Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 26/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
118/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 26
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelantul-inculpat împotriva Sentinței penale nr. 523 din data de 11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-inculpat aflat în stare de arest, și asistat de apărător din oficiu cu delegație depusă la dosar, lipsind intimata-parte-vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel:
Apărătorul din oficiu pentru apelantul-inculpat solicită admiterea apelului în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod de Procedură penală, desființarea Sentinței penale nr. 523 din data de 11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, iar pe fond solicită redozarea pedepsei aplicată inculpatului, considerând că este prea severă raportat la circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, a avut o atitudine cooperantă și de asemenea partea-vătămată nu s-a constituit parte-civilă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat, considerând că pedeapsa stabilită de către instanță a fost corect individualizată, fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege, motiv pentru care Tribunalul Bucureștia reținut atât faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră dar și starea de recidivă postcondamnatorie fiind condamnat anterior la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru același gen de fapte, manifestând astfel perseverență infracțională.
Pentru aceste motive solicită respingerea apelului, menținerea stării de arest a inculpatului cu deducerea prevenției la zi.
Apelantul-inculpat arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.523 din 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în baza art. 174 alin 1 Cod penal, combinat cu art. 175 lit.h Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul zis, la 20 (douăzeci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
În baza art. 197 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a mai fost condamnat același inculpat la 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 (douăzeci) de ani închisoare.
S-a menținut liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 198 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 876 din 15.05.2007 a Judecătoriei Giurgiu.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a acestuia de la 12.04.2009, la zi.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a, b, e Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut, în fapt, următoarea situație:
La data de 11.04.2009, inculpatul după ce consumase alcool, știind că vecina sa este singură acasă, a mers la aceasta cu intenția de a întreține raporturi sexuale.
Inculpatul frecventa des familia victimei, cu care se afla în relații de rudenie mai îndepărtate.
Victima era în vârstă, se deplasa greu, era aproape oarbă și avea nevoie de ajutor.
După ce au stat puțin de vorbă, l-a rugat pe inculpat să o ajute să meargă afară pentru necesități fiziologice.
Inculpatul a ajutat-o să iasă din camera în care victima locuia, apoi a condus-o într-o altă încăpere, a îmbrâncit-o, a trântit-o la pământ, a lovit-o cu pumnii în zona feței și a corpului apoi a întreținut raporturi sexuale cu aceasta.
Realizând pericolul faptei comise, de teamă că ar putea fi denunțat, inculpatul a strâns victima cu mâinile de gât apoi a ștrangulat-o cu baticul de pe cap până când a decedat, după care i-a acoperit corpul cu și a părăsit locuința.
După comiterea faptelor inculpatul a mers la martora căreia i-a spus că merge la poliție să anunțe că a găsit o moartă în casă, care s-a spânzurat, apoi la preotul satului, căruia i-a spus că a murit lui, a cerut șfeșnicul și steagul și a întrebat dacă trage clopotul.
După ce a dus la locuința victimei cele două obiecte, șfeșnicul și steagul, a mers în locul unde se jucau nepoții acesteia, - și, le-a spus că a murit, i-a condus acasă, le-a spus să o caute, indicându-le și camera în care fusese violată și ucisă.
Apoi, inculpatul s-a deplasat cu minorii la rude pentru a anunța evenimentul și a înștiința pe tatăl lor care se afla în municipiul
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza ansamblului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile acestuia, care au fost constante, declarațiile martorilor audiații în cauză și raportul de constatare medico-legală nr. 79/A/12.04.2009 întocmit de Serviciul de Medicină legală
Deși victima nu a mai putut formula plângere pentru infracțiunea de viol, în cauză principiul disponibilității în procesul penal este înlocuit cu principiul oficialității, statul fiind chemat să apere interesul victimelor atunci când acestea nu îl pot promova.
Inculpatul, după comiterea infracțiunii de viol a acționat cu intenție pentru suprimarea vieții victimei, în scopul de a ascunde săvârșirea faptei.
Prin modul în care a acționat, respectiv prin presare cu mâinile în zona cervicală, apoi strangulare cu basmaua, inculpatul a prevăzut și a acceptat rezultatul faptelor sale, respectiv decesul victimei.
Faptele comise de inculpat sunt fapte contra vieții și privitoare la viața sexuală, fapte de o gravitate deosebită, pentru care instanța de fond a aplicat acestuia pedeapsa cu închisoarea orientată spre maximul prevăzut de lege, cu reținerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit.a Cod penal.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, prima instanță a avut în vedere - totuși - atitudinea inculpatului care a recunoscut și regretat faptele pe tot parcursul procesului penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând - în esență - redozarea pedepsei aplicate, pe care o apreciază ca fiind prea severă.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de apărătorul din oficiu al inculpatului, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, ținând seama deopotrivă și de apărările formulate de inculpat, cu prilejul judecării în fond a cauzei, împotriva acuzațiilor ce i-au fost aduse prin actul de sesizare a instanței, Curtea constată că apelul acestuia este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanța de fond a administrat, nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, toate probele necesare aflării adevărului și a stabilit, în mod corect, pe baza unei analize judicioase a acestor probe, precum și a celor administrate în cursul urmăririi penale, situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului în săvârșirea acestora.
