Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 175 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 12
Ședința publică din 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Hetriuc Laurențiu Marius
Grefier - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava este reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de inculpatul și partea vătămată, împotriva sentinței penale nr. 11 din 14 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă avocat desemnat din oficiu, pentru inculpatul apelant și partea vătămată apelantă, asistată de avocat ales -, lipsă fiind reprezentanții părții civile intimate Spitalul Județean de Urgență S cel
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosar au fost depuse motivele de apel d e către partea vătămată.
Avocat - precizează că motivele de apel vizează doar latura penală.
Avocat precizează că așa cum reiese din declarația de apel inculpatul critică latura penală.
Întrebați fiind, apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de probe de solicitat.
Instanța având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de probe de formulat și excepții de invocat, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat -, pentru partea vătămată, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată este prea blândă față de persoana inculpatului și modul de săvârșire a acesteia.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a premeditat fapta, deoarece în seara respectivă a sunat-o pe partea vătămată solicitându-i să nu iasă când îl va auzi strigând la poartă. Pe de altă parte, din același probatoriu rezultă că inculpatul este o persoană agresivă, un învederat consumator de băuturii alcoolice, lovind cu cuțitul și o altă persoană. Tot din declarațiile martorilor reiese că acesta poartă în permanență cuțit asupra sa.
Dat fiind faptul că și după săvârșirea faptei, inculpatul a continuat a avea o atitudine necorespunzătoare atât față de partea vătămată, cât și față de familia acestuia, proferând în mod continuu injurii și amenințări la adresa acestora, apreciază că pedeapsa aplicată este prea blândă. Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, reindividualizarea pedepsei în sensul de a se aplica inculpatului o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege.
Avocat pune concluzii de admitere a apelului formulat de către inculpat, desființarea sentinței atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță, întrucât acesta consideră că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport cu circumstanțele săvârșirii faptei. De asemenea, cere să se dea o eficiență sporită circumstanțelor existente în cauză și să se reducă pedeapsa aplicată.
În ceea ce privește apelul declarat de partea vătămată, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat - solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat de partea vătămată în sensul de a se aplica inculpatul o pedeapsă majorată în limitele prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 Cod penal, având în vedere că din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului, fapta fiind pe deplin dovedită. De asemenea, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 11/14.01.2010 a Tribunalului Suceava în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174, art. 175 al. 1 lit. i Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18.04.1963 în comuna Forăști, județul S, cetățean român, CNP: -, muncitor la SC SRL S M, studii medii, divorțat, 2 copii majori, fără antecedente penale, domiciliat în sat R, comuna Forăști, județul S, la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b și e pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat; în baza art. 71.Cod Penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, e pe Cod Penal durata executării pedepsei; în baza art. 118 lit. b pen. s-a confiscat de la inculpat cuțitul tip briceag cu lamă rabatabilă, mânerul din plăsele de lemn; în baza art. 14 și art. 346 al. 1.C.P.P. art. 998,999.civ. a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 1.500 lei daune materiale și a sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale; în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 346 al. 1, art. 14.proc.pen. raportate la art. 998,999.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2033,854 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "S cel " S, reprezentând cheltuieli de spitalizare; în baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1.300 lei, din care suma de 1.000 lei, cheltuieli judiciare din cursul urmării penale, se avansează din fondurile Ministerului Public iar suma de 300 lei, cheltuieli judiciare din cursul judecății se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu se avansează în fondurile Baroului S; în baza art. 193 al. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată în cuantum de 1.050 lei.
În motivarea acestei sentințe penale prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 266/P/2008 din 14.07.2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 26 aprilie 2008, într-un loc public, pe raza satului R, jud. S, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, cu intenție, a exercitat acte de violență, cu un cuțit, asupra victimei, producându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că, la data de 26 aprilie 2008 (sâmbăta ), inculpatul s-a deplasat la locuința surorii sale (care nu se afla la domiciliu, fiind plecată la muncă în Italia), purtând o discuție cu mama sa, martora, și în casă dar și în afara perimetrului gospodăriei. După această scurtă discuție, inculpatul a consumat o cantitate nedeterminată de băuturi alcoolice, pe raza satului R, până la orele 21:00 cu aproximație.
