Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 501/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
419/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.501
Ședința publică din data de 07 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.87/A/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-inculpat, reprezentat de apărător desemnat din oficiu, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterior pronunțate și, pe fond, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, prin care să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 alin.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.c C.P.P. deoarece inculpatul susține că nu el se afla la volanul respectivului autoturism, în subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate în apel, și menținerea hotărârii instanței de fond prin care inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare, considerând că pedeapsa aplicată de instanța de fond este mai mult decât suficientă pentru îndreptarea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, considerând că săvârșirea celor două infracțiuni de către inculpat reiese din declarațiile acestuia de recunoaștere date în cursul urmăririi penale coroborate cu declarațiile martorilor și, persoane aflate în autoturism.
Cât privește individualizarea pedepsei, solicită a se observa că în urma deciziei pronunțate de instanța de apel s-a ajuns la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, iar prin Sentința penală nr.2381/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare din care a fost liberat condiționat, faptele din prezenta cauză fiind concurente cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentința susmenționată, astfel încât după efectuarea contopirii ceea ce va mai avea de executat inculpatul va fi doar perioada liberării condiționate, condiții în care, consideră că nu se impune reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.10/14.03.2008 pronunțată de Judecătoria C, a fost condamnat inculpatul, în baza art. 85 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.86 alin.2 din nr.OUG195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal inculpatul
având de executat pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, inclusiv cele din faza de urmărire penală.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 21.12.2003, inculpatul se afla la volanul autoturismului, cu număr de înmatriculare B-08-, și se deplasa pe. În timp ce se afla pe raza comunei, în apropierea satului, autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu un alt autoturism condus de martorul în care se afla și soțul acesteia, martorul.
După producerea incidentului, inculpatul a purtat o discuție cu cei doi martori, cărora le-a propus să nu fie anunțate organele de poliție, după care inculpatul a plecat cu autoturismul său de la locul producerii incidentului iar la aproximativ doi kilometri distanță de acest loc a abandonat propriul autoturism, unde a fost găsit de organele de poliție.
Această stare de fapt a fost reținută de instanță din declarațiile martorilor și precum și de declarațiile date de inculpat cu ocazia audierii de către organele de poliție.
Totodată, în urma cercetărilor efectuate de organele de poliție s-a stabilit că inculpatul era înregistrat la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanelor,Sectorul Regim Permise Auto și certificate de înmatriculare, cu permis de conducere categoria B eliberat la data de 25.04.1990, iar la data de 05.06.1995 acest permis i-a fost anulat în baza art. 41 din Decretul nr. 328/1966 republicat.
S-a mai stabilit că plăcuța cu număr de înmatriculare B-08- care era montată pe autoturismul condus de inculpat, aparținea unui autoturism marca Lada 1500 care aparținea tot inculpatului.
Numărul real al autoturismului condus de inculpat și implicat
în incident, fiind 18-B-5164 plăcuță ce a fost găsită de organele de poliție în portbagajul autoturism ului abandonat.
Susținerile inculpatului în sensul că nu a condus autoturismul implicat în incident nu au fost reținute de instanță, acesta neputând oferi o explicație plauzibilă prin care să poată justifica un alt mod în care ar fi putut să ajungă autoturismul proprietatea sa în apropierea bornei kilometrice 21, pe DN 3, acolo unde a fost depistat de organele de poliție.
Martorii și losefina propuși de inculpat în apărare, nu au confirmat susținerile acestuia, dimpotrivă, din declarațiile martorilor rezultă că în perioada în care inculpatul avea permisul de conducere anulat, a continuat să conducă autoturismul proprietate personală, chiar dacă acest drept îi era interzis.
Instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului de a conduce pe drumuri publice un autovehicul cu numere false de înmatriculare și fapta de a conduce pe drumuri publice a unui autovehicul după ce permisul de conducere i-a fost anulat, constituie infracțiunile prevăzute de art. 85 alin. 2 și art. 82 alin. 2 din nr.OUG 195/2002, republicată.