Astfel, reevaluând ansamblul probelor administrate în cauză, întocmai ca și instanța de fond, Curtea constată că este în afara oricărui dubiu că n după-amiaza zilei de 11.04.2009, la domiciliul victimei, de 77 ani, din comuna, județ G, inculpatul, prin exercitarea de violențe, a întreținut raporturi sexuale cu aceasta, iar pentru a nu fi denunțat, a ucis-o prin sugrumare cu mâinile și ștrangulare cu baticul, pe care victima îl purta pe cap.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că victima locuia în același imobil cu fiul său și familia acestuia. Din cauza vârstei înaintate (77 ani) și a unor afecțiuni ale stării de sănătate, victima se deplasa cu mare greutate, era aproape oarbă și pentru a se deplasa și hrăni era ajutată de ceilalți membrii de familie.
Inculpatul, în vârstă de 22 de ani, locuia în apropiere, frecventa des familia victimei, fiind chiar rude îndepărtate.
În a doua parte a zilei 11 aprilie 2009, aflat în stare de ebrietate, inculpatul a ajuns la locuința victimei și, astfel cum declară inculpatul, ajunși în holul de la intrarea în locuință, a luat hotărârea să întrețină cu aceasta raporturi sexuale. A condus victima într-o altă cameră, care nu era mobilată, a îmbrâncit-o și trântit-o la pământ, după care, din camera în care dormea victima, a luat o plapumă pe care a pus-o sub aceasta. întru-cât victima plângea și pronunța numele de (fiul acesteia decedat anterior), inculpatul a lovit-o cu pumnii în zona feței și corpului, după care a întreținut raporturi sexuale cu aceasta. Pentru că victima începuse să-și revină și pentru a nu fi denunțat, inculpatul a strâns-o puternic cu mâinile de gât, după care, cu baticul pe care victima îl avea pe cap, a strangulat-o puternic până ce aceasta a decedat.
Cu, inculpatul i-a acoperit parțial corpul victimei, după care a părăsit locuința acesteia.
Inițial, inculpatul s-a deplasat la domiciliul martorei, ocazie cu care i-a relatat acesteia "că merge la poliție să anunțe că a găsit o moartă în casă care s-a spânzurat" (declarația martorei fil.57- ), după care, s-a deplasat la domiciliul martorului - - preot paroh în comună, căruia i-a relatat că a murit " lui " și că "trebuie să ducă la domiciliul acesteia sfeșnicul și steagul".
Ulterior, inculpatul s-a deplasat la un loc de joacă, unde știa că se poate afla unul dintre nepoții victimei și, găsindu-l, a avut puterea de a-l anunța că bunica sa este decedată, l-a condus la domiciliu și chiar i-a indicat acestuia locul unde se află victima. Mai mult, inculpatul a depus diligențe, pentru a anunța despre deces și pe alte rude ale victimei.
Probele certe de vinovăție care reflectă această situație de fapt sunt declarațiile inculpatului, care - într-adevăr - au fost constante, declarațiile martorilor audiații în cauză și raportul de constatare medico-legală nr. 79/A/12.04.2009 întocmit de Serviciul de Medicină legală
În raport cu această situație de fapt, Curtea constată ca fiind corectă și încadrarea juridică dată de prima instanță celor două fapte concurente săvârșite de inculpat în legătură omorul calificat comis pentru a ascunde săvârșirea faptei de viol.
De altfel, în apel, inculpatul nu contestă comiterea infracțiunilor.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru fiecare din cele două infracțiuni concurente reținute în sarcina sa, Curtea constată că acestea au fost în mod just individualizate, la stabilirea întinderii acestora dându-se eficiență deplină tuturor criteriilor legale prevăzute în art.72 din Codul penal.
Curtea apreciază că, deși faptele sunt de o cruzime deosebită, iar inculpatul a dat dovadă de lipsa oricărui sentiment, prin atitudinea avută, totuși, fără a reține circumstanțe atenuante, prima instanță a luat în considerare recunoașterea și regretul manifestate în timpul procesului, astfel că nu a aplicat acestuia pedepse maxime, stabilind cuantumul la nivelul mediului prevăzut de lege, pentru fiecare faptă în parte.
În consecință, Curtea apreciază că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în urma contopirii celor două pedepse stabilite pentru infracțiunile săvârșite de acesta în concurs real și în stare de recidivă (art.37 lit.a Cod Penal) corespunde tuturor criteriilor legale de individualizare judiciară și este în măsură să asigure realizarea scopului său punitiv, dar și educativ-preventiv, astfel cum prevede art.52 Cod penal.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de desființare a sentinței atacate, care este legală și temeinică, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
Constatând că temeiurile reținute la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, Curtea va menține starea de arest a inculpatului și va computa prevenția acestuia, la zi.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală, referitor la cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.523 din data de 11.12.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce prevenția acestuia de la 12.04.2009, la zi.
Obligă apelantul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei - onorariul avocatului din oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea
