Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.174
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa fost reprezentat la termenul de judecată din data de 10.12.2009 prin procuror
La ordine fiind judecarea apelurilor formulate de către inculpații și și de către părțile vătămate și împotriva sentinței penale nr. 339 din 06.05.2009 a Tribunalului Iași, dată în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra apelurilor penale de față au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Prin sentința penală nr. 339/6 mai 2009 s-a dispus:
"Condamnă pe inculpații:
1., fiul lui și, născut la data de 24.07.1977 în B, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, studii 4 clase, agricultor, căsătorit, are un copil minor, domiciliat în comuna, sat, județul I, CNP -, cu antecedente penale, la:
- 8 (opt) ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 al. 1, art. 175 al. 1 lit. i) Cod penal (faptă din data de 27 aprilie 2008, săvârșită față de partea vătămată minoră ).
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a), b), c) și d) Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 175 al. 1, teza finală, Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a), b), c) și d) Cod penal, pe o perioadă de 5 ani.
2., fiul lui și, născut la data de 02.02.1972 în, județul I, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, studii 10 clase, agricultor, căsătorit, are doi copii minori, domiciliat în comuna, sat, județul I, CNP -, fără antecedente penale, la:
- 500 de lei amendă pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 180 al. 2 Cod penal (faptă din data de 27 aprilie 2008, urmărită la plângerea prealabilă a părții vătămate ).
Pune în vedere inculpatului disp. art. 631Cod penal privitoare la consecințele sustragerii cu rea-credință de la plata amenzii.
Obligă pe inculpatul la plata de despăgubiri, după cum urmează:
- 2.640,66 lei, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " I, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată;
- 254 de lei, către partea civilă Serviciul de Ambulanță Jud. I, cu sediul în I,-, jud. I, reprezentând cheltuielile de transport pentru partea vătămată;
- 4.500 de lei, către partea civilă (născut la data de 26.06.1998), prin reprezentant legal, ambii domiciliați în comuna, sat, județul I, cu titlu de daune morale.
Respinge cererea de daune materiale formulată de partea civilă, prin reprezentant legal.
Obligă pe inculpatul la plata de despăgubiri, după cum urmează:
- 402,75 lei, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I, cu sediul în I,-, jud. I, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată;
- 268 de lei, către partea civilă Serviciul de Ambulanță Jud. I, cu sediul în I,-, jud. I, reprezentând cheltuielile de transport pentru partea vătămată;
- 300 de lei, către partea civilă, domiciliat în comuna, sat, județul I, cu titlu de daune morale.
Respinge în rest cererea de despăgubiri formulată în nume propriu de partea civilă.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată minoră, în sumă de 150 de lei (delegația nr. 383/2009), se va plăti din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza art. 191 al. 1 și 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul să plătească suma de 2.500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 191 al. 1 și 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul să plătească suma de 600 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat".
Tribunalul Iașia reținut:
"1. Chestiunea vinovăției inculpatului nu ridică probleme deosebite.
Fapta de lovire a fost pe deplin dovedită prin declarațiile părților vătămate și, coroborate cu certificatul medico-legal, cu declarațiile martorilor ( 42-44 dos. ), ( 45-46 dos. și ), ( 47-48 dos. ) și cu declarațiile inculpatului ( 70-73 dos. și 34).
Instanța nu poate primi apărarea bazată pe legitima apărare (art. 44 al. 2 Cod penal).
Probele administrate în cauză nu au conturat teza avansată în apărare, că inculpatul ar fi acționat în vederea înlăturării unui atac material, direct și imediat îndreptat împotriva soției sale,. În realitate nu a existat un atac din partea lui, vizita acestuia având mai degrabă conotații amoroase, iar soția inculpatului nu s-a aflat nicio clipă în primejdie. Prin urmare, reacția violentă a inculpatului nu a fost determinată de un atac iminent îndreptat împotriva soției sale, ci de insistența cu care fostul concubin al soției sale dorea să re-înnoade vechea relație.
