Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2972/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.16/
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-inculpat împotriva Sentinței penale nr.145/08.XII.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.000.873/04.2010, depusă la dosar, și intimatul-parte vătămată G, personal și asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.2/14.2010, lipsind intimatul-parte civilă Spitalul Județean de Urgență
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că starea de arest preventiv a apelantului-inculpat, menținută prin hotărârea instanței de fond, se va împlini pe data de 5.II.2010, după care;
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri pe situația de fapt și în circumstanțiere, anume un răspuns de la Postul de Poliție, din care reiese că partea vătămată a fost avertizată în scris cu privire la menținerea ordinii și liniștii publice, certificatul de deces al tatălui, biletul de externare al mamei sale și o scrisoare medicală referitor la aceasta, care a fost agresată de partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
Curtea, după deliberare, apreciind-o utilă, încuviințează proba cu înscrisuri pe situația de fapt și în circumstanțiere, formulată de apelantul-inculpat, și procedează la administrarea acesteia, după care, cu acordul inculpatului, Curtea procedează la ascultarea sa, declarația fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat arată că faptei penale i-a fost dată o greșită încadrare juridică, având în vedere număr redus de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea vătămată, numai 14-15 zile, faptul că inculpatul nu a avut intenția suprimării vieții victimei, ci s-a apărat, fiind o reacție de moment și nu un gest premeditat, cu atât mai mult cu cât însăși instanța de fond a apreciat că incidentul nu poate fi considerat ca unul neobișnuit în condițiile în care astfel de altercații au mai avut loc și anterior, avându-se în vedere atât declarația dată de șeful postului de poliție, care a afirmat că, de fiecare, incidentele au fost inițiate de partea vătămată, astfel că intenția inculpatului a fost aceea de a se apăra pe sine și pe fratele său, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, o persoană tânără, care își câștigă existența în mod onest și a avut o poziție procesuală relativ sinceră, considerente pentru care solicită admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale și, pe fond, în principal, în temeiul art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei penale din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal, sau, în subsidiar, reținerea circumstanței legale a scuzei provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal.
Apărătorul intimatului-parte vătămată solicită respingerea, ca neîntemeiat, a apelului, cu menținerea sentinței penale, învederând faptul că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei penale a fost formulată și în fața instanței de fond, care a analizat-o și a respins-o, ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a apelului, arătând că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și a încadrării juridice a faptei penale, fiind îndeplinite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei penale, natura obiectului folosit, zona anatomică vizată și intensitatea loviturii, așa cum rezultă din actul medico-legal aflat la dosar, apreciind că soluția de condamnare la o pedeapsă cu executare în regim de detenție este temeinică, considerente pentru care reiterează solicitarea de respingere a apelului, cu menținerea stării de arest a inculpatului, deducerea arestării preventive de la data de 10.IV.2009 la zi și obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelantul-inculpat, personal, arată că partea vătămată i-a distrus familia, mama sa este bolnavă și solicită reducerea cuantumului pedepsei închisorii.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.145 din 08 decembrie 2009 Tribunalului Teleorman - Secția Penală inculpatul a fost condamnat în temeiul art.20 Cod penal rap. la art.174-175 lit. i) Cod penal cu aplic.art.74-76 Cod penal la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare.
Prin aceeași sentință au fost interzise inculpatului pe timpul p executării pedepsei exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b) Cod penal, fiind aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și a fost computată din durata pedepsei, prevenția de la 10 aprilie 2009 la 8 decembrie 2009, și s-a act că partea vătămată G nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul de Urgență Județean A 1313,67 lei cu titlu despăgubiri, plus penalitățile de întârziere aferente debitului, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleormana fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art.20 Cod penal rap. la art.174-175 lit. i) Cod penal.
S-a reținut, în esență, în actul de sesizare al instanței că în dimineața zilei de 01 martie 2009, inculpatul, în timp ce se deplasa pe drumul public împreună cu fratele său, au exercitat concomitent acte de violență cu pumnii, picioarele și un corp dur tăietor-înțepător asupra victimei G de 29 de ani, cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală dreapta și alte leziuni care au necesitat 14-15 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.
Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei față de pentru aceeași infracțiune, întrucât acesta s-a sustras urmăririi penale și a părăsit localitatea.
Din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești: declarațiile părții vătămate, proces-verbal de sesizare și proces-verbal privind obiectele de îmbrăcăminte aparținând victimei întocmite de organele de poliție din comuna, județul T, certificat medico-legal și raport de constatare medico-legală eliberat de Serviciul de Medicină Legală T, declarații martori, declarațiile inculpatului, toate coroborate cu alte acte și lucrări ale dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, între partea vătămată G, inculpatul și fratele acestuia din anul 2004, există o stare conflictuală datorată faptului că în septembrie 2004 aceștia din urmă au exercitat acte de violență cu un corp tăietor-înțepător asupra părții vătămate în zona hemitoracelui stâng spațiu intercostal, cauzându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal eliberat de Serviciul de Medicină Legală T la 22 septembrie 2004.
