Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 10
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa fost reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 220 din data de 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- având ca obiect "tentativă la omor calificat".
Conform art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul apelant asistat de av., apărător ales, martorul propus de inculpat, lipsă fiind partea vătămată intimată și părțile civile intimate unități spitalicești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, că la instanța de fond inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare, că apelul de față a fost declarat de apărătorul ales al inculpatului la instanța de fond, av., la dosarul cauzei fiind depuse motivele de apel formulate în scris pentru acesta, prin care se solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau alte violențe, respectiv redozarea pedepsei aplicate, că la termenul de judecată anterior cauza a fost amânată în vederea administrării probei testimoniale încuviințate inculpatului, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Sub prestare de jurământ se audiază martorul propus de inculpat pentru situația de fapt, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
Apărătorul inculpatului apelant și reprezentantul Ministerului Public, fiind interpelați, arată că nu mai au de formulat cereri prealabile și nici de invocat chestiuni preliminare dezbaterilor.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile și nici de invocat chestiuni preliminare dezbaterilor, curtea acordă cuvântul în apel.
Av. pentru inculpatul apelant solicită admiterea apelului declarat de acesta, pe motiv că, așa cum a dovedit și prin depoziția martorului audiat la termenul de azi, inculpatul a lovit cu pumnul în frunte victima, care a căzut. Inculpatul nu se aștepta ca acesta să cadă în urma unei singure lovituri, în condițiile în care avea în mână o sticlă, cu care intenționa să îl lovească. Acesta a fost motivul pentru care inculpatul a reacționat violent și a lovit victima. Solicită, însă, a se avea în vedere că inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură, în frunte, iar din cuprinsul certificatului medico - legal rezultă că victima avea probleme cu splina, din raportul de necropsie rezultând că prezenta mai multe afecțiuni, organele interne erau bolnave; se poate merge și pe ideea că atunci când victima a căzut s-a lovit și la spină.
Față de modalitatea în care s-a săvârșit infracțiunea, având în vedere că inculpatul nu a acționat nici un moment cu intenția de a lovi victima - și cu atât mai mult nici pentru aou cide -, că nu are antecedente penale, are o familie organizată, 2 copii minori, nu a mai avut contact cu legea penală, consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, pe latură materială. Apreciază că față de leziunile produse victimei, pentru vindecarea cărora au fost necesare 50-57 zile de îngrijiri medicale, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 182 al. 2 Cod penal, infracțiune recunoscută de inculpat și dovedită prin acea unică lovitură.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul schimbării încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 al. 2 Cod penal și aplicarea unei pedepse orientată spre minim, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aceasta fiind cea mai corectă soluție raportat la situația de fapt și la împrejurările comiterii faptei. În plus, trebuie avut în vedere că din cuprinsul raportului de necropsie nu rezultă că lovitura aplicată de inculpat ar fi avut vreo legătură cu decesul victimei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, atât situația de fapt cât și încadrarea juridică reținute fiind cele corecte. La instanța de fond au fost invocate și susținute aceleași aspecte reiterate în apel, în sensul că inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură cu pumnul în față. Aceste susțineri sunt în discordanță cu certificatul medico - legal, declarațiile martorilor și chiar propriile susțineri ale inculpatului, din care rezultă că de la momentul agresiunii și până la momentul la care victima a fost condusă la spital nu au mai venit alte persoane. Prin urmare, cele reținute și menționate în raportul de necropsie dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului. Raportat și la declarațiile martorilor, consideră că în mod corect instanța de fond a respins cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice și a condamnat inculpatul pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, toate circumstanțele reale și personale se reflectă în pedeapsa stabilită și nu trebuie omis nici faptul că în minorat inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni comise cu violență.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, se consideră nevinovat cu privire la infracțiune și achiesează la concluziile apărătorului său, solicitând schimbarea încadrării juridice.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Deliberând asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 220/23 martie 2009 Tribunalului Iașis -a hotărât:
"În baza art. 334 Cod procedură penală respinge, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de apărătorul inculpatului, din infracțiunea de "omor calificat" prevăzută de dispozițiile art. 20 rap. la art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. i Cod penal în infracțiunea de " vătămare corporala" prevăzuta de dispozițiile art. 181 Cod penal.
