Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 163
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea apelului penal promovat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31.01.1977, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 333 din 16.09.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, având ca obiect " tentativa la omor calificat (art. 175.Cod Penal)".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar, și martora, lipsă fiind partea vătămată și părțile civile Spitalul Municipal De Urgență " " Bârlad, Serviciul De Ambulanță Județean V,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată, după care,
Interpelat, inculpatul precizează că își menține relatările din depozițiile anterioare și că înțelege să se prevaleze de disp. art. 70 alin. 2 Cod proc. penală, în sensul că nu dorește să fie audiat în fața instanței de apel.
Instanța verifică identitatea martorei, îi aduce acesteia la cunoștință dispozițiile art. Cod procedură penală, după care, procedează la audierea martorei, cele declarate fiind consemnate în proces verbal separat, care, după semnarea de către martoră, grefierul de ședință și președintele completului de judecată, s-a atașat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de declarat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat de inculpat.
Avocat, având cuvântul, susține că inculpatul este nemulțumit de sentința pronunțată în această cauză din trei motive, care au fost sistematizate pe larg și în motivele de apel depuse la dosar. În primul rând, inculpatul este nemulțumit de faptul că instanța a considerat c inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 litera i Cod penal, în condițiile în care fapta sa se încadrează in disp. prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, respectiv, vătămarea corporală gravă. Apreciază că în funcție de probele administrate în prezenta cauză nu poate fi evidențiată intenția care trebuie să existe pentru reținerea infracțiunii de tentativă de omor. Nu se desprinde din nicio atitudine a inculpatului această intenție. Din declarația soției inculpatului, singura martoră prezentă la momentul săvârșirii infracțiunii, care rezultă că inculpatul a fost provocat timp de 20 de minute de partea vătămată, și că acesta nu a dorit altceva decât să o facă pe victimă să plece, să-l îndepărteze din fața porții. Trebuie avut în vedere faptul că partea vătămată profera injurii, trăgea de poarta inculpatului, avea o atitudine necorespunzătoare, motiv pentru care inculpatul a ieșit din curte să-l îndepărteze. O chestiune care nu a fost evidențiată așa cum ar fi trebuit și așa cum corespunde probelor, este faptul că partea vătămată a luat o de copac pe care a aruncat-o înspre inculpat. L-a lovit pe inculpat în, acesta a început să sângereze și, cu toate acestea, vătămatul a continuat să provoace scandal ba chiar să amenințe cu moartea. Aici este momentul în care trebuie apreciată vinovăția inculpatului. - ar fi trebuit să facă inculpatul, cum ar fi trebuit să procedeze. Este adevărat că inculpatul, căzând peste vătămat, l-a înțepat pe acesta, însă nu a dorit nicio clipă să-i suprime viața. Solicită a fi avută în vedere atitudinea inculpatului după momentul în care a avut loc incidentul, a dat telefon la salvare, i-a părut nespus de rău, i-a masat mâinile, acordându-i primul ajutor.
În aceste condiții, apreciază apărarea că nu sunt îndeplinite cerințele pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, respectiv, vătămarea corporală gravă.
În situația în care instanța nu va reține acest punct de vedere, solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, considerând că au fost mai mult decât dovedite împrejurările care atrag incidența acestor dispoziții legale și, ca o consecință reducerea pedepsei aplicată inculpatului. Susține că este vorba de existența unei provocări anterioare, care durează de vreun an și
În ziua când s-a petrecut fapta, a durat circa 20-30 de minute această stare de provocare, de injurii, de amenințări. Era vorba de familia inculpatului, pe care acesta trebuia să o protejeze, de soția acestuia, de doi copii mici și de un care se afla în curte. S-a înlăturat momentul în care vătămatul a lovit pe inculpat, și este inuman să se aprecieze că nu a fost tulburat nici în aceste împrejurări acest om.