Pentru această faptă, partea vătămată nu a formulat plângere penală, ca de altfel nici pentru conflictul din luna septembrie 2008.
În seara zilei de 28 februarie 2009, partea vătămată G, aflat sub influența băuturilor alcoolice, era la un bar din localitate, unde se afla și fratele inculpatului, numitul.
Pe fondul consumului de alcool, partea vătămată l-a lovit pe acesta cu o sticlă în cap. a mers la domiciliu, i-a relatat inculpatului cele întâmplate și au plecat la sediul organelor de poliție locală pentru a sesiza cele întâmplate. Pentru că sediul era închis, a sesizat telefonic polițistului incidentul de la bar.
A doua zi, 1 martie 2009, inculpatul s-a deplasat cu mama sa la târgul săptămânal din comuna, județul T și la plecarea din locuință a luat cu el un briceag cu lungimea de 9 cm.
La înapoierea de la acest târg, inculpatul s-a întâlnit cu agentul principal de poliție locală care cunoștea despre existența conflictului petrecut în seara precedentă și acesta i-a spus să vină la sediu împreună cu fratele său pentru a formula plângere împotriva lui
Inculpatul și fratele său au plecat imediat spre sediul organelor de poliție și pe drum s-au întâlnit cu partea vătămată care se deplasa la gară pentru a merge la serviciu. Părțile și-au adresat reciproc injurii și expresii indecente.
Pentru că partea vătămată nu a fost de acord să-i însoțească la poliție spunând " nu am timp de voi, mă duc le serviciu", inculpatul i s-a adresat " vino să-ți iau viața".
Partea vătămată, văzând că inculpatul era înarmat cu un briceag, de teamă a traversat în fugă șoseaua fără să se asigure și autoturismul în care se aflau martorele și a frânat brusc.
Din cauza deplasării precipitate și neatente, partea vătămată s-a împiedicat și a căzut pe marginea carosabilului.
Inculpatul, împreună cu fratele său s-au apropiat de partea vătămată și concomitent au exercitat asupra acesteia acte de violență cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului. Martora a văzut cum era lovită partea vătămată de cei doi agresori de la o distanță de cca.1 metru și declară că G se zbătea de "parcă era o minge".
Martora a declarat că a văzut când inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit părții vătămate, iar fratele său o lovea cu pumnii și picioarele peste corp.
După încetarea agresiunii, inculpatul și fratele său au plecat spre locuință și trecând pe lângă râul a aruncat briceagul.
Partea vătămată a sesizat organele de poliție cu privire la cele întâmplate, organele de poliție au dus-o acasă cu mașina din dotare și cu același mijloc de transport au dus-o la spitalul județean.
Partea vătămată a fost internată la Spitalul Județean de Urgență A în perioada 1-5 martie 2009 cu diagnosticul "Plagă înjunghiată abdominală dreapta - Ruptură de epiplon. orbital drept. cranio-cerebral acut închis. toracică."
Din certificatul medico-legal și raportul de constatare medico-legală pe bază de acte eliberat de LTr ezultă că "Din actul medico-legal examinat coroborat cu examenul actual, numitul G prezintă leziuni de violență ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur tăietor-înțepător. Leziunile pot data din 1 martie 2009. 14-15 zile îngrijiri medicale și că leziunile au pus în primejdie viața victimei."
Fapta inculpatului de a desfășura activități materiale îndreptate direct asupra vieții victimei, pe drum public, prin agresarea cu un corp tăietor-înțepător într-o regiune vitală a corpului, cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală dreapta și ruptură de epiplon pentru care s-a intervenit chirurgical, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața, însă rezultatul socialmente periculos, respectiv moartea nu s-a produs datorită intervențiilor medicale prompte și calificate, întrunește în drept elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art.20 Cod penal rap. la art.174-175 lit. i) Cod penal.
Inculpatul s-a apărat constant că nu a avut intenția de a aduce vătămări părții vătămate, ci pentru a-i aduce o corecție (declarație urmărire penală) sau pentru a se apăra - declarația dată în cursul cercetării judecătorești.
Tribunalul a considerat că susținerile acestuia sunt neîntemeiate.
Din actele dosarului a rezultat că inculpatul, împreună cu fratele său, după ce victima s-a împiedicat și a căzut pe marginea carosabilului au acționat conjugat, simultan, concomitent, desfășurând activități materiale de lovire cu pumnii, picioarele și au înțepat-o cu un briceag în regiunea abdominală.