În baza art. 20 raportat la art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. i Cod penal condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19.09.1979, în comuna Schitu-, -, cu ultim domiciliu cunoscut în sat, comuna Schitu-, jud. I, pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor calificat" prevăzuta și pedepsita de art. 20 raportat la art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. i Cod penal, la pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 65 al. 2 si art. 66 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal pe o durata de 3 ani.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzuta de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal.
Ia act că partea vătămata nu s-a constituit parte civila în cauza.
în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, admite acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul de Urgențe "Sf. ", cu sediul în-, jud. I Spitalul Clinic de Urgențe "Prof. Dr. " I, cu sediul în- și Serviciul de Ambulanță I, cu sediul în-, jud. I și, în consecința, obligă inculpatul să achite următoarele sume de bani:
- suma de 201 lei în favoarea părții civile Serviciul de Ambulanța a județului, cu titlu de daune materiale, contravaloare transport pentru partea vătămata;
- suma de 87,24 lei în favoarea părții civile Spitalul Clinic de Urgențe "Prof. Dr. " I, daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate pentru asistența medicală acordată părții vătămate.
- suma de 6087,28 lei în favoarea părții civile Spitalul de Urgențe "Sf. " și dobânda legala la aceasta sumă, reprezentând daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate pentru asistența medicală acordată părții vătămate.
În baza art. 189 Cod procedură penală onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul (delegație 1984/2009), în sumă de 200 lei, va fi avansat inițial către Baroul d e Avocați I din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 2000 lei, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător oficiu".
Tribunalul Iașia reținut:
"Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului precum și întreg materialul probator administrat în cauză, reține următoarea situație de fapt:
În data de 19.08.2007, inculpatul s-a întâlnit, în fața porții casei sale din sat, comuna Schitu-, cu partea vătămata, care se întorcea de la. Pe fondul reproșurilor adresate de partea vătămată, în prezent decedată, referitoare la folosirea necorespunzătoare a aducțiunii de apă realizate de inculpat, ce blocase alimentarea de la cișmea, între părți a izbucnit un conflict verbal în care acestea și-au adresat injurii reciproc. Pe fondul discuției tensionate, în momentul în care se îndrepta să intre în curtea inculpatului pentru a verifica apa, partea vătămată a ridicat sticla de bere pe care o avea în mână, înspre inculpatul, care însă imediat l-a lovit cu pumnul pe. Acesta din urmă, pe fondul loviturii primite a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința, însă inculpatul a continuat să îl lovească cu picioarele. Întrucât nu mai, inculpatul l-a tras din fața porții sale peste drum, unde l-a udat cu apa și apoi l-a abandonat într-un șanț, în fața porții consăteanului G, inculpatul plecând acasă. Partea vătămată a fost văzută de martora care a anunțat familia, iar membrii acesteia au telefonat la serviciul de ambulanța.
Această situație de fapt a fost reținută în urma coroborării plângerilor și declarațiilor date de părțile vătămate (date în cursul urmării penale, anterior decesului) și cu declarațiile martorilor -, și chiar cu declarațiile inculpatului date în cursul urmării penale. Ceilalți martori audiați nefiind martori oculari nu au putut relata despre împrejurările săvârșirii infracțiunii.
Astfel martorul - a arătat că îndreptându-se pentru a lua o ocazie spre I,a văzut că s-au luat la cearta cu, în poarta la, el aflându-se la o distanța de circa 30- 40 metri de ei. Aceștia se înjurau și nu a înțeles foarte bine de la ce se certau. Nici partea vătămată, nici inculpatul nu intraseră în curte, fiind în fața porții pe drum, nefiind nimeni pe drum la acel moment. Inculpatul și s-au înjurat, iar a ridicat sticla înspre, iar acesta din urmă l-a lovit pe. A arătat martorul că el l-a văzut pe care a ridicat sticla înspre, dar nu l-a lovit pe acesta, l-a lovit cu pumnul în zona feței pe, iar acesta a căzut jos. Ulterior, martorul nu a putut observa continuarea conflictului, întrucât sosind o ocazie, s-a urcat în mașina și a plecat.
Declarația inculpatului, luata în cursul urmării penale, se coroborează cu cele atestate de martorul audiat. Astfel, inculpatul a declarat că, fiindu-i frica să nu fie lovit cu sticla de, l-a lovit primul cu pumnul în fața, moment în care acesta a căzut la pământ, iar după ce a căzut la pământ l-a mai lovit de trei ori cu picioarele peste cap, dar nu l-a lovit pe acesta cu obiecte sau corpuri contondente.