În jurul orelor 21:30, martorul, fiul inculpatului, l-a contactat telefonic pe acesta pentru a vedea ce mai face. A în stare avansată de ebrietate, inculpatul i-a solicitat fiului său să nu iasă din casă în acea noapte întrucât va veni el la casa acestora și "urmează să se întâmple ceva"
În jurul orelor 21:30, inculpatul s-a deplasat spre gospodăria unde se aflau adunați toți membrii familiei. inculpatul nu a pătruns în curte, ci de la poartă a strigat pe partea vătămată. Neputându-și da seama cine îl strigă la ora respectivă și ce ar putea dori acea persoană de la el, victima a părăsit casa și s-a deplasat spre poartă, ocazie cu care a constatat că acolo se afla inculpatul. În afara perimetrului împrejmuit al gospodăriei, pe trotuar, cei doi au purtat o scurtă discuție - foarte probabil inculpatul i-a solicitat victimei să-l primească în casă însă răspunsul victimei a fost ferm, în sensul că nu poate accepta această solicitare întrucât proprietarul casei, sora inculpatului, a interzis cu desăvârșire acest lucru. A în stare avansată de ebrietate, deranjat în mod vădit de acest refuz, inculpatul a adoptat spontan rezoluția de a se răzbuna; a scos din buzunar un briceag și fără nici un alt avertisment, l-a înjunghiat pe numitul în zona abdomenului, după care a părăsit în grabă locul săvârșirii faptei.
S-a reținut din cercetări că după comiterea agresiunii inculpatul s-a deplasat din nou la locuința numitului însă, pentru că nu era la domiciliu, nu a putut să doarmă peste noapte la el, în cursul nopții dormind la marginea unei păduri.
După agresiune, rudele victimei au apelat telefonic numărul unic 112, iar la scurt timp victima a fost transportată și internată la Spitalul județean de urgență "Sf. cel " S, unde a rămas internată până la data de 05 mai 2008.
Conform concluziilor medicului legist din cadrul Serviciul de Medicină Legală S, victima a suferit o plagă tăiată abdominală subombilicală penetrantă, cu secțiune în interiorul abdomenului, a intestinului subțire, a duodenului, a mezocolonului transvers și a mezenterului, cu hemiperitoneu masiv, leziune ce a putut fi produsă prin lovire activă cu un corp tăietor-înțepător. Medicul legist a apreciat că leziunile necesită pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale. Totodată, medicul legist a apreciat că, fiind interesate organe cavitare intraabdominale, intervenția operatorie a fost necesară și obligatorie pentru salvarea vieții victimei; viața victimei a fost pusă în primejdie în mod secundar (prevenirea peritonitei generalizate, afecțiune sigur și direct letală).
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului s-a probat cu: proces verbal de sesizare din oficiu ( 5); planșa fotografică cu aspecte de la fața locului ( 6-11); raport de constatare medico-legală traumatologică ( 37); proces-verbal de examinare criminalistică și planșa foto aferentă ( 89-94); adresa Spitalului Județean de Urgență "SF. cel " S ( 21-36) dovezi predare primire bunuri ( 87); corpuri delicte - plicurile nr. 1 și 2; declarațiile părții vătămate ( 13-19); declarațiile martorilor: ( 42-45); ( 46-48), G ( 49-51), ( 52, 54-57), ( 71-73), ( 74-76), ( 77-79), ( 80-82), ( 83), G ( 84-86); coroborate cu declarațiile inculpatului ( 95, 96, 102-112).
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, partea vătămată și martorii:, G, G, a, Magazin.
La solicitarea primei instanțe s-a depus la dosar fișa de cazier a inculpatului.
