Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 153/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-( 287/2008)
DECIZIA PENALĂ nr. 153/
Ședința publică de la 30 iunie 2009
Curtea în complet de divergență:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Francisca Vasile
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1488/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelantul inculpat personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual, intimații părți responsabile civilmente - ȘI, partea vătămată, lipsind intimații părți civile și SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ B și intimata SERVICIUL DE PROBAȚIUNE de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 377 Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită ca pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, să fie executată în regim de detenție, fără aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a Cod penal, având în vedere natura și gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului, care, a comis fapta fără să fie provocat și nici nu a recunoscut- Apreciază că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, o pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege, este corespunzătoare pentru ca aceasta să-și atingă scopul.
Apărătorul apelantului - inculpat având cuvântul, precizează că, și-a expus concluziile la termenul din 26 mai 2009, solicitând respingerea apelului declarat de Parchet și admiterea apelului formulat de inculpat, în ceea ce privește individualizarea și modalitatea de executare a pedepsei. Consideră că, în cauză există o singură parte vătămată, constituită în parte civilă, fapta nu a fost săvârșită de către inculpat, ci de martorul, motiv pentru care, având în vedere probele administrate în cauză și circumstanțele personale ale inculpatului, solicită achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor. În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse, sub minimul prevăzut de lege, cu suspendarea acesteia sub supraveghere. Mai solicită să se aibă în vedere și notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea apelului declarat de către inculpat, considerând că, susținerile privind cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, sunt nefondate, pentru considerentele expuse în apelul declarat de Parchet.
Intimat - parte civilă având cuvântul, arată că este de acord cu cele expuse de către procuror și că solicită să se execute despăgubirile la care inculpatul a fost obligat.
Intimații - părți responsabile civilmente având cuvântul pe rând, arată că, în calitate de părinți, l-au crescut, educat și învățat bine pe inculpat, considerând că nu inculpatul a comis infracțiunea.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prinsentința penală nr. 1488/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală - Secția I Penală în dosarul nr-s-a hotărât:
În baza art.334 a C.P.P. respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-art.175 alin.1 lit.i-art.176 alin.1 lit.b înCod Penal infracțiunea prevăzută de art.322 raportat Cod Penal la art.182 alin.2 formulată Cod Penal de inculpat, prin apărător ales, ca neîntemeiată.
În baza art.334 a C.P.P. schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-art.175 alin.1 lit.i-art.176 alin.1 lit.b în Cod Penal infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-art.175 alin.1 lit.i cu Cod Penal aplicarea art.99 și urm.
Cod PenalÎn baza art. 20 raportat la art.174-art.175 alin.1 lit.i cu Cod Penal aplicarea art.99 și urm. și Cod Penal art.74 alin.1 lit.a cu Cod Penal referire la art.76 alin.1 lit.c a Cod Penal condamnat pe inculpatul fiul lui si a, născut la 30.06.1990 in B, CNP -, domiciliat in B, Intr. nr.7, sect.6, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.71 și Cod Penal art.3 din Primul Protocol adițional CEDO a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. teza a II a și lit.b Cod Penal, pedepse accesorii a căror executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art.1101teza a II a raportat Cod Penal la art.861Cod Penal a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
În baza art.1101Cod Penal teza a II a raportat Cod Penal la art.863Cod Penal pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, ori de câte ori va fi chemat,
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea,
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.1101Cod Penal raportat la art.863alin.3 inculpatul Cod Penal este obligat să-și definitiveze cursurile școlare după care să urmeze un curs de calificare.
În baza art.71 alin.5 a Cod Penal suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În baza art.359 a C.P.P. atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864Cod Penal a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.88 a Cod Penal dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 04.01.2008 și până la momentul punerii efective în libertate.
În baza art.350 alin.3 lit.b a C.P.P. dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
În baza art.118 alin.1 lit.b a Cod Penal confiscat de la inculpat briceagul folosit la săvârșirea infracțiunii, în vederea distrugerii.
În baza art.998-999.civ. raportat la art.14 a C.P.P. admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență B și, pe cale de consecință, obligă pe inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente - și la plata sumei de 13 883, 7 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu tratamentul părții civile -.
În baza art.998-999.civ. raportat la art.14 a C.P.P. respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență B, în ceea ce privește cheltuielile efectuate cu tratamentul numitului, ca neîntemeiată.
În baza art.998-999.civ. raportat la art.14 a C.P.P. admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă - și, pe cale de consecință, obligă pe inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente - și la plata sumei de 3000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, cu titlul de despăgubiri morale.
În baza art.191 alin.3 a C.P.P. obligat pe inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente - și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Astfel, în noaptea de revelion, în jurul orelor 1-1.15, partea vătămata -, împreuna cu partea vătămata si cu martorul, a plecat de la o petrecere intenționând sa meargă acasă; in acest sens s-au deplasat pe jos pana in stația a tramvaiului 41 situata la intersecția dintre sos. si str. Acolo s-au întâlnit cu două persoane din anturajul inculpatului, intre ei izbucnind o cearta, fără a se exercita violente. Persoanele din anturajul inculpatului au plecat si i-au chemat si pe ceilalți din grupul lor care petreceau revelionul in pizzeria "" situata in apropiere.
