Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 28
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpații și și de către părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 358/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de omor calificat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant în stare de arest preventiv, asistat de avocat apărător ales, inculpatul apelant asistat de av. și părțile vătămate apelante și .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Av. depune la dosar un memoriu formulat în scris de inculpatul și un act în circumstanțiere, respectiv o caracterizare. Precizează că numele martorului propus în circumstanțierea inculpatului este - și că martorul este prezent la acest termen de judecată. De asemenea arată că inculpatul dorește să fie audiat de instanța de apel.
Av. depune la dosar acte în circumstanțierea inculpatului și arată că nu se opune la audierea inculpatului .
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune la audierea inculpatului .
După ce instanța aduce la cunoștință inculpatului disp. art. 70 al.2 Cod procedură penală, acesta precizează că dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Instanța procedează la audierea inculpatului și a martorului -, declarațiile acestora fiind consemnate în procese verbale separate atașate la dosarul cauzei.
Părțile civile și arată că ar dori să adreseze întrebări inculpatului .
fiind inculpatul arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
e fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.-
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Părțile civile și arată că au declarat apel deoarece sunt nemulțumiți de faptul că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea mică, în timp ce singurul lor copil este mort.
Av. arată că, prima instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de 18 (optsprezece) ani închisoare si, respectiv, 7 (șapte) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a si b Cod pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat (art. 174, 175 lit. i Cod pen.) asupra victimei și l -a obligat sa plătească 15.000 de lei părților civile și și cu titlu de daune morale către partea civilă. Inculpatul a mai fost obligat la plata de despăgubiri către Serviciul de Ambulanta Județean V (295,20 de lei) si către Spitalul Clinic de Urgenta "Prof. Dr. " I (146,67 de lei) precum si la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile si (400 de lei) si către stat (1.000 de lei).
Hotărârea primei instanțe este supusă casării, deoarece este nemotivată.
Tribunalul Vaslui nu a realizat o activitate efectiva de judecata prin care sa rezolve fondul cauzei. Aceasta noțiune nu trebuie privita intr-un sens restrictiv. Intr-o cauza penala, rezolvarea fondului determina nu numai obligația instanței de a pronunța o soluție ci, in primul rând, obligația de a înfăptui legal procedura judiciara care conduce in mod necesar la adoptarea unei soluții, altfel, cercetarea judecătoreasca ar fi inutila.
In speța, prima instanța a preluat ad litteram situația de fapt expusa in rechizitoriu, fără a face o analiza temeinica a probelor administrate - la urmărirea penala dar si la cercetarea judecătoreasca - si fără a-si forma astfel propria convingere in raport de fapta dedusa judecații precum si de învinuirea adusa inculpatului.
In aceste condiții este evident ca in cuprinsul hotărârii regăsim actele si voința procurorului care a dispus trimiterea in judecata, lucru inadmisibil din moment ce motivarea sentinței este atributul exclusiv al instanței care trebuie sa procedeze conform propriei percepții si propriei convingeri.
Dispozițiile art. 356 alin. 1 lit. c Cod proc. pen. impun ca hotărârea sa cuprindă, printre altele, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cat si a celor care au fost înlăturate, motivarea soluției cu privire la latura civila a cauzei, precum si analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția data in cauza.
De aceea, instanța trebuia sa retina o situație de fapt proprie, așa cum rezulta din analiza întregului material probator si nu sa copieze cuvânt cu cuvânt rechizitoriul procurorului.
Prin hotărârea apelata, prima instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de 18 (optsprezece) ani închisoare si, respectiv, 7 (șapte) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a si b Cod pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat (art. 174, 175 lit. i Cod pen.) asupra victimei.
In latura civila, același inculpat a fost obligat sa plătească 15.000 de lei pârtilor civile si cu titlu de despăgubiri civile si 100.000 de lei daune morale către partea civila.
Inculpatul a mai fost obligat la plata de despăgubiri către Serviciul de Ambulanta Județean V (295,20 de lei) si către Spitalul Clinic de Urgenta "Prof. Dr. " I (146,67 de lei) precum si la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile si (400 de lei) si către stat (1.000 de lei).