Analizând materialul probator administrat în cauză prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Între inculpat și sora sa martora, concubina părții vătămate, exista o stare conflictuală datorită faptului că aceasta a cumpărat casa părinților lor din satul R, iar inculpatul, care nu avea unde să locuiască, nu mai era primit în casa acesteia. La data de 26.04.2008 inculpatul s-a deplasat la locuința surorii sale, care era însă plecată din țară, unde a avut o discuție cu mama sa, pe parcursul zilei, dar și al nopții precedente, acesta consumând băuturi alcoolice. În jurul orei 2100fost sunat de fiul său, martorul, iar inculpatul i-a spus să nu iasă din casă în acea noapte pentru că va veni el și urmează să se întâmple ceva, fiul său locuind cu partea vătămată. În jurul orei 2130inculpatul s-a deplasat din nou la locuința surorii sale, a strigat de la poartă pe partea vătămată, aceștia având o discuție iar la un moment dat, inculpatul a scos din buzunar un briceag și a înjunghiat partea vătămată în zona abdomenului, părăsind imediat locul faptei, partea vătămată alertându-i pe cei din casă. Partea vătămată a fost transportată de urgență la spital unde a fost suspus unei intervenții chirurgicale. Conform raportului de expertiză medico-legală (fila 37 ) partea vătămată prezintă stare după plagă tăiată abdominală subombilicală penetrantă, cu secțiune în interiorul abdomenului a intestinului subțire a duodenului a mezocolonului tranvers și a mezenterului, cu hemoperitoneu masiv, leziune ce a putut fi produsă prin lovire unică activă, cu un corp tăietor-înțepător, la data de 26.04.2008, leziunile pot necesita 35-40 zile de îngrijiri medicale, cu incapacitate de muncă corespunzătoare. De asemenea fiind interesate organe cavitare intraabdominale (intestin subțire și duoden) intervenția operatorie a fost necesară și obligatorie pentru salvarea vieții victimei.
Inculpatul nu a negat comiterea faptei, susținând că a lovit partea vătămată pentru a se apăra, după ce acesta l-a prins de piept și l-a trântit de un copac de pe "zoană" (fila 96 s ), partea vătămată intrând în curte pe picioarele sale. Într-o altă declarație (fila 104 ds. ) inculpatul a susținut că a fost scos de partea vătămată afară din curte, l-a rugat să-l lase să stea măcar pe bancă la poartă, partea vătămată l-a împins și sigur avea intenția să-l lovească și atunci l-a înjunghiat. În declarația dată în fața instanței (fila 16 ds.) inculpatul a susținut că a fost împins de partea vătămată, fără să-l lovească și i-a spus să plece din fața porții, și aducându-și aminte că în urmă cu aproximativ un an de zile partea vătămată a lovit pe un cumnat al său, de teamă, a scos cuțitul și a lovit- Partea vătămată a negat susținerile inculpatului, declarând că a fost atacat de acesta prin surprindere. Nu există nici o probă în dosar care să se coroboreze cu declarația inculpatului în sensul arătat, art. 69 din Codul d e procedură penală prevăzând că declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Chiar dacă susținerile inculpatului în sensul că ar fi fost împins de partea vătămată ar fi reale, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 44 pen. privind "legitima apărare", cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, întrucât inculpatul nu a comis fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust care i-ar fi pus în pericol grav persoana sa, și nici dispozițiile art. 73 lit. b C.P.P. care reglementează circumstanța atenuantă a provocării, faptul de a fi împins de partea vătămată nefiind un act violent sau de natură să-i lezeze grav demnitatea inculpatului și nici să-i provoace o puternică tulburare sau emoție.
Faptul că inculpatul este cel care a înjunghiat partea vătămată rezultă din declarațiile acestuia, ale părții vătămate, care se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în cauză (relevante fiind declarațiile martorilor G, G), cu dovada de ridicare de la inculpat a unui cuțit tip briceag cu lamă rabatabilă, mânerul din plăsele de lemn (fila 87 d-s ), procesul-verbal de examinare criminalistică din 2.07.2008 (filele 89-94 ds. ) din care rezultă că pe lamele cuțitului s-au identificat de culoare brun roșcat cu aspect de sânge, urmele biologice nefiind însă analizate. Martorii G, fratele inculpatului, și, au declarat că inculpatul a recunoscut față de ei că l-a înjunghiat pe partea vătămată, iar martorul, fiul inculpatului, a declarat că a auzit pe tatăl său când a strigat partea vătămată iar acesta a ieșit la poartă, iar după câteva minute partea vătămată l-a strigat să iasă afară, găsindu-l pe acesta ținându-se cu mâinile de, spunând că a fost înjunghiat cu un cuțit de tatăl său. O declarație asemănătoare a dat și martorul G, nepotul inculpatului.
În drept, fapta inculpatului care, în data de 26.04.2008, în jurul orei 2130, într-un loc public, a înjunghiat cu un cuțit pe partea vătămată, producându-i o plagă tăiată abdominală subombilicală penetrantă, cu secțiune în interiorul abdomenului a intestinului subțire a duodenului a mezocolonului tranvers și a mezenterului, cu hemoperitoneu masiv, viața părții vătămate fiind pusă în primejdie, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 al. 1.pen. raportat la art. 175 al. 1 lit. i pen.
