Nerespectarea regimului armelor și munițiilor (art. 279 cod penal). Decizia 645/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 645/R/2008
Ședința publică din 3 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Iuliana Moldovan Ana Covrig
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR - -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 89/A din data de 12 mai 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor și nerespectarea regimului materiilor explosive, prev. și ped. de art. 279 alin. 1 și alin. 3 lit. b pen. și art. 280 alin. 1 și 3 pen. cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. b pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2008, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 28 octombrie 2008, iar apoi pentru data de 3 noiembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Baia Mare prin sentința penală nr.2218 din 20 decembrie 2007 dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art.279 al.1 și 3 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a,c și 76 lit.c Cod penal.
În temeiul art.81,82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani 3 luni.
De asemenea s-a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de:
-nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art.279 al.1 și 3 lit.b Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, 74 lit.c și 76 lit.c Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare;
-nerespectarea regimului materiilor explozive prev. de art.280 al.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.c și 76 lit.b Cod penal la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b Cod penal.
În temeiul art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus și executarea de către inculpat a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b Cod penal pe o perioadă de 3 ani.
Conform art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv din perioada 11.09.2006-13.09.2006.
Cu consecințele prev. de art.71 și 64 lit.a,b Cod penal.
În baza art.118 lit.b Cod penal au fost confiscate corpurile delicte identificate la fila 62 din dosarul de urmărire penală și s-a dispus distrugerea lor.
Conform dispozițiilor art.191 al.1,2 pr.Cod Penal inculpatul a fost obligat la 600 lei - cheltuieli judiciare către stat și inculpatul la 300 lei cu același titlu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Fapta inculpatului care în cursul anului 1999 și-a confecționat singur o armă de vânătoare și tot în cursul acelui an a achiziționat de la numitul o armă de vânătoare marca 98.8x57 precum și peste 60 cartușe de diverse calibre atât cu cât și cu, bunuri pe care le-a deținut până în septembrie 2006, timp în care a executat foc la Ť. cu ambele arme întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art.279 al.1 și 3 lit.b Cod penal.
Fapta inculpatului care în cursul lunii august 2006 găsit în locul numit " " 13 patroane de dinamită și 21 de capse electrice cu reofori care le-a deținut până în cursului lunii septembrie 2006, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive prevăzută de art.280 al.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Fapta inculpatei care la solicitarea inculpatului a acceptat să ascundă în locuința sa două arme de vânătoare și mai multă muniție, pe care apoi le-au transportat împreună din bucătăria locuinței inculpatei într-o cameră situată la mansarda garajului din curtea acesteia, deși nici unul dintre inculpați nu era autorizat în acest sens, iar la solicitarea organelor de poliție de a preda armele și munițiile ce se găseau în gospodăria sa, inculpata a declarat că nu deține astfel de bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art.279 al.1 și 3 lit.b Cod penal.
Prima instanță a constatat că inculpatul a recunoscut în parte comiterea infracțiunilor, susținând în apărare că arma pe care a confecționat-o artizanal în anul 1999 fost confiscată de poliție, la acea dată fiind cercetat pentru deținerea ei. Prin această afirmație inculpatul a încercat să acrediteze ideea că activitatea sa infracțională care face obiectul acestui dosar a debutat în anul 2005 când (afirmă acesta) ar fi găsit armele care au fost ridicate de poliție în cauza de față, în scorbura unui copac, astfel că în mod greșit a fost reținută de către procuror starea de recidivă.
Judecătoria a apreciat că apărarea inculpatului nu poate fi reținută având în vedere că inculpatul a fost cercetat în anul 1996 (nu 1999), în dosarul nr.2115/1996 al Tribunalului Maramureș pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat și nerespectare a regimului materiilor explozive și apoi în cursul anului 2003 când i-a fost aplicată o amendă penală pentru comiterea unei infracțiuni prevăzută de art.279 Cod penal.
Instanța a constatat că nici susținerea că armele ridicate de organele de cercetare au fost găsite într-o scorbură de copac nu a fost probată de inculpat, toate probele administrate în cauză coroborându-se în sensul că inculpatul a confecționat armele și le-a deținut nelegal (inițial ascunzându-le chiar el într-o scorbură de copac), acesta manifestând și afirmând o adevărată pasiune pentru armele de foc. De altfel, trecutul său reflectă și o pasiune în deținerea lor în mod nelegal.
