Nerespectarea regimului armelor și munițiilor (art. 279 cod penal). Decizia 877/2008. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

Operator - 2711

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 877/

Ședința publică din 25 septembrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 2: Ion Dincă

JUDECĂTOR 3: Anca Nacu

GREFIER: - -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva deciziei penale nr. 197/A din 09.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, privind pe inculpații, și.

La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpații-intimați, și, lipsă, se prezintă avocat ales din cadrul Baroului T, nereprezentată partea civilă-recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, nereprezentate părțile civile intimate Direcția Regională de Drumuri Naționale și ANAF B, nereprezentate părțile responsabile civilmente SC" " SRL, SC "- " SRL și SC" " SRL.

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care apărătorul ales al inculpaților-intimați, avocat, depune la dosar împuternicire avocațială.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Procurorul solicită admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, arătând că expertiza contabilă nu a fost comunicată părților civile și astfel nu s-au putut formula obiecțiuni. Totodată, precizează că există probe din care rezultă faptul că inculpații au săvârșit infracțiunea, iar recursul vizează atât latura penală cât și latura civilă.

Apărătorul ales al inculpaților intimați, și, avocat, solicită respingerea recursului ca nefundat, arătând că din expertizele contabile efectuate rezultă că în societatrea inculpaților au fost evidențiate operațiuni contabile corecte, iar prejudiciul existent ar fi în sarcina altor societăți comerciale. Pe latură penală solicită a se avea în vedere faptul că hotărârea este irevocabilă, întrucât prin recurs se cere desființarea hotărârii doar în parte, în ceea ce privește latura civilă.

.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1906/26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d C.P.P. au fost achitați inculpații:, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea dispozițiilor art. 13.

Cod Penal

În baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d C.P.P. au fost achitați inculpații:, pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual prevăzut de legea contabilității, prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289.Cod Penal cu aplicarea art. 13.

Cod Penal

În baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.c C.P.P. au fost achitați inculpații:, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 al.1

Cod Penal

În baza art. 346 al.2 C.P.P. au fost respinse ca neîntemeiate acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de către părțile civile Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția Regională de Drumuri și Poduri T împotriva inculpaților și părților responsabile civilmente SC SRL, SC - TRANS SRL și SC SRL (denumire anterioară SC SRL).

În baza art. 357 al.2 lit.c C.P.P. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și prin ordonanțele de luare a măsurilor asigurătorii din data de 21.01.2003 emise de Inspectoratul de Poliție al Județului T- Serviciul Cercetări Penale în dosar penal nr. P/132/2002 și procesele verbale de aplicare a sechestrului din data de 21.01.2003.

S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpații, - și martora au înființat mai multe societăți comerciale (43-46 vol.I dos.) după cum urmează: 1. " & " S A, nr. de înmatriculare J-, cu obiect de activitate principală comerț cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi si gazoși si al produselor derivate, administratorul acestei societăți comerciale fiind inculpatul; 2. " TRANS- "SRL, nr.de înmatriculare J-, cu activitate principală de transporturi rutiere de mărfuri, administrator fiind inculpatul; 3. " "SRL, nr. de înmatriculare J-, cu activitate principală, vânzarea cu amănuntul a carburanților pentru autovehicule, administrator fiind inculpatul -; 4." "SRL, nr. de înmatriculare J-, cu activitate principală, vânzarea cu amănuntul a carburanților pentru autovehicul, administrator fiind; 5." " SRL, nr. de înmatriculare J-, având ca activitate principală comerț cu ridicata al materialului lemnos și de construcții, inculpatul având calitatea de administrator.

S-a reținut, de asemenea, prin actul de trimitere în judecată că inculpații, în calitate de administratori și asociați ai societăților comerciale susmenționate au achiziționat de la mai mulți furnizori, diferite produse petroliere cum ar fi: vegasol, paraxilen, combustibil, produse pe care le-au vândut ca fiind motorină si benzină. Aceste operațiuni se susține prin rechizitoriu că nu au fost înregistrate în contabilitate. Privind achiziția de către societățile comerciale administrate de inculpați, de vegasol, paraxilen, combustibil care s-a vândut ca motorina și benzina, în rechizitoriu nu se prezintă concret nici-o astfel de operațiune.

Constatările și aspectele reținute prin rechizitoriu s-au întemeiat pe rapoartele întocmite cu ocazia controalelor efectuate de către Garda Financiară T, pe care instanța urmează a le prezenta distinct prin prisma analizei experților și concluziilor celor două expertize contabile realizate. Astfel, în faza de urmărire penală a fost întocmit raportul de expertiză contabilă (filele 1-69 vol. V dos. ) de către expert contabil economist, iar în faza de cercetare judecătorească a fost efectuat raportul de expertiză contabilă de către expert contabil (filele 299-345 dosarul instanței vol.I), precum și completarea efectuată ca răspuns la obiecțiunile formulate de către inculpați (filele 3-22 dosarul instanței vol.II).

La societățile comerciale antemenționate s-au efectuat controale de către Garda Financiară T după cum urmează:

- proces-verbal nr. 3123/16.05.2002 (21 vol.IV dos.);

- proces-verbal nr.1312/27.02.2002 (3 voI.III dos.),

- proces-verbal 7226/22.11.2002 (8 vol.II dos.);

- nota de constatare nr.7231 /21.11.2002 (4 vol.II dos.);

- nota de constatare nr. 1278/26.12.2002 (f 14 voI.III dos.);

- procesul-verbal nr. 1884/13.03.2003 (14 voI.III dos.).

S-a reținut că fiecare dintre cele două expertize contabile efectuate a analizat distinct fiecare operațiune economică invocată ca fiind în neconcordanță cu prevederile legale, instanța urmând să redea consecutiv concluziile experților raportat și la celelalte mijloace de probă administrate:

1. Din verificările efectuate a rezultat și s-a reținut prin rechizitoriu că în perioada 3.10.2000 - 07.12.2000, SC " "SRL a achizitionat de la SC " " SRL B, produse petroliere in valoare de 497.097.108 lei (vol.IV 39-41 dos.). Plata s-a făcut în numerar cu 20 chitante emise de SC " " SRL, reținându-se de către procuror, prin rechizitoriu, că această societate nu există). În perioada 07.12.2000 -22.12.2000, SC " " SRL Tam ai achizitionat de la aceeasi SC " " SRL, produse petroliere in valoare de 174.112.000 lei (vol.V, 24 dos.), iar prin acceptarea de documente financiar-contabile de la o societate tip "fantomă" s-a cauzat la bugetul de stat un prejudiciu in sumă de 325.599.515 lei (vol. IV, 4,5 dos.).

La pagina 3 din rechizitoriu se reține că - TRANS - SRL Taa chiziționat produse petroliere de la S SRL B în perioada 13 octombrie 2000 - 15 decembrie 2001 in valoare de 16.083.653.797 lei ( vol. II - 15 dos.). Plata s-a făcut prin achitarea sumei de 12.259.329.190 lei prin virament bancar cu 42 ordine de plata, iar diferența se compensează prin stornare, plata produselor nefiind făcută direct către SC (vol II f 155 - 194 dos.).

In perioada 21 septembrie 2000 - 26 iulie 2001 figurează că SC TRANS - SRL ar fi achizitionat de la SC SRL produse petroliere in valoare de 4.227.156.176 lei ( vol II 14 dos.p), contravaloarea fiind achitată prin virament (bancar) 3.472.652.000 lei prin ordin de plata si numerar cu chitanță fiscală. Plata produselor nu s-a efectuat direct către furnizor SC SRL, pentru ca aceasta societate comerciala nu exista (se reține prin rechizitoriu) ci în contul altor societăți precum: SNP P, SC SRL V, SC, aceste societăți neavând relații contractuale cu SC SRL. Pe ordinele de plata se face mentiunea că SC MDE. TRANS SRL T plateste in contul acestor societari la ordinul SC.

La pagina 4 din rechizitoriu se reține că - în perioada 27 iulie 2000 - 10 septembrie 2001 SC - TRANS SRL a achiziționat cu facturi pe care la rubrica furnizor este SC. SRL S, produse petroliere în suma de 9.312.333.697 lei ( vol. II f l3 dos.p). Procurorul a reținut că din verificările efectuate de Garda Financiară Tar ezultat că a fost achitata contravaloarea produselor prin virament bancar, suma de 7.851.321.791. lei cu 20 ordine de plata si in numerar cu chitanțe fiscale. Dar plata nu s-a făcut către furnizor SC SRL (care din nou se reține că nu există în fapt) ci in contul altor societăți comerciale dar din ordinul SC SRL, s-au platit la SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL (vol. II 91 - 154 dos.);

"De asemenea SC - TRANS SRL consemnează intrări de produse finite (benzină, motorină) de la 3 societăți inexistente (tip fantoma), însă plata o face la ordinul acestora în contul: SC SRL, SC SRL SC sau SC SRL sunt si plăți in contul SC si al SNP, societati cu care doar SC avea relatii comerciale ( vol. If7 4 -75 dos.p).

Raportul Gărzii Financiare T constata ca SC - TRANS SRL a cauzat bugetului de stat un prejudiciu in suma de 7.817.905.125. lei (vol III 1-2 dos.p) prejudiciu compus din: impozit pe profit datorat- 2.132.902.539 lei, majorari intarziere aferente impozit-608.762.546 lei, TVA datorat - 1.621.005.926 lei, majorari TVA - 479.239.889 lei, penalitati aferente impozit profit - 88.913.050 lei, penalitati aferente TVA 73.159.281 lei, taxa aferanta Fondului Special Drumuri - 2.813.921.894 lei, adăugându-se TVA calculat de expert 3.703.798.109 și obligații fiscale 305.957.148 lei = Total (rechizitoriu pag.11) - 11.827.660.418 lei.

Cu privire la expertiza contabilă efectuată în faza de cercetare judecătorească (filele 299-345 I dosarul instanței), instanța de fond a reținut că aceasta nu a fost contestată de niciuna dintre părțile civile și doar inculpații au formulat obiecțiuni, nici părțile civile și nici reprezentantul parchetului nesolicitând lămuriri. Instanța de fond a reținut în aceste condiții, astfel cum rezultă și din concluziile expertizei contabile efectuate în faza de cercetare judecătorească că, referitor la achizițiile efectuate de către SC - TRANS SRL si SC SRL și ilustrate în paragrafele anterioare respectiv de la punctul 1, cantitățile de produse petroliere achiziționate, pe baza documentelor, sunt înregistrate pe tipuri de produse în gestiune, și în evidența contabilă, în jurnalul de cumpărări, în jurnalul Cartea M și implicit în bilanțul contabil. Din punct de vedere al cantităților și valorilor achiziționate, înregistrate, acestea corespund cu cele din facturile furnizorului. Cele menționate referitoare la achizițiile efectuate și înregistrarea acestora, se confirma prin documentele contabile existente în dosarul instanței și cel de urmărire penală și analizate prin intermediul expertizei contabile (filele 299-345 vol.I).

