Obligarea de a nu parasi tara sau localitatea. Încheierea 6/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - prelungirea măsurii preventive -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 6
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință nr. 15 din data de 12 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală - în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul-recurent, asistat de avocat ales, inculpații-recurenți și, asistați de avocat ales și inculpatul-recurent, asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Avocat depune la dosar o nouă împuternicire avocațială, învederând instanței că a încheiat un nou contract de asistență juridică cu inculpatul. Arată că ultimele acte de urmărire penală care se află la dosar au fost întocmite la data de 19 decembrie 2007, în condițiile în care pe toată durata lunii ianuarie 2008 s-a efectuat urmărire penală, procedându-se la audierea martorilor Carcea și. Solicită ca instanța să-și revizuiască poziția exprimată la termenul anterior în ce privește atașarea la dosarul cauzei a tuturor actelor de urmărire penală efectuate până la zi întrucât declarațiile martorilor mai menționați au relevanță în soluționarea recursului. Precizează că este de acord că măsura preventivă trebuie să fie luată pentru buna desfășurare a procesului dar că instanța nu se poate pronunța asupra temeiniciei unei măsuri atâta timp cât la dosarul cauzei nu se află întreg dosarul de urmărire penală efectuat. Arată că rațiunea măsurii preventive nu mai subzistă întrucât toți martorii au fost audiați în cursul urmăririi penale, dar că declarațiile acestora nu au fost studiate de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, în principiu, nu se opune ca instanța să solicite a fi depuse la dosar înscrisurile despre care face vorbire apărătorul inculpatului, dar, având în vedere cauza cu care instanța de recurs a fost investită, consideră că acesta poate fi soluționat și fără aceste declarații.
Avocat arată că în prezenta cauză măsura preventivă luată de instanță nu se mai impune întrucât există alte probe care anihilează temeiurile inițiale luării acestei măsuri, motiv pentru care insistă în cererea formulată.
Instanța, văzând că apărătorul ales al inculpatului a reiterat cererea formulată la termenul anterior, cu excepția declarației învinuitului, își menține punctul de vedere pronunțat la termenul anterior și apreciază că această cerere nu este utilă, pertinentă și concludentă cauzei, motiv pentru care o respinge.
În ce privește cea de a doua cerere formulată de apărătorul ales al inculpatului privind completarea dosarului de urmărire penală cu actele efectuate în cursul lunii ianuarie 2008, instanța respinge cererea, apreciind că nu este utilă, pertinentă și concludentă cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpații-recurenți și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și respingerea propunerii de prelungire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, ca inadmisibilă. Arată că nu există temei legal expres pentru cererea formulată de privind prelungirea măsurii preventive. Astfel, arată că art. 145 alin. 2 Cod procedură penală prevede doar ipoteza prelungirii acestei măsuri în cadrul urmăririi penale de către procuror și nu de către instanța de judecată. În subsidiar, solicită respingerea propunerii ca nefondată întrucât nu sunt date condițiile legale pentru a se prelungi această măsură. Arată că disp. art. 145 alin. 2 Cod procedură penală prevăd că măsura prelungirii poate fi luată în cursul urmăririi penale în caz de necesitate și numai motivat. Precizează că nici și nici instanța de fond nu au arătat care sunt aceste motive temeinice și care este starea de necesitate, pentru a prelungi măsura preventivă. Măsura prelungirii este pe deplin nejustificată întrucât inculpatul este căsătorit, este polițist de frontieră, are familie, deci nu are motive să părăsească țara. Aceleași concluzii și pentru inculpatul, cu excepția că acesta este logodit și nu căsătorit. Solicită casarea în parte a încheierii în ce privește obligațiile impuse inculpaților și anume interdicția acestora de a purta o armă. Motivează această cerere prin faptul că inculpații sunt polițiști de frontieră și au asupra lor arma din dotare. Solicită admiterea recursului și casarea încheierii în sensul mai menționat.