De asemenea, s-au depus la dosar acte din care rezultă că inculpatul suferă de tulburări de personalitate ca urmare a faptului că a suferit un traumatism cranio-cerebral, deci nu este vorba de o persoană normală, care se putea stăpâni chiar în aceste condiții extreme. Nu trebuie înlăturată nicidecum atitudinea vătămatului care a fost cauza aceste urmări care s-a produs în urma altercației dintre cei doi. Partea vătămată este cea care a generat conflictul.
Consideră că, se poate face aplicarea disp. art. 73 lit. b Cod penal.
În situația în care instanța nu va admite această cerere, solicită a se aprecia că pedeapsa aplicată de instanța de fond - cu o motivarea că inculpatul a avut o atitudine puerilă, ce trebuie înlăturată -, este prea aspră în raport de împrejurările în care s-a petrecut fapta.
Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere, de regret, a acordat victimei primul ajutor, pentru a nu se produce un rezultat mai grav, și a se aplica acestuia o pedeapsă mai mică.
De asemenea, solicită a fi avută în vedere și atitudinea părții vătămate care nu s-a prezentat în instanță și care, deși a rămas cu o infirmitate, nu a solicitat despăgubiri și nu a avut nici un fel de pretenții de la inculpat, tocmai pentru că se simte vinovat, având în vedere atitudinea sa provocatoare.
Cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, solicită instanței a aprecia în raport de motivele expuse pe larg. Consideră că nu se mai impune menținerea acestei măsuri, că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că prin motivele de apel inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, pentru lipsa intenției, și reținerea stării de provocare. Delimitarea dintre tentativa de omor și infracțiunea de vătămare corporală gravă, ca și starea de provocare reclamă un examen foarte atent a unor circumstanțe. dictează practic, încadrarea corectă a faptei. cauzei sunt discutabile în realitatea lor și trebuie verificat dacă au semnificația pe care o dă inculpatul în pledoaria sa, prin apărător.
Trebuie observat că, inițial, în baza anchetei, când toate amănuntele sunt foarte proaspete, este vorba despre: victimă, aflată în stare de ebrietate, un " bețiv" cum a fost calificată chiar de soția inculpatului, aflat afară, în drum care înjură. În faza judecății deja acest bețiv vrea să intre în curte, trage de poartă,vorbește urât, a mai venit de câteva ori înainte. Deci, este vorba despre o exacerbare a acțiunilor ce le-ar fi întreprins victima, deși, în faza incipientă a anchetei, când oamenii chiar sunt sub imperiul emoțiilor, nu le precizează. Cu mult mai târziu apare această descriere hiperbolizată a activităților victimei. La urmărirea penală nu s-au descris cu atâta acuratețe acțiunile victimei. Aceasta este discuția asupra împrejurării dacă se poate primi cu certitudine o astfel de atitudine a victimei.
Dacă este așa cum se susține, că era o persoană în stare de ebrietate care era agresivă, trebuie observat că inculpatul este cel care a ieșit din curte, deși nu a perceput exact situația, având în vedere că, din declarația martorului audiat în fața instanței de apel, rezultă că acesta era în casă. Prin urmare, acesta nu a putut să fie indignat imediat pentru că nu a perceput situația de la început. A ales totuși să iasă din curte cu un cuțit și, în aceste condiții, trebuie observat că, apărarea susține că " victima a lovit cu un băț pe inculpat" și se impune a fi reținută provocarea. Așa să fie, că victima vorbea urât pe drum, însă, când a văzut un om îndreptându-se cu un cuțit spre el, a aruncat cu o bucată de lemn. Nu a venit să dea, a stat pe lor și a aruncat cu ea, după care, s-a întors și a fugit. Aceasta a fost atitudinea victimei. Apoi, s-a întors și a fugit. Acest aspect nu a fost contestat. O victimă activă, rea, aflată într-un atac în desfășurare, abia îl așteaptă când iese din curte. Ori, în cauză este vorba despre un om care a vorbit urât, nu se contestă acest lucru și, care, a aruncat cu un băț într-o persoană care venea spre el cu un cuțit în mână. Prin urmare, trebuie analizat dacă a existat sau nu starea de provocare sau de inculpat agresat în propria poartă.
Apreciază procurorul că, lucrurile așa cum au stat, nu sunt chiar ipoteza tipică unei provocări sau a unei legitime apărări.