Sub acest aspect, declarația părții vătămate, dată în cursul urmăririi penale conform căreia, inculpatul l-a lovit inițial cu sticla în cap, va fi înlăturată de instanța, în temeiul art. 75 Cod procedura penala, întrucât nu se coroborează cu nici un alt mijloc probator administrat în cauza. De altfel, declarația părții vătămate privind agresarea sa, în aceleași împrejurări atât de inculpatul, cât și de numiții, și, nu a fost confirmată de mijloacele probatorii administrate în cursul urmăririi penale, iar în fața instanței martorul - a atestat că inculpatul era singur, la momentul agresării lui.
Prin certificatul medico-legal nr. 5410/19.09.2007 eliberat de L I s-a concluzionat că la data de 19.08.2007 a prezentat un politraumatism cu ruptură de splină mediu ( leziuni tratate operator) și hematom subdural minim frontal bilateral, leziuni pentru care a necesitat 55-57 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu mențiunea că la data producerii și prin ele însele leziunile abdominale au pus în primejdie viata susnumitului.
Față de situația de fapt, astfel cum a fost reținută, instanța apreciază că, în cauza, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de apărătorul inculpatului, din dispozițiile art. 20 rap. la art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. i Cod penal în dispozițiile art. 181 Cod penal este nefondata și va fi respinsă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Distincția dintre încriminarea prevăzuta de art. 181 Cod penal, respectiv art. 20 rap. la art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. i Cod penal se reflectă atât în ceea ce privește obiectul juridic special al celor două infracțiuni, cât și în ceea ce privește rezultatul socialmente periculos produs prin activitatea infracțională.
Chiar dacă s-a susținut că inculpatul nu a acționat cu intenția de aou cide pe partea vătămată, activitatea infracțională a acestuia circumscriindu-se dispozițiilor art. 181 alin. 2 Cod penal, inculpatul urmărind exclusiv lovirea acestuia, ansamblul datelor cauzei converg spre concluzia că inculpatul, chiar daca nu a urmărit producerea rezultatului - punerea în primejdie a vieții părții vătămate, a acceptat producerea acestuia. Modul de săvârșire a faptei, lovirea activa a părții vătămate cu pumnii și picioare, chiar după ce aceasta căzuse la pământ fiind în stare de inconștiența, târârea victimei peste drum și opunerea expresă la ajutorarea acesteia de rudele venite la fața locului, denotă existența unei intenții indirecte a inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tentativa de omor prevăzuta de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal. Deși s-a susținut că inculpatul a încercat să ajute partea vătămata, udând-o cu apa, instanța reține că martorul a atestat că ducându-se cu mașina cu ginerele său pentru a-l ajuta pe, și s-au repezit înspre el, motiv pentru care de frică a plecat, reîntorcându-se la locul faptei o data cu sosirea organelor de poliție. De asemenea, martora a arătat că atunci când a ajuns fața locului, fiul ei era căzut în șanț, inconștient,iar i-a spus când l-a întrebat ce i-a făcut să tacă, pentru că o va omorî și pe ea.
Concluziile certificatului medico-legal, potrivit cărora, la data producerii și prin ele însele, leziunile abdominale au pus în primejdie viața părții vătămate, coroborate cu lipsa oricărei intervenții reale a inculpatului în ajutorul părții vătămate, rudele fiind chemate la fața locului de martora, care se întâmpla să treacă pe drum, atitudinea inculpatului care a abandonat partea vătămata în șanț, întorcându-se liniștit acasă, sunt suficiente elemente care susțin motivarea că inculpatul a acționat cu intenția indirecta în săvârșirea infracțiunii, rezultatul socialmente periculos, acceptat de inculpat - moartea victimei - neproducându-se doar ca urmare a intervenției chirurgicale, independent de voința inculpatului.
Față de concluziile certificatului medico legal, schimbarea încadrării juridice putea fi solicitată avându-se în vedere dispozițiile art. 182 alin. 2 Cod penal (urmarea produsă fiind pierderea unui organ) și nu în dispozițiile art. 181 Cod penal, reținându-se ca argument exclusiv numărul de zile de îngrijiri medicale acordat, întrucât la stabilirea corecta a încadrării juridice a faptei elementele ce țin de acțiunea făptuitorului în materialitatea sa, urmarea produsa sau care se putea produce, forma de vinovăție, valoarea sociala lezata, trebuie analizate în mod coroborat.