La stabilirea pedepselor, instanța de fond avut în vedere faptul că de la comiterea faptelor până în prezent au trecut mai bine de 4 ani, astfel încât rezonanța socială a faptelor s-a diminuat, inculpatul a deținut permis de conducere în perioada 25.04.1990 - 5.06.1995, acesta a mai suferit mai multe condamnări pentru comiterea de infracțiuni prev. de Decretul nr. 328/1966 și OUG nr. 195/2002.
De asemenea, instanța de fond a considerat că nu se impune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin nr. 1674/2000 a Judecătoriei Buftea, cu motivarea că aceasta a fost revocată prin nr.353/2004 a Judecătoriei Lehliu Gară.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria C și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Cac riticat legalitatea hotărârii judecătorești a primei instanțe, sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului la o pedeapsă egală cu minimul special al pedepsei și sub aspectul ne aplicării dispozițiilor art.83 Cp.
Astfel, în ceea ce privește nelegalitatea hotărârii judecătorești a primei instanțe,sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului la o pedeapsă egală cu minimul special al pedepsei, s-a apreciat că este neîndestulătoare.
Cu privire la nelegalitatea hotărârii judecătorești a primei instanțe, sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 83 Cp. parchetul a precizat că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea disp. art. 81, 82 Cp. pe un termen de încercare de 4 ani, prin sentința penală nr. 1678/09.11.2000 a Judecătoriei Buftea, iar faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârșite în data de 21.12.2003, înăuntrul termenului de încercare, astfel că sunt aplicabile disp.art.83 Cp. în sensul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
Inculpatul a criticat sentința primei instanțe, arătând că instanța de fond nu a fost legal sesizată, întrucât rechizitoriul nu este confirmat de procurorul ierarhic superior, nu a contopit pedeapsa aplicată cu pedepsele aplicate ulterior, și în favoarea inculpatului nu au fost administrate probe.
Pe de altă parte, se susține de către inculpat că fapta nu a fost săvârșită de acesta, că martorii au fost inf1uențați de fosta soție a inculpatului.
Prin decizia penală nr.87A/06.02.2009, Tribunalul București Secția I-a penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria C împotriva nr. 10 din data de 14.03.2008 pronunțată de Judecătoria C în dosarul nr-.
A desființat în parte sentința apelată și rejudecând:
În baza art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, re publicată, cu aplic. art. 37 lit. a a Cod Penal condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 83 a Cod Penal revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,aplicată prin nr. 1674/9.11.2000 a Judecătoriei Buftea,definitivă prin neapelare, și a dispus executarea acestei pedepse alăturat pedepsei aplicate prin prezenta, în final 4 ani închisoare.
În baza art. 86 alin. 2 din nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. a a Cod Penal condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul anulat, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 83 a Cod Penal revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,aplicată prin nr. 1674/9.11.2000 a Judecătoriei Buftea,definitivă prin neapelare,și dispune executarea acestei pedepse alăturat pedepsei aplicate pin prezenta, în final 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. b Cod Penal, art. 34 lit. b Cod Penal, a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În baza 71 a Cod Penal interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalA respins apelul declarat de apelantul - inculpat
împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondat.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a obligat pe apelant la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel,instanța a de apel a reținut că în ceea ce privește critica inculpatului cu privire la neconfirmarea rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior, Tribunalul a constatat că, într-adevăr, rechizitoriul emis la data de 4.06.2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria C în dosarul nr.1739/P/2007 nu este confirmat de prim - procurorul ierarhic superior, astfel cum impun dispozițiile art. 264 alin. 3
C.P.P.Este de menționat de asemenea că la data de 18 februarie 2008, deci ulterior sesizării instanței, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în soluționarea unui recurs în interesul legii, au stabilit că dispozițiile art.264 alin.3 se C.P.P. interpretează în sensul că, rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei". Lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condițiile art. 300 alin. 2 C.P.P. în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop.
În consecință, aspectul neconfirmării rechizitoriului putea fi invocat de inculpat anterior citirii actului de sesizare, întrucât lipsa acestei mențiuni nu poate atrage decât o nulitate relativă, condiționată de existența și dovedirea unei vătămări, care nu a fost probată în cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei,Tribunalul a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt,din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale,cât și al cercetării judecătorești rezultând că la data de 21.12.2003, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere și cu numere false de înmatriculare.