Înregistrarea în contabilitate a achizițiilor și vânzărilor de produse petroliere efectuată de societățile comerciale administrate de inculpați s-a realizat în baza facturilor, care, conform prevederilor Legii 82/1991 art. 6 al. 2, îndeplinesc condițiile - documentului justificativ - pentru efectuarea operațiunilor respective. Produsele achiziționate au intrat în circuitul vânzărilor, documentele respective de vânzări au fost înregistrate în gestiune și în contabilitate, prin aceasta confirmându-se faptul că intrările de produse petroliere înregistrate s-au efectuat în realitate.

De asemenea, s-a reținut că societățile administrate de inculpați au înregistrat în gestiune și în contabilitate produsele petroliere achiziționate, au declarat TVA, impozitele si taxele respective, le-au înregistrat corect așa cum s-a menționat și în actele de control încheiate de Direcția Control Fiscal T, înregistrat cu 1908/11.04.2003 si cu nr. 1/ 31.08.2003 ( vol. 5. 70 - 81 dos.), controlul fiind efectuat pentru perioada de activitate decembrie 1998 - decembrie 2002.

2. În actele de control întocmite de către Garda Finaniară T și care au fost avute în vedere la întocmirea rechizitoriului se menționează, în procesul verbal încheiat înregistrat cu nr.1312 / 27.02.2002 ( vol. 5 .1 - 4 ) pentru perioada analizata 27.07.2000 - 10.09.2001: "în analiza raporturilor comerciale desfășurate între SC - TRANS SRL si SC SRL respectiv SC SRL, a rezultat că, în perioada analizata SC - TRANS SRL a înregistrat în contabilitate facturi fiscale în valoare totală de 12.966.537.966 lei, facturi pentru care este dovedit ca furnizorul nu a colectat TVA si nu a înregistrat veniturile fiind firme fictive neinregistrate la O C".

In procesul verbal încheiat la controlul efectuat la SC SRL de Garda Financiara T la data de 16.05.2002, inregistrat cu nr. 3123 s-a menționat "din analiza raporturilor comerciale desfășurate între SC SRL si SC SRL, rezultă că în perioada analizată cumpărătorul a înregistrat în contabilitate facturi fiscale in valoare de 497.097.102 lei, facturi pentru care este dovedit că furnizorul nu a colectat TVA si nu a înregistrat veniturile fiind firma neinregistrata la ORC".

Organul de control Garda Financiara T în procesul verbal înregistrat cu nr.1184 /13.03.2003, la controlul efectuat la SC - TRANS SRL a consemnat "în cazul facturilor provenite de la SC SRL, înregistrate în contabilitate SC - TRANS SRL organele de control ale Garzii Financiare au constatat faptul că acestea nu au fost întocmite corespunzător,nu au fost procurate pe căi legale( facturile aparținând SC SERV ), iar beneficiarul nu a verificat întocmirea corectă a acestora potrivit prevederilor legale menționate".

S-a reținut că expertiza contabila, referitor la înregistrarea în gestiune și evidența contabilă a achizițiilor de produse petroliere de către SC - TRANS SRL, SC SRL si SC SRL, având în vedere documentele întocmite de către cele trei societăți cumpărătoare prezentate în raport, precum și constatările organelor de control, atât Direcția Control Fiscal T cât și Garda Financiară T, consemnate în actele de control prezentate,confirmă înregistrarea in contabilitate a achizițiilor efectuate.

3. Referitor la furnizorii de la care au achiziționat produsele petroliere SC - TRANS SRL si SC SRL, raportat la operațiunile reținute mai sus la punctul 2, societățile administrate de inculpați au respectat prevederile Ordonanței de Urgenta nr.17/2000 și au solicitat de la furnizori copia documentului care atestă calitatea de plătitor de TVA, necesară în cazul facturilor cu o valoare mai M de 20 milioane lei. În același sens se reține în ambele expertize contabile întocmite în prezenta cauză. Astfel, pentru cele trei societății ( declarate de tip fantomă prin raportul de control al Gărzii Financiare T) SC SRL, SC SRL, SC SRL, la data când s-au primit produsele petroliere, la SC - TRANS SRL, există copiile xerox ale adreselor din S, B și B care atestă faptul că societățile respective figurează ca plătitoare de TVA (. IX 47, vol.III fila 27, vol II fila 35 dos.).

Referitor la cele trei societati comerciale (declarate fantome), în chiar procesul verbal de controlul efectuat de Direcția Control Fiscal T existent in vol 5 70 - 81, la fila 79 capitolul - alte constatări - se reține că există documentele prin care se comunică de către DGFP că societățile furnizoare sunt plătitoare de TVA.

Audiată fiind în faza de cercetare judecătorească martora (fila 108 vol.I dosarul instanței) confirmă faptul că a făcut parte din echipa de control a Direcției de Control Fiscal T constatându-se mici greșeli de calcul, dar care ar fi putut atrage sancțiuni contravenționale, și că rezultatul controlului a fost consemnat în cuprinsul actului de control, proces verbal încheiat la data de 11.04.2003 (fila 70 vol.V dos.)

Referitor la adresa nr. 7436/03.03.2003 emisa de DGFP T inregistrata la Directia Controlului Fiscal sub nr. 1676 /03.03.2003 cu privire la relatiile comerciale ale SC - TRANS SRL cu societățile furnizoare din verificarea efectuata s-au constatat următoarele aspecte:

1. Societatea a avut ca furnizor de carburanți auto pe SRL S, pentru care SC - SRL deținecomunicarea de plătitor de TVA a furnizorului anexata in copie la prezentul act de control.. SC D TRANS SRL a avut relatii comerciale cu SRL in perioada iulie 2000 - iulie 2001, facturile de achizitii carburanti inregistrate in evidenta contabila a SC - TRANS SRL sunt in suma totala de 9.3 24.63 7.697 lei, achitate in totalitate la data de 19.11.2001.

2. In evidenta contabila a societatii figureaza ca furnizori de carburanti auto si SC SRL B pentru care societatea detine comunicarea de platitor TVA a furnizorului. Facturile de achizitie de carburanti auto emise de SC SRL inregistrate in evidenta contabila a SC - TRANS SRL sunt in suma de 4.227.156.176 lei.

3. In evidenta contabila a societății figurează ca furnizor de carburanți auto si SC SRL B,pentru care societatea detine comunicarea de platitor TVA a furnizorului. Facturile de carburanți auto emise de SC SRL, înregistrate în evidenta SC - TRANS SRL sunt în suma de 16.083.653.797 lei ".

4. Instanța de fond a reținut că organul de control, respectiv Direcția Control Fiscal T constată existența la SC - TRANS SRL, SC SRL și SC SRL a confirmărilor organelor competente pentru cele trei societăți furnizoare de produse petroliere, privind înregistrarea acestora ca plătitoare de TVA, obligație pe care o avea cumpărătorul conform OG17/2000 de a solicita confirmarea organelor competente privind înregistrarea furnizorilor ca plătitori de TVA fiind îndeplinită. Respectivele adrese de confirmare nu s-a dovedit că ar fi fost falsificate, iar în cuprinsul desfășurării urmăririi penale s-a reconfirmat de către Direcțiile județene organelor de cercetare penală că societățile respective furnizoare figurează în continuare ca plătitoare de TVA, dar că nu au depus bilanțul contabil.

5. Referitor la plățile efectuate de SC - TRANS SRL si SC SRL pentru produsele achiziționate, de la furnizori menționați, astfel cum s-a consemnat și în rechizitoriu, plățile s-au efectuat de către SC - TRANS SRL si SC SRL nu la furnizorii respectivi, ci la societățile comerciale comunicate în scris de aceștia. În ordinele de plată prin care s-au efectuat plățile, plătitorii SC - TRANS - SRL si SC SRL fac mențiunea numelui societății în favoarea căreia se plătește suma. Atât Garda Financiară cât și Direcția Control Fiscal T în procesele verbale de control au reținut că au plătit valoarea totala a facturilor pentru produsele petroliere achiziționate, așa cum rezultă din situația comparativă privind valoarea facturilor si plăților pentru produsele aprovizionate.

S-a reținut că, potrivit concluziilor ambelor expertize contabile efectuate, toate plățile efectuate în condițiile enunțate în rechizitoriu se încadrează în prevederile legale. S-a apreciat că societățile comerciale care au încasat sumele plătite de SC - TRANS- SRL si SC SRL aveau în evidența lor datorii ale societăților menționate în ordinele de plată pentru care au primit respectivele sumele. Dacă nu existau datorii ale societăților menționate sau alte compensări sumele primite se restituiau la plătitor. Din evidentele SC - TRANS- SRL si SC SRL nu rezultă că ar fi fost restituite sume din cele plătite pentru cele 3 societăți furnizoare a produselor primite. Prin operațiunile efectuate la SC - TRANS SRL si SC SRL, respectiv înregistrarea în evidența gestionară și contabilă a produselor petroliere primite cu facturile furnizorilor și prin plata în condițiile menționate a valorilor facturilor, cele două societăți administrate de inculpați au efectuat în evidența lor contabilă toate înregistrările în legătură cu aceasta activitate.

In aceasta situație când SC - TRANS SRL si SC SRL au achitat în condițiile menționate valoarea totală a facturilor nu li se mai poate impune să plătească TVA si Taxa Fond Special al Drumurilor, sume care se plătesc de societățile care au încasat sumele plătite de SC - TRANS - SRL si SC SRL. S-a reținut de către experții desemnați tocmai în lămurirea acestor aspecte de specialitate că, dacă SC - TRANS SRL si SC SRL ar fi obligate la plata din nou a TVA, impozitul pe profit și taxa speciala fond drumuri, stabilite de organul de control, ar fi obligate la o plata de două ori a sumelor respective, fiind cunoscut faptul că au fost achitate integral facturile furnizorilor la valoarea totală.

