Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 24/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.24
Ședința publică din 05 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț
*
GREFIER - -A -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU și inculpatul împotriva sentinței panel nr.557/D din 08.11.2007, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul-inculpat - asistat de avocat ales, lipsă fiind intimații-părți civile, Spitalul M, Spitalul clinic de urgență nr.3 I și Serviciul de Ambulanță
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța a adus la cunoștință inculpatului faptul că are dreptul de a da declarație în fața instanței de apel; acesta, prin apărător, a arătat că nu înțelege să dea declarație în fața instanței de control judiciar, prevalându-se de dreptul la tăcere.
Nefiind cereri de formulat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului formulat de parchet, în sensul înlăturării art.76 lit.b și a art.74 lit.b, c Cod penal, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, față de faptul că în cauză sunt aplicabile prevederile art.76 al.2 Cod penal iar inculpatul nu a recunoscut fapta. În subsidiar, a solicitat înlăturarea pedepsei accesorii.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul-inculpat, a solicitat respingerea apelului declarat de parchet; a invocat declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și faptul că fiica inculpatului, minoră, a fost atacată de victimă.
În apelul formulat de inculpat, apărătorul a pus concluzii de admitere, motivând că, în rejudecare, nu s-a efectuat confruntarea recomandată de, iar martorii nu au fost reaudiați, astfel că în mod greșit s-a constatat că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii. A solicitat a se avea în vedere faptul că martorul și-a schimbat declarația. A apreciat că există dubii cu privire la persoana care a comis fapta, dubii ce profită inculpatului. A solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa în conformitate cu art.10 lit.c Cod pr.penală.
Procurorul, având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat; a susținut că vinovăția inculpatului a fost probată cu declarațiile martorilor audiați, respectiv, care au arătat căl-au văzutpe inculpat lovind victima. A invocat de asemenea actele medicale, respectiv raportul de expertiză efectuat în cauză.
Avocat, în replică, a susținut că apelul parchetului a fost întocmit prin copierea rechizitoriului, astfel încât nu corespunde situației actuale, având în vedere că între timp s-au administrat alte probe.
Apelantul-inculpat, în ultimul cuvânt, a susținut că este nevinovat. A arătat că "a sărit în apărarea fiicei și a cumnatului" său și a apreciat că este nedrept să fie pedepsit, atât timp cât a fost lovit și a fost nevoit să stea câteva lu8ni cu piciorul în ghips.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin Sp nr. 557/D din 8.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul - s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din art. 20.p raportat la art. 174-175 lit. i în Cod Penal art. 322.Cod Penal
În temeiul art. 334.C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 20.Cod Penal raportat la art. 174-175 lit. i în Cod Penal art. 20.Cod Penal raportat la art. 174-175 lit. i cu Cod Penal aplicarea art. 73 lit. b Cod Penal
A fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03.02.1962 în comuna Izvoru, județul B, cetățean român, studii școala profesională, agricultor, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în B,-.. 52, cu reședința în comuna Izvoru, CNP - pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174-175 lit. i cu Cod Penal aplicarea art. 73 lit. b Cp. art. 74 lit. a, b, c și Cod Penal art. 76 lit. b la Cod Penal pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b în Cod Penal condițiile ți pe durata art. 71 al. 2.Cod Penal
In temeiul art. 86 ind. 1.Cod Penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
In temeiul art. 86 ind. 2 Cp. s-a fixeat termen de încercare de 6 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
In temeiul art. 86 ind. 3.C.P.P. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
e) să se prezinte din trei în trei luni, în ziua de 20 din a treia lună, sau în ziua lucrătoare imediat următoare la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor
f) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și
întoarcerea
g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă
h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele
lui de existență.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la organul indicat la lit.
Conform art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4.Cod Penal
In temeiul art. 71 al. 5.Cod Penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
In temeiul art. 88 Cp. s-a dedus din pedeapsă reținerea de 24 h de la 02.02.2005.
In temeiul art. 14, 346 Cp.p., art. 998.civ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 1.853,92 lei reprezentând despăgubiri civile și 5000 lei daune morale către aceasta.
În temeiul art. 14, 346.C.P.P. art. 998.civ, art. 313 din Legea 95/1996:
1) s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal M și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia 196, 5 lei cheltuieli de spitalizare
2) s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanță B și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 247 lei reprezentând contravaloarea transportului cu ambulanța
3) s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență nr. 3 I și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 210 lei cheltuieli de spitalizare.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărători aleși.
Conform art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească statului 1500
lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta sentința instanța de fond a avut in vedere următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 08.11.2003 în fata discotecii din comuna Izvoru, județul Baa vut loc un conflict între un grup de persoane în care s-au aflat partea vătămată, numiții și, inculpatul și fratele acestuia, precum și alte persoane.