Inculpatul a comis fapta cu intenție indirectă, întrucât, deși nu a urmărit rezultatul faptei sale (uciderea părții vătămate) acesta a acceptat producerea acestuia rezultat, care nu s-a produs datorită intervenției operatorii la care partea vătămată a fost suspusă și care i-a salvat viața, potrivit concluziilor raportului medico-legal. Instanța apreciază că inculpatul nu a acționat cu intenția doar de a vătăma partea vătămată, având în vedere toate împrejurările în care fapta a fost comisă: inculpatul a folosit un instrument de a produce moartea (un cuțit); deși nu a fost aplicată într-o zonă vitală, lovitura a fost suficient de puternică ca să penetreze abdomenul părții vătămate și să-i fie secționat intestinul; deși martorii au susținut că nu existau relații de dușmănie între cei doi, din declarațiile inculpatului rezultă că a fost deranjat de faptul că partea vătămată nu l-a lăsat să stea în fosta locuință părintească, în contextul neînțelegerilor pe care inculpatul le avea cu sora sa cu privire la această locuință, atitudinea inculpatului după comiterea faptei, acesta fugind imediat și ascunzându-se într-o pădure, potrivit propriei declarații, acesta neîncercând să ajute victima.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen. și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite, de persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptei. În consecință prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Conform art. 65 al. 2.pen. prima instanță a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b și e Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71.Cod Penal au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b, e pe Cod Penal durata executării pedepsei.
Deși art. 71 al. 2.pen. prevede interzicerea de drept a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c pen. în caz de condamnare la pedeapsa închisorii, prima instanță a apreciat că nu se impune interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I, c pen. O soluție contrară ar duce la încălcarea art. 3 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și a art. 6 din Pactul internațional relativ la drepturile economice sociale și culturale privind dreptul la muncă al persoanei care au o aplicabilitate directă pe teritoriul României în temeiul art. 11 din Constituție. Mai mult art. 20 al. 2 din Constituție prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În Hotărârea Curții Europene pentru Drepturile Omului din 28.09.2004 în cauza Sabou contra României s-a constatat încălcarea de către Statul Român a art. 8 din CEDO prin interzicerea drepturilor parentale în baza art. 71, art. 64.pen. apreciindu-se că ingerința în dreptul reclamantului la respectarea vieții de familie nu urmărea un scop legitim, fiind mai mult un blam moral care are ca finalitate pedepsirea condamnatului și nu ca o măsură de protecție a copilului. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 30 martie 2004, privind cauza Hirst contra Marea Britanie a statuat că interdicția de a vota impusă tuturor deținuților contravine art.3 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În această hotărâre s-a stabilit că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor. Din motivarea acestor hotărâri rezultă că instanțele ar trebui să aprecieze cu privire la necesitatea interzicerii unuia din drepturile prevăzute de art. 64.pen. iar nu să interzică de plano toate drepturile fără să le raporteze la scopul ingerinței în exercitarea dreptului și tipul de infracțiune săvârșit. De altfel există chiar în codul penal prevăzute excepții de la prevederile art. 71.pen. în cazul executării pedepsei aplicate de instanță la locul de muncă. Interesul neinterzicerii exercitării tuturor drepturilor prevăzute de art. 64.pen pe timpul executării pedepsei închisorii apare în situația liberării condiționate a condamnatului. Conform art. 71 al. 3.pen. instanța a apreciat că se impune și interzicerea exercițiului dreptului prevăzut de art. 64 lit. e pen. pe durata executării pedepsei, întrucât, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului, prima instanță a considerat că acesta nu prezintă garanțiile morale necesare pentru a avea calitatea de tutore sau curator.
Prima instanță a apreciat că, față de gravitatea faptei săvârșite, nu se impune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, nefiind întrunite nici condițiile prevăzute de art. 861.pen. pedeapsa aplicată fiind mai M de 4 ani.
În baza art. 118 lit. b pen. s-aconfiscat de la inculpat cuțitul tip briceag cu lamă rabatabilă și mânerul din plăsele de lemn.
