.P.P. de sub urmărire penală a învinuiților și, pentru infracțiunea prevăzută de art.271 alin.1 și 3.Cod Penal, soluție menținută prin ordonanța nr.227/II/2/2007 din 16.04.2007 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S.
S-a mai reținut că împotriva acestor ordonanțe - și au formulat plângere conform art. 2781.C.P.P. iar prin încheierea din 19 septembrie 2007 Judecătoria Dr.Tr.S a admis plângerea, a desființat cele două ordonanțe și a reținut cauza pentru judecare.
În urma analizării probatoriului administrat în cursul judecății instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr.1050/9.02.1998 a Judecătoriei Dr.Tr.S, irevocabilă prin decizia civilă nr.3429/24 mai 1999 Curții de APEL CRAIOVA s-a constatat dreptul de proprietate al părților vătămate - și asupra construcțiilor edificate pe terenul inculpaților și și s-a constatat că părțile vătămate an un drept de superficie asupra terenului pe care s-au edificat construcțiile situate în Tr. S, Calea Sului, nr.92.
Prin decizia civilă nr.336/4 aprilie 2003 Tribunalului Mehedinți, definitivă prin decizia civilă 3812/12.11.2003 a Curții de APEL CRAIOVA, s-a instituit în favoarea părților vătămate - și un drept de superficie asupra terenului pe care sunt situate construcțiile proprietatea acestora (dreptul de proprietate asupra construcțiilor fiindu-le recunoscut prin sentința civilă 1050/1998 a Judecătoriei Dr.Tr.S) și un drept de servitute în favoarea acestora pe terenul proprietatea pârâtei, drepturi ce urmau să fie puse în executare conform schițelor la raportul de expertiză efectuat în dosarul civil.
S-a mai constatat că la data de 18 decembrie 2003, părțile vătămate au pus în executare hotărârea judecătorească, iar cu acea ocazie executorul judecătoresc a încheiat un proces-verbal în care s-a consemnat poziția inculpaților și, care au declarat că nu înțeleg să respecte obligația din titlul executor, considerând că hotărârea este nelegală. Ulterior, toate încercările părților vătămate - și de a-și exercita drepturile stabilite prin hotărârea judecătorească nu au dus la nici un rezultat, inculpații interzicându-le acestora să folosească construcțiile asupra cărora li s-a recunoscut dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească.
Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că în vara anului 2004 una din părțile vătămate a încercat să pătrundă în curte pe porțiunea pentru care s-a stabilit servitutea, pentru a ridica un gard, însă inculpatul era înarmat cu un par și o săpiță și a împiedicat- să intre, lovind-o cu parul pe partea vătămată, cei doi inculpați amenințând-o cu moartea pe partea vătămată, dacă mai revine. De asemenea martorii au mai arătat că părțile vătămate au mai încercat să pătrundă în curtea imobilului dar au fost împiedicați de inculpați care aveau convingerea că sunt proprietarii construcțiilor permițându-le părților vătămate exercitarea formală a dreptului de servitute în sensul că au fost de acord să se plimbe pe o anumită porțiune.
Față de această stare de fapt, prima instanță a apreciat că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 al.2, 3 Cod penal, deoarece prin amenințări au împiedicat părțile vătămate să folosească imobilul pe care îl dețineau în baza sentinței civile nr. 1050/1998 a Judecătoriei Dr.Tr. și să-și exercite drepturile recunoscute acestora prin decizia civilă nr.336/2003 a Tribunalului Mehedinți, reținându-se că hotărârile judecătorești nu au eficiență dacă nu se execută, întrucât numai prin aducerea lor la îndeplinire sunt efectiv ocrotite valorile sociale protejate de lege.