Avocat ales pentru inculpatul - recurent arată că încheierea pronunțată de instanța de fond este nelegală, motiv pentru care solicită admiterea recursului și pe fond, casarea în tot a încheierii, cu respingerea propunerii ca inadmisibilă. Apreciază că soluția instanței de fond se bazează pe o confuzie între instituția luării unei măsuri preventive și aceea a prelungirii acestei măsuri. În ce privește prelungirea măsurii preventive, arată că această măsură se ia în caz de necesitate prin ordonanță motivată de către procuror în cursul urmăririi penale, instanța de judecată putând interveni cu prelungirea acestei măsuri doar în cazul cercetării judecătorești. Mai arată că instanța poate constata existența cazului de nulitate absolută prev. de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală privind competența materială a instanței de fond de a judeca propunerea de prelungire a măsurii preventive. Apreciază că măsura prelungirii este inoportună întrucât urmărirea penală a fost finalizată și solicită în principal respingerea ca inadmisibilă a propunerii și în subsidiar respingerea ei ca nefondată sau constatarea nulității absolute a încheierii.
Avocat pentru inculpatul-recurent arată că în ce privește motivele de nelegalitate, achiesează la concluziile antevorbitorilor săi, considerând că instanța nu putea prelungi măsura preventivă întrucât nu are suport legal. Mai arată că un alt motiv de nelegalitate ar fi faptul că în ședința din 11.01.2008 inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare de către Tribunalul Suceava întrucât acesta a fost judecat fără apărător ales, ci cu avocat din oficiu, deși inculpatul precizase că nu dorește apărare din oficiu. Apreciază că acesta este un motiv de nulitate absolută a încheierii pronunțată de instanța de fond, sens în care solicită casarea acestei încheieri. În ceea ce privește motivele de netemeinicie, arată că prelungirea măsurii preventive nu este oportună și nu-și mai are utilitate întrucât dosarul de urmărire penală a fost finalizat. De asemenea, arată că acuzațiile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt: contrabandă, complicitate la abuz în serviciu în formă calificată și sprijinirea unui grup infracțional organizat care se ocupă cu contrabanda, fapte cantonate într-o singură noapte 24/25.11.2007 dar totuși nu există indicii sau probe certe că acesta ar fi săvârșit aceste fapte de natură penală, care să justifice și luarea unei măsuri preventive împotriva sa. Prelungirea măsurii se poate face numai în caz de necesitate referitor la urmărirea penală, dar în acest caz nu se mai justifică. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pe motive de nelegalitate și netemeinicie și respingerea propunerii de prelungire a măsurii preventive.
Reprezentantul Ministerului Public arată că disp. art. 145 alin. 1 rap. la art. 145 alin. 2 Cod procedură penală prevăd că în cursul urmăririi penale durata măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea nu poate depăși 30 de zile, cu excepția cazului când este prelungită în condițiile legii, în caz de necesitate și numai motivat. Prelungirea se poate dispune de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, însă această dispoziție se aplică în cazul în care procurorul ia măsura. În speța de față, instanța de fond a fost cea care a luat față de inculpați această măsură - de a nu părăsi țara - și consideră că tot acesteia îi aparține atributul de a analiza dacă se justifică prelungirea măsurii. În sprijinul acestui argument sunt și disp. art. 1403Cod procedură penală. Cu referire la stabilirea organului judiciar competent să dispună în cursul urmăririi penale prelungirea măsurii preventive, în situația în care această măsură a fost luată de judecător prin aplicarea disp. art. 146 alin. 111Cod procedură penală, au existat 2 opinii: una potrivit căreia competența de a dispune prelungirea acestei măsuri revine procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, potrivit art. 145 alin. 2 și art. 1451Cod procedură penală și o alta, potrivit căreia, prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara nu poate fi dispusă de procuror, în calitate de organ de urmărire penală, întrucât măsura trebuie supusă controlului legalității și temeiniciei de către instanța de judecată. În ce privește celălalt caz de nelegalitate, cum că inculpatul ar fi fost lipsit de apărare la instanța de fond, arată că acestuia i s-a asigurat apărarea din oficiu iar cel în cauză a achiesat la această măsură, motiv pentru care consideră că încheierea nu este lovită de nulitate absolută. În ce privește netemeinicia, consideră că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, motiv pentru care apreciază că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică.