In aceste condiții, inculpatul împreuna mai multe persoane (cea 10 persoane) a venit la intersecția menționata, atacând părțile vătămate. Astfel a izbucnit un conflict în cadrul căruia inculpatul a scos din buzunar briceagul pe care îl avea asupra sa și a lovit cu el de mai multe ori; i-a înjunghiat astfel pe -, si (acesta din urma fiind chiar din grupul sau). Părțile vătămate și martorul au reușit să fugă.
Partea vătămata - a fost internata imediat in Spitalul Universitar de Urgenta B, fiind supusă în regim de urgenta intervenției chirurgicale, stabilindu-i-se diagnosticul de internare: "agresiune; plăgi înjunghiate torace posterior stâng si torace drept lateral; pneumotorax apical bilateral; hemotorax stâng", diagnosticul postoperator: "hemotorax stâng, postînjunghiere operat; pneumotorax drept postînjunghiere, operat; pacientului i-a fost pusa viata in pericol" și diagnosticul la externare: "traumatism toracic prin agresiune cu armă albă, plaga înjunghiată paravertebrală, penetrantă cu plagă pulmonară lob inferior stâng cu hemotorax stâng operat (toracotomie cu evacuare de cheag intrapleural și sutură plagă pulmonară lob inferior stâng), plagă înjunghiată baza hemitoracelui drept penetrantă intrapleural hemotorax drept drenat chirurgical) și intraabdominal transdiafragmatic cu -hematom hepatic."
Din raportul de expertiză medico-legală nr. Al/965/2008 rezultă că " a prezentat leziuni traumatice (o plagă înjunghiată la nivelul hemitoracelui stâng posterior și o plagă înjunghiată la baza - hemitoracelui drept) care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor - înțepător (posibil cuțit). Pot data din 31.12.2007/01.01.2008. A necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice au pus viața victimei în primejdie."
Partea vătămată s-a prezentat la Spitalul Universitar de Urgență unde i s-a pus diagnosticul "plagă tăiată șold stâng".
Din raportul de expertiză medico-legală nr.Al/334/2008 rezultă că partea vătămată a necesitat pentru plaga suferită 5-6 zile de îngrijiri medicale, leziunea nefiind de natură să-i pună viața în primejdie. In raport se precizează că este posibil ca, în eventualitatea poziționării victimă - agresor față în față, corpul care a provocat leziunea să fi fost acționat de un dreptaci.
Numitul s-a prezentat la Spitalul Universitar de Urgență B, stabilindu-i-se diagnosticul "plagă tăiată regiunea latero - lombară dreaptă superficială de cea 1,5 cm lungime".
Din raportul de expertiză medico-legală nr.Al/333/2008 a rezultat că "este posibil ca leziunea traumatică să se fi produs prin acțiunea unui corp tăietor-înțepător (posibil cuțit sau similar) și teoretic poate să fi fost produsă în noaptea de 31.12.2007/01.01.2008. opinăm că pentru plaga descrisă sunt necesare 5-7 zile de îngrijiri medicale cu mențiunea că leziunea traumatică nu a pus în primejdie viața victimei."
Au fost ridicate hainele purtate de cele trei persoane înjunghiate, în momentul agresiunii. Totodată a fost ridicat și briceagul folosit de inculpatul la săvârșirea faptei. Pe baza acestora s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice traseologice în cauză. Din raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică nr.-/2008- Serviciul Criminalistic rezultă că obiectele de îmbrăcăminte ridicate de cele trei persoane înjunghiate "prezintă orificii tăiat-înțepate ce ar fi putut fi create de lama cuțitului supus examinării (briceagul ridicat de la inculpat - ) după cum urmează: - câte două orificii dispuse în regiunea vertebrală respectiv hipocondrului dreapta pe cele trei obiecte de vestimentație; - un orificiu dispus în regiunea lombară dreaptă pe tricou, un orificiu dispus în regiunea laterală dreaptă a abdomenului pe giacă; - câte un orificiu dispus în regiunea superioară a feței laterale a coapsei drepte pe cele două obiecte de vestimentație.
Orificiile prezente pe obiectele de vestimentație au fost create prin înțepare cu un obiect tăietor-înțepător cu vârful ascuțit, probabil cuțitul pus la dispoziție" - (briceagul ridicat de la inculpat - ).
Partea vătămată 1-a recunoscut din planșa fotografică pe inculpatul 1ACOVACHE, arătând că în timpul conflictului, când a simțit mai multe lovituri în zona posterioară a toracelui, s-a întors imediat și 1-a văzut pe inculpat în spatele său.
Partea vătămată l-a recunoscut din planșa fotografică pe inculpatul, arătând că acesta este cel care l-a înjunghiat în coapsa.