Sub aspectul laturii civile prima instanță a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză solicitând inițial obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare și la plata unei pensii lunare pentru el și pentru copilul minor pe care îl are în întreținere, întrucât nu poate lucra. Apoi prin cererea aflată la fila 27 din dosar a solicitat obligarea inculpatului la plata unor daune materiale pentru transportul efectuat la spital la serviciul de medicină legală și la poliție, și pentru cele 40 de zile de incapacitate de muncă, cuantumul acestora fiind lăsat la aprecierea instanței, la fel și cuantumul daunelor morale. Partea civilă și-a precizat pretențiile (fila 85 ds.) solicitând obligarea inculpatului la plata a 5.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale, menținându-și pretențiile exprimate prin cererile anterioare.
În baza art. 14 și art. 346 al. 1.C.P.P. art. 998,999.civ. a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 1.500 lei daune materiale și a sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.
Conform art. 998, 999.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta există și constă în înjunghierea părții vătămate de către inculpat, instanța reținând că acesta a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 20.pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal.
Ca urmare a acțiunii inculpatului partea vătămată a suferit un prejudiciu, atât de ordin material cât și moral.
Prejudiciul reprezintă efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite, prejudiciul nepatrimonial constând într-o atingere adusă acelor valori ale individului care-i definesc personalitatea, printre care se numără și integritatea fizică și psihică.
În ceea ce privește prejudiciul material suferit constând în cuantumul cheltuielilor de spitalizare prima instanță a dispus ca acestea să fie plătite de inculpat către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "S cel " iar partea vătămată nu a dovedit efectuarea altor cheltuieli cu acest titlu. De asemenea partea vătămată nu a dovedit prin probele administrate cât câștiga periodic anterior vătămării sale de către inculpat pentru a se putea stabili cuantumul prejudiciului produs prin imposibilitatea sa de a lucra în perioada de incapacitate de muncă de 40 de zile, conform raportului de medicină-legală. Prima instanță a apreciat că revine părții vătămate sarcina de a dovedi nu doar că i s-a produs un prejudiciu prin fapta ilicită a inculpatului ci și care este cuantumul acestui prejudiciu. Prima instanță a preciat însă că prin declarațiile martorilor și partea civilă a dovedit cuantumul daunelor materiale constând în cheltuielile pe care le-a făcut pentru a fi transportat la spital în vederea acordării îngrijirilor medicale, ca urmare a vătămării suferite prin fapta inculpatului, cuantumul acestora fiind de 1.500 de lei.
De asemenea, prima instanță a constatat că partea civilă nu a dovedit că prin fapta inculpatului i s-a diminuat capacitatea de muncă sau că nu mai are capacitate de muncă, prin urmare nu i se pot acorda despăgubiri periodice lunare.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, de reținut este că prejudiciul moral nu este susceptibil de evaluare bănească dar aceasta nu înseamnă că el nu s-a produs. Art. 998, 999.civ. nu face distincție între prejudiciul material și moral, ceea ce înseamnă că ambele categorii de prejudicii trebuie reparate, în acest sens fiind și art. 14 al. 5.C.P.P. . părții vătămate cu un cuțit și producerea unor leziuni ce au pus în primejdie viața, necesitând în același timp pentru vindecare un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale, îi creează un prejudiciu moral întrucât a cauzat părții vătămate o stare de disconfort fizic și psihic. Întrucât în stabilirea daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, cuantumul acestora rămâne la latitudinea instanței iar prima instanță a apreciat că suma de 10.000 lei este rezonabilă față de suferința părții vătămate.
Referitor la celelalte două condiții, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului sub forma intenției, iar între acțiunea inculpatului descrisă mai sus și prejudiciul moral și material suferit există legătură de cauzalitate. Acest prejudiciu nu s-ar fi produs în lipsa faptei ilicite ale inculpatului.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 346 al. 1, art. 14.proc.pen. raportate la art. 998,999.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2033,854 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "S cel " S, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului declarat partea vătămată a arătat în, în esență, că pedeapsa aplicată de către prima instanță inculpatului este prea mică raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite.
În motivarea apelului său inculpatul a arătat că pedeapsa cu închisoarea ce i-a fost aplicată de către prima instanță este prea M față de fapta săvârșită și că s-ar fi impus, ca modalitate de executarea a acesteia, suspendarea executării sub supraveghere a acesteia în temeiul art. 861Cod penal.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371, 378 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul inculpatului este nefondat iar apelul părții vătămate este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, sub aspectul laturii penale a cauzei (singura vizată de cele două apeluri), în mod corect a reținut prima instanță situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, acesta comițând fapta în împrejurările reținute de prima instanță și arătate pe larg în considerentele sentinței penale atacate.
