Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 252
Ședința publică de la 04 2009
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 129 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nefiind formulate cereri ori excepții, s-a constatat apelul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat, pentru apelantul inculpat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și admiterea cererii de revizuire deoarece leziunile victimei nu s-au produs prin lovire ci prin cădere, sens în care se invocă existența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a cod proc. penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat deoarece împrejurarea pretins ca noua, respectiv autoaccidentarea victimei, a fost avută în vedere la judecarea fondului cauzei.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, solictă admiterea apelului și reaudierea martorilor cauzei.
Dezbaterile fiind închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr. 129 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în baza art. 403 al. 3.C.P.P. s-a respins cererea de revizuire, formulată de revizuentul condamnat, fiul lui și C, născut la data de 5.10.1971 în - O, judetul O, domiciliat în comuna, jud. O, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Sigurantă C, ca inadmisibilă.
In baza art. 192 al. 2 C.P.P.a fost obligat revizuentul condamnat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olta înaintat acestei instanțe, spre competentă soluționare, conform art. 399 alin. ultim C.P.P. cererea de revizuire formulată de revizuientul, deținut în C, împotriva sentinței penale nr. 108/5 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- împreună cu concluziile de respingere ca inadmisibilă, conform art. 403.C.P.P. a acesteia.
Din conținutul acestora a rezultat că petentul revizuient a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. c p, în sarcina acestuia reținându-se că în după amiaza zilei de 19.09.2006 a avut un conflict cu mama sa și pe fondul consumului de alcool i-a aplicat mai multe lovituri cu un ciomag, cu pumnii și picioarele, provocându-i leziuni ce au determinat decesul acesteia.
Tribunalul Olt prin sentința penală nr. 108/5 iunie 2007 pronunțată în dosarul penal nr. 163/104/200, l-a condamnat pe revizuient la o pedeapsă principală de 16 ani închisoare în detenție, dispunând și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pe Cod Penal o durată de 4 ani.
In baza art. 350.C.P.P. instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88.Cod Penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv începând cu data de 20.09.2006.
Totodată s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel și recurs inculpatul, care însă prin decizia penală nr. 157/31.08.2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, și respectiv decizia penală nr. 4944/23.10.2007 pronunțată de ICCJ în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate.
Prin cererea de revizuire formulată, petentul revizuient a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 108/5.06.200 7 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, fără a arăta în fapt motivele pe care se întemeiază.
Pe parcursul cercetării judecătorești revizuientul a depus la dosar înscrisul intitulat memoriu, prin care a înțeles să-și motiveze cererea de revizuire și din conținutul căruia rezultă că înțelege să invoce nevinovăția sa cu privire la decesul mamei sale "totul fiind un accident în care aceasta a căzut de pe o de coceni, pe care o făcuse în acea zi".
S-a susținut, de asemenea, că la stabilirea situației de fapt nu s-a avut în vedere alcoolemia mamei sale iar declarațiile date în faza de urmărire penală nu au fost scrise de el, fiind consemnate întocmai cum a solicitat anchetatorul.
Revizuientul a solicitat admiterea cererii de revizuire și "reanchetarea dosarului" pentru a dovedi că spune adevărul, dorind " să fie testat cu aparatul poligraf".
Analizând actele și lucrările dosarului precum și motivele invocate de revizuient astfel cum se regăsesc în cuprinsul cererii, în raport de dispozițiile art. 394 instanța C.P.P. a constatat că, potrivit art. 397.C.P.P. cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța, ce a judecat cauza în primă instanță, în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și mijloacelor de probă în dovedirea acesteia.
Și aceasta întrucât, după introducerea cererii de revizuire la procuror, conform art. 399.Cod Penal acesta are posibilitatea efectuării unor cercetări de verificare a temeiniciei cererii de revizuire.