Declarațiile martorilor, din cursul urmăririi penale, (persoane din grupul inculpatului) -, -, -, îl indica de asemenea pe inculpatul ca fiind autorul faptei, el fiind de altfel singurul care a avut asupra sa briceag (conform acelorași declarații, inculpatul obișnuiește sa poarte asupra sa briceag). Din declarațiile martorilor si - rezulta ca si martorul - (care făcea parte din grupul inculpatului) a fost înjunghiat, in timpul conflictului, tot de inculpat, din greșeala. Mai mulți dintre martori arată că, imediat după conflict, inculpatul a recunoscut față de ei săvârșirea faptei, spunând că el a lovit cu cuțitul în timpul conflictului. Martorul arată că "m-am dus la și i-am spus că sunt și eu tăiat și i-am arătat. Atunci mi-a spus: "scuză-mă!"."Toți martorii arată că nimeni altcineva din grupul lor în afara inculpatului nu avea asupra sa cuțit sau briceag. Din declarațiile acelorași martori rezultă că nici părțile vătămate și însoțitorul lor nu au folosit în timpul conflictului vreo astfel de armă.
Deși, în cursul cercetării judecătorești, martorii și-au nuanțat declarațiile în sensul că unii dintre aceștia nu-și mai amintesc dacă inculpatul în cursul serii a ajutat la instalarea instrumentelor necesare pentru a audia muzică la petrecere folosind în acest scop briceagul pe care-l avea în trusa sa de scule sau că nu au asistat la discuția purtată de inculpat cu martorul prin care inculpatul își cerea scuze pentru vătămarea produsă martorului, instanța nu va lua în considerare aceste declarații având în vedere relațiile de prietenie dintre aceștia, precum și faptul că martorii nu au prezentat motive pertinente pentru această schimbare de atitudine.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în cursul audierii sale la urmărire penală, însă în cursul cercetării judecătorești inculpatul a revenit asupra declarațiilor anterioare și a arătat că nu este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, arătând că unul dintre cei trei adversari ai lor a pulverizat spre ei un spray paralizant; el a scos briceagul și susține că a fluturat briceagul pentru a-i determina pe agresori să fugă, în condițiile în care l-a văzut pe martorul pe jos și plângând. Apreciază că prin fluturarea briceagului nu a lovit nicio persoană deoarece nu a întâlnit nici un obiect care să fi opus rezistență și care să fi semnificat faptul că a lovit vreun corp. După acest episod a fugit de la locul faptei.
Intre declarațiile părții vătămate și cele ale martorilor apar o serie de neconcordanțe care însă nu vizează aspectele esențiale ale cauzei și care sunt explicabile ținând cont de condițiile concrete ale derulării evenimentelor, de faptul că fiecare participant a perceput anumite aspecte ale incidentului (în condițiile unei desfășurări dinamice a conflictului), de sentimentul de frică al părților vătămate atacate de un număr mare de persoane.
Chiar dacă părțile vătămate ar fi folosit în timpul conflictului un spray paralizant, nu se poate reține că inculpatul a acționat în stare de legitimă apărare deoarece el făcea parte dintr-un grup mult mai numeros (cca 10 persoane față de numai 3 persoane), grupul lui declanșase atacul, iar el era singurul posesor de armă, ceilalți fiind neînarmați, în aceste condiții neputându-se reține nici proporționalitatea mijloacelor. Mai mult, partea vătămată - a fost lovit de inculpat în mod repetat din spate.
Cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, Tribunalul la termenul de judecată din data de 17.12.2008 a pus în discuția părților, în temeiul art.334 C.P.P. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-art.175 alin.1 lit.i-art.176 alin.1 lit.b în Cod Penal infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-art.175 alin.1 lit.i cu Cod Penal aplicarea art.99 și urm. Cod Penal, avându-se în vedere că la data comiterii faptei inculpatul era minor.
Astfel, se reține din materialul probator administrat în cauză că infracțiunea de tentativă la omor calificat s-a produs asupra unei singure părți vătămate, respectiv asupra părții vătămate.
Opinia procurorului, nu poate fi primită, în sensul că atât doctrina cât și practica judiciară apreciază că agravanta prev. de art.176 lit.b Cod penal, există atunci când tentativa de omor s-a săvârșit asupra a două persoane în aceeași împrejurare sau cu aceeași ocazie, indiferent dacă s-a produs printr-o singură acțiune sau prin mai multe acțiuni. În speță inculpatul a lovit cu cuțitul trei persoane aproape concomitent, cu același cuțit, cu aceeași ocazie. Mai mult, în practica judiciară s-a decis că nu este necesar ca inculpatul să aibă de la început intenția de a ucide două persoane, fiind suficient ce această intenție să survină ulterior și să se releve in modul de săvârșire ulterioară a faptelor (TS.SP.dec. 1128/1989).Chiar dacă două dintre persoanele înjunghiate de inculpatul (în speță și -) au suferit câte o singură leziune care nu le-a pus viața în primejdie, loviturile au vizat zone vitale ale corpului (zona abdominală în cazul lui -; zona coapsei - care adăpostește importante vase de sânge în cazul lui; trebuie ținut cont și de faptul că erau îmbrăcați gros, de iarnă, hainele atenuând forța loviturilor), toate faptele reflectând intenția (chiar și indirectă) de a ucide (TS. SP.dec.318/1989; TS, dec.31/1978; TS.eec.96/1981). Rezultatul diferit al loviturilor se datorează întâmplării și nu voinței făptuitorului.