Sentința primei instanțe este nelegala, fiind lovita de nulitate, intrucat este nemotivata.
In loc sa procedeze intr-o asemenea maniera, proprie activității de judecata, in privința probelor instanța de fond retine in trei rânduri ca infracțiunea există, a fost săvârșita de inculpat, recunoscuta si regretata de către acesta, dovedita cu declarațiile martorilor:, -, -, -, etc. " (pag, 5 din sentința).
In afara acestei trimiteri generale nu exista nici o referire la conținutul mărturiilor, in condițiile in care martorii au dat multiple declarații (urmărire penala, in instanței) iar unele dintre acestea sunt contradictorii.
Instanța de fond a înlăturat " acele declarații nuanțate date de martori in timpul cercetării judecătorești si care sunt in contradicție cu declarațiile date in timpul urmăririi penale, pentru ca nu se coroborează cu celelalte probe administrate in cauza
Nici in aceasta situație nu sunt identificate "declarațiile nuanțate" si "in contradicție", nu se arata cui aparțin aceste depoziții, nu se precizează in ce constau nuanțele, contradicțiile si care sunt elementele pe baza cărora s-au făcut aceste diferențe, in sfârșit care sunt declarațiile reținute si cele înlăturate din materialul probator
Tribunalul Vaslui nu a răspuns in nici un fel apărărilor
inculpatului. Acestea vizau încadrarea juridica a faptei, vinovăția inculpatului, circumstanțele reale si personale, analiza probelor administrate.
In considerentele sentinței nu este determinata, cuantificata pedeapsa principala. Acest aspect prezintă o importanta deosebita întrucât pedeapsa este rezultatul, consecința individualizării judiciare făcuta de instanța pe baza criteriilor prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod pen. printre care persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala.
Pe de alta parte, individualizarea judiciara, cuantificata prin considerente, reprezintă unica modalitate de a permite un control asupra identității pedepsei dispusa prin minuta in momentul deliberării.
Exista contradicții in motivarea sentinței si in privința circumstanțelor atenuante.
Cu titlu de exemplu arătă că, pe de o parte instanța retine ca inculpatul a recunoscut fapta si a regretat-o, prezentându-se singur la organele de politie - pag. 2; infracțiunea a fost recunoscuta si regretata de către acesta - pag. 5, pentru ca ulterior, fără nici o alta motivație, sa aprecieze ca nu se impune a se acorda inculpaților beneficiul circumstanțelor atenuante facultative, prevăzute de art. 74 Cod pen. - pag. 6.
Toate aceste aspecte conduc la concluzia ca hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, aceasta nu reprezintă consecința unei activități efective de judecata iar fondul cauzei nu a fost rezolvat de instanța; sentința trebuie desființată si pronunțata o noua hotărâre conform art. 379 alin. 2 lit. a Cod proc. pen.
Soluția dispusa este rezultatul reținerii greșite a situații de fapt.
Concret, in privința loviturii ce a cauzat decesul instanța a reținut ca inculpatul l-a apucat de haine pe si l-a scos forțat din mașina. In acest moment, inculpatul i-a aplicat o lovitura de pumn victimei in, acesta cazând in partea lateral-spate a mașinii. Aici inculpatul a început sa lovească victima mai întâi cu pumnii, apoi cu picioarele, toate loviturile fiind aplicate in zona capului, după care a sărit de mai multe ori cu picioarele pe capul victimei, aceasta rămânând la pamant inconștienta.
Pe aceasta situație de fapt Tribunalul Vasluia apreciat ca infracțiunea exista, a fost săvârșita de inculpat, recunoscuta si regretata de către acesta, dovedita cu declarațiile martorilor:, -, -, -, etc.
Este mai mult decât evident ca prima instanța a atribuit, ca de altfel si parchetul, o relevanta deosebita declarației inculpatului - prin care acesta arata ca din lovitura sa de pumn a căzut victima la pământ - transformând-o astfel intr-o " a probelor", atribut desuet, perimat si nerecunoscut in actuala legislație.
Declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai in măsura in care sunt coroborate cu fapte si împrejurări ce rezulta din ansamblul probelor administrate - art. 69 Cod pen.
Cum prima instanța nu a analizat critic materialul probator, in cele ce urmează vom examina probele pentru a determina persoana responsabila de aplicarea loviturii in urma căreia victima a căzut la pământ cu in sus.
Sub acest aspect deosebit de relevanta este declarația martorului ocular care la nici o zi de la săvârșirea faptei declara:"Am văzut cum la portiera dreapta a venit, a deschis portiera, si fără sa spună nimic i-a aplicat o lovitura cu pumnul in zona capului lui, i-a mai aplicat si a doua lovitura la câteva secunde tot in zona capului, apoi l-a agățat de haine si l-a tras jos din mașina - din cauza loviturii primite mai ca nu se mai putea tine pe picioare si l-a tras după el pana in spatele autoturismului meu fără sa-l mai lovească si când i-a dat drumul a căzut pe spate cu in sus si cu capul spre șanțul șoselei" - fila 37 dosar urm. pen.
In declarația data in procurorului la data de 27.10.2008 (fila 33, 34) martorul arata ca victima a căzut tot ca urmare a loviturilor aplicate de, deși inițial i-a tras un pumn, prin portiera întredeschisa, in zona fetei.
In instanței, poziția martorului se schimba radical de aceasta chestiune, fără nici o explicație insa; evident, in contextul unor declarații contradictorii pe anumite aspecte, relevanta este cea data cel mai aproape de data faptei, când memoria celui în cauă este proaspătă.
Exista insa si alți martori care îl indica pe ca fiind autorul loviturilor directe in urma cărora victima a căzut si s-a lovit la cap.
Mai mult, la ultimul termen de judecata, martorul a precizat ca lovitura in urma căreia a căzut victima a fost aplicata de inculpatul in zona gatului, a bărbiei - ori se știe ca o lovitura cu pumnul, bine plasată in aceasta zona sensibila, poate face knockout chiar si un boxer experimentat.
In privința martorilor care îl indica pe ca autor al loviturii aplicate victimei si in urma căreia aceasta a căzut, declarațiile acestora trebuiesc privite cu reticenta întrucât sunt rude apropiate cu inculpatul (spre exemplu, martorii ) sau prieteni ai victimei.
Pe de alta parte, chiar daca a declarat ca el l-a lovit cu pumnul pe in si apoi acesta a căzut, mărturia sa nu poate fi reținuta in lipsa altor probe certe, concludente.
Poziția sa poate fi explicata prin starea de ebrietate in care se afla la momentul conflictului, ce a condus la alterarea memoriei si la reprezentarea eronata a propriilor fapte; de asemenea, conștientizarea gravitații faptei de omor i-a indus inculpatului un sentiment de autoinvinovatire excesiva pe fondul căreia acesta a preluat asupra sa toate actele ilicite astfel cum sunt ele prezentate de parchet si si-a asumat întreaga răspundere pentru tot ce i s-a întâmplat victimei.
Semne de întrebare ridica insa refuzul inculpatului de a da declarații in instanței si de a lamuri unele aspecte, mai ales in condițiile in care nu se considera vinovat nici măcar de aplicarea vreunei simple loviri victimei.
de cele expuse apreciem ca din materialul probator administrat in cauza nu rezulta cu certitudine ca inculpatul este autorul actelor de violenta ce au determinat căderea victimei si producerea leziunilor cranio-cerebrale ce au condus in final la decesul acesteia; de aceea, prin efectul admiterii apelului, solicitam achitarea acestui inculpat in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod proc. pen.
Fapta pentru care a fost condamnat inculpatul a primit o încadrare juridica greșita atât prin actul de sesizare cat si prin sentința apelata.
Instanța de judecata nu a indicat in nici un fel care sunt elementele pe baza cărora si-a creat convingerea ca inculpatul a acționat cu intenția de a-1 omori pe.
Întrucât expunerea sentinței este o copie fidela a rechizitoriului ne vom referi la temeiurile avute in vedere de procuror atunci când prin ordonanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (183 Cod pen.) in infracțiunea de omor calificat (art. 174- 175 lit. i Cod pen.).