Se constată așadar că procedura revizuirii ca și cale extraordinară de atac, presupune sesizarea procurorului care are posibilitatea efectuării unor acte de cercetare în scopul verificării temeiniciei motivelor invocate de revizuient, ceea ce înseamnă că motivele de revizuire se indică prin cererea formulată și adresată procurorului, neexistând posibilitatea invocării acestora direct la instanța de judecată, care verifică admisibilitatea în principiu a cererii și în raport cu concluziile procurorului fundamentate pe cercetările efectuate.
Pe de altă parte, din economia dispozițiilor art. 393 și 394.C.P.P.a rezultat caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Din aceleași dispoziții a rezultat că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393.C.P.P. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394.C.P.P. singurele acte care ar provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă în raport de dispozițiile procesuale menționate și în raport cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitate procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale a impus concluzia inadmisibilității controlului judiciar, cu consecința respingerii cererii, în situația exprimării de către partea interesată a simplei nemulțumiri cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere sau a afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei acesteia.
In cauză, revizuientul solicitat revizuirea unei hotărâri ce îndeplinește condițiile prev. de art. 393 C.P.P. cu referire la faptul că aceasta conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenței faptei și a vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, însă fără a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prev. în art. 394.C.P.P. susținerile revizuientului potrivit cărora este nevinovat, că nu a fost luată în seamă alcoolemia victimei la stabilirea situației de fapt ori că aspectele declarate la organul de urmărire penală cu ocazia audierii sale nu corespunde adevărului, neavând corespondent în dispozițiile anterior precizate.
În raport cu susținerile revizuientului,instanța a constatat că motivele invocate nu se regăsesc printre cele prevăzute expres și limitativ de dispoziția legală mai sus citată - ele constituind motive de apel, cum de altfel au și fost invocate de condamnat, cu ocazia exercitării căilor ordinare de atac.
În acest sens s-a pronunțat instanța supremă prin sentința penală nr. 5060/9.09.2005 în considerentele căreia a statuat că: " în temeiul art. 403 alin. 1 și 3.C.P.P. pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, instanța ascultând concluziile procurorului și ale părților, examinează între altele dacă cererea de revizuire se sprijină pe unul dintre motivele prevăzute în art. 394.C.P.P.; dacă motivele invocate în cererea de revizuire nu sunt prevăzute de această dispoziție legală, cererea necuprinzând condiția menționată, se va respinge ca inadmisibilă".
De altfel și prin decizia nr. LX(60)/2005 în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit în mod obligatoriu că: " cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394.C.P.P. este inadmisibilă".
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termen condamnatul criticând sentința pentru netemeinicie, oral prin apărător susținând existența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a cod proc. penală, în sensul că ar exista împrejurări noi care ar atesta că leziunile victimei s-ar fi produs prin cădere.
Apelul este nefondat și va fi respin cu următoarea motivare:
Așa cum a reținut și instanța de fond condamnatul apelant a formulat o cerere de revizire a hotărârii sale fără să indice vreunul din motivele strict arătate de art. 394 cod proc. penală, iar pe parcustul judecării cererii de revizuire a invocat împrejurări noi, care și ele nu se regăseau printre cazurile de revizire expres și limitativ arătate în textul menționat.
În conseciță instanța de fond în mod legal a respins cerea condamnatului ca inadmisibilă.
Deși la judecarea apelului condamnatul a invocat ca motiv de apel și de admitere a cererii de revizuire o împrejurare nouă care nu a fost invocată la fond, respectiv existența unor acte care să ateste că victima a căpătat leziunile prin cădere și nu prin lovire activă, împrejurare care formal ar putea constitui cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. cod proc. penală, Curtea constată că acest caz de revizuire nu este susținut de nici o probă sau indiciu, asfel că examinând apelul și în rapor de dispozițiile art. 371 cod proc. penală, acesta v-a fi respins ca nefondat în baza art. 379 alin. 1 lit. a cod proc. penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 129 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă apelantul la 220 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu apărător oficiu Baroul Dolj, care va fi avansat din fondurile MJ prin Curtea de APEL CRAIOVA.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 4 2009.
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.DF.
dact. 2 ex.IB/12.05.2010
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Doru Filimon