Victima se afla cu spatele la agresor, în fugă. Prin urmare, dacă victima fugea de ce s-a mai dus inculpatul după ea?
Apreciază că încadrarea juridică corectă a faptei este cea reținută în rechizitoriu și solicită respingerea cererii formulată de inculpat, prin apărător, în acest sens. De asemenea, apreciază procurorul că nu poate fi reținută nici starea de provocare.
Este adevărat că inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret, a chemat ambulanța, a manifestat realizarea unei căințe active, fapt recunoscut și în rechizitoriu.
Față de această atitudine a inculpatului, ulterioară săvârșirii infracțiunii, apreciază că apelul inculpatului este admisibil numai în ceea ce privește redozarea pedepsei, având în vedere și circumstanțele personale ale acestuia.
Consideră că se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului.
În replică, avocat solicită instanței a avea în vedere și declarațiile date de partea vătămată, în care nici măcar nu recunoaște că ar fi lovit cu acel băț, deși există un certificat medico-legal al inculpatului. De asemenea, partea vătămată a declarat că nici măcar nu a văzut cuțitul, deci nu avea nici un motiv să lovească. Depune la dosar două decizii penale pentru conturarea unei practici judiciare, sub aspectul încadrării juridice a faptei.
Inculpatul apelant, personal, având ultimul cuvânt, precizează că regretă săvârșirea faptei, și achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 333 din 16 septembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vasluis -au dispus următoarele:
Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. "i" Cod penal în infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. "i" Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. "b" Cod penal.
Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. "i" Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 182 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. "b" Cod penal.
Condamnarea inculpatului (fost Bardă ) fiul lui și, născut la 31 ianuarie 1977 în municipiul B, jud. B, cu domiciliul în satul, comuna, jud. V, agricultor, studii 8 clase, căsătorit, are 2 copii minori, cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. "i" Cod penal, la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a și b" Cod penal.
Pe durata executării pedepsei, interzice inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. și lit. b Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 alin. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 11 aprilie 2009 la zi.
În baza art. 118 lit. b Cod penal, s-a confiscat de la inculpat un cuțit în lungime de 33 cm, aflat la camera de corpuri delicte a instanței, înregistrat în registrul de corpuri delicte a aceleiași instanțe la poz. 67/2009.
S-a luat act că partea vătămată constituită parte civilă, a renunțat la pretențiile civile pretinse de la inculpat.
Au fost admise acțiunile civile ale părților civile,Spitalul Municipal de Urgenta" " Bârlad si Serviciul de Ambulanta Județean
În baza art. 313 din Legea 95/2006, modificată prin OUG72/2006, a fost obligat inculpatul să achite Spitalului Municipal de Urgență" " Bârlad, suma de 2685,758 RON și către Serviciul Județean de Ambulanță V, suma de 428,40 RON, reprezentând despăgubiri civile - sume actualizate la data executării.
S-a dispus scutirea de la plata amenzii judiciare a martorei.
Conform art. 191 alin. 1 cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să achite statului suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul, în vârstă de 32 de ani, și partea vătămată, în vârstă de 30 de ani, sunt locuitori ai satului, com., jud. V, și se cunoșteau, între cei doi fiind posibilă existența unei stări conflictuale.
În după-amiaza zilei de 10.04.2009, în jurul orelor 16.00 - 17.00, inculpatul se afla la domiciliul său, împreună cu soția sa.
La vecinul său a venit partea vătămată, care a însoțit 3 tineri din satul, jud. G, care căutau o persoană dispusă să se angajeze ca și cioban la oi.
a refuzat propunerea de a fi angajat ca și cioban, iar ulterior partea vătămată a rămas în drum.
Intre partea vătămată și inculpatul, ultimul aflat în curtea sa, a început un schimb de injurii. Nu există certitudine cine a inițiat acest conflict verbal.
Ca urmare, inculpatul a intrat în locuința sa și a luat din camera dormitor, de pe o solniță, un cuțit cu lamă fixă, în lungime totală de 33 cm. cu care apoi a ieșit în drum și s-a apropiat de partea vătămată.