În replică, avocat arată că nu este de acord cu o analogie sau cu grefarea unei dispoziții în mod absolut artificial pe o altă dispoziție procedurală în momentul în care norma este expresă. Prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara poate fi supusă controlului judiciar prin plângere împotriva măsurilor procurorului dacă cineva se consideră lezat.
În replică, avocat arată că inculpatului nu i s-a asigurat apărarea corespunzătoare la instanța de fond.
În replică, avocat arată că măsura luată de instanță este normal să fie prelungită de aceasta dacă există un temei legal.
Inculpații, având pe rând ultimul cuvânt, arată că sunt de acord cu concluziile apărătorilor aleși.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin referatul nr. 38D/P/2007 din 10.01.2008 al Ministerul Public - Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava, înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava sub nr-, s-a solicitat prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații:
-, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de" sprijinire a unui grup infracțional organizat", prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003; "complicitate la abuz în serviciu în formă calificată", prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal rap. la art. 2481Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și "complicitate la infracțiunea de contrabandă", prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 270 cu referire la art. 274 din legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal,
-, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de " sprijinire a unui grup infracțional organizat", prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și "abuz în serviciu în formă calificată", prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal,
-, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de " sprijinire a unui grup infracțional organizat", prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la abuz în serviciu în formă calificată", prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal rap. la art. 2481Cod penal, cu aplicare art. 33 lit. a Cod penal,
-, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de " abuz în serviciu în formă calificată", prev. de art. 2481Cod penal rap. la art. 248 Cod penal, pe o perioadă de 30 zile începând cu data de 14.01.2008 și până la data de 12.02.2008.
În motivarea cererii de prelungire s-a arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpați subzistă și în prezent, fiind necesară o restrângere a libertăților acestora pe durata desfășurării urmăririi penale, cu impunerea unor noi obligații inculpaților, respectiv pentru și, obligarea acestora la respectarea condițiilor prev. de art. 145 alin.12lit. "c" și "d" Cod procedură penală, în măsura în care inculpații s-au folosit la comiterea infracțiunii de anumite vehicule, iar față de și, obligarea acestora la respectarea condițiilor prev. de art. 145 alin.12lit. "c", "d" și "f" Cod procedură penală.
Prin încheierea de ședință nr. 15 din 12.01.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul penal nr- s-au dispus următoarele:
A fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava.
În temeiul art. 1451combinat cu art. 145 alin.2 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea duratei măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpații:
-, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de " sprijinire a unui grup infracțional organizat", prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003; "complicitate la abuz în serviciu în formă calificată", prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal rap. la art. 2481Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și "complicitate la infracțiunea de contrabandă", prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 270 cu referire la art. 274 din legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal;
-, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de " sprijinire a unui grup infracțional organizat", prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și "abuz în serviciu în formă calificată", prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal,
-, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de " abuz în serviciu în formă calificată", prev. de art. 2481Cod penal rap. la art. 248 Cod penal,
-, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de " sprijinire a unui grup infracțional organizat", prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la abuz în serviciu în formă calificată", prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal rap. la art. 2481Cod penal, cu aplicare art. 33 lit.a Cod penal,
pe o durată de 30 de zile,începând cu data de 13 ianuarie 2008 până la data de 11 februarie 2008.
În temeiul art.145 ind.1 alin.2 coroborat cu art. 145 alin.1 ind.1 Cod procedură penală, pe durata obligării de a nu părăsi țara, inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, desemnat cu supravegherea sa de către instanță, conform programului de supraveghere întocmit de acesta;
c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă;
S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 145 alin.2 indice 2 Cod procedură penală privind luarea măsurii arestării preventive în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le revin.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere s-au reținut următoarele:
La data de 16 decembrie 2007 prin încheierile nr. 40, 41 42, 43, Tribunalul Suceavaa admis propunerea Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava, dispunând arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 16.12.2007 și până la data de 13.01.2008, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.136, 146 și 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, respectiv, inculpații au comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că faptele săvârșite sunt de o periculozitate socială deosebită, având în vedere modul de organizare a grupării, modalitățile comiterii infracțiunilor și recrudescența acestor genuri de infracțiuni în perioada actuală. S-a apreciat, totodată, că luarea unei astfel de măsuri se impune pentru buna înfăptuire a justiției și pentru desfășurarea cu eficiență și celeritate a urmăririi penale, în condițiile în care fapte de acest gen au luat amploare și au un grad de periculozitate sporit pentru societate, reflectat și în limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru acestea, fiind de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp.