6. S-a reținut prin rechizitoriu, - pagina a doua, că SC " " SRL s-a aprovizionat începând din luna octombrie 2001 cu subproduse petroliere de la SC "" SA si de la SC "- P" SA, produse care sunt înregistrate în contabilitate ca fiind aceleași produse care se regăsesc la SC " " SRL si la SC "" SRL P, societăti care, de asemenea, nu și-au ținut evidenta contabilă (vol.I, 13-27 vol.IX 13-16 dos.). Potrivit concluziilor expertizei contabile (fila 308 vol.I dosarul instanței) se reține că "în perioada menționată nu sunt înregistrate intrări de produse petroliere în gestiunea societății comerciale SRL".

Expertiza a verificat și pentru întocmirea celui din urmă raport cuprinzând suplimentul de expertiză contabilă evidenta contabila a SC SRL și fisele de evidenta a furnizorilor de produse petroliere in perioada 2000 --2002 si nu sunt inregistrate operatiuni privind achizitia de produse petroliere de la SC idia SA si nici de la SC SA Singurii furnizori de la care SC CORP SRL a achizitionat produse petroliere in perioada 2000 -2002, sunt cei menționați în actul de control al Directiei Controlului Fiscal T si in actul de control al Garzii Financiare T, acestia fiind SC SRL si SCH. SRL.

7. De asemenea, s-a reținut în rechizitoriu că " SC " " SRL a avut relații si cu SC "" SRL P, administrată de si care a vândut părtile sociale la data de 9 noiembrie 2001 cetăteanului (vo1.IV 82-2 dos.). În perioada 02 octombrie 2001 - 19 noiembrie 2001, SC ""SRL a achizitionat de la SC " " SRL T, produse petroliere in sumă totală de 19.464.294.492 lei si care nu au fost înregistrate in contabilitate rezultând un impozit pe profit datorat la bugetul de stat (si neachitat) in sumă de 245.348.250 lei. De asemenea, SC " "SRL, in perioada 19.08.2001 - 12.10.2001, nu a înregistrat in evidenta contabilă veniturile obtinute din comercializarea de produse petroliere cu SC " " B in sumă totală de 7.413.397.061 lei ( vo1.IX, 15-16). Nu au fost înregistrate in evidenta contabilă nici veniturile obținute din comercializarea produselor petroliere in sumă totală de 2.633.412.600 lei către SC " NĂDLAC" SRL (vol. IX, 24 dos.).

În același sens, este specificat în rechizitoriu că "după efectuarea constatărilor făcute de Garda Financiară T s-a solicitat de organul de urmărire penală si punctul de vedere al Directiei Generale a Finantelor Publice T, care a comunicat cu adresa nr.4858/3.07.2003 (vol.I, f 65) că rămân valabile constatările Gărzii Financiare. În acelasi sens sunt si declaratiile martorilor si, ambii salariati ai DGFP T (vol.I, 63-64 dos.) .

Instanța de fond a reținut din coroborarea probei cu înscrisurile identificate mai sus (din dosarul de urmărire penală) cu proba testimonială cu martorii si - ambii salariați întradevăr ai DGFP, dar în cadrul Direcției Controlului Fiscal, că s-a solicitat punctul de vedere al DGFP dar comunicarea nr. 4858/3.07.2003 (vol.I, f 65) nu confirmă legalitatea și valabilitatea constatărilor Gărzii Financiare, ci faptul că limitele și obiectul competenței celor două compartimente ale DGFP, respectiv Direcției Controlului Fiscal și Gărzii Financiare, sunt diferite și că "s-a efectuat verificarea numai cu privire la celelalte aspecte care nu au fost abordate de Garda Financiară T". Cei doi martori antemenționați, (fila 108 vol.I) și ( fila 109 vol.I), care au participat la controlul efectuat de către Direcția Controlului Fiscal, audiați și în faza de cercetare judecătorească au relatat aceleași aspecte: că au văzut "facturile care au ajuns la Garda Financiară, au fost trecute în procesul-verbal, dar transmise mai departe Gărzii Financiare". De asemenea, ambii martori au relatat că nu a verificat sub nici un aspect realitatea și legalitatea facturilor transmise Gărzii Financiare nici sub aspectul TVA, precum și faptul că "datele consemnate în acele facturi au fost avute în vedere la efectuarea controlului, dar nu s-a verificat legalitatea acestor facturi", motivându-se că "nu erau atribuțiile, ci ale Gărzii Financiare".

Față de operațiunile economice și obligațiile de înregistrare în contabilitate reținute în rechizitoriu în ultimul paragraf la pagina 4 și ilustrate mai sus, la punctul 7, instanța de fond a reținut, raportat la înscrisurile din dosarul de urmărire penală la care se face referire și la concluziile expertizelor contabile următoarele:

In nota de constatare prezentată de către Garda Financiară, la care se face trimitere in rechizitoriu indicându-se numărul filei, nu se reține de către organul de control că veniturile în suma de 7.413.397.061 lei și 19.464.294.492 lei realizate din livrarea de produse petroliere nu au fost înregistrate în contabilitate de către SC SRL, ci constatarea se refera la SC SRL. Astfel, a fila 23 din volumul IX de urmărire penală exista nota de constatare întocmită de Direcția Control Financiar Judet P - verificare efectuata la data de 20.08. 2003 la SC SRL. La punctul 2 din nota, organul de control consemnează - "In ceea ce privește neînregistrarea în evidența contabilă a societății a veniturilor din comercializarea produselor petroliere in valoare totala de 2.613.412.600 lei, catre SC Nadlac SRL, cu factura fiscala ser. -/ 30.08.2001SC SRLa livrat motorina de 2.633.412.600 lei din care TVA 320.374.200 lei, cumpărător SC NADLAC Jud. Conform fisei de cont SC NADLAC a achitat in totalitate contravaloarea produselor achiziționate cu ordin de plată și numerar. Fiecare dintre cei doi experți a concluzionat că "pe baza datelor si documentelor avute la dispoziție, obligațiile fiscale stabilite estimativ, prin neînregistrarea veniturilor obținute din comercializarea produselor petroliere vizau SC SRL - unitate care nu a înregistrat in contabilitate veniturile in suma de 2.633.412.600 lei realizate.

8. n faza de urmărire penală s-a dispus i a fost efectuată o expertiză contabilă precum și două rapoarte suplimentare de expertiză contabilă pentru a răspunde la obiecțiunile persoanelor cercetate și ale organului de anchetă (vol.V dos. ).

În cuprinsul rechizitoriului se reține la pagina 5, în mod eronat și adăugând, în ce constau concluziile expertului:

"- SC "- TRANS " SRL s-a aprovizionat cu produse petroliere de la SC " " SRL B in sumă totală de 4.227.156.177 lei, de la SC " " SRL S in sumă total de 9.324.637.697 lei, iar de la SC " " SRL B in sumă totală de 16.083.653.797 lei,fărăcadocumentele să fie legalîntocmitedeînvinuitii sicareadministrează societatea (vo1.V, file 215);

- SC " " SRL a achizitionat de la SC " " SRL B, produse petroliere in sumă de 174.112.800 lei,fară săseînregistrezedeînvinuita - asociat unic si învinuitul - împuternicitcuadministrarea firmei, cheltuielile nedeductibileinsumăde 497.097.012 lei,cauzând un prejudiciuinsumăde 325.599.515 lei(vol.V, fila215).

Expertul contabil arată că valoarea TVA deductibilă, aferentă facturilor pentru aprovizionările de la cei 3 furnizori înregistrată in contabilitatea SC "- TRANS " SRL este conform facturilor in sumă totală de 3.703.798.109 lei (vezi raportul de expertiză anexe 3 si 4, vo1.V, filele 1-193).Avându-seinvedere că cele3societăti sunt"tipfantomă" si plătileaufost făcuteincontul altor societti, prin acceptareadedocumente nerealeSC "- "trebuia să plătească TVA-ul calculat".

Instanța de fond a reținut că expertul care a efectuat respectiva expertiză și rapoartele suplimentare la expertiza contabilă nu a apreciat în niciunul din documentele întocmite și nu a concluzionat mențiunile scrise cu litere cursive mai sus și reținute în rechizitoriu ca fiind aprecieri ale expertului contabil.

Din contră, expertul contabil consideră că SC "- TRANS " SRL si SC " " SRL au respectat obligațiile fiscale valabile in perioada in cauză privind achizițiile si înregistrarea in gestiune a acestora si ca nu pot fi retinute in sarcina cumpărătorilor obligațiile fiscale calculate de comisarii Gărzii Financiare (vezi raport, vol.V, filele 197-199).

Potrivit raportului suplimentar de expertiză contabilă (vol.V, filele 209-215), expertul consideră că obligațiile fiscale de plată generate în mod direct i nemijlocit revin SC " " SRL si SC " " SRL, n sumă de 305.957.184 lei si respectiv, 289.163.481 lei, respectiv administratorilor acestor societăți dacă nu au condus evidenta contabilă, nu au achitat obligațiile fiscale aferente livrărilor respective i care s- au aprovizionat ilicit.

9. Deși se face referire în cuprinsul rechizitoriului la concluziile expertului care a constatat că nu se poate reține în sarcina societăților comerciale administrate de către inculpați obligațiile fiscale stabilite de Garda Financiară T, ci în sarcina societăților comerciale furnizoare cărora le-au fost achitate integral facturile emise, procurorul reține în actul de trimitere în judecată (pagina 6) că "aterialul probator din dosar () arată însă contrariul, respectiv faptul că administratorii SC,- TRANS " SRL si SC " " SRL sunt cei care nu au respectat obligațiile fiscale privind achizițiile și înregistrarea în gestiune a acestora, fiind vinovați de producerea prejudiciilor". Nu se face referire și nu se evidențiază în nicio modalitate în cuprinsul rechizitoriului în ce ar consta "materialul probator din dosar care arată însă contrariul".

10. La pagina 6 din rechizitoriu se rețin următoarele: "Cu privire la relatiile comerciale desfășurate cu SNP s-a stabilit faptul că respectivele comenzi erau transmise prin fax de la T, către numitul la P si aduse la Direcția Comercială de către această din urmă persoană, după care se transmiteau la T prin fax, respectiv faxul SC "- TRANS " SRL T (vol.I, filele 90-98).

Din înscrisurile existente la filele 90-98 vol.I al dosarului de urmărire penală, instanța de fond a reținut că toate comunicările furnizate de către SNP SA -Sucursala prin adresa nr. 4879 din 17.02.2003 se referă la relațiile dintre SNP SA și SC, și nu cu vreuna dintre societățile comerciale administrate de inculpați sau la care aceștia sunt asociați. În acest sens a depus ca martor și, atât în faza de urmărire penală și cea de cercetare judecătorească (fila 107 vol.I dosarul instanței).