Astfel, dacă s-ar merge pe raționamentul procurorului ar fi trebuit ca și martorul - să aibă calitatea de parte vătămată atâta timp cât și acesta a fost înjunghiat de către inculpat în aceeași împrejurare, independent de voința inculpatului.
Or, din rapoartele de expertiză medico-legale întocmite în cauză se reține că - și au suferit leziuni care nu au fost de natură să le pună viața în pericol.
Potrivit doctrinei și practicii juridice agravanta prevăzută de art.175 alin.1 lit.b este Cod Penal aplicabilă numai dacă se produce efectiv moartea a cel puțin două persoane, caz în care ne aflăm în prezența omorului deosebit de grav în formă consumată, iar dacă rezultatul cerut de lege se produce numai parțial, în sensul că încetează din viață o singură persoană, făptuitorul răspunde pentru tentativă la infracțiunea de omor simplu, calificat sau deosebit de grav în concurs cu infracțiunea de omor simplu, calificat sau deosebit de grav, în formă consumată. Cu alte cuvinte, dacă rezultatul cerut de lege nu se produce, unitatea infracțională creată de legiuitor nu mai există, iar faptele, rămase distincte, urmează a fi tratate distinct.
Pe baza acestui raționament juridic, se constată că atâta vreme cât viața unei a doua persoane nu a fost pusă în pericol prin fapta inculpatului, nu se poate reține în sarcina acestuia agravanta prevăzută de art.176 alin.1 lit.b Cod Penal, deoarece dacă legiuitorul cere ca omorul să se fi săvârșit asupra a două sau mai multe persoane este rațional ca și tentativa să se fi comis asupra a două sau mai multe persoane.
Prin urmare, în baza art.334 schimbă C.P.P. încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-art.175 alin.1 lit.i-art.176 alin.1 lit.b în Cod Penal infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-art.175 alin.1 lit.i cu Cod Penal aplicarea art.99 și urm.
Cod PenalCu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului, Tribunalul în baza art.334 C.P.P. va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-art.175 alin.1 lit.i-art.176 alin.1 lit.b înCod Penal infracțiunea prevăzută de art.322 raportat Cod Penal la art.182 alin.2 Cod Penal, ca neîntemeiată.
Astfel, pentru existența infracțiunii de încăierare, subiectul acestei infracțiuni presupune o pluralitate de făptuitori, fiecare răspunzând în calitate de autor pentru participarea la încăierare în care există două tabere alcătuite din cel puțin câte două persoane fiecare, între care au loc acte reciproce de violență, întrucât numai într-o astfel de situație se realizează o împletire de acțiuni, care face dificilă delimitarea activității fiecăruia.
Or, în speța de față grupul format de partea vătămată, martorul și a fost atacat de către inculpat și prietenii săi, iar folosirea sprayului paralizant a fost în scopul apărării lor, în nici un caz de atac reciproc.
Așa cum s-a decis în practica judiciară, nu se poate reține infracțiunea de încăierare dacă un grup de persoane atacă și lovește o altă persoană, iar în cauză deși victima a fost însoțită de doi prieteni, aceștia nu au reacționat în nici un mod la agresiunea exercitată asupra lor.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art.20 raportat la art.174 - 175 lit. Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm.
Cod PenalAvând în vedere cele expuse, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea care să răspundă scopului acesteia definit prin art.52 Cod Penal În aplicarea pedepsei, instanța va ține seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 și Cod Penal anume, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului Penal pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, gradul ridicat de pericol social al faptei, persoana inculpatului care provine dintr-o familie organizată ( părinții săi au fost prezenți la fiecare termen de judecată acordat în cauză), atingerea adusă valorii sociale ocrotite și împrejurările care atenuează răspunderea penală.
Sub acest aspect, urmează a se reține în baza art.74 ca Cod Penal circumstanțe atenuante judiciare: lipsa antecedentelor penale și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, respectiv faptul că este elev de liceu, astfel încât instanța va aplica o pedeapsă cu închisoarea.
Astfel, în baza art. 20 raportat la art.174-art.175 alin.1 lit.i cu Cod Penal aplicarea art.99 și urm. și Cod Penal art.74 alin.1 lit.a cu Cod Penal referire la art.76 alin.1 lit.c va Cod Penal condamna pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.71 și Cod Penal art.3 din Primul Protocol adițional CEDO va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. teza a II a și lit.b Cod Penal, pedepse accesorii a căror executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art.1101teza a II a raportat Cod Penal la art.861Cod Penal va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
În baza art.1101Cod Penal teza a II a raportat Cod Penal la art.863Cod Penal pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
e) Se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, ori de câte ori va fi chemat,
f) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea,
g) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă,
h) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.1101Cod Penal raportat la art.863alin.3 inculpatul Cod Penal va fi obligat să-și definitiveze cursurile școlare, după care să urmeze un curs de calificare.