Față de aceste considerente, instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de apărătorul inculpatului, din infracțiunea de "omor calificat" prevăzută de dispozițiile art. 20 rap. la art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. i Cod penal în infracțiunea de "vătămare corporală" dispozițiile art. 181 Cod penal.
În drept, fapta inculpatului care, în data 19.08.2007,pe drum, loc public conform art. 152 Cod penal, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioare părții vătămate, cauzându-i leziuni ce au necesitat 55-57 zile de îngrijiri medicale, fiind de natură a-i pune în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de " tentativă la omor calificat", prev. și ped. de disp. art. 20 rap. la art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. -Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, pentru considerentele anterior expuse, inculpatul a acționat cu intenție indirecta, întrucât chiar daca nu a urmărit punerea în primejdie a vieții părții vătămate, a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat, fiindu-i indiferent.
Cu prilejul individualizării judiciare pedepsei vor fi avute în vedere criteriile prescrise de art. 72 Cod penal, respectiv: natura și gravitatea faptei urmarea acesteia, limitele de pedeapsă care în cazul tentativei se reduc la J, dar și conduita avută de acesta anterior și ulterior săvârșirii faptelor. În ceea ce privește circumstanțele reale ale faptei, instanța apreciază că în favoarea inculpatului nu poate fi reținută circumstanța atenuanta a stării de provocare prevăzuta de art. 73 alin. 1 lit. b Cod penal, așa cum se apăra acesta în declarația data în cursul urmării penale (" de frica să nu mă lovească cu sticla l-am primul cu pumnul în fața") întrucât gravitatea și intensitatea loviturilor aplicate părții vătămate nu pot fi justificate prin existența unei puternice tulburări generate exclusiv de temerea viitoare că va fi lovit. De altfel, martorul a indicat că l-a văzut pe care a ridicat sticla înspre, dar nu l-a lovit pe acesta.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța reține că din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a suferit condamnări anterioare, care deși nu atrag starea de recidivă (fiind condamnări în minorat sau la amenda penala,) denotă perseverența infracționala a acestuia, condamnările privind săvârșirea de infracțiune cu violența contra persoanei. Nici circumstanțele posterioare săvârșirii faptei nu pledează în favoarea inculpatului, care nu s-a prezentat în fața instanței și nu a manifestat nici regret, nici compasiune fața de partea vătămată și familia acesteia. Reținând însă că în cursul urmării penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și parțial împrejurările comiterii acesteia, că din declarația martorului rezulta că acesta este o persoana muncitoare, fiind căsătorit și având doi copii, plecând la munca în Italia tocmai pentru a îmbunătăți situația materială a familiei, la individualizarea judiciara a pedepsei, instanța urmează a se orienta spre minimul special, apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și în condițiile aplicării unei pedepse moderate, executabila în regim privativ de libertate.
Constatând ca obligatorie, față de disp. art. 174-175- lit. i Cod penal, rap. la art. 65 al. 2 Cod penal, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi iar față de împrejurarea condamnării inculpatului la o pedeapsă cu închisoare și a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, față de felul și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, văzând și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care opinează asupra unei aprecieri individuale, de la caz la caz, cu privire la oportunitatea interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal, instanța în baza disp. art. 65 al. 2 și art. 64 Cod penal, va interzice inculpatului să exercite drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 3 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, iar în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, va interzice inculpatului exercitarea acelorași drepturi, pe durata executării pedepsei.
În latura civilă a cauzei, instanța va constata că succesoarea părții vătămate, nu s-a constituit parte civila în cauza.
În cauza au formulat pretenții civile în Spitalul de Urgențe "Sf. " cu suma de 6087,28 lei, reprezentând c/valoarea spitalizării părții vătămate, Spitalul Clinic de Urgențe "Prof. Dr. " I cu suma de 87,24 lei c/valoarea spitalizării părții vătămate și Serviciul de Ambulanță I ( 38 dosar urmărire penala), cu suma de 201 lei reprezentând contravaloarea transportului cu ambulanța.