Ca urmare, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și a dispus executarea acesteia în regim de detenție, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, pe o durată de 3 ani.
A interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal.
Inculpatei i-a aplicat pedeapsa de 3 luni închisoare și a dispus suspendarea condiționată a executării pe o durată de 2 ani 3 luni. I-a atras atenția acesteia asupra prevederilor art.83 Cod penal, cu privire la condițiile revocării suspendării condiționate.
A făcut aplicarea față de aceasta a prevederilor art.71 al.5 Cod penal.
La individualizarea pedepselor și a modului de executare prima instanță a avut în vedere, în ce îl privește pe inculpatul gradul sporit de pericol social al faptelor și periculozitatea sporită a acestuia, dat fiind faptul că inculpatul este cunoscut de autorități cu preocupări de natura celor ce fac obiectul acestui dosar, fiind și condamnat anterior pentru fapte similare (fapt ce nu l-a determinat pe inculpat să-și revizuiască atitudinea). Acesta a comis infracțiunile în stare de recidivă postexecutorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.128/11.12.1996 a Tribunalului Maramureș.
Inculpatul a mai fost condamnat ulterior și prin Sentința penală nr.1370/17.2003 a acestei instanțe la 4.000.000 lei amendă pentru infracțiunea prevăzută de art.279 Cod penal.
Dată fiind modalitatea de executare instanța a considerat suficientă o pedeapsă de 3 ani închisoare, regimul de detenție fiind de natură să-l facă să reflecteze asupra consecințelor faptelor sale. Dat fiind faptul că inculpatul nu a negat în totalitate comiterea faptelor, susținând că prima faptă nu a comis-o doar cu intenția clară de a evita consecințele recidivei, instanța a considerat că pot fi reținute în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzută de art.74 lit.c Cod penal și a stabilit pedepsele în limitele prevăzute de art.76 Cod penal.
Cu privire la inculpata s-a reținut că aceasta nu are antecedente penale și că activitatea sa infracțională a fost motivată psihologic (fără a evidenția un profil criminogen) de relația sa de rudenie cu inculpatul.
Ca urmare, instanța a reținut în favoarea acesteia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a,c Cod penal și a stabilit pedeapsa în limitele prevăzute de art.76 Cod penal.
A făcut aplicarea față de inculpatul a dispozițiilor art.88 Cod penal, acesta fiind arestat preventiv în prezenta cauză în perioada 11.09.2006-13.09.2006.
A confiscat în baza art.118 lit.b Cod penal, armele, muniția și materialul exploziv ridicate de la inculpați cu ocazia percheziției și a dispus distrugerea lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care în ședința publică din 15 aprilie 2008 solicitat înlăturarea art.37 lit.b Cod penal, reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea art.81 Cod penal cu motivarea că în anul 1999 construit o armă predată la M (pentru aceasta s-a dat soluție de neîncepere a urmăririi penale) nu a intrat în posesia armei cumpărate în anul 1999 de la numitul, are probleme de sănătate (nu are degetele de la o mână și suferă de miopie accentuată).
Tribunalul Maramureș prin decizia penală nr.89/A din 12 mai 2008 în baza art.379 pct.1 lit.b proc.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.2218 din 20 decembrie 2007 a Judecătoriei Baia Mare.
Decizia Tribunalului Maramureș și implicit sentința Judecătoriei Baia Marea fost atacată cu recurs de către inculpatul ce a solicitat casarea lor și rejudecând cauza, a se dispune înlăturarea stării de recidivă postexecutorie prev.de art.37 lit.b pen.întrucât inculpatul a săvârșit faptele imputate în anul 2005 și nu în anul 1999 cum greșit se reține în rechizitoriul Parchetului. Inculpatul apreciază că a intrat în posesia armelor în anul 2002 sau în anul 2005, astfel că până în prezent s-a împlinit termenul de reabilitare în privința condamnării suferite anterior în anul 1996.
Pe cale de consecință, prin înlăturarea stării de recidivă apreciază că se impune reducerea pedepsei aplicate de către instanțele de fond pentru faptele săvârșite.
Curtea examinând recursul inculpatului prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Dispozițiile art.63 alin.3 proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care l-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din Codul d e procedură penală privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum, potrivit art.64 proc.pen.nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, declarația inculpatului dată în faza judecății poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte probe, date și împrejurări ce rezultă din ansamblul tuturor probelor administrate în cauză.