În baza art.71 alin.5 va Cod Penal suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În baza art.359 va C.P.P. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864Cod Penal a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.88 va Cod Penal deduce perioada reținerii și arestării preventive de la 04.01.2008 și până la momentul punerii efective în libertate.
În baza art.350 alin.3 lit.b va C.P.P. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
În baza art.118 alin.1 lit.b va Cod Penal confisca de la inculpat briceagul folosit la săvârșirea infracțiunii, în vederea distrugerii.
Sub aspectul laturii civile, se constată că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei daune materiale și 60 000 euro daune morale, iar Spitalul Universitar de Urgență B s-a constituit parte civilă cu suma de13 883, 7 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu tratamentul părții civile - și cu suma de 47,44 lei, în ceea ce privește cheltuielile efectuate cu tratamentul numitului.
Deși partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză după citirea actului de sesizare al instanței, ca de altfel și Spitalul Universitar de Urgență B în ceea ce privește această parte vătămată, Tribunalul le va analiza cererile de constituire de parte civilă pe fond, întrucât conform art.6 paragraf 1 CEDO care reglementează dreptul părților la un proces echitabil, nu poate să aducă atingere drepturilor acestora atâta vreme cât acestea nu au fost legal citate până la citirea actului de inculpare din culpa autorității statului.
Prin urmare, referitor la partea civilă, Tribunalul constată că deși solicită acordarea sumei de 1000 lei cu titlul de daune materiale, aceasta nu a făcut dovada că tratamentul medical suportat se ridică la acest cuantum, potrivit art.1169 civ.
Împrejurarea că Tribunalul a apreciat că inculpatul este vinovat de infracțiunea săvârșită asupra acestei părți civile, constituie în sine o reparație echitabilă pentru prejudiciului suferit și față de faptul că această parte a fost lipsită de o viață socială normală suma de 3000 de euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, este suficientă pentru a repara suferința morală.
Ca atare, în baza art.998-999.civ. raportat la art.14 a C.P.P. admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență B și, pe cale de consecință, a obligat pe inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente - și la plata sumei de 13 883, 7 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu tratamentul părții civile -.
În baza art.998-999.civ. raportat la art.14 a C.P.P. respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență B, în ceea ce privește cheltuielile efectuate cu tratamentul numitului, ca neîntemeiată, întrucât prin schimbarea încadrării juridice a faptei acesta nu are calitatea de parte vătămată, spitalul urmând să recupereze cheltuielile efectuate pe calea unei acțiuni civile.
În baza art.998-999.civ. raportat la art.14 a C.P.P. admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă - și, pe cale de consecință, obligă pe inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente - și la plata sumei de 3000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, cu titlul de despăgubiri morale.
În baza art.191 alin.3 a C.P.P. obligat pe inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente - și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Ministerul Public și inculpatul.
Astfel,Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a arătat că deși inculpatul este infractor primar, față de natura și gravitatea faptei săvârșite, pedeapsa aplicată este prea blândă. Tot astfel, s-a criticat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu dispusă de prima instanță, arătându-se că împrejurarea că numai părții vătămate i-a fost pusă viața în pericol este lipsită de relevanță, câtă vreme partea vătămată și martorul (care nu s-a constituit parte vătămată) au fost lovite în zone vitale, cu un obiect vulnerant cum este briceagul folosit de inculpat.
În situația în care instanța de apel va considera că este corectă încadrarea juridică reținută de instanța de fond, s-a solicitat desființarea în totalitate a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținându-se incidența cazului de nulitate absolută prevăzut de art.197 alin.2 Cod procedură penală. Astfel, instanța de fond era obligată să se pronunțe și cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului săvârșite în dauna persoanelor și, fapte cu privire la care era legal sesizată.
În ceea ce îl privește peinculpatul, acesta a solicitat în principal achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală, având în vedere că nu el este autorul faptei, între declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză existând contradicții. În subsidiar, s-a solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective, respectiv al intenției cerute de lege ca formă a vinovăției cu privire la două sau mai multe persoane (aspect nesusținut în cauză de probatoriul administrat).In tertio, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare în art.322 alin.2 Cod penal, încăierare, urmând ca după aplicarea criteriilor de individualizare a pedepsei (cu reținerea, desigur, a incidenței dispozițiilor art.99 Cod penal), să se dispună aplicarea uneia dintre pedepsele alternativ prevăzute de lege, respectiv amanda sau închisoarea de la o lună la 6 luni.In quattro, s-a solicitat restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale, având în vedere nerespectarea dispozițiilor referitoare la prezența și asistarea inculpatului de către apărător, față de conținutul Deciziei Cuții Constituționale nr.1086/2007.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.371 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele: Probatoriul administrat în cauză atât în faza urmăririi penale, cât și în etapa cercetării judecătorești susține situația de fapt reținută de prima instanță. Astfel, în noaptea de 31.12.2007/01.01.2008, între părțile vătămate și și martorul, pe de o parte, și martorii și (ce făceau parte din grupul ce sărbătorea revelionul împreună cu inculpatul la un local din apropiere), pe de altă parte, s-a iscat o discuție contradictorie; ulterior, cei doi martori au relatat incidentul prietenilor lor. Auzind cele întâmplate, persoanele din grupul inculpatului au ieșit din local, deplasându-se către grupul constituit din cele două părți vătămate și martorul. Între cele două grupuri a izbucnit o dispută, iar o persoană din grupul părților vătămate a folosit spray lacrimogen (astfel cum rezultă din declarația inculpatului, coroborată cu declarațiile martorilor, ). În cadrul acestui conflict, inculpatul a lovit de mai multe ori cu briceagul pe care îl avea asupra sa, fiind astfel înjunghiate părțile vătămate și, dar și martorul.