11. S-a reținut prin nota de control a Gărzii Financiare, luându-se în considerare și la întocmirea rechizitoriului că societățile administrate de către inculpați s-au sustras de la plata taxei fond special de drumuri, aspect cu privire la care ambii experți stabilesc că această obligație incumbă furnizorului căruia i s-a achitat integral factura emisă.

Referitor la constituirea si utilizarea fondului special al drumurilor art. 5 din legea 118/1996 precizează că obligația de a calcula si de a vărsa taxa de drum revine producătorilor din țară sau importatorilor de carburanți auto. În facturile furnizorilor pentru produsele petroliere achiziționate de către SC - TRANS SRL SI SC SRL este inclusă și suma pentru fondul special a1 drumurilor. Plata facturilor s-a efectuat de către SC - TRANS SRL si SC SRL la valoarea totala a facturilor. Se înțelege că achitând furnizorului valoarea totală a facturii, acesta are obligația de a plăti din valoarea încasată taxa pentru fondul special al drumurilor. La cumpărător valoarea totală a facturii formează prețul de achiziție al produsului, și cu acest preț se vinde produsul respectiv la diverși cumpărători.

Astfel, în rapoartele de expertiză contabilă se reține că SC - TRANS SRL si SC SRL au achitat în condițiile de legalitate valoarea totală a facturilor și nu li se mai poate impune să plătească TVA si Taxa Fond Special al Drumurilor, sume care se plătesc de societățile care au încasat sumele plătite de SC - TRANS - SRL si SC SRL. Dacă SC - TRANS SRL si SC SRL ar fi obligate la plata TVA, impozitul pe profit si taxa speciala fond drumuri, stabilite de organul de control, ar fi obligate la o plată de două ori a sumelor respective, fiind cunoscut faptul că au fost achitate în condițiile menționate în actele de control și în raportul de expertiză, facturile furnizorilor la valoarea totală."

Raportat la comiterea a câte o infracțiune de evaziune fiscală de către fiecare dintre inculpații, și, prevăzută de art.13 din Legea nr. 87/1994, astfel cum se dispune în cuprinsul actului de trimitere în judecată, instanța de fond a reținut următoarele:

La data reținută prin rechizitoriu ca cea a comiterii faptei, raportat la perioada supusă controlului de către DGFP - Garda Financiară T, redactarea textului de lege incriminatoriu al evaziunii fiscale era următoarea: art. 13 din Legea nr. 87/1994 publicată în: Monitorul Oficial nr. 299 din 24 octombrie 1994 - în redactarea inițială: "Fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei și a contribuției, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă de la 1.000.000 la 10.000.000 lei".

La data întocmirii actului de trimitere în judecată a inculpaților - 31.05.2004, textul de lege suferise modificări, dar evaziunea fiscală era în continuare incriminată în cuprinsul legii nr. 87 din 18 octombrie 1994 *** republicată pentru combaterea evaziunii fiscale publicată în Monitorul Oficial nr. 545 din 29 iulie 2003 după cum urmează: art. 11:

"Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte:

a) sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării sau prin exercitarea de activități neautorizate, în scopul obținerii de venituri;

b) sustragerea în întregime sau în parte de la plata obligațiilor fiscale, în scopul obținerii de venituri, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului ori a sursei impozabile sau taxabile ori prin diminuarea veniturilor ca urmare a unor operațiuni fictive;

c)omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția;

d) organizarea și conducerea de evidențe contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor sau surselor impozabile;

e) emiterea, distribuirea, cumpărarea, completarea ori acceptarea cu știință de documente fiscale false.

Tentativa se pedepsește."

La momentul pronunțării prezentei sentințe, infracțiunea de evaziune fiscală este incriminată în cuprinsul art. 9 din legea nr. 241 din 15 iulie 2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale publicată în Monitorul Oficial nr.672 din 27 iulie 2005 după cum urmează:

"Art. 9. - (1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;

d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;

e) executarea de evidențe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;

f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;

g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terțe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală și ale Codului d e procedură penală."

Având în vedere modificările legislative survenite de la momentul reținut ca fiind al comiterii faptei deduse judecății până în prezent, precum și față de aspectul că fapta cercetată este încă prevăzută de legea penală și incriminată ca infracțiune, instanța de fond a reținut în încadrarea juridică dispozițiilor art. 13.Cod Penal, făcând aplicarea și raportarea la legea penală mai favorabilă.

Față de toate considerentele reținute mai sus și evidențiate distinct cu privire la fiecare dintre aspectele invocate prin rechizitoriu ca făcând parte din activitatea infracțională a inculpaților, instanța de fond a apreciat că nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea dispozițiilor art. 13.Cod Penal

Astfel, ambele expertize contabile efectuate pe parcursul desfășurării procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească, rețin că: "toate cantitățile de produse petroliere achiziționate de la furnizori consemnate de către organul de control, pe baza facturilor menționate, sunt înregistrate pe tipuri de produse în gestiune, iar valoarea acestora în evidența contabilă, în jurnalul de cumpărări, în jurnalul Cartea M si implicit in bilanțul contabil. Și din punct de vedere al cantităților și valorilor achiziționate, toate înregistrate, acestea corespund cu cele din facturile furnizorilor". Chiar și organele de control al DGFP, în actele de control prezentate, confirmă înregistrarea în contabilitate a tuturor achizițiilor efectuate.

S-a reținut de către instanța de fond că organele de control confirmă înregistrarea de către cumpărător a produselor petroliere achiziționate, confirmare care se face de către Direcția Control Fiscal T, fără niciun comentariu iar Garda Financiara face mențiunea, pentru SC SRL si SC SRL că aceste societăți comerciale (- ce nu fac obiectul prezentei judecăți) nu au colectat TVA și nu au înregistrat veniturile.

Înregistrarea în contabilitate a achizițiilor si vânzărilor de produse petroliere efectuată de societățile comerciale administrate de inculpați s-a realizat în baza facturilor, care conform prevederilor Legii 82/1991 art. 6 al. 2, îndeplinesc condițiile documentului justificativ pentru efectuarea operațiunilor respective.

Produsele achiziționate au intrat în circuitul vânzărilor, documentele respective de vânzări au fost înregistrate în gestiune și în contabilitate, prin aceasta confirmându-se faptul că intrările de produse petroliere înregistrate s-au efectuat în realitate.

Faptul că unele dintre societățile comerciale furnizoare nu au efectuat depunerea documentelor contabile și nu au realizat obligațiile ce le reveneau cu privire la activitatea comercială pe care o desfășurau - pentru aceste motive fiind denumite de către organele de cercetare "firme de tip fantomă" - nu poate conduce "de plano" la a stabili că obligațiile respective trebuiau să fie efectuate de către societățile cumpărătoare, în speță cele deținute de către inculpați. Astfel cum am arătat mai sus, chiar și în adresele înaintate de către DGFP B, DGFP S și DGFP B se atestă faptul că societățile respective figurează ca plătitoare de TVA (. IX 47, vol.III fila 27, vol II fila 35 dos.), instanța de fond reținând că societățile administrate de inculpați au respectat prevederile Ordonanței de Urgenta nr.17/2000 și au solicitat de la furnizori copia documentului care atestă calitatea de plătitor de TVA, necesară în cazul facturilor cu o valoare mai M de 20 milioane lei.

În atare condiții, instanța de fond a constatat că nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală cu privire la nici unul dintre inculpați, respectiv elementul material al acestei infracțiuni și anume: "Fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale".

11. Alte aspecte reținute în rechizitoriu ca făcând parte din activitatea infracțională a inculpaților se referă la modalitatea de achiziție a produselor petroliere de la furnizori și modalitatea de transport. Astfel, se menționează la pagina 6: "Pentru a obține produsele petroliere inculpații discutau cu delegații societăților furnizoare, fie telefonic, fie personal, la poarta rafinăriilor. Se stabileau cantitățile ce urmau a fi achiziționate, modul de livrare a produselor, marfa fiind însoțită pe drum de avize de expediție pentru fiecare cisternă. Facturile fiscale se întocmeau pentru mai multe avize si se efectua plata prin bancă".

Se efectuează apoi (paginile 7 și 8 din rechizitoriu) o enumerare invocându-se "o serie de asemănări ale facturilor între facturile emise, acestea fiind completate de același scriptor, nefiind întocmite cu îndeplinirea condițiilor legale (în ce privește mijlocul de transport si persoana care este fictivă), iar pentru sume foarte mari (inclusiv plățile) se întocmesc facturi pentru 2 sau 3 miliarde lei, fără a se cunoaște administratorii acestor societăți".

În cuprinsul rapoartelor de expertiză contabilă efectuate se reține că n evidenta contabila a SC - TRANS SRL sunt înregistrate facturi pentru prestările de servicii, transporturi efectuate pentru SC SRL astfel: - în luna mai 2000 - prestații servicii, transporturi, au fost în suma de 2.284.800 lei, încasate cu factura nr. - /22.05.2000;- în luna iulie 2000 s-au efectuat transporturi în sumă de 38.556.000 lei, încasate cu factura nr. - / 16.07.2000; - în luna februarie 2001 s-au efectuat transporturi în suma de 9.124.920 lei, încasate cu factura nr. - / 27.02.2001.

"La toate facturile exista documentație din care rezultă efectuarea transporturilor facturate."

Fiecare dintre cei trei inculpați au fost trimiși în judecată pentru comiterea a câte o infracțiune prevăzute de art. 40 din legea nr. 82/1991 raportat la art. 289.Cod Penal, fără a se individualiza efectiv în ce a constat activitatea infracțională raportat la această încadrare juridică.

În cursul desfășurării urmăririi penale s-a efectuat o constatare tehnico-științifică grafică prin care s-a stabilit că scrisul de pe avizul facturilor fiscale emise de SC" " SRL B pentru SC "- TRANS " SRL si, respectiv emise de SC " " SRL S pentru SC "- TRANS " SRL a fost executat de aceeași persoană (vezi nr.50547/18.03.2002, vol.VI, filele 2-20 dos.). Mai mult, prin raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr.50885/18.04.2002, se constată că scrisul depus pe facturile fiscale eliberate de SC " "SRL B pentru SC "- TRANS " SRL a fost executat de aceeași persoană care a executat si scrisul depus pe facturile fiscale eliberate de SC " " SRL pentru SC "- TRANS " SRL T (vol.VI, filele 21-49 dos.).

În afara mențiunilor prezentate mai sus, raportul de constatare tehnico-științifică grafică nu stabilește persoana care a executat scrisul de pe documentele supuse constatării.