Din probele administrate în cauză, se reține că în cursul anului 1999 inculpatul recurent și-a confecționat o armă de vânătoare artizanală, din țeavă de inox, în lungime de 665 mm cu pereți de grosime de 3 mm, țeavă lisă iar patul armei l-a construit din lemn de stejar. Arma funcționa pe principiul foc cu foc, astfel că trebuia armată după fiecare foc executat. După confecționarea armei a cumpărat de la numitul 12 cartușe cu de calibru 12 mm. În toamna aceluiași an recurentul a achiziționat de la aceeași persoană de mai sus o carabină marca mauser 98 precum și cartușe de vânătoare cu de diverse calibre. Pe această armă inculpatul a montat un dispozitiv de ochire cu fascicul de lumină tip punct roșu, iar în anul 2005 a achiziționat o lunetă pe care a montat-o pe aceeași carabină. Potrivit propriei declarații din fața Judecătoriei Baia Mare, inculpatul a păstrat armele și muniția în scorbura unui copac din pădurea situată în spatele locuinței sale.
În luna august 2006 recurentul a găsit la locul numit " " 13 patroane de dinamită și 21 capse electrice cu reofori pe care le-a ascuns în același loc în care avea armele. La sfârșitul aceleiași luni inculpatul a depozitat armele și materialul exploziv la domiciliul verișoarei sale.
În prima declarație olografă dată în fața organelor de poliție la 8 septembrie 2006, (92 dos.) inculpatul fără a fi constrâns în vreun mod a arătat că singur și-a confecționat în anul 1999 o armă artizanală compusă dintr-o țeavă de inox cu o lungime de 66 cm, iar patul l-a confecționat dintr-o scândură de stejar. De asemenea, precizează că și carabina mauser 98 și-a procurat-o tot în toamna anului 1999 de la numitul împreună cu cartușele în număr de 40, dându-i în schimb 50 de litri de Ť. În aceeași depoziție, inculpatul arată că ambele arme erau în stare de funcționare, el personal le-a și verificat, iar apoi învederează că în anul 2006 în luna august a găsit și capsele de dinamită în număr de 20. În legătură cu fotografiile găsite la domiciliul recurentului cu ocazia percheziției și datate iulie 1999, recurentul precizează că arma care se observă în poză a confecționat-o singur în anul 2000 și a predat-o organelor de poliție deoarece nu era în stare de funcționare.
Și în declarația dată în fața procurorului la 11 septembrie 2006, inculpatul precizează că își menține declarația din 8 septembrie 2006 din fața organelor de poliție cu unele modificări în sensul că, cele două arme de vânătoare care fac obiectul prezentei cauze, ridicate de la locuința verișoasei, intenționa să le achiziționeze în cursul anului 1999 sau 2000 de la numitrul în schimbul cantității de 50 litri Ť.
Inculpatul arată însă, că nici el și nici nu erau autorizați pentru a deține arme și muniții și învederează că deși a predat prietenului său cantitatea de 50 litri Ť. acesta în realitate nu i-a înmânat efectiv armele și muniția, ci le ținea ascunse în pădure, în scorbura unui copac, remiterea armelor neavând loc în mod efectiv.
Recurentul arată că numitul a decedat în anul 2005, iar când a căutat în scorbura unde cunoștea că defunctul păstra armele și muniția, a constatat că acestea nu se mai aflau acolo.
Aceste declarații, inculpatul le-a menținut și în fața instanțelor de fond, revenind în totalitate practic asupra recunoașterii făcute de bună voie la organele de poliție. Mai mult, în apărare, acesta a arătat că arma pe care a confecționat-o artizanal în anul 1999, a fost confiscată de poliție, la acea dată, tocmai pentru că era cercetat penal pentru deținerea ei.
Prin această apărare, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că activitatea sa infracțională, care face obiectul acestui dosar a debutat în anul 2005 când, potrivit susținerilor sale ar fi găsit armele care au fost ridicate de organele de poliție în prezenta speță, în scorbura unui copac, astfel că în mod greșit a fost reținută de către procuror starea de recidivă postexecutorie.
Susținerile inculpatului efectuate în fața instanțelor de fond și recurs nu sunt veridice, ele necoroborându-se cu prima declarație olografă dată de acesta în fața organelor de poliție când, fără a fi constrâns a relatat adevărul.