Relevante în acest sens suntrapoartele de expertiză medico legalăîntocmite în cauză cu privire la cele trei persoane vătămate, coroborate curaportul de constatare tehnico științifică criminalistică nr.-/2008(ce a concluzionat că orificiile prezente pe obiectele de vestimentație ridicate de la persoanele vătămate au fost create prin înțepare cu un obiect tăietor înțepător cu vârful ascuțit, probabil briceagul ridicat de la inculpat), cu declarațiile celor două părți vătămate și, cu declarațiile martorului, persoană vătămată care nu a dorit să participe în cauză ca parte vătămată și nici nu a formulat pretenții civile ("când m-am întors în local și am observat că sunt rănit, inculpatul s-a apropiat de mine și mi-a spus [scuză-mă, că nu am vrut să te tai]"), cu depozițiile martorilor ("la întoarcerea în local inculpatul mi-a spus că are sânge pe mâini, motivând că a lovit cu briceagul pe care îl avea asupra sa, a declarat că a tăiat cu un cuțit, neprecizând pe cine sau ce anume"), ("l-am auzit pe inculpat când spunea altor persoane [bă, ce i-am dat una lui ală]. Mai târziu am aflat că unul dintre bărbații din grupul advers a fost tăiat."), ("inculpatul s-a că i-a fugărit pe agresori cu un cuțit"), ("din discuțiile purtate cu prietenii mei care au participat la conflictul respectiv am înțeles că inculpatul ar fi scos briceagul în timpul conflictului; de asemenea, nu mai rețin exact de la cine am auzit că inculpatul a vrut să sperie adversarii cu briceagul respectiv"),a("prietenul meu mi-a relatat că a fost rănit de către și tot din discuțiile purtate cu acesta am aflat că inculpatul și-ar fi cerut scuze pentru vătămarea produsă"), ("după incident, ne-am întors cu toții în local și am observat că inculpatul avea sânge pe mâini")
De altfel, din declarația părții vătămate susținută de declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că inculpatul este singura persoană ce a fost observată la momentul respectiv având un corp tăietor înțepător asupra sa (briceag). Însuși inculpatul recunoaște că avea asupra sa un briceag în momentul altercației, briceag pe care îl folosise anterior pentru instalarea boxelor audio în localul în care sărbătoreau anul nou.
În primele sale declarații, date în faza de urmărire penală, inculpatul a susținut faptul că a scos briceagul și a lovit la întâmplare, fără a viza pe cineva anume, dându-și totuși seama că cineva a fost atins, întrucât a simțit că mâna cu cuțitul întâlnește un obstacol în cale. Ulterior, inculpatul a revenit parțial asupra celor declarate, susținând că el doar a fluturat acel briceag, fără a lovi pe nimeni. Curtea va ține însă seama de declarațiile inculpatului doar în condițiile art.69 Cod procedură penală, deci numai în măsura în care acestea sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză (astfel cum au fost mai sus expuse).
Inculpatul a încercat să justifice schimbarea parțială a declarațiilor inițiale prin aceea că la momentul luării respectivelor declarații nu a fost asistat de un apărător, însă această susținere este infirmată de actele și lucrările dosarului de urmărire penală. Astfel, la fila 136 se află procesul verbal întocmit de procurorul de caz, în care se consemnează că, mai înainte de luarea oricărei declarații, s-a procedat conform art.70 Cod procedură penală, aducându-i-se la cunoștință inculpatului inclusiv dreptul la apărare, iar declarațiile de la filele 137-140 sunt semnate și de avocatul ales a cărui delegație se află la fila 261 Cât privește declarația olografă aflată la filele 142-144, într-adevăr, nu reiese că aceasta a fost dată în prezența unui avocat, cum nu reiese nici că ar fi fost dată în prezența organelor de urmărire penală ori la ce dată, însă chiar dacă instanța nu ar lua în considerare această declarație, situația de fapt reținută mai sus nu ar fi afectată în vreun fel, câtă vreme declarațiile imediat următoare ale inculpatului (filele 137-140 ) sunt identice ca și conținut.