În apărarea inculpaților, martorii - contabil la - TRANS " SRL si - director la aceeași firmă, au declarat că nu au întocmit facturi la solicitarea patronului sau a altor persoane si nici nu au întocmit chitanțe fiscale de încasare a unor sume de bani pentru SC " " SRL, SC " " SRL sau SC " " SRL (vezi declarațiile, vol. VI, filele 64-72 dos.).

La data reținută prin rechizitoriu ca cea a comiterii faptei, raportat la perioada supusă controlului de către DGFP - Garda Financiară T, redactarea textului de lege incriminatoriu al infracțiunii prevăzute de art. 40 din legea nr.82/1991 Legea contabilității *** Republicată publicată în: Monitorul Oficial nr. 20 din 20 ianuarie 2000 era următoarea: "Efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii".

În redactarea actuală a legii contabilității, aceeași infracțiune se găsește incriminată în cuprinsul art. 43 având următorul conținut: "Efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii".

Având în vedere modificările legislative survenite de la momentul comiterii faptei deduse judecății până în prezent, precum și față de aspectul că fapta este încă prevăzută de legea penală și incriminată ca infracțiune, instanța de fond a reținut în încadrarea juridică dispozițiilor art. 13.Cod Penal, făcând aplicarea și raportarea la legea penală mai favorabilă.

Raportat la normele în vigoare la momentul analizării situației contabile a societăților comerciale administrate de către inculpați, ambele expertize contabile efectuate și rapoartele suplimentare rețin că nu se pot evidenția încălcări ale dispozițiilor legale. În momentul efectuării tranzacțiilor cumpărătorul a primit de la cei trei furnizori facturi fiscale (model 14-4-10A) formular tipizat aprobat legal conform HG831/97 pentru plătitori de TVA aspect confirmat si de Direcția Controlului Fiscal T prin procesul verbal 1908/11.04.2003, pag.4 depus în anexa 1 expertizei contabile efectuate în dos.). Cumpărătorul a primit de la furnizori n perioada derulării vânzării-cumpărării produselor și deține comunicările de plătitor TVA a celor trei furnizori.

Facturile fiscale in cauză, existente in cele 9 volume din materialul de urmărire penală conțin înscrise datele prevăzute de pct. 119 din HG 704/93 pentru a întruni condițiile documentului justificativ legal si anume: data emiterii, denumirea produsului, cantitatea, prețul unitar, valoarea bunului fără TVA, suma TVA, ștampila si semnătura emitentului.

Datele menționate nu poartă ștersături sau mâzgălituri care să genereze la momentul primirii suspiciuni.

Conform documentelor contabile ale cumpărătorului, produsele au intrat n gestiunea societății si au făcut obiectul vânzărilor au fost evidențiate în contabilitatea veniturilor, au fost declarate si achitate obligațiile față de bugetul statului aferente, au fost achitate la furnizori si terți contravaloarea lor, stări de fapte care susțin realitatea operațiunilor privind achizițiile. ( cantitative sunt redate si in anexa 24 la Raport de expertiză contabilă efectuat în dos. vol V)

Nu s-au constatat documente justificative (facturi fiscale provenite de la furnizori) care să nu fi fost contabilizate sau să existe diferențe între valorile din facturi si cele din jurnalele contabile, care să fi generat diminuarea profitului sau TVA de plată. Nu toate facturile in cauză conțin datele delegatului si semnătura acestuia si nu conțin contul si banca furnizorului, dar aceste date în perioada respectivă, raportat la normele în vigoare, nu erau obligatorii, cum de fapt nu sunt preluate nici n Legea 345/2002 - act normati anexat n copie la procesul verbal al Gărzii Financiare nr. 7400/2002.

Opinia experților este că nu se poate susține punctul de vedere al organului de control al Gărzii Financiare (infirmat de fapt si prin Procesul verbal 1908/2003 al Directiei Controlului Fiscal T, care după cum rezultă din Cap. II a avut in vedere si procesele verbale al Gărzii Financiare) pe următoarele considerente:

- Cumpărătorul a primit exemplarul 1 (albastru) din facturile fiscale emise de furnizor, pe model legal aprobat ( cod 14-4-10A) întocmit numai de plătitorii de TVA asa cum se prevede in anexa IA la HG 831/97.

- copia de pe documentul care atestă calitatea de plătitor TVA a furnizorilor conform legii.

- Facturile fiscale primite conțineau înscrisurile prevăzute de pct. 119 din HG704/93 deci îndeplineau calitatea de document justificativ legal.

- Facturile au fost înregistrate în mod corect în contabilitate, preluându-se corect valorile si integral si nu s-au găsit facturi necontabilizate, stare de fapt confirmată si prin 1908/2003 al Direcției Controlului Fiscal T (anexa 1).

- si conturile anuale conform raportului comisiei de cenzori dau o imagine fidelă situației financiare a societății la 31-12-2000 si 31-12-2001 si sunt conforme cu prevederile legale si statutare.

Raportat la considerentele reținute mai sus din cuprinsul expertizelor contabile și concluziile Directiei Controlului Fiscal, instanța de fond a constatat că nu este îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii de fals intelectual prevăzută de legea contabilității, deoarece nu se poate reține realizarea elementului material și anume "efectuareacu științăde înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință aînregistrărilor în contabilitateavând drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil".

Cu privire la cea de-a treia infracțiune pentru care au fost trimiși în judecată fiecare dintre inculpați, se reține în rechizitoriu că "a data de 16.01.2002, organele de politie din cadrul Inspectoratului de Politie al Judetului T, au efectuat un control economic la SC " " SRL (vezi proces-verbal, vol.I, filele 199-201), fiind prelevate probe din fiecare produs petrolier de către reprezentanții OPC T, iar SNP SA - Sucursala T ne comunică prin adresa nr. 238/18.01.2002, faptul că s-au efectuat un nr. de 16 determinări pentru TRANS SRL este contaminată, punctul de inflamabilitate fiind foarte mult sub valoarea minima prevăzută de STAS(vezi materialul, vo1.I, filele 199-236) .

Pentru aceste fapte, fiecare dintre inculpați a fost trimis în judecată pentru comiterea câte unei infracțiuni de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 al.1

Cod Penal

Astfel cum rezultă din adresa ORC de pe lângă Tribunalul Timiș existentă la filele nr. 43-46 vol.I dos. administrator și unic asociat al SC " " SRL T era martora. Cu privire la cei trei inculpați, niciuna dintre probele administrate în faza de urmărire penală sau în cea de cercetare judecătorească nu stabilește în sarcina acestora vreo calitate sau eventuală sarcină de execuție ca angajați ai acestei societăți comerciale.

Mai mult, potrivit proceselor verbale existente la filele 199, 200-201, organele de control au prelevat mostre de carburanți de la stațiile de carburanți auto ale SC " " SRL T și ale SC - TRANS-". Prin adresele de la filele 202 și 207 vol.I al dos.de se comunică de către SNP -Sucursala T că rezultatele obținute pentru benzinele prelevate de la SC - Transport SRL și SC SRL și motorina prelevată dela SC SRL permit încadrarea în STAS.

prelevată de la SC - TRANSPORT SRL este contaminată, punctul de inflamabilitate este mult sub valoarea minimă prevăzută de STAS.

După cum se poate observa din cele expuse, organele de control al calității produselor au reținut în cuprinsul proceselor verbale că au prelevat mostre de la SC - TRANS-". Toate buletinele de încercări și celelalte acte însoțitoare menționează calitatea motorinei prelevate de la o societate comercială SC - TRANSPORT SRL, or niciunul dintre inculpați nu este nici administrator, nici asociat sau angajat care să aibă printre atribuții verificarea punctului de inflamabilitate al motorinei puse în vânzare de către SC - TRANSPORT SRL.

Pentru aceste motive, față de infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 al.1 Cod Penal, instanța de fond a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit.c C.P.P. și anume "fapta nu a fost săvârșită de către" niciunul "dintre inculpați", dispunând achitarea inculpaților în baza art.11 pct.2 lit.a

C.P.P.

În baza art. 346 al.2 C.P.P. au fost respinse ca neîntemeiate acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de către părțile civile Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția Regională de Drumuri și Poduri T împotriva inculpaților și părților responsabile civilmente SC SRL, SC - TRANS SRL și SC SRL (denumire anterioară SC SRL).

Potrivit art.998 civ. orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara. Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză și față de motivele achitării pentru fiecare infracțiune distinct (și anume cea de evaziune fiscală și cea de fals intelectual la legea contabilității) instanța de fond a constatat că nu se poate reține în sarcina inculpaților producerea vreunui prejudiciu niciuneia dintre cele două părți civile. Prin rapoartele de expertiză contabilă, precum și prin procesele verbale ale Direcției de Control Fiscal T, s-a stabilit că obligațiile de plată reținute de către Garda Financiară T incumbau societăților furnizoare, ca dealtfel și plata taxei fond special de drumuri, și nu societăților cumpărătoare.

În baza art. 357 al.2 lit.c C.P.P. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și prin ordonanțele de luare a măsurilor asigurătorii din data de 21.01.2003 emise de Inspectoratul de Poliție al Județului T- Serviciul Cercetări Penale în dosar penal nr. P/132/2002 și procesele verbale de aplicare a sechestrului din data de 21.01.2003. Astfel, având în vedere că instanța a constatat că acțiunea inculpaților nu a generat producerea vreunui prejudiciu, se impune a fi ridicată măsura asigurătorie instituită tocmai în vederea acoperirii pagubelor.

Împotriva acestei sentințe penale în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lîngă Judecătoria Timișoara și Direcția generală a Finanțelor T în calitate de reprezentant al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, criticînd sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lîngă Judecătoria Timișoara se susține că prima instanță a omis împrejurarea că în primă instanță inculpații au recunoscut parțial săvîrșirea faptelor, intre aceștia există relații de rudenie, inculpatul fiind tatăl inculpaților.Prima instanță a fost în eroare cu privire la SC - TRANS- SRL, deoarece a reținut buletinele de încercări și actele însoțitoare ale mărfii proveneau de la SC - TRANSPORT SRL, fără a observa că de fapt este una și aceiași societate de transporturi rutiere, acționari fiind inculpații iar administrator, precum și cu privire la faptul că inculpații au fost trimiși în judecată pentru o calitate inferioară a unei mărfuri( motorina ), cînd în realitate obiectul material al infracțiunii a fost acela al vînzării de vegasol, paraxilen, combustibil ca și motorină și benzină, operațiuni care nu au fost înregistrate în contabilitate.