Văzând că inculpatul se apropie de el cu cuțitul, partea vătămată a luat de pe jos o de salcâm, cu care a aruncat în direcția inculpatului, după care a încercat să fugă.
de salcâm aruncată de vătămat 1-a lovit pe inculpat în regiunea ochiului drept, fără a-i produce leziuni majore (vezi 88 - Raport de expertiză medico - legală nr. 75/E/l 1.04.2009 al Bârlad privind inculpatul).
Apoi inculpatul a fugit după partea vătămată, 1-a ajuns din urmă și i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona spatelui.
Partea vătămată și inculpatul au căzut după aceea pe jos, în drum, împrejurare în care inculpatul 1-a mai tăiat pe vătămat cu cuțitul în zona gambei drepte.
Ulterior inculpatul a plecat în curtea sa, iar partea vătămată a rămas căzut în drum.
După câteva minute inculpatul a ieșit din nou în drum, pentru a vedea ce se întâmplă cu partea vătămată, care era în continuare căzut în drum.
Sesizând că starea vătămatului este gravă, inculpatul a apelat serviciul de ambulanță, separat fiind sesizate și organele de poliție de terțe persoane.
Ambulanța a reușit să ajungă în timp record în satul, la fața locului ajungând și organele de poliție.
Inculpatul se afla în continuare la fața locului, chiar a dat ajutor pentru ca partea vătămată să fie urcat în ambulanță, după care a predat organelor de poliție cuțitul cu care a lovit vătămatul (f 17), recunoscându-și totodată fapta (f 79).
Între timp partea vătămată a fost transportat la Spitalul Municipal de Urgență " " Bîrlad, unde s-a apreciat că transportarea sa la o clinică de specialitate din mun. I i-ar pune în grav pericol viața, așa că s-a intervenit operator, au existat condiții pentru efectuarea de transfuzii sangvine, i-a fost extirpată splina și viața i-a fost astfel salvată.
Procurorul criminalist a fost sesizat din ziua de 10.04.2009 (f 2), iar cu data de 11.04.2009 acesta a preluat cercetările
Fiind reaudiat de procuror, inculpatul și-a recunoscut fapta, motivând că a fost provocat de partea vătămată (f 82 - 84).
Soția inculpatului - martora, care a fost de față de momentele premergătoare săvârșirii faptei iar apoi a ieșit și în drum, a adoptat o poziție corectă, a colaborat cu organele de urmărire penală, arătând ceea ce cunoștea în legătură cu fapta cercetată ( 89 - 91).
Inculpatul a fost prezentat apoi la Cabinetul Medico - Legal Bârlad, unde a fost examinat, constatându-se leziunile pe care le prezenta, urmare conflictului cu partea vătămată, mai precis urmările aruncării către acesta a acelei rădăcini de salcâm ( 88).
După externarea părții vătămate din spital, pentru acesta s-a întocmit Raportul de expertiză medico - legală nr. 74/E/2009 al Cabinetului Medico - Legal Bârlad ( 47), prin care s-au concluzionat următoarele:
" a prezentat leziuni traumatice de tipul șocului traumatic și hemoragic prin plagă tăiată - înțepată fața posterioară baza hemitoracelui stâng, penetrantă în cavitatea pleurală și în cavitatea peritoneală, interesând diafragmul și splina, cu hemopneumotorax și hemoperitoneu, plăgii tăiate 1/3 superioară gambă dreaptă, excoriației fosa iliacă dreapta și echimozei flanc drept.
Leziunile au putut fi produse prin lovire într-o succesiune ce nu se poate stabili, cu un obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit), pentru plaga penetrantă hemitorace stâng, aplicat pe fața posterioară a toracelui susnumitului; cu obiect tăietor sau obiect tăietor-înțepător pentru plaga gambei drepte, aplicată pe fața interioară a membrului inferior drept; cu mijloace contondente, cu și de obiecte contondente pentru excoriația din fosa iliacă dreapta respectiv echimoza flancului drept.