Tot astfel, inculpatul a mai susținut că a fost agresat de către organele de poliție, însă nici această susținere nu își găsește suport în dosarul cauzei și nici nu a fost probată în alt fel; de altfel, însuși inculpatul recunoaște că nu a efectuat demersuri legale pentru a sesiza organelor competente aceste aspecte.
În fine, inculpatul a încercat să acrediteze ideea unei înțelegeri între membrii grupului din care făcea parte (martori în cauză), în sensul incriminării sale și absolvirii de răspundere penală a martorului, adevăratul vinovat, însă nu a probat în vreun fel această susținere, care, de altfel, nu este confirmată de probele mai sus analizate.
Cât privește faptul că anterior săvârșirii infracțiunii, inculpatului i-a fost pulverizat un spray paralizant în de către o persoană din grupul advers, această împrejurare nu poate conduce la reținerea legitimei apărări prev. de art.44 Cod penal, cum corect s-a reținut de către prima instanță, dar și în rechizitoriu, față de contextul concret în care s-au derulat evenimentele. Astfel, grupul inculpatului, format dintr-un număr mult mai mare de persoane decât cel al părților vătămate (10-12, față de 3), este cel care a inițiat conflictul cu celălalt grup, în aceste condiții neputându-se susține că înjunghierea părților vătămate a fost o ripostă la un atac material, direct, imediat și injust venit din partea acestora, atac care să pună în pericol grav persoana inculpatului ori a membrilor grupului său. Aceasta cu atât mai mult cu cât între mijloacele vulnerante folosite (spray paralizant și respectiv briceag) există o disproporție vădită.
Ca atare, față de cele mai sus expuse, reiese dincolo de orice îndoială că inculpatul este persoana care, cu un briceag, le-a înjunghiat pe părțile vătămate și și pe martorul, astfel că solicitarea sa principală, de achitare în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală este neîntemeiată.
În drept, fapta inculpatului (minor la acea dată) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174-175 lit.i -176 lit.b Cod penal cu aplic. art.99 Cod penal, apelul Ministerului Public fiind întemeiat. Astfel, chiar dacă părții vătămate și martorului nu le-a fost pusă viața în primejdie (spre deosebire de partea vătămată ), totuși, împrejurările comiterii faptei, cu referire la natura obiectului vulnerant folosit, de produce moartea (briceag cu lama lungă de 7,5 cm și lată de 2 cm), la numărul loviturilor aplicate (două părții vătămate și câte una celorlalte două persoane vătămate), la intensitatea acestor lovituri (suficient de puternice să treacă prin hainele groase, de iarnă, purtate de persoanele vătămate, și să provoace leziuni traumatice de natura celor suferite- în cazul părții vătămate fiind nevoie chiar să se intervină chirurgical), la zonele vitale lezate, reflectă, sub raport subiectiv, intenția inculpatului de a suprima viața persoanelor lovite.
În speță, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, în condițiile art.19 alin.1 pct.1 lit.b Cod penal, căci deși nu a urmărit moartea persoanelor vătămate, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat ca urmare a faptelor sale. Trebuie menționat faptul că, și în măsura în care s-ar accepta că, în ceea ce îl privește pe martorul (care făcea parte din grupul inculpatului), inculpatul a acționat "din greșeală", acest lucru nu ar prezenta relevanță din punct de vedere juridic, căci eroarea asupra persoanei nu înlătură caracterul penal al faptei și nici nu schimbă forma de vinovăție.
Ca atare, încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare fiind corectă, în mod greșit prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.334 Cod procedură penală. Pe de altă parte, prima instanță fiind legal sesizată prin rechizitoriu cu privire la lovireaa trei persoane, trebuia să se pronunțe în mod corespunzător asupra tuturor aspectelor sesizate, lucru pe care însă nu l-a făcut. Astfel, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-art.175 alin.1 lit.i-art.176 alin.1 lit.b Cod penal doar în infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-art.175 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal (parte vătămată ),omițândsă se pronunțe asupra faptelor de lovire săvârșite de inculpat în dauna persoanelor vătămate și.
De altfel, însăși instanța de fond arăta în considerentele hotărârii atacate că, dacă rezultatul cerut de art.176 lit.b Cod penal, adică moartea a cel puțin două persoane, nu se produce, unitatea infracțională creată de legiuitor nu mai există, iar fapteleurmează a fi tratate distinct.
Cât privește solicitarea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de încăierare prev. de art.322 alin.2 Cod penal, aceasta nu este întemeiată, cum corect a constatat prima instanță, căci încăierarea presupune o ciocnire, o luptă fizică, ce se naște, de regulă, între două grupuri sau tabere adverse, și care se caracterizează printr-un complex de acte de violență, de îmbrânceli și loviri reciproce aplicate la întâmplare, încât este greu (din cauza îmbulzelii, a aglomerării de persoane) să se determine acțiunea fiecăruia în parte - ceea ce nu este cazul în speță.
