Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 237/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. -

DECIZIA PENALĂ NR.237/R/2008

Ședința publică din 23 aprilie 2008

PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe

JUDECĂTOR 3: Țarcă Gabriela G - președintele instanței

Judecător: - - - președintele secției

Procuror:

Grefier:

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.

S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 22.10.1988, din Penitenciarul d e Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 7 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.160/b din Codul d e procedură penală.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asiatat de avocat ales în baza delegației de la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:

Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.

Apărătorul inculpatului avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe cale de consecință înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În susținerea recursului a arătat că de 8 luni de zile în cauză nu s-a efectuat raportul de expertiză psihiatrică solicitat, că are o stare de sănătate precară care presupune un tratament adecvat de care în penitenciar nu poate beneficia și că s-a depășit termenul rezonabil al duratei arestării preventive. Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere circumstanțele comiterii faptei și persoana inculpatului, element tânăr, care urmează a se prezenta ori de câte ori va fi solicitat de organele judiciare și nu va mai săvârși astfel de fapte.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică. Apreciază că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, din probele existente la dosar rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii, iar lăsarea în libertate a acestuia ar crea o stare de insecuritate socială. Cât privește motivele de ordin personal invocate de apărare, respectiv starea de sănătate precară, apreciază că inculpatul are posibilitatea de a se trata într-un spital penitenciar sau chiar într-unul civil.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie lăsat în stare de libertate.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la 22 octombrie 1988 în oraș O, județul C S, cetățenie română, domiciliat în sat, nr.75, comuna, județul C S, cu reședința în Municipiul B,-, județul B, CNP -, arestat preventiv în baza încheierii penale nr.13 din 18 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.16 din 18 iunie 2007.

A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de apărătorul inculpatului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, dată fiind fapta reținută în sarcina sa, împrejurările în care s-a comis aceasta, urmările pe care le-a produs, motiv pentru care văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b alin.3 Cod procedură penală și prevederile art.23 alin.4/2 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii date și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În motivare a arătat că timp de 8 luni nu s-a efectuat în cauză raportul de expertiză psihiatrică solicitat, că are o stare de sănătate precară care presupune un tratament adecvat de care în penitenciar nu poate beneficia și că s-a depășit termenul rezonabil al duratei arestării preventive.

Examinând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 și art.385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică iar recursul declarat apare ca nefondat și urmează a fi respins ca atare potrivit art.385/15 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală.

Față de împrejurarea că din probele administrate până la această dată în cauză rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol pe care instanța îl apreciază raportat la gravitatea faptei comise, gravitate determinată de natura și împrejurările în care a fost săvârșită, precum și de urmările produse și care s-ar fi putut produce, Curtea apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.

Cu privire la critica din recursul inculpatului că prin menținerea în continuare a arestării preventive se depășește termenul rezonabil al duratei arestării preventive, Curtea apreciază că nu justifică, în raport cu datele cauzei, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa a statuat că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că, la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpatul a prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare ( cauza Toth c/a Austriei, cauza S-R c/a Elveției ).

Având în vedere aceste aspecte, Curtea consideră că nu s-a încălcat un termen rezonabil pentru arestarea preventivă a inculpatului.

Referitor la starea precară de sănătate invocată de inculpat în susținerea recursului, aceasta poate constitui în anumite condiții motivul unei suspendări a cursului procesului penal, a unei puneri în libertate, dar pe altă cale procedurală.

În raport cu aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 din Codul d e procedură penală.

În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,

RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 22.10.1988 împotriva încheierii penale din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 23 aprilie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

- - - -

Red.dec./-

În concept - 23.04.2008

Jud.fond/

Tehnored.dec./

2 ex./25.04.2008

Președinte:Munteanu Traian
Judecători:Munteanu Traian, Groza Gheorghe, Țarcă Gabriela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 237/2008. Curtea de Apel Oradea