Într-adevăr, la data de 26.04.2008, în jurul orei 2130, aflându-se într-un loc public de pe raza satului R, comuna Forăști, jud., inculpatul a înjunghiat cu un cuțit pe partea vătămată, producându-i o plagă tăiată abdominală subombilicală penetrantă, cu secțiune în interiorul abdomenului a intestinului subțire a duodenului a mezocolonului tranvers și a mezenterului, cu hemoperitoneu masiv, viața părții vătămate fiind pusă în primejdie (impunându-se pentru salvarea acesteia o intervenție chirurgicală în regim de urgență).
Faptul că inculpatul este cel care a înjunghiat partea vătămată cu cuțitul rezultă fără nici un dubiu din declarațiile acestuia, ale părții vătămate, care se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în cauză (relevante fiind declarațiile martorilor G, G), cu dovada de ridicare de la inculpat a unui cuțit tip briceag cu lamă rabatabilă și mânerul din prăsele de lemn (fila 87 d-s ), procesul-verbal de examinare criminalistică din 2.07.2008 (filele 89-94 ds. ) din care rezultă că pe lamele cuțitului s-au identificat de culoare brun roșcat cu aspect de sânge și cu raportul de constatare medico-legală nr. 273/A/08.05.2008 al SML S (fila 37 ds. ). Inculpatul, deși a dat mai multe declarații contradictorii a recunoscut că a lovit cu cuțitul partea vătămată, declarațiile acestuia din urmă fiind în același sens. Martorii G, fratele inculpatului, și, au declarat că inculpatul a recunoscut față de ei că l-a înjunghiat pe partea vătămată, iar martorul, fiul inculpatului, a declarat că a auzit pe tatăl său când a strigat pe partea vătămată iar acesta a ieșit la poartă, iar după câteva minute partea vătămată l-a strigat să iasă afară, găsindu-l pe acesta ținându-se cu mâinile de, spunând că a fost înjunghiat cu un cuțit de tatăl său (în același sens fiind și cele declarate de către martorul G).
În drept, în mod corect a considerat prima instanță că acțiunile inculpatului mai sus descrise se circumscriu, atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv, conținutului constitutiv al tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal 174 al. 1 Cod penal raportat la art. 175 al. 1 lit. i Cod penal.
De altfel, aceste aspecte (situația de fapt și încadrarea juridică dată acesteia) nu au fost în nici un fel criticate de către cei doi apelanți.
Curtea constată însă că prima instanță a comis o eroare în ceea ce privește individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului, în sensul că, pe de o parte, a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de norma de incriminare, în condițiile în care în favoarea inculpatului nu au fost reținute circumstanțe atenuante, iar, pe de altă parte, gravitatea faptei săvârșite de inculpat impunea aplicarea unei pedepse mai mari în sarcina acestuia (criticile părții vătămate apelante sub acest ultim aspect fiind întemeiate).
Infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 al. 1 Cod penal raportat la art. 175 al. 1 lit. i Cod penal este sancționată cu pedeapsa principală a închisorii de la 15 ani la 25 de ani. În speță, fiind reținută în sarcina inculpatului săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, conform art. 21 alin. 2 Cod penal, limitele pedepsei principale a închisorii ce trebuiau a fi avute în vedere, erau închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului apelant Curtea are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal și anume, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare (mai sus amintite, respectiv închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni), gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite (inculpatul a acționat cu un cuțit, fără a da victimei nici un avertisment, la adăpostul întunericului, asupra unei persoane apropiate familiei sale - concubinul surorii sale), împrejurarea că imediat după comiterea faptei inculpatul a preferat să fugă și să se ascundă într-o pădure și nu a acordat nici un ajutor victimei, persoana inculpatului care deși nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptei a avut anterior un comportament necorespunzător în familie și societate (consum exagerat de băuturi alcoolice și refuzul de a munci tot timpul - chiar dacă la momentul comiterii faptei acesta își găsise un loc de muncă în județul B).
Prin prisma criteriilor menționate, Curtea consideră că aplicarea unei pedepse în cuantum de 10 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 al. 1 Cod penal raportat la art. 175 al. 1 lit. i Cod penal, cu executare în regim de detenție, este necesară dar totodată și suficientă pentru a-și atinge scopul prevenției generale și reeducarea celui în cauză, astfel cum este definit de art. 52 Cod penal.