Aceasta decizie a procurorului a fost motivata prin faptul ca "inculpatul a acționat cu intenția de a omori victima", convingerea sa fiind fundamentata prin prisma a doua elemente:
1) inculpatul a afirmat ca il omoară pe si ca "plătește" el;
2) intenția de a omori victima reiese si din modalitatea aplicării loviturilor, inculpatul sărind de mai multe ori pe capul victimei cu picioarele, cu intenția de a-i zdrobi capul, după ce a lovit-o in prealabil cu pumnii si picioarele.
In primul rând trebuie observat ca aceste "afirmații criminale" au fost făcute după încetarea oricărui act de violenta asupra victimei. Înaintea conflictului- in discoteca, deși provocat, in timpul altercației de la mașina - deși tulburat de jignirile aduse in continuare de victima - in timpul aplicării loviturilor inculpatul nu a afirmat in nici un moment ca vrea sa-1 omoare pe; s-a oprit singur din actele de violenta, fără intervenția nici unei persoane, s-a îndepărtat de aceasta si de locul agresiunii, dorind sa-si caute prietena, sași ia haina si sa plece acasă; de altfel, aceasta situație de fapt este reținuta chiar si prin actul de sesizare al instanței: - inculpatul s-a îndepărtat, îndreptându-se către poarta discotecii, afirmând ca vrea sa se intoarca si sa continue sa bata victima. învinuitul i-a spus atunci sa-l lase in, ca-l omoară, dar inculpatul a spus "il omor si plătesc eu. Cu toate acestea, inculpatul nu s-a mai întors la victima. Aceste afirmații, făcute in contextul situației tensionate create, au reprezentat mai degrabă un răspuns la întrebările retorice ale celor din jur.
Mai trebuie avut in vedere si faptul ca inculpatul se afla sub influenta băuturilor alcoolice, astfel ca judecata sa si capacitatea de a discerne asupra celor afirmate era viciata de aburii alcoolului; conduita sa anterioara, lipsita de orice incidente agresive, fizice sau verbale, conturează un profil nonviolent, chiar si in limbaj.
De aceea, aceste simple afirmații, făcute după încetarea din proprie inițiativa a conflictului si in contextul arătat nu pot forma convingerea asupra intenției reale de a omori.
Intenția de a omori a mai fost stabilita si din modalitatea aplicării loviturilor - inculpatul sărind de mai multe ori pe capul victimei cu picioarele, cu intenția de a-i zdrobi capul; prin urmare, dintre toate loviturile si modul de aplicare a acestora asupra victimei sunt reținute doar săriturile pe cap ca înscriindu-se, sub aspectul laturii subiective, in intenția criminala a inculpatului.
In primul rând, trebuie stabilit daca aceste acte de violenta sunt reale, daca sunt confirmate de probe; in acest sens, trebuie observat ca doar câteva persoane din cercul victimei (rude, prieteni) fac astfel de susțineri, insa datorita poziției in care se aflau (poarta discotecii) de locul conflictului (partea dreapta spate a mașinii) nu puteau observa ce se întâmpla in acel loc, zona fiind slab iluminata. Mai mult, singurele persoane care aveau un câmp vizual direct sunt inculpatul si martorul (șoferul mașinii), ori aceștia au confirmat ca a lovit victima dar nu au văzut sa sără cu picioarele pe capul acesteia când era căzuta la pământ Tot in sensul celor arătate anterior, in instanței martorul precizează înca o data ca nu a văzut ca inculpatul sa fi făcut alte gesturi decât cele pe care le-a arătat,față de vătămat atât timp cat victima se afla la pământ.
In finalul aceleiași declarații, martorul mai face următoarea precizare deosebit de relevanta: "Nu știu ce ar fi putut sa vadă cei prezenți deoarece locul nu era chiar așa de bine luminat, erau lumini dar nu se vedea foarte bine iar conflictul a avut loc in spatele mașinii. Era imposibil ca cei aflați acolo in mașinii mele sa vadă ce se întâmplă in spatele mașinii. "
Si in rechizitoriu se retine ca martorul era cel mai aproape de locul conflictului si tocmai de aceea declarațiile sale sunt cele relevante sub acest aspect, in detrimentul celorlalte depoziții.
