Nerespectarea obligațiilor de a nu transmite informații privind operațiuni ce intră sub incidența legii 656/2002 (legea 656/2002 art. 24). Decizia 500/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 1325/2/2009
338/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.500
Ședința publică din data de 07 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian
JUDECĂTOR -
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații, a ia, și împotriva Încheierii din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați, personal, asistată de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, a ia, personal, asistată de apărător ales, personal, asistat de avocat substituent al apărătorului titular, personal, asistat de apărători aleși și, personal, asistată de apărători aleși și, personal, asistat de apărător ales, intimata-parte civilă Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic și intimata - parte responsabilă civilmente SC SA prin avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar,lipsă fiindrecurenții-inculpați și, reprezentați de apărători aleși, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar, reprezentat de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, și, reprezentați de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, reprezentat de apărător - substituent al apărătorului titular - și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că Tribunalul București, Secția I Penală a trimis la dosar transcrierea înregistrării ședinței de judecată din data de 11.02.2009, după care:
Apărătorul recurentei-inculpate solicită Curții să verifice încheierea tribunalului și să constate că aceasta nu a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, astfel că inculpata nu poate avea calitatea de recurent.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu cele solicitate.
Curtea, după verificarea încheierii tribunalului, ia act că numita are calitatea de intimată, neformulând recurs în cauză.
Apărătorul recurentului-inculpat solicită Curții să constate că aceasta nu a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, astfel că inculpatul nu poate avea calitatea de recurent.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu cele solicitate.
Curtea, după verificarea încheierii tribunalului, ia act că numitul are calitatea de intimat, neformulând recurs în cauză.
Curtea pune în vedere apărătorului care asigură asistența juridică din oficiu la acest termen, să asigure apărarea recurentului - inculpat.
Apărătorul din oficiu solicită amânarea judecării cauzei pentru a studia dosarul, în vederea pregătirii apărării.
Apărătorii prezenți se opun amânării judecării cauzei, având în vedere că este al treilea termen acordat în cauză.
Apărătorul recurentei-inculpate a ia arată că îl poate substitui pe apărătorul ales al recurentului.
Curtea primește cererea și, nemaifiind cereri prealabile, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Primul apărător al recurenților-inculpați și depune la dosar motivele scrise de recurs pe care le susține oral, astfel, critică încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, în considerarea faptului că încheierea recurată încalcă dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992, întrucât motivele ce au stat la baza respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale nu fac parte din cele enumerate de textul de lege indicat. De asemenea, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică întrucât a interpretat în mod eronat conținutul cererilor de sesizare a Curții Constituționale și a pășit în mod nelegal în cercetarea fondului excepțiilor de neconstituționalitate, procedură ce revine în mod exclusiv Curții Constituționale.
Arată că excepțiile de neconstituționalitate invocate sunt admisibile, îndeplinind condițiile prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992, astfel: normele legale ale căror neconstituționalitate o solicită sunt în vigoare, au legătură cu soluționarea cauzei și prin nicio decizie anterioară a Curții Constituționale nu s-ar fi constatat neconstituționalitatea normelor criticate de apărare ca fiind neconstituționale.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, admiterea cererilor de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art. 244(5,6,7), 248 și 279 din Legea nr.297/2004 și art.90 alin.2 și 214 alin 5 Cod procedură penală, așa cum au fost formulate.
Al doilea apărător al recurenților-inculpați și subliniază aspectul particular al motivării contradictorii a hotărârii ce face obiectul recursului, solicitând a se observa că judecătorul fondului, pe de o parte, declară cererea drept prematură, iar, pe de altă parte, o dezbate atât de profund încât pășește pe tărâmul atribuțiilor Curții Constituționale. Consideră că o asemenea cerere fie este declarată prematură, fie se intră în fondul examenului de admisibilitate, cele două procedee fiind imposibil de conciliat, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Apărătorul recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, învederând că însăși instanța de fond reține că o astfel de excepție de neconstituționalitate poate fi invocată în orice stare a pricinii, deci inclusiv în momentul procesual în care se afla cauza la Tribunalul București.
Apărătorul intimatei-inculpate achiesează la concluziile antevorbitorilor, subliniind că Decizia nr.36/11.12.2006 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit cu exactitate regimul juridic al cererilor privind excepțiile de neconstituționalitate, respectiv, excepțiile se ridică în cazul procedurilor judiciare, în fața instanțelor judecătorești de orice fel și nu în cursul urmăririi penale și faptul că legiuitorul, prin reglementările pe care le-a făcut în Legea nr.47/1992 referitoare la aceste cereri, a stabilit că instanța în fața căreia se solicită trimiterea dosarului la Curtea Constituțională are obligația strictă de a verifica cele trei condiții din art. 29 din Lege nr.47/1992. De altfel, Curtea Constituțională a dat decizii în care a arătat că în situația în care s-a pronunțat deja pe o cerere respingând- ca nefondată nu ar fi un motiv de neprimire a unei noi cereri pentru că argumentele pot fi altele și Curtea își poate remodela poziția.