La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați s-a avut în vedere modalitatea de săvârșire a faptelor, gradul de pericol social al acestora, împrejurarea că părțile sunt rude și se află în relații tensionate, că inculpații nu au antecedente penale și au avut o poziție procesuală oscilantă.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat apel inculpații și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin concluziile scrise formulate de avocatul apelanților inculpați au fost dezvoltate motivele de apel, arătându-se că în mod eronat se consideră că locuința este deținută de către intimații părți vătămate în baza sentinței civile nr.1050/1998 care a fost pronunțată într-o acțiune în constatare, ci nu într-o acțiune în revendicare. S-a mai susținut că, intimații au promovat o acțiune în revendicare împotriva apelanților inculpați însă a fost respinsă, concluzionându-se că nu se pot câștiga în penal drepturi care nu au fost obținute pe cale civilă. Referitor la dreptul de superficie stabilit în favoarea intimaților părți vătămate,
s-a susținut că apelanții inculpați nu se opun folosirii acestuia dacă intimații nu comit acțiuni de provocare. Prin aceleași concluzii s-a mai arătat că apelanții inculpați sunt posesorii de fapt și de drept ai bunurilor, intimații părți vătămate nedovedind că sunt proprietarii de drept ai acestora, întrucât nu au câștigat acțiunea în revendicare și nici nu au obținut evacuarea apelanților inculpați. O ultimă critică a vizat faptul că martorii audiați în cauză s-au referit la fapte petrecute în anul 2003, ci nu în anul 2004 cum au susținut aceștia și deși s-a solicitat reaudierea martorilor, cererea a fost respinsă, aspect important în cauză, deoarece pentru faptele petrecute în 2003 poate fi invocată autoritatea de lucru judecat.
Prin decizia penală nr.39 A din 6 aprilie 2009, Tribunalul Mehedinți, a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat în parte sentința, în sensul că în baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus față de ambii inculpați, suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata termenului de încercare stabilit pentru pedeapsa principală.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr.802/12.06.2008 pronunțată de Judecătoria Tr. S prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform art.371 alin 2.C.P.P. s-a apreciat că apelurile sunt fondate, însă nu pentru motivele invocate, ci pentru motivele care se vor constata din oficiu:
Din analiza materialului probator existent în dosar - hotărâri judecătorești civile, procese verbale de executare, declarațiile intimaților părți vătămate, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile apelanților inculpați rezultă că părțile în cauză sunt rude - apelantul inculpat este tatăl intimatei părți vătămate și al apelantei inculpate. Relațiile dintre părți s-au tensionat din momentul în care prin sentința civilă nr. 1050/1998 pronunțată de Judecătoria Tr. S, irevocabilă prin decizia civilă nr.3429/1999 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s-a constatat că intimații părți vătămate - și sunt proprietarii unor construcții și că un drept de superficie asupra terenului pe care s-au edificat construcțiile aflate în Tr. S, Calea Slui nr.92.
Ulterior, între intimații părți vătămate și apelanții inculpați s-au derulat mai multe procese civile având diverse obiecte prin care se urmărea valorificarea sentinței civile nr.1050/1998. În acest sens, prin decizia civilă nr.336/A/04.04.2003, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a instituit un drept de superficie în favoarea intimaților și - asupra terenului pe care sunt situate construcțiile proprietatea reclamanților și de asemenea prin aceeași decizie s-a instituit un drept de servitute în favoarea acelorași părți pe terenul proprietatea apelantei inculpate, prin acest din urmă drept asigurându-se accesul la grajd și cotețele de păsări.
Decizia civilă nr.336/A/2003 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.3812/ 12.11.2003 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAa fost pusă în executare de intimații părți vătămate și - la data de 18.12.2003, conform procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc. Cu acea ocazie, au fost prezente toate cele patru părți, executorul judecătoresc consemnând că apelanții inculpați și nu înțeleg să respecte această decizie pe care o consideră nelegală. La aceeași dată, executorul judecătoresc a atras atenția apelantei inculpate că "legea pedepsește nerespectarea hotărârilor judecătorești".
Împotriva deciziei civile nr.336/A/2003 apelanții inculpați și au formulat contestație la executare, iar prin decizia civilă nr.148/A/2004 Tribunalul Mehedinția respins contestația, cu motivarea că dispozitivul deciziei civile nr.336/A/2003 este clar și neechivoc, necuprinzând vreo nelămurire care să împiedice punerea în executare.
Prin urmare, s-a constatat că în momentul în care decizia civilă nr.336/A/2003 pronunțată de Tribunalul Mehedinția rămas irevocabilă, intimații părți vătămate au procedat la punerea în executare, însă apelanții inculpați au considerat această decizie "nelegală" și nu au fost de acord să o respecte, nerecunoscând intimaților drepturile consfințite prin titlul executor.
