Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 9/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 9
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa fost reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare apelul declarat revizuientul împotriva sentinței penale nr. 680 din 19.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- având ca obiect "revizuire".
Conform art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă revizuientul apelant în stare de deținere asistat de av., care substituie av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, că la instanța de fond cererea de revizuire a fost respinsă, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Apărătorul revizuientului condamnat, având cuvântul, arată că nu are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile și nici de invocat chestiuni preliminare dezbaterilor, curtea acordă cuvântul în apel.
Av. pentru revizuientul apelant, având cuvântul, arată că acesta a criticat hotărârea instanței de fond prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de acesta cu privire la hotărârea judecătorească prin care a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor. Hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât, așa cum a procedat și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, și prima instanță a analizat superficial cele invocate, în sensul că victima ar fi fost lovită de alte persoane, nu au fost avute în vedere aspectele potrivit cărora s-ar fi putut ajunge la concluzia că revizuirea nu era admisibilă numai în principiu, ci și pe fond. Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului promovat, desființarea hotărârii instanței de fond și admiterea cererii de revizuire formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că motivele de revizuire invocate în susținerea cererii sunt cele prevăzute de art. 394 lit. a și b Cod procedură penală.
În ceea ce privește primul motiv, prev. de art. 394 lit. a Cod procedură penală, referitor la împrejurarea că "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei", arată că instanța de fond în mod corect a constatat că toate susținerile petentului nu au un caracter de noutate, în condițiile în care aceleași apărări au fost invocate și susținute și la instanța de fond și au fost verificate inclusiv de instanța de control. În plus, petentul nici nu a promovat recurs împotriva hotărârii de condamnare.
Referitor la cel de al doilea motiv, prevăzut de art. 394 lit. b Cod procedură penală, potrivit căruia revizuirea poate fi cerută atunci când "un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere", arată că aceleași susțineri au fost făcute și la instanța de fond, însă nu sunt suficiente, în condițiile în care nu există nicio plângere penală formulată împotriva vreunuia dintre martorii audiați în cauză.
Față de aceste aspecte, solicită a se constata că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, apelul promovat nu este fondat, urmând a fi respins.
Revizuientul apelant, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 680/19.11.2009, a Tribunalului Iași, s-a hotărât:
În baza art. 403 alin. 3 Cod procedură penală, respinge cererea formulată de revizuentul - condamnat -, fiul lui și C, născut la 19.03.1978 în comuna, jud. I, cu același domiciliu, 1.78.03.19.22.75.87, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, privitoare la revizuirea sentinței penale nr. 591/12.09.2006 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 17/25.01.2007 a Curții de APEL IAȘI și rămasă definitivă prin nerecurare (mandat de executare nr. 722/2006 din 09.02.2007), prin care i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă principală 13(treisprezece) ani închisoare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 591/12.09.2006 a Tribunalului Iași, menținută
prin decizia penală nr. 17/25.01.2007 a Curții de APEL IAȘI și rămasă definitivă prin nerecurare (mandat de executare nr. 722/2006 din 09.02.2007) s-a dispus condamnarea inculpatului - la pedeapsa principală de 12(doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "omor" prev. și ped. de art. 174 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. "a" Cod penal, constând în aceea că, la data de 27.12.2005, cu intenție i-a aplicat multiple lovituri cu picioarele victimei, cauzându-i leziuni traumatice grave, care au condus la decesul acesteia, fapta fiind săvârșită în curtea locuinței martorei -.
Având în vedere că această infracțiune fusese comisă în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4(patru) ani și 6(șase) luni închisoare aplicată anterior prin sentința penală nr. 382/26.05.2003 a Judecătoriei Răducăneni, prin aceiași sentință, în baza art. 61 alin. 2 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate în ceea ce privește restul de 542 zile închisoare rămas neexecutat, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 12 ani închisoare în pedeapsa ce mai grea dintre ele, care a fost sporită cu 1 (un) an închisoare, stabilindu-se deci ca inculpatul-revizuent să execute pedeapsa principală rezultantă de 13(treisprezece) ani închisoare.