Chiar daca ar fi reale, nu "săriturile inculpatului pe capul victimei" au condus la decesul acesteia, ci impactul capului cu solul in urma căzăturii.
Raportul de necropsie nr. - al Ias tabilit ca moartea victimei s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute, consecutiva unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrala, hemoragie subarahnoidiana.
Potrivit aceluiași act medical, leziunile ce au condus la deces s-au produs prin lovire activa cu mijloace contondente, urmata de cădere.
Altfel spus, decesul nu a survenit ca urmare a loviturilor directe aplicate asupra victimei - când se afla in picioare sau căzuta la pământ - ci in urma căderii la sol, prin pierderea echilibrului, consecința a loviturii primite când se afla in picioare.
Concluzia medicului legist se coroborează si cu declarația martorului ocular
De asemenea, martorii audiați au arătat ca victima a căzut cu in sus iar solul era format din pământ /nisip amestecat cu pietre, mai exact "drum pietruit" după cum arata martorii si; de aceea, o data in plus este pertinenta ipoteza in care leziunea ce a condus la deces a fost produsa, nu datorita loviturilor directe aplicate, ci in urma căderii si lovirii capului de suprafața tare, posibil denivelata/colțuroasa a drumului pietruit.
Ori acest mecanism al aplicării loviturilor, urmata de căderea victimei cu rezultatul final al decesului, este propriu infracțiunii prevăzute de art. 183 Cod penal, întrucât nu lovitura directa a fost cea fatala, aceasta?cauzând doar dezechilibrarea victimei si căderea; aceasta ultima acțiune a cauzat leziunile cranio-cerebrale soldate cu moartea victimei.
De aceea, pentru faptele prezentate in actul de sesizare, reținute întocmai si de instanța, consideram ca încadrarea juridica corecta este cea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte si nu de omor calificat, sens in care solicitam a se dispune schimbarea de încadrare juridica.
Instanța de fond a greșit atunci când nu a reținut starea de provocare in favoarea inculpatului. S-a apreciat ca din conduita victimei nu a rezultat ca aceasta l-ar fi provocat pe inculpat in așa măsura, încât sa-i pricinuiască o stare puternica de tulburare ori o agresiune așa de puternica încât sa justifice o asemenea circumstanța.
Din nou, instanța de fond expune doar concluzii, fără a prezenta date concrete privind conduita victimei si a inculpatului in diferite intervale de timp, astfel cum rezulta din probatorii; evident ca modalitatea expeditiva de soluționare a cererii si a situației expuse de inculpat a făcut imposibila constatarea ca dispozițiile art. 73 lit. Cod pen. au corespondent in modul de derulare a evenimentelor dintre cele doua parți.
Rezulta din probele administrate ca anterior dar si in momentul aplicării loviturilor inculpatul se afla intr-o stare puternica de tulburare, era surescitat, nu se putea controla, iar aceasta stare avea drept cauza acțiunile ilicite ale victimei din seara respectiva dar si din urma cu câteva luni, atunci cand împreuna cu alți doi prieteni l-au bătut cu bâtele pe inculpat in locuinței sale din satul.
Chiar instanța retine ca in cursul lunii martie 2008, victima si doi prieteni ai săi, l-au bătut pe pe drum, in timp ce se întorcea acasă, din cauza unei fete, prietena atât cu inculpatul cat si cu victima.
i-a trimis in repetate rânduri lui mesaje jignitoare dar si de amenințare; acestea din urma nu erau simple glume ci amenințări serioase pentru ca victima îl acuza ca i-a luat prietena.
Evident ca toate aceste lucruri au fost de natura ca in timp sa-i creeze inculpatului un sentiment de frustrare si o tulburare puternica, emoții insa înăbușite si refulate o data cu trecerea vremii, dar care in seara de 25.10.2008 au fost reînviate si amplificate de atitudinea jignitoare a victimei, in prezenta logodnicei inculpatului dar si a celorlalte persoane din discoteca care-1 cunoșteau.