Pot data din 10 aprilie 2009.
Au necesitat 28-30 (douăzecișiopt-treizeci) zile îngrijiri medicale de la data producerii.
Leziunile au pus în primejdie viața susnumitului.
In urma traumatismului suferit, susnumitul rămâne cu infirmitate fizică (permanentă) și pierdere de organ prin splenectomie de necesitate."
In drept - Fapta inculpatului, așa cum a fost expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, ește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat,
Nu poate fi primită apărarea inculpatului precum că ar fi fost provocat de partea vătămată în condițiile art. 73 lit. b Cod penal, întrucât din conduita vătămatului nu rezultă că acesta l-ar fi provocat pe inculpat în așa măsură încât să-i pricinuiască o stare de puternică tulburare, ori o agresiune așa de puternică, încât să justifice o asemenea circumstanță.
Nu rezultă din probatoriul administrat în cauză că inculpatul avea motive să acționeze atât de brutal și cu consecințe atât de grave asupra părții vătămate.
De altfel, pe inculpat îl caracterizează violența, acesta fiind condamnat în anul 2005 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 Cod penal.
Inculpatul cu martorul propus în apărarea sa, nu a dovedit starea de provocare din partea părții vătămate.
Pentru aceste considerente, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice, formulate de inculpat prin apărător, în sensul de a se reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b Cod penal.
Din modul în care inculpatul a acționat, lovind victima într-o zonă cu organe vitale, cu un obiect a produce moartea și cu o intensitate mare, rezultă că, chiar dacă, inculpatul nu a urmărit uciderea victimei, a prevăzut și acceptat posibilitatea survenirii rezultatului letal ca urmare a acțiunii sale.
În acest context nu poate fi primită nici cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de inculpat prin apărător, din infracțiunea de tentativă de omor calificat în aceea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal și cu reținerea stării de provocare, respectiv a dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal.
Ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală gravă având ca urmare punerea în primejdie a vieții persoanei, de tentativă la infracțiunea de omor este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii.
În timp ce în cazul infracțiunii prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, făptuitorul acționează cu praeterintenție în sensul că urmărind să lovească victima, se produce o consecință mai gravă, și anume punerea în primejdie a vieții acesteia, consecință care depășește intenția făptuitorului și în raport cu care el se află în culpă, în cazul infracțiunii de tentativă de omor, acesta acționează numai cu intenție.
Pentru stabilirea poziției subiective a faptei, trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
În baza acestor considerente, a fost respinsă și cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de inculpat prin apărător.
La individualizarea pedepsei în cadrul general, prev. de art. 52 și 72 Cod penal, au fost avute în vedere conduita inculpatului, antecedentele penale privind violența acestuia, deoarece a mai fost condamnat pentru o infracțiune cu agresiuni, în anul 2005, de gradului de pericol social concret al faptei comise de urmarea produsă, de periculozitatea inculpatului, de datele privind persoana acestuia.
Gravitatea faptei comise îl fac pe inculpat nedemn de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei, precum și pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
S-a apreciat de către instanță că nu se impune a se acorda inculpatului beneficiul circumstanțelor atenuante facultative, prev. de art. 74 Cod penal.
Pentru că urmărirea penală s-a desfășurat în condițiile arestării preventive a inculpatului și pentru că acestuia i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate, în temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 11 aprilie 2009 la zi.
În baza art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului cu lama de 33 cm, folosit în săvârșirea faptei, obiect ce se află la camera de corpuri delicte a instanței, fiind înregistrat în registrul de corpuri delicte a aceleiași instanțe la poz. 67/2009.
Deși partea vătămată s-a constituit parte civilă, deși a solicitat și desemnarea unui apărător din oficiu, în final acesta a renunțat la pretențiile sale pretinse de la inculpat, aspect de care instanța a luat act.
Au fost admise acțiunile civile ale părților civile - Spitalul Municipal " " Bârlad și Serviciul de Ambulanță Județean V, iar în baza art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, și art. 313 din Legea 95/2006, modificată prin OUG 72/2006, obligat inculpatul să achite Spitalului Municipal " " Bârlad suma de 2685,758 RON și către Serviciului de Ambulanță Județean V suma de 428,40 RON, reprezentând despăgubiri civile, sume actualizate la data executării.