De vreme ce din certificatul medico-legal și din raportul de constatare medico-legală pe bază de acte eliberat de Serviciul de Medicină Legală T s-a constatat că victima a prezentat leziuni de violență produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător, într-o zonă vitală, ce i-au pus viața în primejdie, a rezultat că prin aceste lovituri repetate și puternice aplicate acesteia, viața i-a fost pusă în pericol, dar rezultatul socialmente periculos, respectiv moartea, nu s-a produs datorită intervenției medicale prompte.
Deasemeni, intensitatea cu care a fost lovită victima în zona capului, peste corp și plaga înjunghiată abdominală dreapta a confirmat pe plan subiectiv faptul că inculpatul a acționat cu intenție, a prevăzut rezultatul posibil al faptei sale și l-a acceptat cu toate consecințele ce decurg din acesta.
În ultimul cuvânt acordat inculpatului, conform art.341 Cod procedură penală, acesta a solicitat Tribunalului să constate că întreaga sa activitate ilicită a fost săvârșită ca urmare a actului provocator al părții vătămate.
Nici această susținere nu a fost apreciată ca întemeiată.
Luând în considerare împrejurările în care s-au petrecut faptele, Tribunalul a constatat că în momentul comiterii agresiunilor de către inculpat, acesta nu s-a aflat într-o stare de mare surescitare nervoasă, caracteristică circumstanței atenuante a provocării.
Incidentul din seara de 28 februarie 2009 dintre partea vătămată și fratele inculpatului nu poate fi apreciat ca unul neobișnuit, câtă vreme astfel de incidente au mai avut loc în 2004, 2008, astfel încât nu i se poate recunoaște caracterul de act provocator, în sensul art. 73 lit. b) Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost săvârșită, limitele de pedeapsă prevăzută de lege, dar și datele personale și reale ce caracterizează pe inculpat: atitudine procesuală relativ sinceră, tânăr, își asigură existența din muncă, astfel că o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de lege, scopul pedepsei, așa cum este arătat în art.52 Cod penal, poate fi atins.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe timpul executării pedepsei principale.
S-a aplicat inculpatului conform art.65 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În ce privește măsura arestării preventive a inculpatului, Tribunalul a constatat că aceasta trebuie menținută, inculpatul fiind cercetat și condamnat prin prezenta hotărâre, pentru o infracțiune de violență cu un grad ridicat de pericol social și lăsarea inculpatului în libertate față și de antecedentele sale penale justifică temerea că acesta ar mai putea săvârși alte fapte antisociale.
Așa fiind, conform art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului și a computa prevenția la zi, conform art.88 Cod penal.
S-a lua act că partea vătămată G nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Victima agresiunii Gaf ost internată la Spitalul Județean de Urgență A, în perioada 1 martie - 5 martie 2009. Această unitate spitalicească s-a constituit parte civilă cu suma de 1313,67 lei.
Potrivit art.34 din OUG nr.72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane sunt răspunzătoare potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
În temeiul acestor dispoziții, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență A contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu spitalizarea părții vătămate G, în sumă de 1313,67 lei la care s-au adăuga (dobânda) penalitățile de întârziere aferente debitului de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală.
S-a reținut și dispozițiile art.191 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, solicitând Curții să desființeze soluția instanței de fond și să constate incidența în cauză a disp. art. 334 Cod procedură penală, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. și ped. de art. 20 - art. 174 - 175 lit. i) Cod penal în infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.
A susținut apelantul inculpat prin apărătorul său și personal, cu ocazia audierii sale de către instanța de apel, dar și în acordarea cuvântului în dezbateri, că nu a avut intenția de a suprima viața părții vătămate, ci dimpotrivă aceasta a fost cel care l-a provocat prin conduita sa agresivă.
Astfel, prin apărarea inculpatului, așa cum a fost construită încă, din fața primei instanțe, s-a învederat că nu a avut intenția de a produce vătămări victimei, ci doar de a-i aplica o corecție sau pentru a se apăra, partea vătămată fiind cel care a determinat-o, prin comportament agresiv, la aplicarea unor lovituri.