Este adevărat că unele dintre persoanele audiate în cauză au avansat ipoteza că partea vătămată ar fi bruscat-o pe, însă această teză probatorie a fost contrazisă chiar de către părțile direct implicate în conflict, dar și de martora. Prin urmare, vor fi înlăturate depozițiile interesate ale martorei ( inculpatului și mama inculpatului ).
Nu poate fi reținută nici legitima apărare prezumată, așa cum este definită prin art. 44 al. 21Cod penal.
Pe de o parte, reacția violentă a inculpatului a fost vădit disproporționată în raport cu situația creată de partea vătămată. Pe de altă parte, partea vătămată nu a făcut uz de violență, viclenie sau efracție în încercarea de a pătrunde în curtea inculpatului, scopul urmărit de partea vătămată fiind doar acela de a se apropia de fosta sa prietenă. Mai mult, convingerea instanței, bazată pe ansamblul probelor administrate în cauză, este formată în sensul că agresiunea nu s-a consumat în curtea inculpatului, ci în fața porții, în drum.
În drept, fapta inculpatului, din data de 27 aprilie 2008, de a aplica mai multe lovituri cu un par părții vătămate, căreia i-a provocat astfel leziuni (echimoze și excoriații) vindecabile în 2-3 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art. 180 al. 2 Cod penal.
2. Inculpatul a negat inițial că ar fi lovit cu toporul pe partea vătămată ( 76-79 dos. ), iar apoi s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Probele de vinovăție rezidă în principal din cuprinsul declarațiilor date de părțile vătămate și. Este adevărat că forța doveditoare a unor astfel de declarații este una relativă, întrucât art. 75 Cod procedură penală obligă la coroborarea acestora cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Din acest motiv, se impun câteva precizări. Cele două declarații se coroborează între ele, la nivel de detalii, ceea ce face ca acestea să prezinte valoare de adevăr, în sensul că cele două persoane au relatat împrejurări reale și nu inventate, iar sinceritatea părților vătămate poate fi decelată și din constanța relatărilor făcute de acestea pe întreg parcursul procesului penal de față. De altfel, realitatea traumatismului sever suferit de victima minoră nu poate fi pusă sub semnul întrebării, după cum nici mecanismul de producere a leziunilor descrise de specialiștii în medicină legală nu poate fi contestat. În acest context, fără a nega dreptul inculpatului de a refuza să își dovedească nevinovăția (art. 51și art. 66 Cod procedură penală), instanța constată doar că inculpatul nu a furnizat nici un alibi consistent și nici nu a încercat să ofere o explicație pentru acuzațiile ce i-au fost aduse. Așa fiind, instanța nu găsește nici un argument pentru a se îndoi de veridicitatea relatărilor făcute de părțile vătămate, mai ales că susținerile acestora sunt confirmate și întărite de declarațiile mai multor martori. Astfel, martorii, OG, (tată și fii) și (fratele părții vătămate ), care au perceput în mod direct cele petrecute imediat după lovirea minorului, au afirmat că victima le-a spus că a fost acela care l-a lovit. și au aflat acest lucru chiar când l-au găsit pe minor rezemat de gard, cu hemoragie puternică, OG(și ) a discutat cu victima după ieșirea din spital, iar a aflat numele agresorului de la partea vătămată în timpul transportului cu căruța.
Pe lângă aceste testimonii, în cauză au fost audiați și alți martori care au dat declarații mai mult sau mai puțin coroborabile. Astfel, martorul a declarat că nu l-a auzit pe minor indicându-l pe ca autor al agresiunii; de asemenea acesta a declarat că partea vătămată i-a relatat o altă de versiune a evenimentelor din acea zi, potrivit căreia cele două victime ar fi fost bătute de cei doi inculpați într-o unică altercație și nu și-a putut da seama cine l-a rănit pe fiul său. Această ușoară distorsiune poate fi explicată fie prin lipsa de acuratețe a înseși depoziției martorului, fie, dacă e să se dea crezare martorului, prin starea de șoc în care intrase în urma loviturilor primite de el și de fiul său, precum și prin succesiunea rapidă a evenimentelor. Sub acest aspect trebuie observat că majoritatea persoanelor audiate au avut greutăți în a fixa filmul evenimentelor în timp și spațiu.
Cât despre martora, mama inculpatului, aceasta a negat că ar fi fost prezentă la agresarea părții vătămate și a susținut că fiul ei nu putea fi autorul loviturii aplicate minorului. Această declarație vine în contradicție cu celelalte probe, iar pentru că aparține unei persoane interesate, în virtutea legăturii strânse de rudenie cu inculpatul, va fi privită cu rezerva cuvenită sub aspectul sincerității.
Alte semne de întrebare ridică și declarația numitei a, indicată ca martor ocular de către partea vătămată, care a afirmat, sub jurământ, că nu a asistat la împrejurările care au condus la rănirea părții vătămate ( 50 dos. și 94).
Încercând o explicație asupra unor astfel de luări de poziție, extrem de nocive pentru aflarea adevărului, instanța apreciază că ezitările și refuzul unora dintre martori de a relata sincer și integral despre cele petrecute în satul în seara de 27 aprilie 2008, pot fi puse pe seama dușmăniilor și intereselor locale, potențate de un evident deficit civilizațional, și cu atât mai accentuate cu cât conflictul dintre cele două familii era de notorietate în lor comunitate rurală. De altfel, majoritatea celor audiați în cauză au afirmat că părțile au fost implicate într-un scandal de proporții, care a atras foarte mulți privitori, însă, când li s-a cerut să indice nume, au devenit evazivi. Mai mult, chiar și apropiații inculpaților au declarat că au auzit, din zvonul public, despre violențele îndreptate împotriva părților vătămate, iar restul persoanelor audiate nu s-au ferit să recunoască, tot la adăpostul zvonului public, că au auzit despre agresarea celor două victime de către inculpați.
Coroborând elementele probatorii analizate mai sus, instanța constată că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită. Instanța nu are a se îndoi că inculpatul, pe fondul unei stări conflictuale cu familia părților vătămate, acutizată de violențele consumate în fața locuinței inculpatului, pe care le-a văzut din curtea casei sale, a sărit în sprijinul vărului său și a încercat să lovească pe cu un topor. Această lovitură nu și-a atins ținta, pentru că cel vizat s-a ferit, iar victima minoră s-a interpus între agresor și părinte, astfel că toporul a izbit capul părții vătămate.
nu comportă un examen aparte din punct de vedere al calificării juridice a faptei, care constituie un caz clasic de aberatio ictus, corect dezlegat în drept prin rechizitoriu. Instanța îmbrățișează opinia majoritară exprimată în doctrină, dar și de orientarea jurisprudențială în materie, în sensul că urmează a fi reținută săvârșirea unei singure infracțiuni intenționate în formă tentată față de partea vătămată minoră (similar tratamentului juridic în situațiile de error in personam) și nu două infracțiuni în concurs (tentativă față de major și consumată din culpă față de minor). Principalul argument, izvorât din regula că interpretarea se face în favoarea inculpatului, constă în aceea că autorul nu poate fi pedepsit mai pentru o greșită executare a acțiunii vătămătoare.
Cât despre intenția de a suprima viața victimei, aceasta rezultă din modul de executare a acțiunii de lovire - obiectul vulnerant folosit de agresor (topor), să ucidă; zona vitală vizată (capul); intensitatea loviturii (obiectivată de urmările constatate de medicii legiști - conjugată cu existența mobilului, degajat din dușmănia purtată părții vătămate.