În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală sentința penală a fost apelată de inculpatul pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, criticile vizând următoarele aspecte:
- greșita soluție de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. "i" Cod penal în condițiile în care instanța de fond nu a analizat atent prob ele din dosar și nu a lămurit împrejurările săvârșirii faptei; în considerarea duratei îngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate, a urmărilor produse și în lipsa intenției de a ucide, încadrarea juridică corectă este cea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 Cod penal;
- greșita apreciere a instanței de fond în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei fără reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 73 lit. "b" Cod penal, fapta fiind comisă sub imperiul unei puternice tulburări determinate de manifestarea violentă a părții vătămate, ceea ce atrage incidența acestor dispoziții legale, cu reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei aplicate, precum și a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul către părțile civile;
- modul deficitar de individualizare a pedepsei prin ignorarea circumstanțelor personale - vârsta, atitudinea sinceră și regretul profund față de urmările incidentului, eforturile depuse în acordarea primului ajutor victimei pentru a nu se produce un rezultat mai grav - și aplicarea unei pedepse excesive.
În susținerea motivelor de apel inculpatul a formulat cerere de probatorii în dovedirea manifestării violente a părții vătămate care i-a provocat o stare de puternică tulburare sub imperiul căreia a reacționat, aplicându-i lovituri de cuțit fără a viza o zonă vitală și fără intenția de a ucide.
Instanța de control judiciar a admis audierea martorei, care nu a fost audiată în fața primei instanțe, martor ce a perceput în mod nemijlocit conflictul pe tot parcursul desfășurării sale.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a administrat un amplu material probator cu privire la faptă și la împrejurările comiterii acesteia, a evidențiat aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului în săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. "i" Cod penal, analizând elementele de fapt și de drept pe c are și-a întemeiat soluția de condamnare, dar nu a făcut o apreciere profundă a tuturor împrejurărilor anterioare, concomitente și posterioare săvârșirii faptei, astfel că luând în considerare numai elemente izolate cum ar fi de exemplu instrumentul folosit și zona aplicării loviturii, a făcut abstracție de împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, modul concret de manifestare a inculpatului, pronunțând o soluție nelegală și netemeinică.
Actele și lucrările dosarului relevă în mod cert, că în după-amiaza zilei de 10 aprilie 2009, pe fondul unei stări conflictuale anterioare, în urma unei altercații verbale, în drumul public din satul, comuna, județul V, în apropierea locuinței sale, inculpatul i-a aplicat părții vătămate,cu cuțitul, lovituri în zona feței posterioare a bazei hemitoracelui stâng și în zona gambei drepte, cauzându-i leziuni traumatice severe, ce i-au pus în primejdie viața, supraviețuirea acesteia datorându-se intervenției în scurt timp a unui echipaj de ambulanță și, apoi, asistenței medicale înalt calificate, acordate.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală partea vătămată a prezentat leziuni traumatice de tipul șocului traumatic și hemoragic prin plagă tăiată - înțepată față posterioară baza hematracelui stâng, penetrantă în cavitatea pleurală și în cavitatea peritoneală, interesând diafragmul și splina cu hemopneumotorax și hemoperitoneu, plăgii tăiate 1/3 superioară gamba dreaptă, excoriației fosa iliacă dreapta și echimozei flanc drept.
Referitor la leziunile suferite actul medico-legal a conchis că partea vătămată a prezentat leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu un obiect tăietor-înțepător, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 28-30 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate.
În urma traumatismului suferit partea vătămată rămâne cu infirmitate fizică (permanentă) și pierdere de organ prin splenectomie de necesitate.
Din modalitatea n care inculpatul a acționat aplicând lovituri cu intensitate într-o zonă vitală și folosind mijloace apte de a produce moartea, rezultă intenția de a ucide victima și nu de a-i cauza doar suferințe fizice.