Se susține că SC SRL a achiziționat de la SC SRL (societate inexistentă) produse petroliere care au fost achitate cu numerar -20 chitanțe în perioada 03.10.2000-22.12.2000 și a înregistrat sub aceeași operațiune mai multe mărfuri preluate de la SC MIDIA SA SC P și SC.

În perioada septembrie 2000- iulie 2001SC - TRANS SRL ar fi achiziționat de la aceiași persoană inexistentă, produse petroliere, plățiile fiind făcute prin virament către societăți presupuse a avea relații comerciale către firma fantomă.

Expertiza contabilă efectuată în timpul urmăririi penale a stabilit că TVA -ul calculat, trebuia achitat de SC - TRANS SRL, deoarece ea a făcut plăți către trei societăți inexistente.

Inculpații și în calitate de administratori nu au înregistrat cheltuielile nedeductibile, nu au întocmit documente în mod legal, SC SRL nu a înregistrat în contabilitate impozitul pe profit rezultat în urma tranzacției dintre SC SRL și SC Nădlac SRL și nici veniturile obținute din comercializarea produselor petroliere cu SC

Din expertiza grafologică efectuată în cauză s-a stabilit că scrisul de pe avizul facturilor fiscale emise dintre SC SRL (firmă fantomă) pentru SC - TRANS SRL, scrisul de pe facturile emise de către SC SRL (firmă fantomă) pentru SC - TRANS SRL a fost executată de aceiași persoană, iar scrisul depus pe facturile fiscale emise de SC SRL B (firmă fantomă) pentru SC - TRANS SRL a fpost executat de aceiași persoană care a emis și scrisul depus pe facturile fiscale eliberate de SC SRL pentru SC - TRANS SRL.

Se invocă declarațiile martorilor - contabil și -director al SC - TRANS SRL, care au susținut că nu au întocmit facturi la solicitarea patronului sau a altor persoane, a inculpaților și nici nu au întocmit chitanțe fiscale de încasare a unor sume de bani pentru SC SRL, SC sau SC SRL ( firme fantomă ale inculpaților).

În susținerea vinovăției inculpaților se invocă poziția exprimată de inculpați în timpul urmăririi penale, respectiv că aceștia au luat cunoștință de concluziile rapoartelor de expertiză contabilă și a celor suplimentare, au fost de acord cu acestea precum și că tranzacția comercială în numele societății a fost efectuată exclusiv de ei.

Pentru aspectele invocate se apreciază de apelant că cei trei inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și se impune condamnarea acestora.

În motivarea apelului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, se susține că, urmare a achitării inculpaților, greșit s-a dispus respingerea în întregime a acțiunii civile, instanța de fond invocând cele două expertize contabile efectuate în cauză, deși nici una dintre acestea nu au fost comunicate părții civile pentru a formula un punct de vedere cu privire la acestea și au fost ignorate concluziile reprezentantului Ministerului Public care a solicitat admiterea acțiunii civile și obligarea la plata despăgubirilor, susținându-se corect că produsele achiziționate nu au fost înregistrate în contabilitatea firmelor și prin aceasta s-au produs mari pagube bugetului de stat.

Prin decizia penală nr. 197/A din 09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b din C.P.P. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței penale nr. 1906/26.09.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.

Pentru a pronunța această hotărâre, din analiza sentinței penale apelată, atât din prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2.C.P.P. tribunalul a reținut următoarele:

Examinând întregul material probator administrat în timpul urmăririi penale si al cercetării judecătorești, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și nevinovăția inculpaților, făcând o amplă analiză a probelor administrate și s-a pronunțat asupra acțiunii civile formulată în cauză, pronunțând o sentință temeinică și legală.

S-a apreciat că împrejurarea că inculpații au recunoscut parțial, în timpul urmăririi penale, anumite fapte nu conduce la concluzia că aceștia sunt vinovați pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor în rechizitoriu, deoarece recunoașterea inculpatului nu are valoarea de probă în dosar decât în măsura în care se coroborează cu alte probe, iar în fața instanței inculpații și-au schimbat poziția procesuală, atât în primă instanță, cât și în apel.

Interpretarea declarațiilor inculpaților, astfel cum au fost precizate de instanța de fond, prin coroborarea lor cu probele scrise, expertizele de specialitate efectuate, precum și cu declarațiile unor martori, a creat convingerea instanței care a dispus achitarea inculpaților pentru toate cele trei infracțiuni și și-a motivat hotărârea.

S-a considerat că împrejurarea că cei trei inculpați se află în relații de rudenie, nu are relevanță în cauză la stabilirea vinovăției acestora deoarece răspunderea penală este personală și datorită faptului că nu poate fi confundată persoana asociatului, cu persoana administratorului unei societăți comerciale și persoana juridică a societății comerciale, astfel cum și răspunderea penală a celor trei este diferită.

Prin actul de sesizare, instanța a fost învestită cu soluționarea acțiunilor penale și a acțiunii civile formulată de 2 părți civile: Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția Regională de Drumuri Naționale T, iar în timpul cercetării judecătorești s-a creat cadrul procesual legal prin introducerea în cauză a SC SRL, SC - Trans SRL și SC SRL, care a devenit SC SRL. Din actele dosarului nu s-a reținut că prin schimbarea denumirii sau a altor elemente constitutive ale societății, SC - Trans SRL ar fi devenit SC - Transport SRL, păstrând structura acționariatului și deși se face această afirmație în apel nu se precizează care sunt actele cu care se face această dovadă, deoarece SC - Transport SRL nu a figurat în cauză ca parte și nu a fost citată în această calitate. S-a apreciat că instanța de fond putea să constate că cele două societăți sunt de fapt una și aceeași persoană juridică, doar dacă se făcea această dovadă prin acte doveditoare privind modificarea actelor constitutive ale societății inițiale. În dosarul de urmărire penală la fila 43-44 din. I există adresa nr. C 1375 din 13.05.2003 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș din care rezultă că SC - Trans - SRL are număr de înmatriculare J - și asociat unic și administrator pe, fără a exista alte mențiuni privind modificarea elementelor: nume, administrator, asociați etc. Probele de produse petroliere au fost prelevate în 16.01.2002 pentru a fi apoi analizate, procesul verbal este semnat de SC - Trans SRL fiind aplicată și ștampila acestei societăți( fila 200-2001. I dosar UP), iar în răspunsul de la fila 202 din același dosar se fac referiri la calitatea probelor prelevate de la SC - Transport SRL. Nu poate fi ignorat nici procesul verbal de la fila 214 din dosarul de urmărire penală. Susținerile privind identitatea între cele două societăți nu este dovedită în cauză.

Tribunalul a apreciat că este neîntemeiată critica adusă primei instanțe în sensul că aceasta a fost în eroare cu privire la faptul că inculpații au fost trimiși în judecată pentru o calitate inferioară a unei mărfi, când de fapt obiectul material al infracțiunii a fost acela al vânzării de vegasol, paroxilen, combustibil ca și motorină și benzină, operațiuni ce nu au fost înregistrate în contabilitate, deoarece din rechizitoriu, cu privire la calitatea produselor petroliere se face referire în 3 paragrafe pagina 8 (fila 9 dosar instanță vol. I),unul fiind deja analizat și se referă la constatările din procesul verbal din 16.01.2002, iar al doilea aspect vizează împrejurarea că în anul 2001, SC. - TRANS SRL Taî nregistrat intrări de la cele 3 firme fictive de motorină și benzină, contravaloarea produselor fiind plătită în contul SC SRL, SC SRL ȘI SC SRL, care la rândul lor plătesc subproduse petroliere la Rafinăria și SC SRL.

Conform art. 297 alin.1 constituie Cod Penal infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, "falsificare sau substituirea de mărfuri sau orice produse, precum și expunerea spre vânzare de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate ori substituite, se pedepsește cu închisoare de la unu la 7 ani."

Instanța de apel a reținut că pentru a exista această infracțiune trebuie să existe și o persoană înșelată, ori în cauză nu a formulat plângere și nu s-a constituit parte vătămată niciuna din beneficiarele produselor, care să conteste calitatea mărfii.

De asemenea, s-a apreciat că în cauză nu a fost făcută dovada falsificării sau substituirii produselor, plățile au fost efectuate iar expertizele contabile nu au constatat existența unor deficiențe cu privire la înregistrarea produselor, la achitarea taxelor și TVA către bugetul statului, astfel că pentru un alt obiect material al infracțiunii de înșelăciune se impunea și constituirea unui alt cadru procesual, care nu a fost realizat în speță.

Tribunalul a reținut faptul că în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă și două suplimente în timpul urmăririi penale de expertul și o expertiză cu suplimentul ala aceasta în timpul cercetării judecătorești întocmită de expertul, ambii experți au concluzionat că inculpații în calitatea de administratori și asociați,au respectat dispozițiile legii 82/1991, au înregistrat în contabilitate operațiunile efectuate privind achiziționarea și respectiv vânzarea unor produse petroliere și au stabilit că cei ce au încălcat dispozițiile legale sunt societățile furnizoare și acestea sunt cele ce datorează la bugetul statului taxe de drum și TVA. Față de concluziile experților nu s-au formulat obiecțiuni și nici nu a fost solicitată efectuarea unei alte expertize, atât în primă instanță cât și în apel d e parchet sau de părțile civile, respectiv cea care a formulat apel.

De asemenea, s-a reținut că în apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara invocă existența în vol. IV la filele 39-40 unor înscrisuri privind modul de achiziționare a unor produse petroliere, de către SC SRL, de la SC SRL, plata fiind făcută în numerar, cu chitanțe emise de furnizor (firmă care nu există, pe perioada 03.10.2000-22.12.2000, tranzacție făcută de către partea responsabilă civilmente Sc SRL cu documente de la o societate inexistentă, aceiași firmă înregistrând sub aceeași operațiune mai multe mărfuri preluate de la SC MIDIA SA ȘI SC P și SC, susținând că s-a cauzat bugetului un prejudiciu material însemnat, dar fără a se explica care este netemeinicia sau nelegalitatea hotărârii apelate.

In motivele de apel parchetul face referiri la firme fantomă care a fi ale inculpaților, dar nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens în cauză, la fel cum nu este dovedită împrejurarea că cei trei inculpați aveau cunoștință despre împrejurarea că aceste firme sunt fictive, din contra s-a făcut dovada că aveau acte că sunt plătitoare de TVA.

Aspectul criticat mai sus este analizat de prima instanță la punctul 6 din sentința apelată, reținându-se concluziile expertizelor contabile și suplimentele efectuate la acestea din care că înregistrările în contabilitate sunt corect făcute, în perioada 2000-2002 în evidențele SC nu sunt înregistrate achiziționări de produse petroliere decât de la furnizorii SC SRL și SC SRL, astfel că tribunalul apreciază critica ca fiind nefondată.