În drept, fapta inculpatului, care, în data de 27 aprilie 2008, pe un drum din satul, comuna, județul I, a lovit cu toporul în cap pe partea vătămată, provocându-i astfel grave leziuni cerebrale care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 al. 1, art. 175 al. 1 lit. i) Cod penal.
Consecință a soluțiilor din latură penală, în cauză sunt întrunite toate elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale în condițiile art. 998 Cod civil, coroborat cu art. 14 și art. 346 Cod procedură penală. De asemenea, sunt întemeiate și pretențiile civile ale unităților sanitare care au efectuat transportul, respectiv au efectuat cheltuieli pentru acordarea asistenței medicale celor două victime, ceea ce atrage incidența art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Odată stabilită vinovăția inculpaților, respectiv materialitatea faptei, identitatea autorului, urmarea vătămătoare și legătura de cauzalitate, singura problemă care se naște este aceea a cuantificării prejudiciului.
Necesitatea acordării de daune morale părții civile se impune cu forța evidenței, prin prisma normelor care obligă autoritățile judiciare să asigure o protecție superioară victimelor minore, inclusiv în latura civilă a cauzei (art. 17 și 18 Cod procedură penală). Este de netăgăduit că acțiunea violentă a inculpatului a produs părții civile traume severe atât fizice cât și psihice, ale căror consecințe sunt cu atât mai serioase cu cât suferințele provocate acesteia s-au produs la o vârstă atât de fragedă. Astfel, pe lângă durerea și șocul traumatic suferite în urma loviturii de topor primite în cap, minorul a trebuit să îndure proceduri medicale invazive (a se vedea descrierea acestora în corpul raportului de constatare medico-legală, 20 dos. ) și să suporte constrângerile fizico-psihice inerente tratamentului spitalicesc pe durata internării și apoi în convalescență. Apărarea a încercat să dovedească faptul că efectele traumatizante s-au stins, iar minorul nu prezintă sechele fizice ori morale (martorul, 40, 53). Aceste apărări sunt irelevante, de vreme ce daunele morale constituie dezdăunări tinzând să ofere o reparație pentru trecut și nu pentru temeri actuale.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că cererea de daune morale formulată de partea civilă ( 32 și 39 verso) este pe deplin întemeiată, astfel că va fi admisă în întregime.
Cât despre pretențiile părții civile ( 39 verso), instanța constată că daunele materiale sunt nedovedite, iar cele morale sunt întemeiate, însă doar în mică parte. Partea civilă a fost transportat cu ambulanța pentru un traumatism toracic prin agresiune ( 95-100 dos. ), însă examenele medicale efectuate în Spitalul de Urgență I au infirmat prezența unor vătămări serioase, singurele leziuni fiind cele descrise în actul medico-legal ( 103 dos. ), vizibile și în fotografiile judiciare ( 14-15 dos. ), care au necesitat doar 2-3 zile de îngrijiri medicale. Pentru aceste motive, instanța apreciază că suma de 300 de lei constituie o reparație justă și echitabilă, necesară, dar și suficientă în raport cu suferințele care au însoțit agresarea sa de către inculpatul într-un loc public și în prezența propriului copil.
Așa fiind, tribunalul va obliga pe inculpatul la plata de despăgubiri, după cum urmează:
- 2.640,66 lei, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " I, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată ( 53 dos. );
- 254 de lei, către partea civilă Serviciul de Ambulanță Jud. I, cu sediul în I,-, jud. I, reprezentând cheltuielile de transport pentru partea vătămată ( 56 dos. );
- 4.500 de lei, către partea civilă (născut la data de 26.06.1998), prin reprezentant legal, ambii domiciliați în comuna, sat, județul I, cu titlu de daune morale.
Cererea de daune materiale formulată de partea civilă, prin reprezentant legal, va fi respinsă întrucât nu a fost dovedită.