Mai întâi a fost lovit cu pumnii și picioarele de către și partea vătămată după care la locul conflictului, alertat de alte persoane, a sosit inculpatul. Acesta, împreună cu fratele său au ripostat și au lovit pe și, fiind loviți la rândul lor de aceste persoane, după care inculpatul a lovit partea vătămată mai întâi cu un Ť. după care cu picioarele, în special în zona capului.
În urma acestei agresiuni partea vătămată a suferit un traumatism cranio- cerebral și facial, hematoame intracerebrale, hematom subdural și edem cerebral difuz, în evoluția căruia au intervenit crize convulsive și hemipareză dreapta. Aceste leziuni au necesitata pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale și au fost de natură să pună în primejdie viața victimei.
În cauză partea vătămată s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor de 3.200 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale, precum și plata unei contribuții periodice lunare de 100 lei până la însănătoșire.
S-au constituit părți civile și Spitalul Municipal M cu suma de 393 lei, Serviciul de Ambulanță B cu suma de 494 lei, Spitalul Clinic de Urgență nr. 3 I cu suma de 420 lei pentru cheltuielile de spitalizare ale victimei, respectiv transport cu ambulanța.
În privința situației da fapt mai sus reținută tribunalul făcut următoarele precizări:
Varianta prezentată de inculpat, respectiv faptul că partea vătămată a încercat să-1 lovească cu picioarele iar în acel moment s-a dezechilibrat și a căzut a fost contrazisă de către declarațiile martorilor oculari și, neimplicați în conflict și care au văzut pe cei doi frați înarmați cu Ť. smulși de pe marginea drumului, de declarațiile părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor și, din care rezultă că partea vătămată a fost lovită de către inculpat cu un Ť. în cap. Este adevărat că martorul a fost și el implicat în conflict, așa cum rezultă din propria declarație, iar martorul este fratele victimei, situație în care depozițiile acestora ar putea fi suspectate de subiectivism, dar situația de fapt prezentată de aceștia este susținută de concluziile raportului de expertiză medico legală din care rezultă că leziunile victimei au fost produse prin loviri active cu un corp contondent, iar nu prin cădere așa cum susține inculpatul. Pentru aceste motive au fost înlăturate ca nesincere și declarațiile martorilor R și. Este de observat că există contradicții și între propriile declarații ale martorilor, date în faza de urmărire penală, la prima judecată și în rejudecare. În condițiile în care nu au fost relevate încălcări ale normelor de procedură cu ocazia luării primelor declarații, acestea au fost avute în vedere de către instanță, fiind situate în timp mai aproape de data conflictului și considerate că ar reflecta în cea mai mare măsură adevărul.
Pe de altă parte probatoriul administrat demonstrează implicarea în conflict a victimei, martorii oculari și declarând că inițial a fost lovit cu pumnii și picioarele de către și partea vătămată.
In timpul conflictului inculpatul a fost la rândul său agresat de către, suferind un politraumatism cu hematom temporal stâng și fractură maleolă, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 120-130 zile de îngrijiri medicale. Față de s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182.Cod Penal, apreciindu-se că acesta a acționat în condițiile art. 44 al. 1.Cod Penal, deoarece a vrut să împiedice atacul inculpatului asupra victimei.
La reținerea situației de fapt mai sus descrisă au fost avute în vedere declarațiile părții vătămate, declarații de martori, declarațiile inculpatului, raportul de expertiză medico-legală nr. S/6703/2004 al IML I, adresele CAS I și CAS B, acte medicale.
In drept, fapta inculpatului mai sus descrisă s-a constatat că constituie infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cp. raportat la art. 174-175 lit. i cu Cod Penal aplicarea art. 73 lit. b Cp prin schimbarea încadrării juridice reținute în actul de sesizare în sensul reținerii scuzei provocării prevăzute de art. 73 lit. b Cod Penal, deoarece inculpatul a acționat sub imperiul unei puternice emoții produse de agresarea fratelui său.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 20.Cod Penal raportat la art. 174-175 lit. i în Cod Penal art. 322.Cod Penal pentru motivul că probele administrate în cauză au identificat persoana care a agresat partea vătămată.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72.Cod Penal, faptul că inculpatul a avut o comportare bună în societate până la săvârșirea faptei, aplicând pedeapsa închisorii în cuantum sub minimul special.
Instanța a apreciat că împrejurările comiterii faptei nu indică o periculozitate crescută a inculpatului, fapta săvârșită de acesta necaracterizându-l, astfel că îndreptarea acestuia poate fi realizată și fără privarea de libertate, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în temeiul art. 86 ind. 1 Cp.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cp. în condițiile ți pe durata art. 71 al. 2 Cp.