În apel se afirmă că,În perioada septembrie 2000-iulie 2001, SC - TRANS SRL ar fi achiziționat de la aceiași societate inexistentă SC SRL produse petroliere, efectuând apoi plăți prin virament către societăți presupuse a avea afaceri comerciale către firma fantomă," și se susține că, SC - TRANS SRL trebuia să plătească TVA, dar nu se explică ce se dorește cu această susținere, aspecte care au făcut obiectul expertizelor atât în timpul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, concluziile fiind că nu s-au încălcat dispoziții legale și chiar la obiectivul 18 din expertiza efectuată de expert se reține că obligațiile financiare stabilite de Garda Financiară, revin numai furnizorului, iar pentru a se stabili cuantumul lor sunt necesare documentele societății respective care nu se găsesc în dosar( -54 din vol. V dosar UP). În aceiași expertiză invocată în motivele de apel la obiectivul nr.19(filele 54-59din. V dosar UP) expertul susține că plata TVA trebuia făcută de furnizor, iar la litera,g" stabilește potrivit actelor aflate la dosar care sunt sumele datorate de fiecare furnizor, iar la litera,h" stabilește și persoane vinovate. Prima instanță a avut în vedere și expertiza expertului, care precizează că obligația de plată nu revine firmei administrate de inculpați, astfel încât și această critică este apreciată de instanța de apel ca nefondată.

În apel se susține că,inculpatul, în calitate de administrator și al firmei nu a înregistrat cheltuielile nedeductibile dintre tranzacțiile SC SRL și SC SRL" și că "inculpații și în Calitate de administratori nu au întocmit documente în mod legal, în ceea ce privește aprovizionarea cu produse petroliere dintre, SC - TRANS SRL și SC SRL S, SC B "dar aceste aspecte au fost amplu analizate în sentința apelată la punctul 8, făcându-se și analiza susținerilor din rechizitoriu iar afirmațiile nu sunt susținute nici de concluziile expertului raport aflat la (filele 197-199 vol. V dosar UP)care concluzionează că atât SC - TRANS SRL cât și SC SRL au respectat obligațiile fiscale valabile în perioada în cauză privind achizițiile și înregistrarea în gestiune a acestora și că nu pot fi reținute în sarcina cum,părătorilor obligațiile fiscale calculate de comisarii Gărzii Financiare, fiind indicate ș dispozițiile legale la care s-a făcut referire. În mod corect a reținut că nu sunt dovedite susținerile din rechizitoriu fiind contrazise de expertizele contabile efectuate în cauză coroborate cu celelalte probe, astfel că aspectele invocate în apel și analizate mai sus au fost apreciate de tribunal ca nefondate.

La punctul 11 din sentința apelată sunt analizate amănunțit probele administrate, concluziile expertizelor și dispozițiile art. 5 din legea 118/1996, concluzionându-se că obligația de a plăti taxa pentru constituirea fondului special de drumuri revine furnizorilor, cărora le-au fost achitate integral facturile emise și în nici un caz societăților reprezentate de inculpați. Afirmația din apel că operațiunile între firme existente și firme fantome aparținând acelorași inculpați s-a urmărit neplata taxelor de drum de către SC - TRANS SRL este nefondată, experții stabilind că nu această societate trebuia să le plătească taxele iar in cauză nu s-a făcut dovada că firmele fantomă aparțineau inculpaților.

Cu privire la susținerea din apel că SC SRL nu a înregistrat în contabilitate impozitul pe profit rezultat în urma tranzacției cu SC SRL, SC Nădlac SRL nu a înregistrat veniturile obținute din comercializarea produselor petroliere cu SC B, acestea au făcut obiectul analizei de către prima instanță la punctul 7 din sentința apelată, reținându-se că cei doi experți au reținut că obligațiile fiscale stabilite estimativ, prin neînregistrarea veniturilor obținute comercializarea produselor petroliere vizau SC SRL, unitate care nu a înregistrat în contabilitate veniturile în sumă de 2.633.412.600 lei și nu pe SC SRL. Pentru a concluziona în acest mod experții au avut în vedere actele existente în cauză, respectiv constatarea Gărzii Financiare care se referea de fapt la SC SRL deoarece la fila 23 din vol. IX al dosarului UP există nota de constatare întocmită de Direcția de Control Financiar Județ P în urma verificării efectuate la 20.08.2003, prin care se constată că SC SRL nu a înregistrat în contabilitate venitul obținut din comercializarea motorinei deși SC Nădlac SRL a achitat în totalitate contravaloarea acesteia. Prima instanță a analizat și declarațiile martorilor și ambii angajați ai Direcției Generale a Finanțelor Publice dar în cadrul Direcției Controlului Fiscal care confirmă că au participat la controlul efectuat, au văzut că facturile au ajuns la Garda Financiară, au fost trecute în procesul verbal și apoi transmise mai departe Gărzii Financiare, dar ei nu au verificat sub nici un aspect aceste facturi deoarece competențele celor două instituții de control au atribuții și competențe diferite și de aceea fiecare organ de control și-a susținut actele sale.

Apreciind că motivația primei instanțe este corectă, și în concordanță cu probele pe care se bazează aflate la dosar, instanța de apel a constatat ca nefondate susținerile apelantului Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Constatând că motivația sentinței primei instanțe este amplă și cu trimitere la probele din dosar, instanța de apel nu a apreciat necesară o motivare mai amănunțită, deoarece motivele de apel au fost mai mult afirmații, fără alte argumentații juridice sau faptice, care să necesite o nouă analiză.

Cu privire la listingurile cu numerele de telefon apelate de inculpați, Tribunalul Timișa apreciat că acestea nu fac dovada tranzacțiilor efectuate, nefiind anexat și conținutul acestor convorbiri telefonice, simplele deducții nefiind suficiente pentru dovedirea activității infracționale.

Susținerile din apel că există o serie de identități scriptice între facturile emise fiind completate de același scriptor sunt apreciate de instanța de apel ca adevărate doar cu privire la scrisul depus pe 2 facturi emise de SC SRL B ROMÂNIA emise pentru SC. - TRANS SRL T și pe 3 facturi emise de SC SRL B emise pentru SC. - TRANS SRL T ( fila 20 din VI dosar UP).și sunt contrazise de concluziile raportului de expertiză grafologică efectuat în timpul urmăririi penale și care stabilește trei scriptori pentru facturile ce au făcut obiectul expertizării (fila 49 din vol.VI dosar UP) astfel: persoana "A" a executat scrisul depus cu stilou cu bilă și pastă de culoare albastră pe aversul unei facturi emise de SC SRL B și a unei facturi emise de SC SRL S, pentru SC. - TRANS SRL T; persoana "B" a executat scrisul depus cu stilou cu bilă și pastă de culoare albastră pe aversul a 5 facturi emise de SC SRL B și a 5 facturi emise de SC SRL S, pentru SC. - TRANS SRL și persoana "C" a executat scrisul depus cu stilou cu bilă și pastă de culoare albastră pe aversul unei facturi emise de SC SRL B, pentru SC. - TRANS SRL În timpul urmăririi penale nu au fost efectuate cercetări cu privire la acești scriptori,pentru identificare și audierea lor.

Împrejurarea că directorul și contabilul SC - TRANS SRL T declară că nu au întocmit facturi și nici chitanțe fiscale pentru încasarea unor sume de bani de la societățile apreciate de parchet ca fiind fantome, nu au făcut, în opinia instanței de apel, dovada săvârșirii infracțiunii de fals prav de art. 289.Cod Penal și nici că acestea ar aparține inculpaților, cum se afirmă în apel.

Neîntemeiate și nedovedite sunt considerate de către tribunal și susținerile din apelul declarat de parchet că facturile ce fac obiectul cauzei nu au fost întocmite în condițiile legale, mai mult sunt contrazise de cele 2 expertize contabile efectuate în cauză și care concluzionează că acestea respectă dispozițiile legale, s-a folosit modelul 14-4-10A formular tipizat aprobat de HG831/1997 pentru plătitori de TVA, cei trei furnizori apreciați firme fantome, au prezentat comunicările de plătitor de TVA,facturile conțin datele prevăzute de art.119 din HG704 /1993 și anume: data emiterii, denumirea produsului, cantitatea, prețul unitar, valoarea bunului fără TVA, ștampila și semnătura, fără a exista ștersături sau mâzgălituri, elementele ca " (persoană fictivă, mijloc de transport, necunoașterea administratorului)" nefiind prevăzute de lege ca și condiție de valabilitate a facturii.

Având în vedere cele reținute achitarea inculpaților, și, în temeiul art. 11pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d pentru C.P.P. săvârșirea a câte o infracțiune de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din legea 87/1994 cu aplic art. 13.Cod Penal și câte o infracțiune de fals intelectual la legea contabilității prevăzut de art. 40 din legea 82/1991 raportat la art. 289.Cod Penal cu aplic. art. 13.Cod Penal și în baza art. 11 pct. 1 lit. a raportat la art.10 lit c pentru C.P.P. câte infracțiune de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art.297 alin 1.Cod Penal, este considerată de instanța de apel ca temeinică și legală.

S-a reținut că deși prima instanță nu a analizat expres cererea privind restituirea cauzei la procuror, prin soluția pronunțată a exprimat poziția cu privire la cererea formulată de inculpați, deoarece a procedat la aplicare dispozițiilor art. 13.Cod Penal explicând incidența acestuia în cauză urmare a modificării succesive a textelor legale, inculpații nu au declarat apel fiind de acord cu soluția instanței de fond și au solicitat respingerea apelului parchetului, deși aveau posibilitatea de a cere admiterea apelului pentru acest motiv, aspectul fiind învederat instanței cu prilejul concluziilor puse oral, iar parchetul și partea civilă care au declarat apel nu au criticat sentința sub acest aspect.

Analizând opinia exprimată de apărătorul ales al inculpaților și, în sensul că se impunea restituirea cauzei la procuror deoarece la data prezentării materialului au fost 2 volume din dosarul de urmărire penală iar dosarul a fost trimis în judecată având 9 volume, deoarece din procesele verbale întocmite cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală la datele de 19.05.2004 și 22.04.2004 ( filele305-307 vol.I dosar UP), nu s-a reținut de către instanța de apel că au fost prezentate doar două volume ale dosarului de urmărire, nici unul dintre cei trei inculpați nefăcând nici o mențiune la acea dată.