Inculpatul va fi obligat la plata de despăgubiri, după cum urmează:
- 402,75 lei, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I, cu sediul în I,-, jud. I, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată ( 58 dos. );
- 268 de lei, către partea civilă Serviciul de Ambulanță Jud. I, cu sediul în I,-, jud. I, reprezentând cheltuielile de transport pentru partea vătămată ( 55 dos. );
- 300 de lei, către partea civilă, domiciliat în comuna, sat, județul I, cu titlu de daune morale.
Va fi respinsă în rest cererea de despăgubiri formulată în nume propriu de partea civilă, daunele materiale în întregime, iar daunele morale în parte.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată minoră, în sumă de 150 de lei (delegația nr. 383/2009), se va plăti din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza art. 191 al. 1 și 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească suma de 2.500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul va fi obligat să plătească suma de 600 de lei, cu același titlu".
În termen legal inculpații și, precum și părțile vătămate și au apelat sentința penală sus-menționată, invocând următoarele:
Apelantul - inculpatul critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond apreciat eronat probatoriul administrat în cauză (declarațiile părților vătămate (victima este minor, ) martorilor din lucrări - parte din aceștia nu au fost prezenți la momentul altercației, solicitând achitarea în baza dispozițiilor art. 10 lit. c Cod procedură penală.
În susținerea apelului inculpatul, prin avocat ales a depus acte în circumstanțiere, a solicitat administrarea probei cu un martor în circumstanțiere, probă ce a fost administrată.
Apelantul solicită reținerea circumstanțelor prevăzute la art. 10 lit. Cod procedură penală, respectiv "legitimei apărări" solicitând achitarea inculpatului .
Partea civilă și prin reprezentant și pentru partea vătămată a fost prezentă în instanță solicitând admiterea apelurilor formulate.
Instanța de apel a verificat întreg probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, al judecății în fond a cauzei, raportat la susținerile și probele administrate în apel d e inculpați la dispozițiile art. 371 alin. 1, 2 cod procedură penală, constatând următoarele:
Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i cod penal - reținându-se prin actul de sesizare că în seara zilei de 27 aprilie 2008, în loc public, cu un topor a aplicat o lovitură peste cap minorului cauzându-i o leziune ce a necesitat 23-25 de zile de îngrijiri medicale și i-a pus viața în pericol.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în seara zilei de 27 aprilie 2008, cu un corp contondent a aplicat mai multe lovituri părții vătămate, cauzându-i leziuni ce au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale.
În fața instanței de fond a fost administrat un amplu probatoriu, au fost audiați inculpații, părțile vătămate, au fost depuse memorii, audiați martori, probe ce au fost temeinic evaluate și apreciate în conformitate cu dispozițiile art. 63 Cod penal.
S-a reținut probator, în fapt:
La data de 27 aprilie 2008, prima zi de Paști, partea vătămată a consumat băuturi alcoolice într-un local din satul, iar seara, în jurul orei 1800, s-a îndreptat către casă, împreună cu partea vătămată.
Partea vătămată a abordat-o pe numita, astfel că între cei doi s-a iscat o dispută verbală, în urma căreia aceasta din urmă s-a desprins din grupul de femei cu care stătea de vorbă în drum și s-a retras în curte.
părții vătămate, care dorea să discute în continuare cu, au fost curmate de apariția inculpatului. Acesta, auzind, a ieșit din casă, a luat din curte o coromâslă (par din lemn care servește la transportul găleților de apă) și s-a îndreptat către partea vătămată, pe care a început să o lovească peste corp și brațe ( foto, 14-15). Violențele s-au consumat în drum, iar leziunile suferite de către partea vătămată, constând în echimoze și excoriații localizate în zona lombară, au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (certificat medico-legal nr.5513/OF/21.08.2008 eliberat de IML I, 103 dos. ).