În fine, a mai invocat apelantul inculpat circumstanțele personale ce îi sunt favorabile.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate din perspectiva art. 379 Cod procedură penală, dar și din oficiu, în temeiul caracterului devolutiv integral al acestei căi ordinare de atac prin care se promovează, la instanța imediat superioară, ca instanță de apel, o rejudecare a cauzei în fond, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază ca nefondat apelul formulat, și în consecință îl va respinge sub incidența art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală ca nefondat, în virtutea următoarelor considerente:
Prima instanță de judecată a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor strânse în cursul urmăririi penale și a celor administrate în cursul cercetării judecătorești, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare conținutului concret al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
Astfel, Curtea constată că activitatea infracțională a inculpatului a constat în a aplica părții vătămate, după ce acesta s-a împiedicat și a căzut pe marginea carosabilului, în mod conjugat, simultan și concomitent, alături de fratele său - lovituri cu pumnul, picioarele, precum și înțepături cu un briceag în regiunea abdominală.
Din actele medico-legale și, din raportul de constatare medico-legal a rezultat că loviturile aplicate, prin zona interesată, cea vizată, precum și prin obiectul folosit, au pus în primejdie viața victimei, iar rezultatul socialmente periculos, respectiv moartea, nu s-a produs datorită intervenției medicale urgente.
Prin urmare, intenția, fie ea și indirectă, de a ucide rezultă din modul cum a fost săvârșită de către inculpat agresivă (ex re). Folosirea unui instrument să producă moartea victimei (cuțit - briceag), aplicarea de lovituri în mod recurent cu un asemenea instrument în regiuni vitale ale corpului pot fi considerate, dincolo de orice dubiu, dovezi neîndoielnice ale intenției de a ucide.
Curtea apreciază corectă încadrarea juridică ce a stat la baza condamnării inculpatului și în acest sens își însușește concluziile primei instanțe și cu privire la criteriul intensității loviturilor aplicate victimei în zona capului, peste corp și a aspectului conform căruia plaga înjunghiată abdominală dreaptă confirmă, pe plan subiectiv, faptul că inculpatul a acționat cu intenție, prevăzând rezultatul posibil al faptei sale și l-a acceptat cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Nici susținerea inculpatul cu privire la actul provocator al victimei nu poate fi acceptat de C, atâta vreme cât probele cauzei au relevat că între familiile părților relațiile erau tensionate de ani de zile, iar împrejurările în care s-au derulat evenimentele nu au evidențiat vreun act de natură și măsură să determine, să provoace o tulburare în psihicul inculpatului care să-l îndreptățească la o asemenea acțiune agresivă asupra părții vătămate.
Astfel, după cum Tribunalul a reținut, în momentul comiterii agresiunilor de către inculpat, acesta nu s-a aflat într-o stare de surescitare nervoasă caracteristică circumstanțelor atenuante a provocării, iar incidentul ce s-a consumat la acea dată se înscrie într-o serie de asemenea neînțelegeri ce au început încă din anul 2004.
Tribunalul a reținut în favoarea inculpatului la momentul individualizării juridice a pedepsei, circumstanțele atenuante judiciare, în sensul art. 74 - 76 Cod penal.
Deși nu a procedat la o motivare corespunzătoare a reținerii circumstanțelor judiciare atenuante, și nici nu le-a precizat, astfel cum art. 74 Cod penal prevăd, Curtea este obligată la respectarea principiului efectului neagravării situației inculpatului în propria cale de atac, principiu ce guvernează judecata în apel. S-ar fi impus ca prima instanță de judecată să procedeze la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate cu respectarea criteriilor reglementate în art. 72. pen. în funcție de gradul de pericol social concret al faptei comise, de periculozitatea infractorului, iar reținerea și acordarea eficienței cuvenite circumstanțelor atenuante judiciare obliga instanța la o atentă și aprofundată evaluare, precum și la indicarea expresă a acestora în contextul disp. art. 74.pen. dar și la o temeinică motivare a reținerii lor, îndeosebi din perspectiva existenței unei fapte de o gravitate ridicată.
În consecință, criticile aduse de apelantul inculpat sentinței, în sensul unei greșite încadrări juridice a faptei, ori a omisiunii nejustificate a reținerii scuzei provocării sunt neîntemeiate.
Sub incidența art. 3002- art. 160 alin. 3 Cod procedură penală se va menține arestarea preventivă a inculpatului și potrivit art. 383 alin. 2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 10 aprilie 2009 la zi.
Se va dispune cu privire la cheltuielile judiciare conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul disp. art. 379 pct.1 lit. b). pr.penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.145 din data de 8 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art.3002rap. la art.160 alin.3 pr.penală, menține arestarea preventivă a inculpatului și, potrivit art.383 alin.2 pr.penală, deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 10.04.2009 la zi.
În temeiul disp. art.192 alin.2 pr.penală, obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat,în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpat.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - --- -
GREFIER
---
Red. - 18.01.2010
Dact./19.01.2010
Ex.3
Red. / Tribunalul Teleorman - Secția Penală
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Cristina Carmen Craiu