În acest sens, s-a constatat că în vara anului 2004 intimata parte vătămată s-a deplasat la imobil cu intenția de a construi un gard, aducând și materiale de construcție, însă apelantul inculpat având în mână un par și o săpiță, a lovit-o pe aceasta, după care a venit și apelanta inculpată, cei doi amenințând-o pe intimată (conform declarației martorului, care a însoțit-o pe intimată, urmând să o ajute la construirea gardului ).
De asemenea, și martorul a relatat aceleași aspecte, arătând că în vara anului 2004, fiind împreună cu și cu
, aceasta a fost lovită de tatăl său, amenințată cu moartea și insultată de către sora sa apelanta inculpată.
De altfel, din declarațiile date de apelanții inculpați cu ocazia audierii acestora de către prima instanță, rezultă că nu le recunosc intimaților părți vătămate dreptul de proprietate asupra construcțiilor, însă le respectă dreptul de servitute, în sensul că în momentul în care vin la imobil " le deschid porțile și îi lasă să se plimbe".
Prin urmare, este cert că apelanții inculpați au cunoscut despre existența hotărârii judecătorești civile, procesul desfășurându-se în contradictoriu cu aceștia și de asemenea au avut cunoștință că titlul executoriu a fost pus în executare, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 18.12.2003.
Având în vedere această stare de fapt întemeiată pe declarațiile celor doi martori oculari, la care se adaugă preexistența hotărârii judecătorești civile executorii, s-a apreciat că, în mod corect instanța de fond a reținut în sarcina apelanților inculpați și infracțiunea prev. de art.271 alin 2,3.Cod Penal, întrucât aceștia i-au împiedicat pe cei doi intimați să folosească locuința în baza unei hotărâri judecătorești, folosind amenințări și violențe.
Respectarea unei hotărâri judecătorești definitive se impune cu necesitate întrucât aceasta este prezumată legal, în mod absolut, ca reprezentând adevărul în ceea ce privește cauza în care a fost dată, însă în speță, cei doi apelanți inculpați înțeleg să respecte titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.336/A/2003, în mod formal, fără a le permite intimaților părți vătămate și - să-și exercite drepturile recunoscute prin hotărâre.
Punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive este parte a dreptului la un proces echitabil garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar punerea în executare a unei astfel de hotărâri într-un stat care respectă preeminența dreptului nu poate rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părți și nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă de timp.
În speță, s-a constatat că de la data de 18.12.2003 când executorul judecătoresc s-a prezentat și a pus în executare decizia civilă 336/A/2003 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, intimații părți vătămate nu și-au putut valorifica drepturile stabilite prin titlul executoriu, deoarece au întâmpinat opoziția constantă a apelanților inculpați în respectarea acestei decizii.
Sunt nefondate criticile formulate de apelanții inculpați în sensul că, drepturile recunoscute în favoarea intimaților părți vătămate se întemeiază pe o acțiune în constatare, cât timp sentința civilă nr.1050/1998 este definitivă și irevocabilă, iar în temeiul acestei hotărâri, prin decizia civilă 336/A/2003 intimaților părți vătămate le-au fost recunoscute dreptul de superficie și dreptul de servitute care să le permită să-și exercite drepturile de proprietate asupra construcțiilor.
De asemenea, este nefondată și critica referitoare la existența autorității de lucru judecat, întrucât din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că între aceleași părți a mai fost incident, s-au mai formulat plângeri penale de către intimații părți vătămate referitor la infracțiunea prev. de art.271 de Cod Penal către cei doi apelanți intimați inculpați, plângeri soluționate de către procuror prin soluții de neînceperea urmăririi penale.
Împotriva acestei soluții s-a formulat plângere la instanță, conform art.2781C.P.P. de către intimata parte vătămată, iar prin sentința penală nr.1840/22.06.2005 pronunțată de Judecătoria Tr. S rămasă definitivă prin decizia penală nr.987/R/21.10.2005 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a fost respinsă plângerea, iar din cuprinsul acestor hotărâri rezultă că s-a avut în vedere o sesizare adresată poliției de către intimată la data de 10.05.2004, la incident participând pe lângă cei doi apelanți inculpați și numita, rezultând că nu este identitate de părți și nici de dată între faptele reclamate.