Critica invocată de inculpat, în sensul că fapta acestuia constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, și nu infracțiunea de tentativă la omor calificat, este neîntemeiată, deoarece fapta de a lovi cu cuțitul partea vătămată, într-un loc public, provocându-i grave leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie, întrunește din punct de vedere obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută în art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 lit. "i" Cod penal.
Esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat (art. 20 rap. la art. 174-175 lit. "i" Cod penal) ori în vătămare corporală gravă (art. 182 alin. 2 Cod penal), este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit fapta.
Dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenția de ucidere. Este adevărat că infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) Cod penal poate avea ca element subiectiv și intenția depășită, însă, în acest caz, făptuitorul acționează nu cu intenția de omor, ci cu intenția generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav - punerea în primejdie a vieții persoanei - fiind imputat acestuia pe baza culpei, ipoteză unanim acceptată judiciar și caracteristică pentru forma mixtă de vinovăție "praeterintenție" (intenție depășită).
În cazul infracțiunii de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.
Astfel, există tentativă de omor, și nu de vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente de voința acestuia. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.
stări ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul în care a acționat, iar nu din elemente exterioare.
Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată,comportamentul ulterior al inculpatului etc.
Inculpatul s-a înarmat cu un obiect de agresiune și, chiar dacă nu ar fi avut intenția directă de a ucide, prin modalitatea concretă de acțiune a avut reprezentarea gravității faptei sale, inclusiv posibilitatea uciderii părții vătămate, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voința și acțiunea lui (viața victimei fiind salvată datorită asistenței medicale acordată de urgență).
Aceste aspecte au fost avute în vedere de instanța de fond care a arătat, în motivarea hotărârii, că fapta s-a produs pe fondul unui conflict anterior între inculpat și victimă, prin folosirea de către inculpat a unui obiect de a produce moartea (cuțit), prin aplicarea unei lovituri ce a vizat o zonă anatomică vitală (zona toraco-abdominală), lovitură puternică, de mare intensitate, care a avut consecințe grave (plagă penetrantă în zona abdominală, cu lezarea de organe interne, leziune care a pus în primejdie viața victimei), la care se adaugă atitudinea inculpatului imediat după săvârșirea faptei (acordarea primului ajutor victimei).
Modul de săvârșire a faptei, precum și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită - astfel cum au fost relevate de probele administrate - exclud apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi acționat cu intenția de omor, ci cu intenția generală de vătămare, faptă care - în opinia sa - ar fi produs un rezultat mai grav neurmărit și neprevăzut de el.
În consecință, nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, deoarece nu există elemente care să ducă la concluzia că aceasta ar corespunde unui alt model infracțional, toate elementele conducând spre intenția inculpatului de a ucide victima.
Analizând împrejurările în care s-a săvârșit fapta, se constată că inculpatul a comis-o aflându-se sub stăpânirea unei puternice tulburări, adică într-o stare de surescitare nervoasă provocată de partea vătămată, prin comportamentul acesteia (înjurături adresate inculpatului, ce au adus atingere demnității acestuia, amenințare la adresa soției).
Fapta victimei de a încerca să intre în locuința inculpatului, proferând injurii și amenințări la adresa acestuia constituie provocare.
Acest comportament a fost de natură să provoace o puternică tulburare inculpatului, tulburare sporită și de atitudinea victimei care, atunci când i s-a cerut socoteală, l-a jignit pe inculpat și i-a aruncat în față o. Inculpatul și-a pierdut cumpătul și în aceste condiții a aplicat lovituri cu cuțitul părții vătămate.
Pentru reținerea provocării este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții, și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs prin violență, ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.
