Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 31/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 622/2/2010
207/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 31
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Liliana Bădescu
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de recurentuții-inculpați, și împotriva Încheierii de ședință din data de 15.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentuții-inculpați, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales, și, personal, în stare de arest și asistați de apărător din oficiu cu delegație la dosar, personal, în stare de arest asistat de apărător ales.
Se prezintă interpret de limbă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat arată că înțelege să-și retragă recursul formulat în cauză.
Apărătorul din oficiu solicită să se ia act de manifestarea de voință a recurentului-inculpat de retragere a recursului având în vedere că recursul a fost soluționat.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea încheierii Tribunalului București, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate având în vedere că inculpatul nu recunoaște fapta săvârșită iar la dosarul cauzei nu există probe suficiente și certe din care să rezulte vinovăția sa.
Apărătorul solicită a se avea în vedere că inculpatul este de 14 ani în România, se ocupă cu afaceri, are un restaurant și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, cu garanția că se va prezenta de câte ori va fi nevoie în fața instanței.
Apărătorul ales pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 15.01.2010 pronunțată de Tribunalul București având în vedere că inculpatul este de 15 ani în România, are rezidență până în anul 2010, neexistând pericolul ca acesta să părăsească teritoriul României, întrucât interesul său este să se clarifice situația.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, revocarea măsuri arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Apărătorul ales pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului București și judecarea inculpatului în stare de libertate având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu mai subzistă și nu există indicii sau probe noi care să justifice menținerea stării de arest.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit în România, și își ia angajamentul că se va prezenta de fiecare dată în fața instanței și nu se va sustrage de la urmărirea penală.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de recurenții-inculpați ca nefondate, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, considerând că în mod corect Tribunalul Bucureștia apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod de Procedură penală în ceea ce privește probele și indiciile temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care sunt cercetați, respectiv constituirea unui grup criminal organizat și trafic de imigranți. În acest sens solicită a se avea în vedere înregistrările audio-video din mediul ambiental, declarațiile celorlalți învinuiți din cauză, declarațiile martorilor precum și recunoașterile din planșele foto efectuate în cauză.
De asemenea în cauză mai sunt de efectuat o serie de acte de urmărire penală.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 148 lit. f Cod de Procedură penală solicită a se avea în vedere natura și gravitatea faptei, precum și modalitatea concretă în care au acționat, respectiv într-un grup criminal organizat în care fiecare inculpat avea câte un rol bine determinat. De asemenea să se aibă în vedere perioada lungă de timp în care se reține că au acționat februarie-septembrie 2009, numărul mare de persoane traficate și sumele de bani pe care inculpații le-au obținut în acest scop.
Față de toate aceste elemente consideră că inculpații prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, impunându-se în continuare menținerea stării de arest.
Recurentul-inculpat arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
Recurentul-inculpat arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
Recurentul-inculpat de asemenea arată că este de acord cu apărătorul ales. Solicită judecarea în stare de libertate având în vedre că are un copil minor în întreținere.
CURTEA
Prin încheierea Constată că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 15.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, formulată de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - și s-a dispus, în baza art.155 Cod penal, prelungirea duratei arestării preventive inculpaților, și pe o perioadă de 30 zile, de la 21.01.2010 și până la 19.02.2010.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, având în vedere natura infracțiunilor reținute a fi săvârșite de inculpat, modalitatea concretă de comitere a acestora și gradul lor de pericol social ridicat.
Inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se că în perioada februarie 2009 - septembrie 2009, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, au inițiat, constituit, aderat și sprijinit un grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni grave, respectiv trafic cu migranți, și drept urmare, au executat acte materiale de preluare, îndrumare și călăuzire a mai multor cetățeni turci, de etnie kurdă, intrați legal pe teritoriul României, în scopul trecerii acestora în mod fraudulos peste frontiera de stat a României cu Ungaria, organizând diferite transporturi în acest sens.
Potrivit art.155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere în acest sens natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, precum și persoana inculpaților, existând temerea că, puși în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de astăzi, recurentul-inculpat, personal, a declarat că își retrage recursul.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat revocarea măsurii arestării preventive întrucât la dosar nu există probe suficiente și certe din care să rezulte vinovăția sa.
Deasemenea, a mai susținut că se află în România de 14 ani și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Inculpatul a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, susținând că nu există pericolul ca prin punerea sa în libertate să părăsească teritoriul României, având statut de rezidențiat până în anul 2010.
În schimb inculpatul a susținut, prin apărătorul său, că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și nu există probe noi care să justifice prelungirea acestei măsuri.
În cazul în care va pus în libertate, inculpatul a învederat instanței de recurs că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat de către organele judiciare și că nu se va sustrage urmăririi penale.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicarea dispozițiilor art. 155 Cod procedură penală prin prelungirea arestării preventive a inculpaților, și pe o perioadă de 30 de zile.
În primul rând, critica apărătorului inculpatului, în sensul că la dosar nu sunt probe suficiente și certe cu privire la faptele prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, nu a fost însoțită de argumente juridice care să ducă la constatarea acestei situații.
Curtea, deasemenea, constată că nu sunt îndeplinite prevederile art. 159 alin. 10 rap. la art. 1403alin. 7 pentru a se dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea sa în libertate.
Neîntemeiată este și cererea apărătorului inculpatului de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive față de dispozițiile mai sus arătate pentru următoarele considerente:
Pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică în raport de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 5 paragraful 1 lit. c și paragraful 3 din CEDO, persistă și în prezent, cum în mod corect a fost analizat de către instanța de fond.
Împrejurarea că inculpatul are drept de rezidență în România nu constituie un motiv ca urmărirea penală să se desfășurarea cu acesta în stare de libertate, în condițiile în care privarea sa de libertate este necesară în vederea desfășurării în bune condiții a urmăririi penale, astfel cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală.
Deasemenea, nefondată este și critica apărării inculpatului în condițiile în care nu se argumentează de ce nu mai subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii, respectiv cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Prelungirea măsurii arestării preventive implică așa cum s-a arătat și de către procuror:
-adierea celorlalte persoane identificare ca fiind legături ale grupării infracționale,
-identificarea și audierea tuturor martorilor care au cunoștință despre infracțiunile săvârșite de grupul infracțional organizat.
-identificarea și audierea transportatorilor migranților în vederea stabilirii gradului lor de implicare și a participației penale la comiterea infracțiunii de trafic de migranți.
În aceste condiții, privarea de libertate a inculpaților este necesară în scopul aflării adevărului de către organele de urmărire penală sub toate aspectele invocate.
Așa fiind, constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică prin prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și, fiind incidente dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, în ceea ce privește recursurile declarate.
În conformitate cu art. 3854rap. la art. 369 Cod procedură penală, Curtea va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 15.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri.
Obligă pe inculpații și la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpații și la câte200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul de interpret de limba, constând în contravaloarea a 3 ore prestate în instanță se vor suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
./09.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu, Liliana Bădescu