Curtea nu va reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, în baza art. 74 Cod penal (criticile inculpatului apelant în sensul că s-ar fi impus în ceea ce îl privește reducerea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a acesteia nu sunt întemeiate).
Reținerea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante judiciare este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere, se ține seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de elementele care caracterizează persoana făptuitorului.
Totodată, dacă instanța constată existența unora din împrejurările enumerate exemplificativ de legea penală, nu este obligată să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, ci le va aprecia în raport cu pericolul social concret al faptei, cu ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce și cu periculozitatea infractorului, spre a decide dacă au caracter atenuant sau nu.
Numai în măsura în care aceste din urmă împrejurări nu atribuie faptei supuse judecății o gravitate sporită, împrejurările exemplificate de legiuitor au semnificația unor circumstanțe atenuante judiciare.
În același timp însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.
Ori, raportându-se la speța de față, Curtea reține că, deși inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor puse în sarcina sa și a avut o atitudine corespunzătoare după plasarea sa în sfera ilicitului penal, constând în prezentarea în fața autorităților, poziției procesuale corecte adoptate pe parcursul procesului penal nu i se poate atribui caracter de circumstanță atenuantă și nu se justifică, așadar, a se da eficiență juridică prevederilor art. 74 Cod penal cu consecința atenuării pedepselor aplicate în conformitate cu disp. art. 76 Cod penal, neputând fi ignorate împrejurările ce atribuie faptelor deduse judecății și persoanei inculpatului un pericol social accentuat.
În acest context se impune, pe de o parte, a se acorda atenția cuvenită aspectelor că acesta a inculpatul a acționat cu un cuțit, fără a da victimei nici un avertisment înainte de aol ovi, la adăpostul întunericului, asupra unei persoane apropiate familiei sale - concubinul surorii sale, că imediat după comiterea faptei inculpatul a preferat să fugă și să se ascundă într-o pădure și nu a acordat nici un ajutor victimei, profitând de faptul că în momentul agresiunii nu a fost văzut de nimeni, că inculpatul deși nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptei a avut anterior un comportament necorespunzător în familie și societate (purtări agresive în special cu membrii familiei, consum exagerat de băuturi alcoolice și refuzul de a munci tot timpul - chiar dacă la momentul comiterii faptei acesta își găsise un loc de muncă în județul B) și că fapta sa antisocială a avut o urmare gravă (doar intervenția promptă a medicilor făcând ca victima să nu își piardă viața).
De altfel, comportarea relativ sinceră a inculpatului a fost valorificată cu prilejul dozării pedepsei aplicate, acestea cuantificându-se, așa cum s-a arătat, la nivelul de 10 ani închisoare (sub maximul special prevăzut de lege).
În condițiile în care nu se impune reținerea în favoarea inculpatului apelant de circumstanțe atenuante judiciare, nu se poate da curs cererii acestuia de suspendare sub supraveghere a pedepsei aplicate (nu este îndeplinită condiția prev. de art. 861alin. 1 lit. a) Cod penal - pedeapsa este mai M de 4 ani închisoare).
În consecință, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea urmează a respinge apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 11 din data de 14.01.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, ca nefondat.
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea urmează a admite apelul declarat de partea vătămată, împotriva sentinței penale nr. 11 din data de 14.01.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, va desființa în parte sentința atacă și, în rejudecare, în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal îl va condamna pe inculpatul la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare (în loc de pedeapsa principală de 5 ani închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat și va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de apelul acestuia, din care suma de 200 de lei (reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant, avocat ) se va avansa din fondurile în contul Baroului
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat, ocazionate de apelul părții vătămate, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 11 din data de 14.01.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Admite apelul declarat de către partea vătămată, împotriva sentinței penale nr. 11 din data de 14.01.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința penală apelată și în rejudecare:
În baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare (în loc de pedeapsa principală de 5 ani închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de apelul acestuia, din care suma de 200 de lei (reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant, avocat ) se va avansa din fondurile în contul Baroului
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat, ocazionate de apelul părții vătămate, rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru partea vătămată apelantă și de la comunicare pentru partea civilă intimată și inculpatul apelant.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud. fond
2 ex./08.03.2010
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Hetriuc Laurențiu Marius