Apărătorul recurenților-inculpați și pune concluzii de admitere a recursurilor pentru motivele expuse de antevorbitori.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului declarat de acesta pentru motivele expuse de antevorbitori.
Apărătorul recurenților-inculpați a ia, și depune la dosar motivele scrise ale recursului declarat de inculpatul, după care având în vedere că textele ale căror neconstituționalitate se invocă au legătură directă cu cauză, au fost invocate în fața instanței și nu au mai fost declarate neconstituționale, consideră că se impune admiterea recursurilor și sesizarea Curții Constituționale.
Apărătorul recurentei-inculpate solicită a se observa că inculpata nu a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile invocate, însă a înțeles să atace încheierea prin care s-a respins această solicitare a celorlalți inculpați, întrucât, pe de o parte, dispozițiile atacate sunt incidente asupra acuzației aduse inculpatei și prin urmare au legătură indisolubilă cu soluționarea cauzei în ceea ce o privește pe inculpata, iar, pe de altă parte, motivele pentru care instanța de fond a decis să respingă această solicitare au la bază faptul că această instanță a înțeles să se substituie instanței de contencios constituțional și să emită judecăți și aprecieri care revin exclusiv Curții Constituționale, instanța de fond fiind obligată prin lege să se limiteze la a verifica dacă sunt întrunite condițiile stipulate la art.29 din Legea nr.47/1992. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de inculpați.
Apărătorul recurentului - inculpatul precizează că nu a declarat recurs, dar se raliază la recursurile formulate de ceilalți inculpați, solicitând admiterea acestora așa cum au fost formulate, fiind întrunite toate condițiile cerute de legiuitor.
Apărătorul intimatului - inculpat achiesează la concluzie antevorbitorilor. Consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.47/1992 și se impune admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și admiterea cererilor de sesizare a Curții Constituționale.
Intimata-parte civilă Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic,
solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Apărătorul intimatei SC SA solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și sesizarea Curții Constituționale cu judecarea excepțiilor, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a excepțiilor pentru sesizare a Curții Constituționale. Arată că recent Comitetul European al de Valori Mobiliare a emis primul ghid care se referă la "practicile de piață acceptate în legătură cu manipularea pieței, sugestii ale membrilor în legătură cu ceea ce aceștia consideră a fi o manipulare a pieții", idee care vădește caracterul absolut nepredictibil al normei de incriminare a cărei constituționalitate este criticată de către inculpați. Pune concluzii de admitere a recursurilor, casare a încheierii recurate și admitere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor ca neîntemeiate și menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în mod constant, că admisibilitatea, administrarea și pertinența probelor reprezintă probleme care urmează a fi reglementate de normele de drept intern, iar aprecierea lor aparține exclusiv instanțelor naționale, misiunea Curții constând doar în a se pronunța asupra modului în care au procedat instanțele naționale în această materie, respectiv dacă procedura în cauză în ansamblul ei, inclusiv în ceea ce privește administrarea probelor de instanțele naționale a avut un caracter echitabil, sens în care face referire la hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Ludi Elveției, Delta Franței, Windish Austriei, pronunțate într-o perioadă lungă de timp, din 1993 până în 2007. În ceea ce privește neconstituționalitate art.90 alin.2 Cod procedură penală și 214 alin.5 Cod procedură penală, cu privire la care se cere Curții Constituționale să se constate legalitatea unor mijloace de probă (mențiune expresă aflată la fila 4 excepției de neconstituționalitate ridicată de inculpatul ), subliniază că rolul Curții Constituționale este de a constata în ce măsură normele de drept substanțial sau procesual se suprapun pe prevederile Constituției astfel încât legiuitorul să poată corecta orice normă de drept care nu este constituțională.
În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor din Legea nr.297/2004 referitoare la caracterul vag și nepredictibil al reglementării penale în vigoare, solicită a se avea în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Cantoni contra Franței, în care se arată că datorita caracterului de generalitate al legilor si in scopul evitării unei rigidități excesive, redactarea acestora nu poate avea o precizie absoluta.
Își încheie cuvântul punând concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate.