In temeiul art. 86 ind. 2 Cp. a fixat termen de încercare de 6 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii
In temeiul art. 86 ind. 3.C.P.P. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte din trei în trei luni, în ziua de 20 din a treia lună, sau în ziua lucrătoare imediat următoare la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele
lui de existentă.
Conform art. 359.C.P.P. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4.
Cod PenalÎn temeiul art. 71 al. 5.Cod Penal va dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 88.Cod Penal a dedus din pedeapsă reținerea de 24 h de la 02.02.2005.
Referitor la latura civilă, s-a apreciat de către instanță că pretențiile materiale ale victimei au fost dovedite prin probele administrate în cauză însă inculpatul a fost obligat la un cuantum diminuat, față de reținerea scuzei provocării. Tot pentru motivul că victima a avut propria contribuție la producerea faptei instanța a acordat daune morale într-un cuantum mai mic decât cel solicitat iar la fel s-a procedat și cu privire la cheltuielile de spitalizare și transport cu ambulanța, inculpatul fiind obligat la plata a Jd in acestea.
În drept, s-a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 14, 346.C.P.P. art. 998.civ. art. 313 din legea 95/1996.
În privința contribuției periodice lunare, instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia pentru a nu crea o situație mai grea inculpatului în propriul apel. A observat astfel că prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la această contribuție și că în apelul formulat de partea vătămată nu a fost criticată sentința sub acest aspect, ci doar în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU și inculpatul fără a arăta în scris criticile aduse hotărârii atacate.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, prin motivele de apel expuse în scris la dosarul cauzei, invocă nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate sub următoarele aspecte:
Instanța în mod eronat a reținut prevederile art. 76 lit.b pen. privind reducerea pedepsei închisorii ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 76 al.2 pen. întrucât în cazul infracțiunilor de omor, legiuitorul a prevăzut în mod distinct reducerea pedepsei ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante.
De asemenea, instanța a reținut în mod eronat prevederile art. 74 lit.b și c pen. întrucât din probele administrate (declarațiile martorilor, raportul de expertiză medico-legal), rezultă că inculpatul a comis fapta prev. de art. 20 rap.la art. 174-175 lit.i pen. însă acesta a avut o atitudine constantă de negare a săvârșirii faptei, susținând că nu a lovit partea vătămată cu un par din lemn, și a încercat să denatureze adevărul, afirmând că partea vătămată a încercat să îl lovească, însă în acel moment, s-a dezechilibrat și a căzut, izbindu-se de asfalt (fl. 22 dosar instanță și fl. 36-44, 101 dosar urmărire penală).
Față de greșita reținere a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit.b și c pen. s-a considerat că modalitatea de executare a pedepsei "în condițiile suspendării sub supraveghere" prev. de art. 86/1 și urm. pen. este neoportună.
Oral în fața instanței de apel, inculpatul prin apărătorul ales, critică hotărârea primei instanțe, invocând nevinovăția sa, față de fapta pentru care este acuzat. Apelantul-inculpat arată că nu a lovit partea vătămată, leziunile suferite de aceasta, se datorează unei autoaccindentări prin cădere, consumată în momentul desfășurării conflictului ivit intre cele doua părți.
Curtea examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, constată că ambele apeluri declarate în cauză sunt fondate, insă nu sub aspectul tuturor motivelor invocate de procuror și de inculpat.
Se observa că instanța de fond, în urma analizei probelor administrate in cauza, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului si a stabilit o încadrare juridica corectă a faptei supuse judecății.
Prima instanță a apreciat corect temeinicia probelor in acuzare administrate in cauză, pronunțând legal si temeinic o soluție de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de tentativă de omor, ce a făcut obiectul acuzației penale in prezenta cauză, stabilind o pedeapsă corect individualizată, respectând exigențele art.72 Cp.
De asemenea, instanța de apel observă că în mod corect au fost reținută în favoarea inculpatului, circumstanțele atenuate legale și judiciare prev. de art.73 lit.b, 74 lit.a Cp, care au determinat coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
În ce privește modul de soluționare al laturii civile, Curtea constată că despăgubirile civile acordate în cauză părților civile, au fost determinate în mod corect de instanța de fond, reflectând prejudiciul cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului. În acest sens, s-a reținut just că răspunderea civilă delictuală impune în speță repararea integrală a prejudiciului cauzat din culpa inculpatului.
Criticile aduse de inculpat care vizează nevinovăția sa, nu sunt fondate.
In mod corect, prima instanță a înlăturat apărarea inculpatului care săvârșirea faptei, susținând că partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut, în momentul în care a încercat sa-l lovească pe acesta. Teza expusă de inculpat este contrazisă în principal de declarațiile martorilor și care au observat nemijlocit acțiunile de violență comise inculpat împotriva părții vătămate, care concordă cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, precum și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală care atestă că leziunile suferite de victimă s-au produs prin loviri active cu un corp contondent, iar nu prin cădere așa cum susține inculpatul.