Apare în afara oricărui dubiu că după ce și-a angajat apărător ales care i-a explicat consecințele reținerii în sarcina sa a stării de recidivă postexecutorie, acesta a înțeles să efectueze pro cauza apărări de circumstanță care nu se coroborează nici cu probele testimoniale, nici cu probele științifice și nici cu fotografiile atașate dosarului.
Din lucrările cauzei rezultă că inculpatul a fost cercetat în anul 1996 în dosarul nr.2115/1996 al Tribunalului Maramureș pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat și nerespectarea regimului materiilor explozive, iar apoi în anul 2003 i-a fost aplicată o amendă penală pentru comiterea unei infracțiuni de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev.de art.279 pen.
Nici susținerea sa că armele ridicate de organele de poliție au fost găsite într-o scorbură de copac, nu a fost dovedită de către recurent, toate probele administrate în cauză coroborându-se între ele și reliefând adevărul obiectiv în sensul că, potrivit chiar propriei recunoașteri din 8 septembrie 2006, inculpatul a confecționat armele în anul 1999, le-a deținut nelegal, acesta manifestând o adevărată pasiune pentru armele de foc, pasiune reflectată și prin condamnările suferite și menționate în cazierul judiciar.
Vinovăția inculpatului este dovedită prin declarația acestuia dată în fața organelor de poliție din 8 septembrie 2006 care se coroborează perfect cu declarațiile martorilor, și cu raportul de expertiză balistică care concluzionează că armele găsite sunt funcționale, sunt arme de foc letale făcând parte din armele de vânătoare.
Apărarea inculpatului în sensul că se impune schimbarea încadrării juridice și pe cale de consecință, să se înlăture prev.art.37 lit.b pen. nu poate fi primită întrucât starea de recidivă nu vizează încadrarea juridică a faptelor ci ea ține de individualizarea judiciară a sancțiunilor, procedeu efectuat de instanțele de judecată.
Starea de recidivă postexecutorie a fost însă corect reținută în speță, deoarece prin sentința penală 128 din 11 decembrie 1996 a Tribunalului Maramureș recurentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de nerespectarea regimului materiilor explozive prev.de art.280 pen.din a cărei executare s-a liberat la 12 decembrie 1996, rămânându-i un rest de pedeapsă neexecutat de 616 zile.
Conform fișei de cazier, rezultă că prin sentința penală 1370/2002 inculpatul a mai suferit o condamnare la amendă penală tot pentru o infracțiune de nerespectare a regimului armelor și munițiilor ceea ce dovedește perseverența sa infracțională în comiterea acestui gen de infracțiuni, ceea ce exclude posibilitatea instanței de recurs de a trece la reducerea sancțiunilor aplicate, care oricum au fost diminuate de către instanțele de fond prin reținerea în favoarea recurentului a circumstanțelor atenuante.
Pe lângă faptul că, inculpatul nu a putut să justifice revenirea asupra primelor declarații date în faza de cercetare penală, susținerile sale au fost infirmate de martorii, astfel că apărările sale vor fi înlăturate ca vădit nesincere, fiind făcute de complezență, în final, probele științifice infirmând zdrobitor apărările pro cauza formulate de recurent.
În sinteză, verificând probele administrate în cauză și știut fiind că o eroare gravă de fapt constă în esență în contradicția evidentă și esențială între ceea ce spune dosarul prin actele lui și ceea ce afirmă instanța, se poate conchide că există concordanță deplină între probe și hotărârea pronunțată de Tribunalul Maramureș, că s-a dat eficiență deplină dispozițiilor legale ce reglementează probele și mijloacele de probă, s-a reținut corect starea de recidivă vizată de art.37 lit.b pen. astfel că recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen.
În speță, nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de a se face aplicarea art.81 pen. deoarece potrivit acestei dispoziții legale, suspendarea condiționată poate fi acordată în caz de concurs de infracțiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când, condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art.38 pen.
Fișa de cazier atestă în privința recurentului o condamnare anterioară la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar în privința acesteia nu s-a împlinit termenul de reabilitare ca să fie incidente prevederile art.38 pen.
În baza art.88 pen.se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv din 11 septembrie 2006 - 13 septembrie 2006.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul va plăti statului 300 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în sat nr.5 Tăuți, jud.M împotriva deciziei penale nr.89/A din 12 mai 2008 a Tribunalului Maramureș.
Potrivit art.88 pen.deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 11.09.2006-13.09.2006.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PD/CA
11.11.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Iuliana Moldovan Ana Covrig