Apărătorul recurentului, în replică, subliniază că scopul invocării excepțiilor de neconstituționalitate a normelor de drept vizate nu îl reprezintă intenția suspendării judecării cauzei, ci aspirația ca clientul său să fie judecat în baza unor norme de drept legale, corespunzătoare exigențelor europene cu privire la apărarea drepturilor fundamentale ale omului.
Recurenta - inculpată, personal, achiesează la concluziile apărătorului.
Recurenta - inculpată a ia, personal, achiesează la concluziile apărătorului.
Intimatul - inculpat, personal, achiesează la concluziile apărătorului.
Recurentul - inculpat, personal, opinează că legea este neclară și interpretabilă, solicită admiterea recursului.
Intimata - inculpată, aderă la concluziile apărătorului.
Recurentul - inculpat, aderă la concluziile apărătorului.
CURTEA
Prin încheierea din 11.02.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală, a respins ca inadmisibile cererile de sesizare a Curții Constituționale formulate de inculpații și la data de 04.02.2009, cu privire la neconstituționalitatea art. 90 alin. 2 și art. 214 alin. 5 Cod procedură penală, art. 244 alin.1,5,6,7, art. 245, 248 și 179 din Legea nr. 297/2004 și de suspendare a judecății.
S-a concluzionat că cererile sunt lipsite de interes și prematur introduse, înainte de începerea cercetărilor judecătorești.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, inculpații și, precum și alți inculpați cercetați în aceeași cauză, consemnați în partea introductivă, unde sunt specificate și motivele de recurs.
Recursurile sunt nefondate.
La termenul din 04.02.2009 inculpatul prin apărătorul său a solicitat instanței să fie trimisă cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție competentă să dispună cu privire la intervenția întreruperii cursului judecății.
Se motivează această cerere prin faptul că plângerea formulată cu privire la disjungerea cauzei față de doi inculpați, disjungere efectuată prin rechizitoriu, nu a fost soluționată nici pe cale separată astfel că practic plângerea a rămas nesoluționată.
La același termen a fost invocată de către același inculpat excepția de neconstituționalitate a disp. art.244 alin.1 și 245 alin1 din Legea nr.297/2004 privitoare la piața de capital, texte care in opinia inculpatului sunt in contradicție cu dis part.73 alin.3, 23 alin.11, art.20 și 11 din Constituție. Se motivează această cerere de sesizare a Curții Constituționale prin faptul că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis in judecată nu este clar definită in norma legală, textul fiind interpretabil și creează ambiguitate astfel că este încălcată prezumția de nevinovăție.
In ce privește pe inculpatul, acesta prin apărător a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art.90 alin.2și 214 alin.5 Cod de procedură penală, art.244 alin.5,6,7, art.248 și 279 din Legea nr.297/2004.
Se motivează aceste cereri in sensul că textul art. 90 alin.2 și al art.214 alin.5 Cod de procedură penală sunt in contradicție cu dis part.21 alin.3 din Constituția României privitor la dreptul părților la un proces echitabil precum și cu art.124 din Constituție privitor la independența și imparțialitatea justiției.
De asemenea, se arată că aceste texte exced atât dispozițiilor constituționale cât și celor ale art.6 din CEDO deoarece permit preluarea unor mijloace de probă in procesul penal contrar principiilor procesual penale și că prin aceste proceduri administrative se aduce atingere caracterului echitabil al procedurii penale ulterioare.
Mai arată că acele înscrisuri despre care se face vorbire la art.90 alin.2 Cod de procedură penală nu pot fi convertite in mijloace de probă in cadrul procesului penal, deoarece provin de la organe de stat in afara celor judiciare, de regulă administrative și care pun in pericol independența și imparțialitatea justiției, admițându-se faptul că judecătorii își pot întemeia soluția de condamnare pe acte întocmite in afara procesului penal.
Referitor la neconstituționalitatea disp. cu privire la art.244 alin.1, 5,6 și 7, art.24R și 279 din Legea n1.297/2004 se arată că aceste texte nu sunt clare, precise și predictibile, ele sunt neconforme cu exigențele constituționale și nici cu principiul legalității incriminării și a pedepsei in materie penală, deoarece principiul legalității prezintă i importanță fundamentală și reprezintă o garanție a drepturilor și libertăților omului in sensul că interzice aplicarea legii penale prin analogie.