Examinând condițiile necesare antrenării răspunderii civile a inculpatului sub aspectul daunelor solicitate de părțile civile, instanța constată că acestea au fost relevate și dovedite, respectiv fapta ilicită cauzatoare de prejudicii (aceasta constând în acțiunea de lovire întreprinsă de inculpat asupra părții vătămate, caracterul ilicit al acesteia, derivând din cel penal reținut în baza considerentelor arătate), prejudiciul cauzat părților civile (constând în cheltuielile avansate părții vătămate pentru transportul și îngrijirile acordate acesteia), legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa exclusivă a inculpatului în producerea acestui prejudiciu.
În consecință, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, instanța va admite acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul de Urgențe "Sf. ", Spitalul Clinic de Urgențe "Prof. Dr. " I și Serviciul de Ambulanță I și, în consecința, va obliga inculpatul:
- să plătească, părții civile Serviciul de Ambulanță a județului suma de 201 lei, cu titlu de daune materiale, contravaloare transport pentru partea vătămata;
- să plătească, părții civile Spitalul Clinic de Urgențe "Prof. Dr. " suma de 87,24 lei, daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate pentru asistența medicală acordată părții vătămate.
- să plătească, părții civile Spitalul de Urgențe "Sf. " suma de 6087,28 lei și dobânda legala la aceasta sumă, reprezentând daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate pentru asistența medicală acordată părții vătămate ".
În termen legal sentința penală a fost apelată de inculpatul, care a criticat-o solicitând:
- schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, deoarece nu a avut intenția de a ucide victima, nu a folosit niciun corp contondent să o lovească, iar loviturile le-a aplicat cu mâna;
- reindividualizarea pedepsei aplicate, raportat la circumstanțele personale;
- reavizarea concluziilor raportului de expertiză medico-legală.
Inculpatul a fost prezent în fața instanței de apel, asistat de avocat ales; a fost audiat la solicitarea acestuia, invocând nevinovăția.
Curtea a verificat actele și lucrările dosarului de fond prin prisma tuturor motivelor invocate (în fapt și în drept), dar și din oficiu sub toate celelalte aspecte, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constatând următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul procurorului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 alin. 1 - art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, reținându-se în actul de sesizare:
Fapta inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, care, în ziua de 19 august 2007, în loc public, a intenționat să ucidă partea vătămată, aplicându-i mai multe lovituri cu piciorul în abdomen, cauzându-i leziuni ce au necesitat 55-57 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și i-au pus viața în pericol, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Instanța de fond a administrat un amplu probatoriu (a fost reaudiat inculpatul, reaudierea martorilor din lucrări, martorul în circumstanțiere propus de inculpat, cât și partea civilă, soția părții vătămate), reținând fără dubiu vinovăția inculpatului, cu schimbarea încadrării juridice a faptei.
Modalitățile și împrejurările săvârșirii faptei de către inculpat (care nu au fost contestate de acesta recunoscând agresarea părții vătămate), au fost reanalizate temeinic de instanța de apel, conturându-se următoarele:
- inculpatul se afla la data de 19.08.2007 în curtea sa, când victima a venit și a început a-i adresa reproșuri, anume
că ar fi obturat conducta de apa ce alimentează satul. Inculpatul i-a solicitat părții vătămate să meargă în curtea inculpatului, care i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate, mai întâi cu o sticlă peste cap, în urma căreia partea vătămata și-a pierdut cunoștința, după care, cu picioarele, i-a aplicat mai multe lovituri peste abdomen. Imediat după aplicarea loviturilor inculpatul a luat partea vătămată și a dus-o pe cealaltă parte a drumului comunal, în fața locuinței numitului Soția și fiul părții vătămate au fost anunțați de către martora că este bătut și se află căzut, iar în momentul în care a ajuns la locul unde se afla, au fost amenințați de făptuitorul.
Ulterior, partea vătămată a decedat, însă din raportul de autopsie nr. 4711/C/15.05.2008 al I s-a constatat că "bolile care au dus la deces nu au legătură de cauzalitate cu traumatismul din 19.08.2007 și nu a grăbit evoluția acestuia".
Inculpatul a solicitat reavizarea concluziilor raportului medico-legal, instanța de apel a respins motivat această probă, întrucât nu s-a constatat contradicții în concluziile medico-legale, în sensul dispozițiilor procedurale.
În latura penală s-a constatat indubitabil vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat; nefiind incidente niciunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, încadrare juridică ce a fost solicitată de inculpat atât la instanța de fond, cât și în fața instanței de apel.