Prima instanță a reținut vinovăția revizuentului - pe baza mai multor mijloace de probă administrate în cauză, dar în special, pe baza: procesului-verbal de cercetare la fața locului, a planșelor fotografice, a procesului-verbal întocmit ca urmare a concluziilor preliminare medico-legale, a raportului de necropsie, a declarațiilor martorilor, -, - și, a proceselor-verbale de confruntare și a declarațiilor inculpatului, care a recunoscut fapta.
Din considerentele sentinței sus-menționate rezultă explicit că Tribunalul Iașia cunoscut apărarea principală a inculpatului care i-a indicat ca și coautori, în ambele faze procesuale, și pe numiții și -, versiune care a fost însă înlăturată pe considerentul că nu a fost confirmată de nici un alt mijloc de probă ce a fost administrat în cauză, reținându-se că ultima persoană a fost testată și cu poligraful în ceea ce privește eventualul comportament simulat.
Împotriva sus-menționatei sentințe penale, revizuentul
a declarat apel, care i-a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 17/25.01.2007 a Curții de APEL IAȘI.
În apel, revizuentul a invocat, în esență, aceleași aspecte care se regăsesc în cererea de revizuire (în principal: participarea și a altor persoane la comiterea faptei, dar și reducerea pedepsei), critici care însă au fost găsite ca fiind nefondate de către instanța de control judiciar.
Revizuentul nu a mai declarat apoi și recurs, astfel încât hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin nerecurare, la data de 09.02.2007 fiind emis de Tribunalul Iași mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 722/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. 1 Cod procedură penală revizuirea poate fi cerută numai în 5 cazuri expres și limitativ prevăzute. Analizând motivele invocate de revizuent în cererea sa, instanța constată că nici unul dintre acestea nu se încadrează în vreunul din cazurile de revizuire prevăzute limitativ de dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a - e Cod procedură penală și deci nu pot face obiectul unei cereri de revizuire.
Se observă că motivele invocate de revizuent - în special, participarea și a altor două persoane la comiterea infracțiunii- au fost evocate de către acesta atât în fața instanței de fond, dar și în fața instanței de apel, fiind înlăturate motivat de acestea.
De asemenea, se constată că revizuentul invocă practic aceleași aspecte ca și în fața instanței de fond, fără însă a indica fapte sau împrejurări cu caracter de noutate și care să nu fi fost cunoscute de prima instanță.
Pe de altă parte, pe calea revizuirii, nu este posibilă suplimentarea ori readministrarea probatoriului (cu martori sau altele) sau reaprecierea probatoriului pentru dovedirea acelorași împrejurări faptice.
Apoi, revizuirea nu este o cale de atac extraordinară prin care să se tindă la tragerea la răspundere penală și a altor participanți decât persoana deja condamnată definitiv, în speță revizuentul. Dacă la comiterea infracțiunii pentru care revizuentul a fost condamnat definitiv au mai participat cumva și alte persoane, acest lucru nu influențează în nici un fel condamnarea definitivă a acestuia și nu poate antrena revizuirea hotărârii de condamnare, tragerea la răspunderea a eventualilor coautori sau participanți putându-se declanșa la inițiativa parchetului și realiza pe calea unui proces penal separat.
Totodată, se constată că ceea ce se invocă și se dorește a se obține prin prezenta cerere de revizuire este, eventual, doar o contribuție mai mică sau măcar nu singulară a revizuentului la comiterea faptei pentru care a fost condamnat, în sensul că fapta nu a fost comisă doar de el. Or, pe calea revizuirii nu se poate realiza o reducere a pedepsei aplicate așa cum se dorește, în realitate, de revizuent.
Potrivit art. 394 alin. 2 Cod procedură penală descoperirea de fapte sau împrejurări noi poate constitui motiv de revizuire numai dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare în sensul de a se putea pronunța, în baza lor, o soluție diametral opusă (de achitare sau de încetare a procesului penal). Or, în speță, este evident că aspectele invocate de revizuent, pe lângă faptul că erau deja cunoscute de instanța cea dispus condamnarea, nu pot conduce la pronunțarea unei soluții diametral opuse celei de condamnare.
Prin urmare, aspectele invocate de revizuent nu sunt împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de prima instanță și care să poată conduce la pronunțarea unei soluții diametral opuse celei de condamnare.
Cât privește motivul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. "b" Cod procedură penală ("un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere"), invocat de revizuent, tribunalul reține că simpla indicare a acestui caz de revizuire nu este suficientă.
Dacă revizuentul consideră, eventual, că martorul a declarat nereal în cauză, el are posibilitatea să facă plângere împotriva acestui martor (la organele de urmărire penală competente) și să precizeze, în concret, care susțineri ale acestuia sunt nereale.
Mai mult, chiar dacă ar fi făcut plângere deja (ceea ce nu s-a dovedit - oricum revizuentul a precizat expres că nu a făcut nici o plângere), atunci el trebuie să aștepte rezultatul cercetărilor și abia apoi - funcție de rezultatul acestora - să facă o cerere de revizuire. Numai după ce organele judiciare vor fi constatat că vreunul dintre martori (eventual chiar cel invocat de revizuent) sau toți au declarat mincinos, condamnatul poate formula cerere de revizuire, pe acest motiv. Până la finalizarea eventualelor cercetărilor, cererea de revizuire - pe motiv că unul sau unii martori audiați în fața instanței de fond ar fi săvârșit infracțiunea de "mărturie mincinoasă" - este prematură.
Într-adevăr, în ipoteza în care ar fi fost, eventual, sesizate organele de urmărire penală în acest sens, instanța este nevoită să aștepte rezultatul cercetărilor. Oricum, simpla formulare a unei eventuale plângeri penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "mărturie mincinoasă" nu face să fie incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. "b" Cod procedură penală. La acest moment nu există nici un fel de indiciu că martorii ce au fost audiați de instanța de fond (deci inclusiv ) ar fi declarat nereal.
În cauză nu sunt întrunite nici cerințele art. 395 alin. 2 Cod procedură penală pentru ca instanța să examineze ea înseși dacă depoziția martorului este mincinoasă sau nu, întrucât revizuentul nu a formulat nici o plângere la organele de urmărire penală și nu s-a dovedit dacă și de ce organele de urmărire penală nu ar fi putut eventual examina dacă s-a săvârșit sau nu vreo infracțiune de "mărturie mincinoasă".
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că dacă s-ar fi analizat probele de la dosar și motivele nu ar fi fost tratate superficial, s-ar fi ajuns la concluzia că cererea de revizuire ar fi fost întemeiată pe fond.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele legalității, Curtea constată că apelul este nefondat din următoarele motive: Art. 394 Cod procedură penală prevede limitativ cazurile în care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale.
Și anume, revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Motivele invocate de petentul-condamnat nu se circumscriu acestor cazuri prevăzute de textul de lege amintit.
Așa cum a motivat și instanța de fond, aspectele privind nevinovăția petentului-revizuent, au fost avute în vedere de instanța de fond unde revizuentul a invocat aceleași aspecte. Depozițiile martorilor au fost evaluate de instanța de fond în contextul întregului material probator administrat în cauză.
Așa cum a sesizat prima instanță, revizuentul -, prin această cerere de revizuire dorește să obțină o reducere de pedeapsă, invocând că ar fi avut o contribuție mai mică la comiterea faptei sau nu singulară. Pe calea acestei căi extraordinare nu se poate ajunge la această reducere de pedeapsă.
De fapt ceea ce importă, este faptul că motivele invocate de revizuent nu se circumscriu nici unui caz dintre cele prevăzute în art. 394 Cod procedură penală.
În atare condiții prima instanță, corect și legal, a respins ca inadmisibilă în principiu cererea revizuentului.
Nu există alte motive de nelegalitate a hotărârii aplicate.
Pentru cele ce preced în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul de față va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de revizuentul - împotriva sentinței penale nr. 680 din 19.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
27.01.2010
2 ex.
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
Dosar nr-
Emisă la data de 29.01.2010
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat 2 exemplare de pe copia deciziei penale nr. 9 din data de 21.01.2010 privind pe revizuientul apelant (fiul lui și al lui C, născut la 19 Martie 1978), pentru a fi înmânat acestuia.
Președinte, Grefier,
- - - -
Tehnored. 2 ex.
29.01.2010
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
Dosar nr-
Emisă la data de 21.01.2010
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat 2 exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 9 din data de 21.01.2010 privind pe revizuientul apelant (fiul lui și al lui C, născut la 19 Martie 1978), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
Președinte, Grefier,
- - - -
Tehnored. 2 ex.
21.01.2010
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Scriminți Elena