În fața instanței de fond cererea a fost formulată când s-a dezbătut fondul, la modul general și apoi a fost prezentată în concluziile scrise, dar împrejurarea că au fost modificate textele legale în temeiul cărora au fost trimiși în judecată inculpații s-a apreciat de către tribunal că nu constituie motiv de restituire conform art. 332 alin 1 și 2.C.P.P. putându-se face aplicarea dispozițiilor art 13.Cod Penal, ceea ce instanța de fond a și făcut, cererea inculpaților fiind neîntemeiată și în mod corect nu a fost însușită sau admisă de instanță.

Referitor la criticile formulate de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T în sensul că nu i-au fost comunicate expertizele contabile și suplimentele acestora, efectuate în fază de urmărire penală și cercetate judecătorească, instanța de apel le-a apreciat ca neîntemeiate, deoarece nu există obligativitatea de a fi comunicate, deoarece calitatea de parte civilă îi permite a lua cunoștință de conținutul acestora prin reprezentanții săi legali în instanță, apreciază că are nevoie de un exemplar al lucrării există posibilitatea legală de a solicita eliberarea unei copii, dar partea nu a formulat o astfel de cerere.

S-a reținut faptul că, formulând o acțiune civilă conform art. 1169 Cod civil, partea civilă nu are numai interesul de a dovedi realitatea, legalitatea și temeinicia pretențiilor sale dar este și obligată să o facă, ori doar procesele verbale de control nu sunt suficiente, astfel că deși nu a făcut dovada că a fost împiedicată să-și dovedească pretențiile nu a făcut-

Instanța de apel a apreciat că prima instanță a reținut corect că din probele administrate în cauză nu s-a putut reține cauzarea unui prejudiciu de către inculpați acestei părți, deoarece conform expertizelor contabile efectuate în cauză s-a stabilit că obligațiile de plată reținute prin procesele verbale ale Direcției de Control Fiscal T și de către Garda Financiară, revenea societăților furnizoare,la fel ca și plata taxei fond special pentru drumuri și nu cumpărătoarei, deci inculpații și părțile responsabil civilmente nu au nicio obligație de plată atât față de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, cât și față de partea civilă Direcția Regională de Drumuri și Poduri

S-a considerat de către instanța de apel că, apreciind netemeinică acțiunea civilă, aceasta a fost legal respinsă și în consecință s-a reținut corect că nu mai există nici un temei pentru menținerea măsurii asiguratorii dispusă în timpul urmăririi penale și în baza art. 357 alin.2 p Cod Penal a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și, prin ordonanțele din 21.01.2003 emise de Inspectoratul de Politie al Județului T - Serviciul Cercetări Penale, în dosarul penal nr. P/132/2002 și procesele verbale de aplicare a măsurii din 21.01 2003.

Împotriva deciziei penale nr. 197/A/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, solicitând desființarea în parte a hotărârii apelate, numai în ceea ce privește latura civilă cu privire la prejudiciul cauzat statului român de către comercianți, respectiv obligarea la plata integrală a prejudiciului cauzat, cu dobânzi și majorări de întârziere până la achitarea sa efectivă.

În motivarea recursului, partea civilă a susținut că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului cauzei cu privire la prejudiciul creat statului român de participanții la faptele de comerț, rezumându-se numai la a reține că faptele nu sunt săvârșite de inculpați; că din motivarea hotărârii rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că instanța a reținut crearea unui prejudiciu, dar nu în sarcina inculpaților, fără a depune toate diligențele în aflarea adevărului cu privire la persoanele care au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală și întocmirea de acte false. În acest sens, recurenta a susținut că instanța de apel avea obligația, potrivit rolului activ, să stabilească vinovații pentru prejudiciul cauzat. Pe de altă parte, s-a susținut că în mod nelegal instanța de apel a invocat faptul că partea civilă nu a făcut dovada prejudiciului, deși această dovadă o constituie tocmai procesele verbale de control întocmite de organele Gărzii Financiare T prin care a fost stabilit un prejudiciu de 17.817.905 lei, iar expertizele efectuate în cauză nu pot reduce la zero un asemenea prejudiciu. Totodată, s-a învederat că nu i s-au comunicat rapoartele de expertiză în nici o fază a procesului pentru a formula obiecțiuni; că verificarea societăților din litigiu s-a efectuat prin metoda încrucișării directe, fiind stabilite obligații atât în sarcina furnizorilor de marfă, cât și în sarcina beneficiarilor, respectiv că organele fiscale au stabilit faptul că facturile întocmite nu reprezintă docu1ment fiscal.

Analizând recursul declarat de partea civilă prin prisma motivelor invocate și din oficiu conform art. 385⁹alin. 3.C.P.P. instanța constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

În prealabil se impune a se reține că datorită limitelor efectului devolutiv al recursului, reglementate de dispozițiile art. 385⁶.C.P.P. instanța de recurs este abilitată să analizeze hotărârile atacate numai în ce privește aspectele menționate în declarația de recurs; celelalte împrejurări de fapt și de drept dobândind caracter definitiv. Prin urmare, în speță urmează a se analiza legalitatea și temeinicia modului de soluționare a pretențiilor civile formulate de recurentă. Motivele de recurs formulate de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T au fost expuse și în fața instanței de apel, fiind corect și temeinic analizate prin decizia penală nr. 197/A/2008 a Tribunalul Timiș. Astfel, instanța de recurs își însușește considerentele reținute de primele două instanțe și în completare constată că potrivit dispozițiilor art. 64.C.P.P. "mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt: declarațiile învinuitului sau ale inculpatului, declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-științifice, constatările medico-legale și expertizele". Potrivit art. 289.C.P.P. în procesul penal funcționează principiile nemijlocirii și contradictorialității, ceea ce presupune că probele se administrează în fața instanței de judecată. Prin urmare, un act de control ce emană de la organele Gărzii Financiare T nu poate avea o valoarea probatorie mai M decât expertizele efectuate în condiții de independență și contradictorialitate, câtă vreme nu există motive pentru a se presupune că nu respectă adevărul și prevederile legale. Mai mult, experții au avut în vedere acte întocmite de Direcția de Control Financiar P și Direcția de Control Financiar

Pe de altă parte, în mod corect, atât prima instanță, cât și instanța de apel au constatat că nu exista obligativitatea comunicării expertizei contabile către partea civilă și că aceasta avea obligația de a proba pretențiile formulate în cauză. Totodată, se reține că partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T avea posibilitatea de a propune probe, eventual o nouă expertiză, chiar și în fața instanței de apel, conform art. 125 și 378 alin. 1.C.P.P. ceea ce nu s-a realizat în speță.

În motivele de recurs, partea civilă critică lipsa de rol activ a instanței de apel pentru motivul că nu ar fi procedat la identificarea persoanelor responsabile de producerea prejudiciului în condițiile în care a constatat că nu este culpa inculpaților. Cu privire la acest aspect, se reține că rolul activ al instanței se limitează numai la faptele și persoanele cu care a fost sesizată prin rechizitoriu, iar în cazul acțiunii civile acest rol este și mai limitat, instanța neputându-se substitui titularului dreptului la despăgubiri.

În cauză au fost efectuate expertize contabile și suplimente de expertiză de către expert - în cursul urmăririi penale și - în cursul judecății în primă instanță, ambii experți concluzionând că inculpații au respectat dispozițiile Legii nr. 82/1991, au înregistrat în contabilitate operațiunile efectuate privind achiziționarea și vânzarea unor produse petroliere, stabilind că cei care au încălcat dispozițiile legale sunt societățile furnizoare, acestea datorând bugetului statului taxe de drum și TVA.

Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de expert (vol V, felele 197-199, dosar UP) se arată că SC "- TRANS " SRL și SC " " SRL au respectat obligațiile fiscale valabile în perioada în cauză privind achiziționarea și înregistrarea în gestiune a produselor și că nu pot fi reținute în sarcina cumpărătorilor obligațiile fiscale calculate de comisarii Gărzii Financiare. În raportul suplimentar de expertiză (vol V, filele 209 - 215, dosar UP), expertul arată că obligațiile fiscale de plată generate în mod direct și nemijlocit revin SC " " SRL și SC " " SRL, respectiv administratorilor acestor societăți, dacă nu au condus evidența contabilă, nu au achitat obligațiile fiscale aferente livrărilor respective și care s-au aprovizionat ilicit.

În același sens sunt și concluziile expertizei efectuate în cursul cercetării judecătorești. Astfel, în raportul de expertiză contabilă întocmit de expert se reține că unitatea care nu a înregistrat în contabilitate veniturile în sumă de 2.633.412.600 lei Rol este SC "" SRL și nu SC " " SRL (filele306 - 308 dosar judecătorie), că veniturile în sumă de 19.464.292.492 lei Rol realizate din livrarea de produse petroliere nu au fost înregistrate în contabilitate de SC "" SRL, concluzionându-se (fila 312 dosar judecătorie) că societățile administrate de inculpați au înregistrat în gestiune și în contabilitate produsele petroliere achiziționate, au declarat TVA, impozitele și taxele respective, le-au înregistrat corect, așa cum s-a menționat și în actele de control încheiate de Direcția Control Fiscal T, înregistrat sub nr. 1908/11.04.2002 și nr. 1/31.08.2003 (vol V, filele 70-81 dosar UP), pentru perioada de activitate decembrie 1998 - decembrie 2002. Prin aceeași expertiză, s-a constatat că societățile administrate de inculpați au solicitat furnizorilor - SC " " SRL, SC " " SRL și SC " " SRL documentele care atestă calitatea de plătitor de TVA, necesară în cazul facturilor cu o valoare mai M de 20 milioane lei Rol, respectând prevederile OUG nr. 17/2000, sens în care existau adresele emise de DGFP S, B și B (vol V, filele 50, 51 și 94 dosar UP), iar în situația în care SC "- TRANS " SRL și SC " " SRL au achitat valoarea totală a facturilor nu li se mai poate impune să plătească TVA și taxa fond special al drumurilor, sume care se plătesc de societățile care au încasat sumele plătite.

Prin urmare, față de expertizele administrate în cauză, instanța constată că acțiunea civilă a fost corect soluționată de prima instanță și în baza art. 385¹⁵alin. 1 pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefundat recursul declarat de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T împotriva deciziei penale nr. 197/A/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurenta la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul prevederilor art. 385¹⁵alin. 1 pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva deciziei penale nr. 197/A/09.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă recurenta - parte civilă la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 25 septembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

Prima instanță -

Instanța de apel -,

Red. - 30.09.2008

Tehnored.CU - 01.10.2008

Președinte:Laura Bogdan
Judecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 884/2008. Curtea de Apel Timisoara