Dispozițiile art. 182 alin. 2 Cod penal prevăd: "vătămarea corporală gravă" - "dacă fapta a produs vreuneia din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani".
Acțiunea inculpatului a fost violentă, acesta a urmărit lovirea acestuia și, chiar dacă nu a urmărit producerea rezultatului grav (punerea în primejdie a vieții părții vătămate) - trebuia să prevadă și a acceptat producerea acestuia. Probele dosarului au demonstrat (că inculpatul a lovit activ partea vătămată cu pumnii și picioarele, a continuat loviturile și după ce partea vătămată a căzut la pământ, apoi a târât-o peste drum de locul unde s-a desfășurat incidentul; concluziile certificatului medico-legal ce au statuat asupra leziunilor produse părții vătămate, cât și atitudinea ulterioară lovirii, a inculpatului care a abandonat partea vătămată într-un șanț).
Deci, față de cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată prin motivele de apel d e către inculpat, instanța constată probator că - în fapt și în drept - nu se impune această schimbare de încadrare juridică.
Elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat în forma tentativei sunt pe deplin întrunite (inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate, în loc public, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața). Aceste acte materiale infracționale au constituit conținutul subiectiv al infracțiunii de omor calificat (infracțiunea tentativei) - conținut ce a fost realizat odată cu luarea hotărârii infracționale de către inculpat.
Inculpatul a fost cel care a ieșit din curtea sa și a început să o lovească; în momentul în care partea vătămată a început să-l agreseze doar verbal (și se afla înafara domiciliului inculpatului).
Intenția inculpatului prin toate actele materiale derulate, vădit violente și intense a fost clar circumscrisă, cea de a ucide victima, iar faptul că nu s-a produs rezultatul letal în acel moment; nu s-a datorat voinței nici intenției inculpatului, ci unor motive independente de voința inculpatului.
Aceste aspecte probatorii, nu pot influența, schimba "vinovăția" inculpatului și nici contura încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 182 Cod penal.
Fapta săvârșită de inculpat constituie infracțiunea de omor calificat (în forma tentativei), prev. și ped. de dispozițiile art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 alin. 1 - 175 lit. i Cod penal.
Sub aspectul laturii penale, al încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpat, urmează a se constata că motivele invocate de inculpat nu sunt fondate prin niciun act probator.
Sentința penală a fost verificată și sub aspectul laturii civile; nu s-au constatat vicii pentru a fi desființată.
În mod temeinic, instanța de fond a apreciat asupra pretențiilor civile rezultate din acțiunea penală și formulate de părțile civile (spitalele - întrucât soția victimei nu a formulat pretenții civile).
De asemene,a prin prisma criticilor ce au vizat modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de control judiciar a reevaluat circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului (inclusiv actele în circumstanțiere depuse de inculpat și declarația martorului audiat, raportat la criteriile generale de individuale a pedepsei prev. de dispozițiile art. 72 Cod penal.
Astfel, în ceea ce privește circumstanțele reale ale faptei, instanța apreciază că în favoarea inculpatului nu poate fi reținută circumstanța atenuanta a stării de provocare prevăzuta de art. 73 alin. 1 lit. b Cod penal, așa cum se apăra acesta în declarația data în cursul urmării penale ("de frica să nu mă lovească cu sticla l-am primul cu pumnul în fața") întrucât gravitatea și intensitatea loviturilor aplicate părții vătămate nu pot fi justificate prin existența unei puternice tulburări generate exclusiv de temerea viitoare că va fi lovit. De altfel, martorul a indicat că l-a văzut pe care a ridicat sticla înspre, dar nu l-a lovit pe acesta.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța reține că din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a suferit condamnări anterioare, care deși nu atrag starea de recidivă (fiind condamnări în minorat sau la amenda penală), denotă perseverența infracționala a acestuia, condamnările privind săvârșirea de infracțiune cu violența contra persoanei.
În consecință, pedeapsa aplicată a fost corect individualizată (fiind orientată spre minimul special), atât în cuantum, cât și modalitatea de executare, încât o nouă reindividualizare nu se mai justifică probator.
Față de argumentele expuse în fapt și în drept, constatând nefondate criticile inculpatului, că sentința apelată este temeinică și legală, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a fi respins ca nefondat apelul inculpatului.
Urmează a fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de - împotriva sentinței penale nr. 220 din 23.03.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: --
26.01.2010
2 ex.
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Scriminți Elena