Important este ca, deși umilit, nu a cedat de la bun început provocărilor lui - deși acesta îl înghiontea, se împingea in el pe ringul de, l-a stropit cu berea pe care o arunca in sus dintr-o sticla - ci s-a adresat agentului de paza, punandu- 1 in tema de conduita anterioara a victimei si manifestându-si temerea ca aceasta vrea scandal cu orice preț.
In sfârșit, jignirile aduse mamei si bunicii, când cei doi se aflau la mașina, au fost de natura sa-l înfurie pe inculpat intr-o măsura in care si-a pierdut controlul, context in care au urmat loviturile aplicate victimei. Sub acest aspect, inculpatul a arătat in instanței ca in ciuda celor întâmplate anterior el nu ura victima si nu nutrea vreun sentiment de răzbunare de aceasta - nu exista nici un motiv, indiciu sau proba sa nu fie crezut. Când a lovit victima avea sentimentul unei jigniri profunde deoarece victima îl înjurase de mama. Arata inculpatul ca daca victima nu l-ar fi înjurat de mama nu ar fi lovit-o; starea de tulburare profunda, generata de aceste înjurături este explicabila, in condițiile in care părinții inculpatului sunt divorțați iar el a fost crescut doar de mama si bunica materna, singurele persoane de care se atașase si care însemnau foarte mult pentru el.
De aceea, in condițiile in care se va menține dispoziția de condamnare a inculpatului, solicită reținerea circumstanței atenuante legale a provocării (art. 73 lit. b Cod pen.) in favoarea sa, având drept consecința coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Pedeapsa de 18 ani închisoare aplicata inculpatului este exagerata chiar si pentru infracțiunea prevăzuta de art. 175 lit. i Cod pen. de împrejurările comiterii faptei, atitudinea si conduita procesuala a inculpatului, lipsa antecedentelor penale.
In condițiile in care nu exista nici o cauza de agravare a răspunderii penale este inexplicabila si nejustificata nereținerea circumstanțelor atenuante si necoroborarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
In primul rând, circumstanța provocării trebuie sa producă efectele prevăzute de art. 76 alin. 1 lit. a Cod pen.
Exista insa si alte împrejurări, unele reținute de instanța insa fără a le acorda efectul cuvenit, care reprezintă tot atâtea circumstanțe atenuante de acest inculpat:conduita buna a inculpatului inainte de săvârșirea faptei, concretizata prin lipsa antecedentelor penale - art. 74 lit. a Cod penal: atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii - imediat după ce a fost înștiințat de decesul lui s-a prezentat de îndata si din proprie inițiativa in organelor de ancheta, punându-se la dispoziția acestora; a colaborat atât cu organele de urmărire penala cat si cu instanța de judecata, acceptând sa dea declarații in cauza, deși știa foarte bine ca ceea ce declara poate fi folosit împotriva sa; a adoptat pe parcursul întregului proces o atitudine sincera, aceasta fiind reținuta si prin actul de sesizare ala instanței si prin sentința - art. 74 lit. c Cod pen;vârsta inculpatului - la data săvârșirii faptei acesta de abia împlinise vârsta de 21 de ani; experiența de viata este minima iar lipsa tatălui si-a pus amprenta asupra sa, acesta simțind nevoia de a-si proteja mama si nesuportând sa-i fie aduse injurii murdare; inculpatul isi câștiga singur existenta, lucrând de mai multa vreme la o firma de construcții din capitala; nu in ultimul rând, conștientizarea faptei sale si mai ales a rezultatului, pe care nu l-a dorit, dar si regretul profund pentru cele întâmplate.
Instanța a reținut in considerente ca inculpatul a recunoscut fapta si a regretat-o, prezentandu-se singur la organele de politie (pag. 2) insa a refuzat sa acorde eficienta juridica acestor circumstanțe. De aceea, solicită reținerea tuturor împrejurărilor la care am făcut referire, calificarea acestora ca si circumstanțe atenuante si reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Si soluționarea laturii civile este greșita, deoarece instanța deși a considerat că suma solicitată cu titlu de despăgubiri civile pentru mamă este exagerată,a acordat în întregime.
Av. arată că apelul declarat de inculpatul vizează faptul că instanța de fond nu a apreciat în concret probele administrate, din care rezultă că inculpatul scos victima din mașină, dar nu a lovit Martorul a arătat că i-a cerut inculpatului să nu se bată lângă mașină, ceea ace a și făcut, iar acțiunea de îndepărtare a victimei de lângă autoturism nu constituie un act de violență. pentru aceste motive solicită achitarea inculpatului.
În subsidiar, dacă instanța va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al.1 Cod penal, solicită redozarea pedepsei aplicate, având în vedere că pedeapsa de 3 luni a fost aplicată doar pentru faptul că a intervenit decesul victimei. În latură civilă, apreciază că este prea mare cuantumul despăgubirilor acordate.
În ceea ce privește apelul declarat de părțile civile, apreciază că acestea nu sunt în măsură să aprecieze gradul de implicare a celor doi inculpați, atâta timp cât pe cale de anchetă s-a stabilit o anume situați de fapt, motiv pentru care solicită respingerea apelurilor.
În ce privește apelul declarat de inculpatului, precizează că acesta l-a sunat pe inculpatul și l-a amenințat că dacă nu va face anumite lucruri și nu i va aduce un telefon mobil, îl va incrimina în fața instanței. Nu pot fi primite susținerile inculpatului, față de probele administrate care dovedesc că inculpatul doar a scos victima din mașină, după care a plecat în spatele mașinii și că inculpatul este cel care a lovit victima. Solicită înlăturarea declarațiilor date de martorul e, care sunt contradictorii, deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Partea vătămată arată că inculpatul a amenințat pe toți din sat, chiar și în ziua înmormântării a transmis diverse amenințări, inculpatul nu ar fi lovit dacă nu l-ar fi instigat.
Partea vătămată arată că ar vrea să i spună inculpatul, de ce i-a omorât unicul său copil.
Av. arată că apelul părților civile este admisibil. În ceea ce privește apelul inculpatului, pune concluzii de admitere doar față de motivele de nelegalitate invocate în motivele formulate în scris, chiar dacă astăzi nu au fost susținute și de respingere pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că în ceea ce privește apelul părților civile, majorarea pedepsei aplicată inculpatului nu este posibilă față de încadrarea juridică dată faptei și având în vedere că pe bază de anchetă s-a stabilit că inculpatul este cel vinovat desăvârșirea infracțiunii de omor calificat.
În apelul declarat de inculpatul, pune concluzii de respingere, în baza disp. art. 379 pct. 1 Cod procedură penală, apreciind că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a pedepsei.
În apelul inculpatului pune concluzii de admitere în sensul reținerii disp. art. 74 lit. a și 76 Cod procedură penală, având în vedere că deși instanța de fond a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, că a avut o conduită procesuală bună nu a dat eficiență acestor circumstanțe. față de celelalte motive de apel invocate de inc., pune concluzii de respingere. Susținerile privind nemotivarea hotărârii nu pot fi primite, deoarece nu există "o rețetă a motivării " și, de obicei apărarea, parchetul și instanța au păreri diferite. Cu privire la probele administrate, apărarea are păreri contradictorii, Astfel pe de o parte arată că martorii care au confirmat agresiunea inculpatului, sunt părtinitori, iar pe de altă parte se folosește de declarațiile acelorași martori la momentul la care arată că victima l-a șicanat pe inculpat la discotecă. Martorul a avut o revenire la instanță asupra declarației inițiale, însă noile precizări nu sunt contradictorii, acesta a precizat și în cursul urmăririi penale că inculpatul a locit victima când aceasta se afla în mașină, dar că nu a mai lovit ulterior. Loviturile aplicate victimei în mașină nu puteau fi atât de intense încât să provoace moartea.Față de ansamblul probator administrat, versiunea corectă este cea realizată pe bază de anchetă. Cu privire la reținerea scuzei provocării, pune concluzii de respingere, deoarece chiar dacă s-au făcut referiri la faptul că victima l-ar fi șicanat pe inculpat în discotecă, acesta nu a acționat imediat ci a urmărit victima afară - acesta fiind un element care denotă stăpânirea de sine a inculpatului. De altfel, dacă inculpatul invocă starea de provocare înseamnă că recunoaște că ele este cel care a lovit victima. din discotecă a negat că inculpatul i-ar fi cerut ajutorul, a spus doar că inculpatul venit la el și i- spus că este din alt sat nu că i-ar fi frică de cineva.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită ca instanța să aprecieze și să facă dreptate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate, dar că nu se face vinovat de moartea victimei.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Tribunalul Vaslui prin sentința penală nr. 358/19 octombrie 2009 respins cererile inculpatului - și părților civile și de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații - și -.