Garanția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului decurg tocmai din situația că o faptă nu poate fi considerată infracțiune cât timp prin lege nu este calificată ca atare, cât timp legea nu definește in mod clar conținutul constitutiv al infracțiunii atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
In ce privește cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea constată că această cerere este inadmisibilă urmând să fie respinsă pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr.220/26.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București Secția I Penală a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul împotriamăsurii disjungerii dispusă prin rechizitoriul din 07.09.2006 in dosarul nr.111/D/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Această soluție a fost menținută prin decizia nr.568/25.04.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Pe de alta parte, la acest stadiu procesual când regularitatea și temeinicia rechizitoriului ca act de sesizare a instanței au fost definitiv constatate prin decizia penala nr.834/26.06.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, circuitul juridic a fost indus prin epuizarea căilor de atac și deci nu poate fi vorba despre un incident care să atragă întreruperea cursului judecății și de sesizare in acest sens a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ce privește cererile de sesizare a Curții Constituționale privitor la neconstituționalitatea textelor art.90 alin.2 și art.214 alin.5 Cod de procedură penală, precum și el celor de la art.244 aIin.1,5,6 și 7, art.245 și 248 din Legenr.297/2004 și de suspendare a judecății,Curtea le apreciază ca inadmisibile pentru următoarele considerente:
Potrivit art.21 alin.3 din Constituția României (revizuită), părțile au dreptul Ia un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil iar dreptul cetățeanului, consacrat constituțional, trebuie interpretat și aplicat conform art.20 alin.1 din legea fundamentală și in concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu tratatele la care România este parte dar și dând relevanță dispozițiilor CEDO ale curții de la Strasbourg in materie, art.6 paragraf 1.
Art.6 din convenție stabilește in paragraful 1 drepturile persoanei referitoare la: dreptul la un tribunal stabil prin lege, independent și imparțial, garanții explicite (publicitatea procesului și termenul rezonabil), garanții implicite (egalitatea armelor, principiul contradictorialității, motivarea hotărârii, precum și dreptul acuzatului de a păstra tăcerea și de a nu se incrimina).
2 al aceluiași art. prevede garanții specifice unui proces echitabil in materie penală referitoare la: dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzației, acordarea timpului și facilităților necesare pregătirii apărării, dreptul la apărare, dreptul acuzatului de a interoga martorii din proces și dreptul la asistenta gratuită a unui interpret.
Potrivit art.124 din Constituția României justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.
Conform art.29 din Legea nr.47/1992 Curtea Constituțională decide asupra neconstituționalității unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță in vigoare, respectivele prevederi să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții și să aibă legătură cu soluționarea cauzei in orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
In ce privește disp. art.90 alin.2 și 215 alin.5 Cod de procedură penală, Curtea constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite cumulativ deoarece pe de o parte Curtea Constituțională s-a pronunțat anterior prin deciziile 331/2005 și 909/2006, in sensul că aceste dispoziții nu contravin dreptului părților la un proces echitabil.
Faptul că aceste dispoziții procedural penale instituie caracterul de mijloc de probă unor procese verbale încheiate de alte organe decât cele de urmărire penală, nu înseamnă că nu pot fi combătute cu orice alte mijloace de probă in condițiile art.67 Cod de procedură penală, instanța judecătorească fiind aceea care apreciază asupra concludenței și utilității probelor cu ocazia deliberării.
De altfel, potrivit art.63 alin.2 Cod de procedură penală, instanța de judecată este aceea care face aprecierea definitivă asupra probelor, acestea neavând valoare dinainte stabilită.
a contrario ar rezulta posibilitatea accesului nelimitat la dreptul de a contesta constituționalitatea și legalitatea tuturor mijloacelor de probă ceea ce ar aduce grave prejudicii dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil ca o componentă a dreptului la un proces echitabil și in detrimentul actului de justiție. Or, in domeniul aplicării legii într-o cauză dedusă judecății, judecătorul prin statutul său de independență și imparțialitate are și competența de a decide asupra raporturilor juridice deduse judecății, a mijloacelor de probă ce sunt administrate și a normelor juridice aplicabile, astfel încât prin excepția de neconstituționaIitate invocată practic se solicită o evaluare a legalității unor mijloace de probă de către o altă autoritate decât judecătorul cauzei, ceea ce contravine principiului independenței judecătorului, cu atât mai mult cu cât sarcina administrării probelor, condiționată de caracterul concludent și util al acestora revine in acest stadiu procesual, judecătorului.
În continuarea celor expuse și pentru următoarele considerente Curtea urmează să constate că și celelalte cereri privind neconstituționalitatea dispozițiilor din Legea nr.297/2004 sunt inadmisibile.
Prin urmare, în mod corect, prima instanță a respins cererile inculpaților, în condițiile în care nici Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa textele legale criticate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, a ia, și împotriva încheierii din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact./07.05.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Viorel Adrian