Organele de poliție au fost sesizate la data de 21.12.2003 de martorul, care a arătat că s-a produs o tamponare între autoturismul condus de el, marca cu nr. de înmatriculare B-06-, cu un alt autoturism marca cu nr. de înmatriculare B-08-, pe DN 3, la km 23 și 300 de metri.
Astfel, organele de poliție au identificat la locul indicat autoturismul aparținând martorului, și la km 21, un autoturism marca 1310, cu nr. de înmatriculare B-08-, care prezenta mai multe avarii - ambele roți din față erau sparte, aripa stânga față smulsă și deteriorată, față îndoită, și masca de protecție față smulse, farurile stânga față deteriorate, grila dintre faruri deteriorată, radiatorul deteriorat. În portbagajul autoturismului au fost găsite două plăcuțe de înmatriculare cu nr. 18-B-5164.
Din relațiile furnizate de Poliția Rutieră a rezultat că plăcuțele de înmatriculare cu nr. B-08- aparțin autovehiculului marca Lada 1500, proprietatea inculpatului.
De asemenea, în urma verificărilor efectuate în sistemul informatizat al Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei, Regim Permise și Certificate de Înmatriculare, a rezultat că inculpatul are anulat permisul de conducere din anul 1995, conform art. 41 din Decretul nr. 328/1966.
Inculpatul a recunoscut în prima declarație olografă dată în fața organelor de poliție săvârșirea faptelor, arătând că la data de 21.12.2003 a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare 18B5164, la care a pus bateria de la alt autoturism care îi aparținea, marca Lada, precum și numerele de înmatriculare ale acestuia, B-08-, arătând că băiatul său avea febră foarte puternică și astfel nu avea nicio altă posibilitate de a-l transporta din comuna, jud. C, în Inculpatul a arătat că pe a lovit din spate alt autoturism, marca, și,întrucât conducătorul celuilalt autoturism vroia să anunțe organele de poliție, a plecat circa 50 de metri, după care a abandonat autovehiculul avariat. Chiar dacă susținerile inculpatului cu privire la starea de sănătate a fiului său ar fi reale (deși declarațiile inculpatului în acest sens nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă), nu se poate reține săvârșirea faptei în stare de necesitate, întrucât existau pentru inculpat și alte posibilități de a-și transporta fiul la spital.
Situația de fapt a rezultat din declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale, care se coroborează cu cele ale martorilor și.
În cursul cercetării judecătorești, însă, inculpatul a revenit asupra declarațiilor date, arătând că nu știe cum autoturismul marca 1310 ajuns în comuna, deoarece acesta nu se afla în stare de funcționare, fiind parcat în fața blocului și că a montat numerele de înmatriculare de la autoturismul Lada. În acest sens, a propus ca martori pe numiții și care însă nu au confirmat susținerile acestuia, dimpotrivă, din declarațiile martorilor rezultă că în perioada în care inculpatul avea permisul de conducere anulat, a continuat să conducă autoturismul proprietate personală, chiar dacă acest drept îi era interzis.
Instanța de fond a înlăturat astfel în mod temeinic declarațiile date de inculpat în cursul cercetării judecătorești, întrucât acestea nu se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză.
În drept, faptele inculpatului de a conduce pe drumuri publice un autovehicul cu numere false de înmatriculare și de a conduce pe drumuri publice a unui autovehicul după ce permisul de conducere i-a fost anulat,constituie infracțiunile prevăzute de art. 85 alin. 2 și art. 82 alin. 2 din nr.OUG 195/2002, republicată.
