Obligarea de a nu parasi tara sau localitatea. Încheierea 33/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.33//2008
Ședința publică din 23 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Pantea Nistor
JUDECĂTOR 3: Țarcă Gabriela
Judecător: - - - președintele secției
Procuror:
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, cu domiciliul procesual ales în O,-,.II, cam.1, județul B împotriva încheierii penale din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de apărătorii săi aleși avocat și avocat, în baza delegațiilor de la dosar și interpretul de limba italiană.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța, din oficiu, pune în discuție incidența dispozițiilor art.141 alin.1 din Codul d e procedură penală și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și pe cale de consecință a se dispune revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea recursului, se arată că din probele administrate în cauză rezultă că de la data de 28.02.2008 și până în prezent acuzarea nu a administrat probe noi, iar din raportul de constatare tehnico-științifică a rezultat că, cantitatea de pulbere albă nu este drog. Pe de altă parte, ordonanța prin care s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara nu i-a fost comunicată inculpatului în limba maternă. Mai arată că nu se poate dispune prelungirea unei măsuri preventive doar pe declarația coinculpatului deoarece acesta evident că are interes în cauză. Mai solicită a se avea în vedere că prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara încalcă drepturile inculpatului, acesta fiind cetățean străin, condiții în care cheltuiește o sumă importantă de bani pentru a sta în România.
Apărătorul inculpatului recurent avocat față de excepția invocată de instanță, învederează că încheierea pronunțată de instanța de fond este supusă recursului în termen de 24 ore și că în speță sunt incidente prevederile art.139 din Codul d e procedură penală, iar dispozițiile art.141 din același cod reglementează calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății. Mai mult, practica Curții de APEL ORADEA este constantă în astfel de situații, dispunând în calea de atac a recursului revocarea măsurii preventive și constatând din oficiu, conform art.139 Cod procedură penală, că se impune înlocuirea acestei măsuri. Față de considerentele expuse solicită respingerea excepției.
Pe fondul cauzei, apreciază că 0,8 grame de cocaină drog de mare risc nu justifică privarea de libertate a unui cetățean străin sau privarea acestuia de dreptul de a se întoarce în țară. Susține că de la data când s-a instituit măsura obligării de a nu părăsi țara nu s-a mai efectuat nici un act procesual în cauză iar obligarea inculpatului de a rămâne pe teritoriul României încalcă dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului care garantează dreptul la libertate a unei persoane. Pe de altă parte, o astfel de măsură în acest moment este de natură să ducă la agravarea situației sale financiare și familiale având contractate credite în Italia. Mai mult, măsura nu se justifică nici prin prisma prevederilor art.136 din Codul d e procedură penală referitoare la scopul măsurilor preventive, deoarece inculpatul are intenția să se prezinte la solicitările organului judiciar în cursul procesului penal.
Față de considerentele expuse solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe cale de consecință revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara instituită în sarcina inculpatului.
Apărătorul inculpatului avocat, față de excepția invocată de instanță din oficiu, apreciază că încheierea Tribunalului Bihor este supusă recursului în termen de 24 ore.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Bihor ca legală și temeinică. Consideră că, în speță sunt incidente dispozițiile art.140/2 din Codul d e procedură penală ce reglementează plângerea împotriva ordonanței procurorului privind măsurile preventive, iar conform dispozițiilor alin.6 al articolului menționat rezultă că instanța se pronunță prin încheiere care nu este supusă recursului rezultă deci că este definitivă. Faptul că instanța de fond a dat cale de atac hotărârii nu transformă textul legal, astfel că nu poate produce efecte. Pe de altă parte, art.385/1 din Codul d e procedură penală reglementează hotărârile ce pot fi recurate și și unde nu se face vorbire de o astfel de hotărâre.
Prin intermediul interpretului s-a procedat la traducerea dezbaterilor inculpatului și acordându-i-se ultimul cuvânt, nu are nimic de spus.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.24 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, a fost respinsă plângerea formulată de inculpatul, fiul lui și, npscut la 03.12.1971 în, domiciliat în loc.- - Italia, împotriva Ordonanței din 4 aprilie 2008 dată în dosar nr.3/DP/2008 al DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi țara, obligând inculpatul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul alături de alte persoane este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic internațional de droguri, iar prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara a fost determinată din rațiuni justificate de scopul prev. de art.136 Cod procedură penală și anume buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, rezultă din ordonanța emisă de procuror la data de 4 aprilie 2008 că această măsură s-ar impune pentru soluționarea cu celeritate a urmăririi penale, un factor determinant fiind și gravitatea faptelor săvârșite de inculpat. Aceste aspecte reținute de procuror raportat la momentul actual al urmăririi penale, instanța le-a considerat ca întemeiate. S-a mai reținut că, criticile formulate de către inculpat în sensul nerespectării dreptului la apărare prin neaudierea sa în cursul procedurii de prelungire a măsurii preventive, sunt nefondate câtă vreme dispozițiile art.145 coroborat cu art.145/1 Cod procedură penală nu impun în mod expres obligativitatea audierii inculpatului. Legiuitorul a prevăzut în mod expres obligativitatea audierii în situația arestării preventive a învinuitului sau inculpatului și a prelunigrii acestei măsuri, însă așa cum s-a arătat anterior dispozițiile procedurale sunt clare în ceea ce privește luarea celorlalte măsuri preventive prev. de art.136 Cod procedură penală.
Pe cale de consecință, nu se constată o încălcare a dreptului la apărare în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât din dosarul de urmărire penală rezultă că toate celelalte măsuri dispuse au fost aduse la cunoștința inculpatului prin intermediul unui interpret.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, recurs ce urmează a fi respins ca inadmisibil conform dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, întrucât o astfel de încheiere nu este supusă nici unei căi de atac, art.141 Cod procedură penală referindu-se doar la încheierile date în primă instanță prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive și numai aceste încheieri pot fi atacate separat cu recurs, toate celelalte încheieri date în primă instanță putând fi atacate doar odată cu fondul.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală,
RESPINGE ca inadmisibil recursul penal declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.24 fin 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.înch./-
În concept - 24.04.2008
Jud.fond/
Tehnored.înch./
2 ex./24.04.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
Din 24 aprilie 2008
Către,
CURTEA DE APEL ORADEA
- Serviciul Economico-Financiar -
Vă facem cunoscut că în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect recursul penal declarat de inculpatul, doamna - traducător autorizat de limba italiană, telefon nr.0741/- a prestat serviciul de interpret în instanță la dezbaterea cauzei pe durata unei ore.
În consecință, vă rugăm să-i achitați contravaloarea serviciului prestat potrivit legislației în vigoare.
Președinte, Grefier,
- -
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pantea Nistor, Țarcă Gabriela