Mai trebuie precizat faptul că în minuta pronunțată în cauză, dintr-o evidentă eroare materială, s-au consemnat în mod greșit dispozițiile art.20 Cod penal rap. la art.174-175 lit.i Cod penal, când în realitate s-au avut în vedere dispozițiile art.20 Cod penal rap. la art.175-175 lit.i - 176 lit.b Cod penal. Astfel, Curtea de apel, în urma deliberării din data de 9 iunie 2009, dispus repunerea cauzei pe rol pentru reluarea dezbaterilor în complet de divergență numai asupra cuantumului și modalității de executare a pedepsei (cum reiese în modexpresdin încheierea aflată la fila 68 verso), iar nu și asupra celeilalte critici formulate de parchet, cu referire la încadrarea juridică a faptei, asupra căruia părerile membrilor completului inițial convergeau (în sensul considerării ca întemeiate a acestei critici). Sesizându-se din oficiu în acest sens, Curtea a procedat la îndreptarea erorii materiale, pronunțând încheierea atașată la dosar, cenzurabilă de către instanța de control judiciar odată cu decizia pronunțată în apel.
În fine, referitor la solicitarea apelantului inculpat, de restituire a cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, Curtea constată, în primul rând, că, deși se susține că inculpatul nu a beneficiat de un drept la apărare efectiv pe parcursul urmăririi penale, nu se arată în concret care sunt actele procesuale în raport de care nu a fost respectat acest drept. Pe de altă parte, examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, nu se constată încălcări ale drepturilor procesuale ale inculpatului de natura celor reclamate de apărătorul acestuia.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, va desființa, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond:
În baza art.20 Cod penal rap. la art.174-175 lit.i -176 lit.b Cod penal cu aplic. art.99 Cod penal va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. La individualizarea pedepsei, Curtea a avut în vedere atât gradul de pericol social concret crescut al infracțiunii săvârșite (astfel cum este relevat acesta de modalitățile și împrejurările concrete de comitere, dar și de urmările produse), de datele ce caracterizează persoana inculpatului (tânăr, necunoscut cu antecedente penale, elev la acel moment, provenind dintr-o familie organizată, care l-a susținut ), de împrejurarea că minoritatea reprezintă o cauză de atenuare a răspunderii penale. Punând în balanță toate aceste aspecte, Curtea a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare este aptă să conducă la atingerea scopului prev. de art.52 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal i se vor interzice inculpatului (major în prezent), ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În raport de persoana condamnatului (cu reale șanse de reintegrare în societate, astfel cum rezultă din referatul de evaluare psiho socială), de comportamentul său cooperant după săvârșirea infracțiunii (acesta prezentându-se de fiecare dată în fața instanței ulterior punerii sale în libertate), de împrejurarea că toate datele cauzei duc la concluzia că săvârșirea faptei a constituit un eveniment izolat în viața inculpatului, Curtea apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni. Ca atare, în baza art. 861Cod penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 862Cod penal.
În baza art. 863alin. 1 și 3 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere și obligații:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
e) să nu intre în legătură cu partea vătămată.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal rap. la art.83 și 84 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, al neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite de instanță sau al neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile către partea civilă.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cât privește apelul declarat de inculpatul, pentru motivele mai sus arătate, acesta va fi respins ca nefundat, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchet vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe apelantul inculpat la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.1488/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond:
În baza art.20 Cod penal rap. la art.174-175 lit.i -176 lit.b Cod penal cu aplic. art.99 Cod penal condamnă inculpatul la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861Cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 862Cod penal.
În baza art. 863alin. 1 și 3 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere și obligații:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
e) să nu intre în legătură cu partea vătămată.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal rap. la art.83 și 84 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, al neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite de instanță sau al neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile către partea civilă.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.
Obligă apelantul inculpat la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Pentru grefier aflat în CO
Semnează grefier șef secție
Opinie separată
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, este nejustificat de blânda, față de gradul de pericol social concret, dedus din modul de operare și împrejurările în care aceasta a fost comisă, circumstanțele personale ale inculpatului, sub acest aspect fiind relevantă și atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal. În plus, atitudinea inculpatului imediat ulterior comiterii faptei, dar și până în prezent, relevă lipsa oricărui regret sau căințe active. Apreciez că pedeapsa stabilita, prin opinia majoritară, nu a fost just individualizata potrivit criteriilor prevăzute de art. 72. pen. si nu poate asigura realizarea scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52. pen.
De asemenea, consider că, în cauză, nu s-a dat relevanță tuturor criteriilor specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicate, reflectând, atât gravitatea faptei comise, cât și circumstanțele personale ale inculpatului. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare și proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate, dar și de circumstanțele reale și urmarea produsă, acestea din urmă dând măsura gradul de pericol social concret. Se constată însă că s-a dat relevanță exclusivă criteriilor ce țin de persoana inculpatului, pedeapsa stabilită și modalitatea de executare ducând în derizoriu ideea de scop al sancțiunii.
Judecător,
Red.AC
27.08.2009
3 ex.
Tribunalul București - secția I penală - jud.DT
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Francisca Vasile, Andreea Cioată