Împotriva încheierilor de ședință menționate, inculpații au formulat recurs.
Curtea de APEL SUCEAVA prin încheierile de ședință nr. 60R, 61R, 67R, 68R, din 21.12.2007, a admis recursurile inculpaților și casând în parte încheierile menționate a dispus revocarea măsurii arestării preventive a acestora, i- pus în libertate de sub puterea mandatelor de arestare preventivă emise pe numele lor și, în temeiul art. 136 alin.4 rap. la art. 1451Cod procedură penală a luat față de inculpați măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 23 de zile, începând cu data de 21 decembrie 2007.
Pe durata acestei măsuri, inculpații au fost obligați să respecte condițiile prev. de art. 1451alin.2 Cod procedură penală coroborat cu art. 145 alin.11Cod procedură penală, atrăgându-li-se atenția asupra disp. art. 145 alin.22Cod procedură penală.
Instanța de control judiciar a apreciat că aportul inculpaților la desfășurarea activității infracționale este de o mult mai mică întindere, context în care nu se poate vorbi despre un impact social al faptelor comise care să se circumscrie cerințelor art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală și care să justifice, exclusiv prin el însuși, luarea măsurii arestării preventive, care este cea mai severă dintre toate măsurile preventive, potrivit art.66 alin.1 Cod procedură penală, până la soluționarea definitivă a cauzei, inculpații beneficiind de prezumția de nevinovăție, iar măsura arestării preventive fiind una excepțională poate fi dispusă numai atâta timp cât este absolut necesară, indispensabilă pe parcursul procesului penal și fiind întrunite toate condițiile cerute de lege.
Calitatea inculpaților și, de agent al poliției de frontieră, nu împiedică instanța să dispună continuarea cercetărilor cu aceștia în stare de libertate, în condițiile în care activitatea organelor judiciare nu este perturbată, iar din materialul probator existent la dosarul cauzei nu reiese existența unui impact negativ în rândul comunității din care fac parte, dacă se procedează astfel.
În consecință, s-a apreciat că pericolul social pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate l-ar prezenta, nu subzistă față de inculpați, impunându-se revocarea măsurii arestării preventive dispusă de prima instanță și raportat la stadiul actual al cercetărilor și pentru o bună desfășurare a procesului penal impunându-se luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, stabilindu-se o durată a acesteia, pentru fiecare inculpat de 23 de zile, începând cu data pronunțării hotărârii, 21.12.2007.
S-a reținut că întrucât instanța de judecată este cea care a luat față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi țara, din coroborarea disp. art. 1451alin. 2 raportat la art. 145 alin. 2 teza I și art. 1403Cod procedură penală, rezultă că tot instanța este cea care poate analiza și dispune dacă se justifică o prelungire a acestei măsuri.
S-a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării față de inculpați a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, respectiv acelea de a asigura o bună desfășurare a procesului penal subzistă și justifică prelungirea acestei măsuri cu impunerea obligațiilor prev. de art. 1451alin. 2 raportat la art. 145 alin. 11Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat recurs inculpații, și.
În motivarea recursurilor inculpații au arătat, în principal, că încheierea recurată este nelegală întrucât în cursul urmăririi penale, potrivit art. 145 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara poate fi dispusă numai de către procuror, aspecte față de care se impunea ca instanța de fond să respingă propunerile de prelungire a măsurii formulată de S, ca inadmisibile.
Sub aspectul prezentat, au arătat că în cauză încheierea recurată este lovită de nulitatea absolută instituită de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Inculpatul recurent a arătat că la instanța de fond i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât deși a avut avocat ales și a arătat instanței că dorește să fie asistat de acesta, nefiind de acord cu asistența juridică din partea avocatului desemnat din oficiu, instanța a pășit la soluționarea cauzei fără a ține cont de aceste aspecte.