Prin urmare, s-a constatat că motivele de apel formulate de apelanții inculpați sunt nefondate, însă din oficiu se constată că prima instanță deși le-a aplicat acestora o pedeapsă cu închisoarea în condițiile art. 81 Cod penal, a omis să dispună suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, deși avea această obligație conform art.71 alin 5 Cod penal.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, s-a apreciat că apelurile declarate în cauză sunt fondate pentru motivul constatat din oficiu, urmând să fie admise în sensul că va fi desființată parțial sentința și se va face aplicarea art.71 alin. 5 Cod penal, referitor la pedepsele accesorii.
Constatându-se că restul dispozițiilor sunt temeinice și legale, acestea urmează să fie menținute.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpații și și părțile vătămate și -.
Inculpații solicitând reaprecierea probelor și în principal, să se dispună achitarea lor, întrucât fapta nu există.
Partea vătămată arată instanței că împreună cu soțul său, - nu înțeleg să-și retragă recursurile formulate de apărătorul lor ales, dar invederează instanței că nu-și însușesc aceste recursuri.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se probele administrate, în raport de criticile aduse, precum șu din oficiu, se reține că situația de fapt este corespunzătoare acestora, precum și activităților infracționale efectiv desfășurate de fiecare inculpat în parte.
Declarațiile părților vătămate, ale inculpaților, ce fie recunosc în totalitate faptele reținute, fie parțial, se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, așa încât neexistând contradicții și nici un fel de dubii cu privire la vinovăția acestora, nu se impune achitarea inculpaților recurenți după cum o cer.
Se mai reține că prin nr.1050 din 9 februarie 1998 Judecătoriei Drobeta Turnu S, irevocabilă prin nr.3429 din 24 mai 1999 Curții de APEL CRAIOVA, s-a constatat dreptul de proprietate al părții vătămate - și asupra construcțiilor edificate pe terenul inculpaților și și s-a constatat că părțile vătămate au un drept de superficie asupra terenului pe care s-au edificat construcțiile situate în DTS, Calea Sului nr.92, iar prin nr.336 din 4 aprilie 2003 Tribunalului Mehedinți, definitivă prin nr.3812 din 12 noiembrie 2003 Curții de APEL CRAIOVA, s-a instituit în favoarea părților vătămate - și, un drept de servitute în favoarea acestora, pe terenul proprietatea inculpaților și.
Se mai reține fără nici un dubiu că la data de 18 decembrie 2003, părțile vătămate au pus în executare hotărârea judecătorească, iar cu acea ocazie inculpații au declarat că nu înțeleg să respecte obligația din titlul executor. Inculpații au avut același comportament și în vara anului 2004 când s-au opus și au împiedicat părțile vătămate să pătrundă în curte pe porțiunea pentru care aveau stabilit un drept de servitute de trecere, împrejurare în care a fost lovită și amenințată cu moartea, dacă mai revine.
Cum deci, cei doi inculpați recurenți, au împiedicat părțile vătămate să-și exercite drepturile stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile și cum s-a delimitat corect gradul de participare al fiecăruia la comiterea faptei, astfel cum s-au examinat și pedepsele aplicate, se apreciază că au fost judicios individualizate, neimpunându-se modificarea acestora.
Referitor la recursurile părților vătămate, Curtea constată că potrivit art.3852rap.la art.362 alin.2 Cod pr.penală, recursul poate fi declarat de către apărător, așa cum s-a întâmplat și în speța de față, fără a fi condiționat de însușirea acestuia de către partea apărată.
Potrivit art.3854rap.la art.369 alin.1 Cod pr.penală, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, personal sau prin mandatar special.
Cum părțile vătămate nu au înțeles să-și retragă recursurile, potrivit legii, acestea urmează a fi analizate în raport de probatoriul administrat în cauză.
Ca atare, hotărârea atacată va fi menținută, ca legală și temeinică sub toate aspectele, iar recursurile respinse, ca nefondate, potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Văzând și prevederile art.192 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și și părțile vătămate - și, împotriva deciziei penale nr.39 A din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenți la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 8 iulie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.CD
NM.
MD.
PS/16.07.2009
8 iulie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice DTS va urmări și încasa de la rec.inc. câte 350 lei, cheltuieli judiciare statului.
- Administrația Finanțelor Publice DTS va urmări și încasa de la părțile vătămate câte 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Constantin