După încetarea agresiunii, părțile vătămate și-au continuat deplasarea către casă, însă, la câteva zeci de metri, le-a ieșit în întâmpinare inculpatul, înarmat cu un topor. Partea vătămată s-a ferit de prima lovitură, iar când inculpatul a ridicat din nou toporul cu intenția de aol ovi în cap, partea vătămată s-a interpus între agresor și tatăl său, care continua să de ferească, astfel că toporul a izbit capul minorului. În stare de șoc, victima minoră s-a mai deplasat câțiva metri, prăbușindu-se lângă un gard. Membrii familiei au acordat victimei primele îngrijiri și au dat telefon la Serviciul de Urgențe, după care minorul, împreună cu tatăl său și alte persoane, a fost transportat cu o căruță condusă de martorul către, pentru a ieși în întâmpinarea ambulanței.
Situația de fapt rezultată probator a dovedit fără dubiu săvârșirea faptei de către cei 2 inculpați care a lovit violent părțile vătămate.
Susținerile inculpaților nu au fost confirmate de nici un mijloc de probă (nici "îndoiala" invocată de inculpatul că nu ar fi "lovit" nici "legitima apărare" invocată de inculpatul ).
Dispozițiile art. 43 Cod penal prevăd: "Dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau complexă este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior".
Ori, probatoriu administrat nu a conturat nici un moment existența vreunui atac material direct și imediat asupra sa, ori a soției ( ) dimpotrivă, reacția inculpatului a fost determinată de insistența fostului concubin al soției sale.
Dispozițiile art. 44 alin. 2 ind. 1 Cod penal prevăd: " Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.
Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
Se prezumă că este în legitimă apărare, și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.
Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul".
Din declarațiile martorilor și ale părților vătămate s- putut reține faptul că acesta ( ) a încercat doar să se apropie de fosta prietenă și concubină (soția inculpatului) și nu intrat cu forța în curtea locuinței - întreg incidentul consumându-se în fața porții inculpatului.
Atitudinea nejustificată, agresivă a inculpatuluinu s-a datorat"legitimei apărări" în fața vreunei forme amenințătoare generate de partea vătămată, încât nu s-a conturat nici un elemente al necesității de a exista sau înlătura vreun pericol iminent.
Susținerile apărării în favoarea inculpatului nu s-au confirmat probator astfel încât situația reținută de instanța de fond a fost temeinică și legală, inculpatul a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu un par, provocându-i leziuni căror vindecare a necesitat 2-3 zile (conform actului medical).
Față de aspectele invocate de inculpatul din declarațiile părților vătămate (chiar dacă are doar 9 ani - declarația fiind luată în condiții de legalitate și just coroborate cu celelalte declarații) - a fost reținute împrejurări reale confirmate prin strictă coroborate cu celelalte probe, acte medicale, declarațiile martorilor.
Inculpatul a refuzat, într-adevăr, să dea declarații, însă atitudinea sa procesuală nu fost (interpretată) reținută strict în defavoarea acestuia, ci a fost raportată la situația de fapt expusă în rechizitoriu și cea reținută prin administrarea probelor în cursul judecății.
Astfel, la instanța de fond inculpatul nu a prezentat o altă situație de fapt care să contrazică actul de sesizare și să poată fi verificată probator la instanța de apel, de asemenea, s- prevalat de dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală și nu a dat declarații, astfel încât criticile invocate în fața instanței de apel (coroborate prin prisma probelor administrate, în sensul că nu există probe certe că el ar fi săvârșit infracțiunea de tentativă de omor, nu s-au dovedit a fi fondate.
Martorii, OG, declară cert că au aflat de la minorul că a fost lovit de inculpatul și au precizat starea în care se afla minorul imediat ce a fost lovit, în timp ce îl transportau la spital cu căruța. Aceste declarații însă au fost coroborate și cu alte declarații de martori.
Nu au existat elemente de îndoială că inculpatul (aflat în conflict cu familia părții vătămate) ar fi acționat în sensul lovirii minorului pentru a-și sprijini vărul (inculpatul ) în momentul în care acesta se afla în conflict cu partea vătămată - tatăl minorului.