În raport de modul de desfășurare a faptei se constată că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări. Inițial, partea vătămată aflată în stare avansată de ebrietate s-a oprit la poarta locuinței inculpatului și a început să profereze injurii și amenințări la adresa soției, care se afla în curte. Inculpatul, pentru a evita un conflict cu aceasta nu a ripostat și a tratat-o cu indiferență. Însă comportarea victimei care a reluat expresiile triviale la adresa inculpatului și soției și atunci când i s-a cerut socoteală l-a jignit pe inculpat și l-a lovit cu o, a fost de natură a produce acestuia o surescitare, sub stăpânirea căreia a ripostat, ce are semnificația unui act de provocare în sensul art. 73 lit. "b" Cod penal, deoarece a fost de natură să genereze în psihicul inculpatului o tulburare sau emoție atât de intensă încât să reducă posibilitatea de autocontrol și să explice reacția sa violentă astfel încât inculpatul se poate prevala de prevederile textului menționat.
Starea conflictuală a fost generată de comportamentul părții vătămate (injurii și amenințări) față de soția inculpatului, pe fondul unei avansate stări de ebrietate, comportament care a justificat intervenția inculpatului în favoarea acesteia. fizică, imediat următoare, a fost de natură a induce inculpatului o stare emoțională de gravitatea celei la care face referire textul art. 73 lit. "b" Cod penal, mai ales pe fondul unei stări conflictuale anterioare.
Aceste considerații,d e natură probatorie și legală, justifică reținerea, în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a provocării.
Ca o consecință a reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. "b" Cod penal, în conformitate cu prev. art. 76 Cod penal se va reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului sub minimul special prev. de lege, prin raportare și la dispozițiile art. 21 Cod penal, valorificându-se corespunzător toate împrejurările care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei (gradul de pericol social în concret al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisă și urmările produse, valorile sociale lezate, precum și circumstanțele personale ale inculpatului - atitudinea acestuia față de fapta comisă, posibilitățile reale de reeducare și de diminuare a riscului încălcării repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege).
Totodată, din moment ce în speță, leziunile ce au pus în primejdie viața victimei sunt consecința nemijlocită a activității ilicite a inculpatului iar, conform art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin nr.OUG 72/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația reparării prejudiciului cauzat furnizorilor de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată -, iar la producerea leziunilor a concurat și culpa victimei în proporție de 40% - inculpatul va trebui să suporte cheltuielile de transport și toate cheltuielile de spitalizare făcute pentru salvarea vieții persoanei vătămate în raport de culpa sa (respectiv 60%), sume actualizate la data executării.
În temeiul considerentelor expuse, Curtea constată întemeiate, în parte, criticile formulate de inculpat, urmând ca în baza art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală să se admită apelul declarat și să se desființeze, în parte, în latura penală și civilă sentința apelată.
Procedând la rejudecarea cauzei, în baza dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. "i" Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174-175 lit. "i" Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. "b" Cod penal, cu reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei principale în conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal.
Se va menține pedeapsa complementară aplicată inculpatului.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin nr.OUG 72/2006 inculpatul va fi obligat să achite părților civile Serviciul Județean de Ambulanță V și Spitalul Municipal de Urgență " " Bârlad despăgubiri în raport de culpa sa.
Se vor menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Având în vedere că și la acest moment procesual temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat și nici nu s-au modificat, ci sunt fundamentate și actuale, urmează a fi menținută starea de arest preventiv, iar în temeiul art. 383 rap. la art. 381 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive după data pronunțării sentinței apelate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de inculpat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31.01.1977, -, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 333 din 16.09.2009, pronunțată în dosarul nr-, pe care o desființează în parte, în latură penală și civilă.
Rejudecând cauza:
În baza disp. art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. "i" Cod penal, în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. "i" Cod penal, cu aplic. art. 73 lit. b Cod penal și condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31.01.1977 la pedeapsa principală de 6 (șase) ani închisoare, cu reținerea disp. art. 76 alin. 1 lit. "b" Cod penal.
Menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" și "b" Cod penal aplicată inculpatului pe o durată de 5 (cinci) ani.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 72/2006 obligă inculpatul să achite Spitalului Municipal de Urgență " "Bârlad suma de 1611,45 lei și către Serviciul Județean de Ambulanță V suma de 257,04 lei reprezentând despăgubiri civile - sume actualizate la data executării.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce arestarea preventivă după data de 16.09.2009.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de inculpat rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
28.12.2009
2 ex.
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Gabriela Scripcariu