Tribunalul a reținut săvârșirea faptelor în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a
Cod PenalAstfel, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a apelantului inculpat, acesta a fost condamnat prin 1674/9.11.2000 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la data de 23.01.2001, la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
Întrucât apelantul - inculpat a săvârșit faptele deduse judecății în cursul executării pedepsei (respectiv în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate), în cauză sunt aplicabile disp. art. 37 lit. a privind Cod Penal recidiva postcondamnatorie, regimul juridic sancționator fiind însă cel prevăzut de art. 83
Cod PenalÎn acest sens, Tribunalul nu reținut motivarea instanței de fond în sensul că nu se impune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, întrucât aceasta a fost deja revocată prin nr. 53/2004 a Judecătoriei Lehliu Gară, întrucât faptele deduse judecății au fost comise în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că printr-o hotărâre anterioară suspendarea a fost revocată.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului,Tribunalul a constatat că instanța de fond a dat dovadă de o clemență deosebită aplicându-i inculpatului pedepse la limita minimă prevăzută de lege. Având în vedere dispozițiile art.72 Cod Penal,Tribunalul a reținut că inculpatul a săvârșit două infracțiuni cu un grad mediu de pericol social abstract, pericol care însă în concret devine ridicat, în condițiile în care inculpatul a provocat un accident de circulație și a plecat de locul săvârșirii faptei; a avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal iar din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese o adevărată "specializare" a acestuia în comiterea de infracțiuni la regimul circulației rutiere (6 condamnări definitive, toate pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de Decretul nr. 328/1966, respectiv OUG nr. 195/2002).
Deși inculpatul a fost ulterior săvârșirii faptelor condamnat prin nr. 353/2004 a Judecătoriei Lehliu Gară, prin 1226/2005 a Judecătoriei sectorului 2 B, și respectiv 2381/2006 a Judecătoriei sectorului 2 B, pentru infracțiuni concurente pentru cele deduse judecății, Tribunalul nu poate face aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod Penal, întrucât potrivit decizia nr. 70 din 15 octombrie 2007 a Înaltei Curți de casație și Justiție - Secțiile Unite, instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății, cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.
Pe de altă parte, faptul că instanța de fond nu a efectuat contopirea pedepselor concurente este fără îndoială criticabil, însă nu este un motiv de desființare a cauzei cu trimitere spre rejudecare întrucât nu încadrează în cazurile prev.de art,379 pct.2 lit.b Cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs,solicitând în fond achitarea sa conform prevederilor art.10 lit.c Cod procedură penală,deoarece el nu a fost la volanul respectivului autoturism.
În subsidiar, a solicitat menținerea hotărârii instanței de fond,deoarece pedeapsa aplicată prin această sentință este mai mult decât suficientă pentru îndreptarea sa.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate în raport de criticile aduse, și în cadrul cazurilor de casare prev.de art.3859pct.18 și 14 Cod procedură penală,precum și din oficiu conform prevederilor art.3859alin.3 Cod procedură penală,Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Printr-o examinare judicioasă și amănunțită a probatoriilor administrate,ambele instanțe au stabilit fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului în comiterea faptelor. De altfel,însuși inculpatul a recunoscut săvârșirea celor două infracțiuni declarațiile martorilor și,persoane aflate în autoturism,susținând declarațiile inițiale ale inculpatului.
Revenirea asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale nu este justificată în niciun fel,iar martorii propuși în faza cercetării judecătorești, și, nu au confirmat noile declarații ale inculpatului.
Fiind stabilită cu certitudine vinovăția inculpatului,în contextul probatoriului arătat,în cauză sluția de condamnare este fundamentată pe acest probatoriu, așa încât nu este incident cazul de casare prev.de art.3859pct.18 Cod procedură penală care se circumscrie criticilor aduse de inculpat cu privire la vinovăția sa.
Nu este incident nici cazul de casare prev.de art.3859pct.14 Cod procedură penală,întrucât faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.2381/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B,astfel încât după efectuarea contopirii ceea ce va mai avea de executat inculpatul va fi fost perioada liberării condiționate.
Față de cele ce preced,Curtea,în temeiul art.38515pct.1 lit,b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând și preved.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat,recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.87A/ 06.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală,pronunțată în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi07.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR
GREFIER
Red.AD
Tehn.IE/2 ex./5.05.2009
1
Jud.
Gh.
Președinte:Mihai Oprescu
Judecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