În subsidiar, inculpații recurenți au arătat că în cauză nu mai subzistă temeiurile care să impună prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată împotriva lor întrucât urmărirea penală este finalizată iar probele administrate în faza de urmărire penală nu dovedesc vinovăția lor.
Examinând recursurile declarate de către inculpați, sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Obligarea de a nu părăsi țara este măsura preventivă reglementată de Titlul IV Capitolul Secțiunea III art. 1451Cod procedură penală.
Potrivit art. 1451alin. 2 Cod procedură penală, în cazul măsurii obligării de a nu părăsi țara se aplică în mod corespunzător disp. art. 145 Cod procedură penală.
Potrivit art. 145 alin. 2 teza I Cod procedură penală la care fac trimitere în mod expres dispozițiile art. 1451alin. 2 Cod procedură penală, anterior prezentate, în cursul urmăririi penale durata măsurii inclusiv cea a obligării de a nu părăsi țara nu poate depăși 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în condițiile legii.
Potrivit tezei a III-a a aceluiași articol, prelungirea măsurii se dispune de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în caz de necesitate și numai motivat.
Față de dispozițiile legale anterior prezentate, se constată că în mod eronat a apreciat instanța de fond că prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara în cursul urmăririi penale este atributul exclusiv al acesteia, chiar și în condițiile în care această măsură a fost dispusă de către instanță, ca urmare a revocării măsurii arestării preventive luată împotriva inculpaților.
Potrivit art. 1451alin. 2 teza a IV-a Cod procedură penală, în cazul prelungirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara de către procuror în condițiile tezei a III-a a aceluiași text, sunt aplicabile în mod corespunzător dispozițiile art. 1402Cod procedură penală care reglementează instituția plângerii împotriva ordonanței procurorului privind măsurile preventive prezentate în art. 136 lit. b și c Cod procedură penală.
Anterior modificării Codului d e procedură penală prin art. I pct. 69 din Legea nr. 356/2006, art. 145 alin. 2 teza a III-a Cod procedură penală prevedea expres posibilitatea instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond de a prelungi măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, cu aplicarea conform tezei a IV-a a aceluiași articol a dispozițiilor art. 159 alin. 7-9 Cod procedură penală.
Întrucât dispozițiile actuale ale art. 145 alin. 2 Cod procedură penală nu mai prevăd această posibilitate, indicând pe procuror ca fiind cel care poate dispune în faza de urmărire penală prelungirea măsurilor preventive de la art. 136 lit. b și c Cod procedură penală cu controlul instanței de judecată asupra legalității și temeiniciei măsurii pe calea prevăzută la art. 1402Cod procedură penală, iar dispozițiile procedurale sunt de imediată și strictă aplicare în materia măsurilor preventive, nepermițând silogismul analogic, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală să admită recursurile declarate de inculpați, să caseze în totalitate încheierea atacată și, reținând cauza spre rejudecare, să respingă propunerile S, de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi țara, ca inadmisibile.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DISPUNE:
Admite recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 03.01.1980 în mun. S, domiciliat în mun. S,-,. 34,. B,. 3,. 11, jud. S, CNP - -, fiul lui G și, născut la 08.11.1979 în mun. S, domiciliat în sat, com., jud. S, CNP - -, fiul lui și -, născut la 01.12.1982 în mun. R, jud. S, domiciliat în orașul de, nr. 2316, jud. S, CNP - -, fiul lui și, născut la 14.02.1971 în orașul, jud. S, domiciliat în mun. R,-,. 13,. 35, jud. S, CNP - - împotriva încheierii nr. 15 din 12.01.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul penal nr-.
Casează, în totalitate, încheierea nr. 15 din 12.01.2008 a Tribunalului Suceava și în rejudecare:
Respinge, ca inadmisibilă, propunerea de a se prelungi măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații,.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. judecător - - în,
Semnează președintele completului,
Red.
Dact.
Ex. 2/06.02.2008
Jud. fond -
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Ilieș Titiana, Frunză Sanda