Hotărârea primei instanțe este criticabilă în ceea ce privește reținerea dispozițiilor art.76 lit.b Cp, referitoare la efectul circumstanțelor atenuante.
Potrivit art. 76 al.2 Cp, în cazul infracțiunilor contra siguranței statului, al infracțiunilor contra și omenirii, al infracțiunii de omor, al infracțiunilor săvârșite cu intenție care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infracțiunilor prin care s-au produs consecințe deosebit de grave, dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.
Având în vedere natura faptei dedusă judecății, care constă într-o infracțiune de tentativă la omor calificat, o formă imperfectă a infracțiunii consumate, instanța de fond, în condițiile reținerii de circumstanțe atenuante, avea obligația să reducă pedeapsa aplicată, în conformitate cu dispozițiile art.76 al.2 Cp, iar nu potrivit art.76.lit b Cp.
Hotărârea apelată comportă critici sub aspectul greșitei rețineri circumstanțelor atenuate judiciare prev. de art. 74 lit. b,c Cp.
Situația de fapt ce rezultă din ansamblul probator, nu relevă împrejurarea că inculpatul a depus demersuri pentru a înlătura rezultatul infracțiunii săvârșite sau a repara rezultatul acesteia, și nici nu a manifestat o atitudine sinceră în cursul procesului penal.
Așa fiind, instanța de apel consideră că reținerea circumstanțelor atenuate judiciare prev. de art. 74 lit. b,c Cp în favoarea inculpatului nu se justifică, motiv pentru care, le va înlătura.
Hotărârea primei instanțe se impune a va fi modificată, și în ceea privește aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a-2-a și lit b Cp, în condițiile și pe durata art. 71 al 2 Cp.
Având în vedere că infracțiunea supusă judecății s-a comis în seara zilei de 8.11.2003, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 278/2006 care modifică conținutul art. 71 Cp, în condițiile în care în cauză s-a dispus o pedeapsă cu închisoarea, a cărei executare este suspendată, aplicarea unei pedepse accesorii inculpatului și suspendarea acesteia nu se justifică.
Ținând cont că la data săvârșirii faptei supuse judecății, dispozițiile art. 71 al.5 Cp nu existau, instanța de fond, avea obligația de a uza de prevederile art. 13 Cp referitor la legea penală mai favorabilă, urmând ca inculpatului să nu i se aplice și o pedeapsă accesorie alături de pedeapsa principală.
În ceea ce privește critica procurorului, referitoare inoportunitatea aplicării unei pedepse privative de libertate fără executarea efectivă de către inculpat a acesteia în regim de detenție, instanța de apel nu poate primi acest reproș.
Instanța de fond, în raport de circumstanțele comiterii faptei (inculpatul acționând în prezența unor acte de provocare generate de partea vătămată care i-a lovit fratele), de lipsa antecedentelor penale a inculpatului, a apreciat corect că periculozitatea acestuia este moderată, putându-se aplica în cauză o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, în condițiile art.86/1 Cp, constituind un avertisment pentru inculpat.
In considerarea celor expuse, Curtea va admite ambele apeluri și va desființa în parte soluția primei instanțe.
În rejudecare, instanța de apel va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 76 lit.b Cp și va reține dispozițiile art.76 al.2 Cp, ca efect al circumstanțelor atenuante.
Va înlătura circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit.b,c Cp.
De asemenea se va înlătura pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a-2-a și lit b Cp, în condițiile și pe durata art. 71 al 2 Cp, aplicată inculpatului.
Se vor înlătura și aplicarea dispozițiilor art.71 al.5 Cp.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Va constata că apelantul-inculpat a avut apărător ales.
Văzând și dispozițiile art. 192 al.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU și de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr.557/D din 8.11.2007, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr.- cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art.76 lit.b, 74 lit.b, c Cod penal, precum și cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art.71 al.2, 5 Cod penal.
Desființează sentința apelată sub aceste aspecte.
Retine cauza spre rejudecare, si in fond:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 76 lit.b Cp și reține dispozițiile art.76 al.2 Cp, ca efect al circumstanțelor atenuante.
Înlătură circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit.b,c Cp.
Înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a-2-a și lit b Cp, în condițiile și pe durata art. 71 al 2 Cp, aplicată inculpatului.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.71 al.5 Cp.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Constată că apelantul inculpat a avut apărător ales.
In baza art. 192 al.3 Cpp, cheltuielile judiciare din apel, rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelantul inculpat și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată in ședința publică din 5.02.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.sent..
Red.dec.apel -
Tehnored. - 3 ex.
8/11.02.2008
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Ștefan Nimineț