Nici un argument faptic susținut nu ar motiva atât inculpatul - care s- înarmat cu un topor și a venit spre cele două părți vătămate încercând să lovească majorul, însă toporul a lovit capul minorului. Chiar dacă intenția de a suprima viațanu a fost directă,însă elementele referitoare la corpul contondent pe care l-a folosit și s-a înarmat inculpatul, zona în care a fost aruncat și intensitatea cu care a lovit, cât și hotărârea anterioară luată - dovedesc o intenție clară de suprima viața, chiar indirect, chiar neurmărită sau nereprezentat clar în imaginea părții vătămate.
Fapta inculpatului, care, în data de 27 aprilie 2008, pe un drum din satul, comuna, județul I, a lovit cu toporul în cap pe partea vătămată, provocându-i astfel grave leziuni cerebrale care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 al. 1, art. 175 al. 1 lit. Cod penal.
Prin prisma tuturor argumentelor faptice expuse, rezultate clar probatoriu - de circumstanțiere reală a săvârșirii faptelor de către fiecare inculpat în parte - instanța constată nefondate motivele invocate și susținute de aceștia.
Față de situația de fapt reținută, ce demonstrat cert săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 - 175 alin. 1 lit. i Cod penal și de către inculpatul a infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, instanța a dispus în mod legal condamnarea acestora.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și scopurile urmărite prin art. 52 Cod penal: circumstanțele reale și personale, contextul conflictual, vârsta părților implicate, îndeosebi a victimei, care avea doar 9 ani la data agresiunii, urmările vătămătoare constatate de actele medico-legale, antecedența penală în cazul inculpatului ( 75 dos. ), lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră în cazul inculpatului.
Nici sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei sentința penală apelată nu este afectată de vicii pentru a fi desființată.
Partea vătămată și prin reprezentant pentru partea vătămată a formulat pretenții civile - daune morale, al căror legitimitate și temeinicie a fost apreciată în strictă concordanță cu soluționarea laturii penale.
Astfel, acțiunea violentă a inculpatului a produs părții civile traume severe atât fizice cât și psihice, ale căror consecințe sunt cu atât mai serioase cu cât suferințele provocate acesteia s-au produs la o vârstă atât de fragedă. Astfel, pe lângă durerea și șocul traumatic suferite în urma loviturii de topor primite în cap, minorul a trebuit să îndure proceduri medicale invazive (a se vedea descrierea acestora în corpul raportului de constatare medico-legală, 20 dos. ) și să suporte constrângerile fizico-psihice inerente tratamentului spitalicesc pe durata internării și apoi în convalescență. Apărarea a încercat să dovedească faptul că efectele traumatizante s-au stins, iar minorul nu prezintă sechele fizice ori morale (martorul, 40, 53). Aceste apărări sunt irelevante, de vreme ce daunele morale constituie dezdăunări tinzând să ofere o reparație pentru trecut și nu pentru temeri actuale.
Pretențiile părții civile constituie o reparație justă și echitabilă, necesară, dar și suficientă în raport cu suferințele care au însoțit agresarea sa de către inculpatul într-un loc public și în prezența propriului copil.
Prin prisma acestor argumente, partea vătămată apelantă nesusținând alte motive de critică în fapt sau în drept, pe latură penală ori civilă, apelul formulat de aceasta nu este fondat.
Constată nefondate apelurile formulate de inculpații și și de părțile vătămate în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b cod procedură penală acestea vor fi respinge ca nefondate.
Urmează a fi obligați apelanții - în parte - la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații și și de către părțile vătămate și - prin reprezentant legal, împotriva sentinței penale nr. 339/6.05.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă apelanții să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă de câte 100 lei fiecare (iar partea vătămată în solidar cu partea responsabil civilmente - reprezentant legal ).
Cu drept de recurs de la pronunțare și de la comunicare pentru partea vătămată - în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
06.01.2010
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Scriminți ElenaJudecători:Scriminți Elena, Anton Dan
