Obligarea de a nu parasi tara sau localitatea. Decizia 453/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 453
Ședința publică din 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava împotriva încheierii de ședință din data de pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul lipsă fiind apărătorul ales al acestuia doamna.
Cauza a fost lăsată la a doua strigare.
După reluarea cauzei, se prezintă inculpatul asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Procurorul, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în rejudecare solicită luarea față de inculpat a măsurii preventive prev. de art. 145 Cod procedură penală. Arată că încheierea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit instanța de fond a respins cererea de luare a măsurii preventive prev. de art. 145 Cod procedură penală. Face trimitere la decizia penală nr. 76/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și prin care s-a statuat că măsurile preventive prev. de art. 145 și 1451Cod procedură penală dispuse ori prelungite în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau menținute de către instanța de judecată, urmând a fi discutată luarea acestora, dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală. Din probele existente în cauză rezultă fără dubiu că faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite de către acesta.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, întrucât încheierea atacată este legală și temeinică. În mod corect s-a constatat că măsura preventivă a încetat de drept așa cum rezultă din ordonanța privind măsura obligării de a nu părăsi localitatea emisă la data de 11 noiembrie 2009 și a expirat la data de 10 decembrie 2009, instanța fiind sesizată prin rechizitoriu la data de 11 decembrie 2009. Motivele Parchetului sunt inexistente în ceea ce privește luarea acestei măsuri preventive, întrucât nu s-a făcut altceva decât să se înșiruiască faptele pentru care inculpatul era cercetat și apoi dispoziția ca atare. Mai arată că faptele au fost comise în luna martie a anului 2009, iar până la momentul începerii urmăririi penale și anume data de 06 noiembrie 2009 inculpatul a avut calitatea de martor. Dacă această măsură s-ar fi impus, procurorul ar fi putut să prelungească această măsură, însă nu a făcut acest lucru, motiv ce duce la ideea că nu au existat motive pentru instituirea acestei măsuri. Justificarea procurorului că această măsură poate fi luată de către instanță, având în vedere că nu există o continuitate, consideră că solicitarea făcută instanței nu se justifică întrucât nu au apărut elemente noi.
Procurorul, având cuvântul în replică, arată că luarea măsurii este justificată pentru continuarea cercetării judecătorești în bune condiții.
Avocat, având cuvântul în replică, arată că atâta timp cât nu există nicio dovadă că inculpatul ar încerca să împiedice desfășurarea cercetării judecătorești nu se poate reține că acesta ar prezenta un pericol în desfășurarea actului de justiție.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului ales.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11.12.2009 dată de Tribunalul Suceava - secția penală în dosarul nr-, în baza art. 140 alin. 1 lit. a Cod procedură penală s-a constatat încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de inculpatul prin ordonanța din 11.11.2009, în dosarul nr. 102/D/P/2009 a DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava.
S-a respins propunerea aceleiași instituții de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpat, stabilindu-se termen în vederea verificării legalității și temeiniciei măsurilor preventive a celorlalți inculpați la data de 14.12.2009.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Suceava din 11.11.2009 s-a dispus obligarea învinuitului (inculpat în faza procesuală actuală) de a nu părăsi localitatea de domiciliu - respectiv Municipiul S - fără încuviințarea procurorului, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 11.11.2009 și până la data de 10.12.2009, stabilindu-se totodată o serie de obligații în sarcina inculpatului pentru această perioadă, conform art. 145 alin. 1/1 și alin. 1/ 2.proc.pen. Ulterior prin rechizitoriul din 10.12.2009 s-a dispus, printre altele, trimiterea inculpatului în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 (aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este grup infracțional organizat) și de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. (organizarea conducerea sau finanțarea faptelor prevăzute la art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000). Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava Secția Penală sub numărul de dosar - din data de 11.12.2009.
Potrivit deciziei în interesul legii nr. 76/2009 pronunțată de ÎCCJ Secțiile Unite, dispozițiile art. 145 și 1451din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara dispuse ori prelungite fie de procuror, fie de judecător, în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau menținute de către instanța de judecată, urmând a fi discutată luarea acestora, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în 143 alin. 1 din Codul d e procedură penală.
Totodată, potrivit art. 160/ alin. 4.proc.pen. față de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeași cauză, în cursul urmăririi penale sau al judecății, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea sa de libertate. Așa cum se poate observa, textul legal amintit condiționează luarea măsurii preventive a arestării față de un inculpat față de care măsura a mai fost dispusă și a încetat de drept ori nu a mai fost prelungită/menținută, deexistența unor elemente noicare să facă necesară re-dispunerea unei astfel de măsuri.
În cauza de față, așa cum s-a mai arătat, față de inculpatul s-a dispus obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 30 de zile, măsura încetând de drept la data de 10.12.2009, anterior sesizării instanței, care s-a făcut la data de 11.12.2009. În aceste condiții, în cauză nu au fost invocate și nici nu există motive noi care să justifice luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpatul.
Împotriva încheierii din 11.12.2009 a Tribunalului Suceavaa declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava susținând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de luare a măsuri preventive prev. de art. 145 Cod procedură penală. S-a mai arătat că potrivit deciziei nr. 76/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și prin care s-a statuat că măsurile preventive prev. de art. 145 și 1451Cod procedură penală dispuse ori prelungite în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau menținute de către instanța de judecată, urmând a fi discutată luarea acestora, dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală.
Examinând recursul se constată că este nefondat.
Conform art. 140 alin. 1 lit. a Cod procedură penală măsurile preventive încetează de drept la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare.
Potrivit art. 160 alin. 4 Cod procedură penală față de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeași cauză, în cursul urmăririi penale sau al judecății, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea sa de libertate.
În prezenta cauză, față de inculpat s-a dispus obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 11.11.2009 și până la data de 10.12.2009. Instanța de fond a fost sesizată cu rechizitoriu la data de 11.12.2009, astfel încât în mod legal a constatat că la data de 10.12.2009 măsura preventivă a încetat de drept.
Cum la data expirării măsurii preventive cauza se afla încă la procuror, acesta putea dispune asupra măsurii în condițiile art. 145 Cod procedură penală.
Este adevărat că decizia în interesul legii nr. 76/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secțiile unite interpretează dispozițiile art. 145, 1451Cod procedură penală în sensul că măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi localitatea/țara dispuse ori prelungite de procuror sau judecător în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitoriu nu pot fi prelungite sau menținute de către instanța de judecată, urmând a fi discutată luarea acestora, dar din conținutul acestei decizii nu reiese că ea exclude aplicarea prevederilor art. 140 Cod procedură penală referitoare la încetarea de drept a unei măsuri preventive, cu atât mai mult cu cât în cauza de față nu au fost invocate temeiuri noi care să justifice o astfel de măsură.
Apoi anterior datei de 11.12.2009 când s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpatul, ancheta penală s-a derulat pe parcursul mai multor luni, fără a se considera că inculpatul ar putea afecta buna desfășurare a procesului penal, așa cum se susține în prezent.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava împotriva încheierii din 11.11.2009 a Tribunalului Suceava din dosarul nr- va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava împotriva încheierii de ședință din 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored. BC
2ex/15.12.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Ghertner Artur, Cheptene Micu