S-a dispus condamnarea inculpatului - la pedeapsa de 18 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a,b" Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 1275 lit. "i" Cod penal.
S-a constatat că fapta pentru care inculpatul - a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 196/08.05.2009 a Judecătoriei Huși este concurentă cu fapta din prezenta cauză.
În baza art. 36 alin. 1, 33 lit. "a", 34 lit. "b" Cod penal s-au contopit pedepsele arătate mai sus în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a,b" Cod penal.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 64 lit. "a,b" și art. 71 alin. 2 Cod penal.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului - și s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive de la 27 octombrie 2009 la zi.
anulat formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 196/2009 a Judecătoriei Huși, dispunându-se emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii arătate mai sus.
Inculpatul - a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal.
aplicat inculpatului dispozițiile art. 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea acestei pedepse iar în baza art. 82 Cod penal s-a fixat taxa de încercare de 2 ani și 3 luni.
S-a atras atenția inculpatului - asupra prev. art. 83 Cod penal privind revocarea.
Pe durata suspendării condiționate a exercitării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
Au fost admise cererile părților civile Serviciul de Ambulanță I și Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dar. " I și inculpatul - a fost obligat la plata sumelor de 295,20 lei și respectiv 146,67 lei, actualizate la data executării, conform art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG72/2006.
Au fost admise în parte acțiunile părților civile și.
Inculpatul - a fost obligat plata de despăgubiri civile în cuantum de 15.000 lei către părțile civile și.
Inculpatul - a fost obligat la plata sumei de 100.000 lei daune morale către partea civilă iar inculpatul - la plata sumei de 50.000 lei daune morale către aceeași parte civilă.
S-a respins cererea părților civile și de obligare a inculpatului - la plata de despăgubiri materiale.
Martorii - și au fost scutiți de la plata amenzilor judiciare în cuantum de câte 500 lei aplicate prin încheierea din 22.07.2009.
Inculpatul - a fost obligat să achite 400 lei cheltuieli judiciare către părțile civile și și 1.000 lei către stat.
Inculpatul - a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr. 713/P/2008 întocmit la data de 10 februarie 2009 și înregistrat la această instanță la data de 11 februarie 2009 sub nr- au fost trimiși în judecată inculpatul - în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. i Cod penal și inculpatul - în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal.
S-a reținut prin actul de sesizare al instanței că în noaptea de 25/26 octombrie 2008, în jurul orelor 24,00, după ce inculpatul - a aplicat o lovitură de pumn victimei, inculpatul - a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele victimei, cauzându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia.
Inculpatul - a înțeles să dea declarație în instanță arătând că în timp ce se afla pe ringul de victima a început să-l provoace în sensul că a început să-l ghiontească, în condițiile în care între ei fusese un conflict anterior, ocazie cu care el a fost cel bătut de victimă, că din unde se afla la muncă, victima îi trimitea mesaje de amenințare.
Nu a înțeles să formuleze plângere împotriva victimei nici pentru loviri și nici pentru amenințare.
Când victima a încercat să plece de la discotecă, a ajuns-o din urmă și în timp ce se afla în mașină pentru că aceasta continua să-l jignească a lovit-o cu pumnul prin geamul de la portiera dreaptă ce era deschis. Ulterior, când victima a coborât din mașină i-a mai aplicat o lovitură în zona feței, astfel că aceasta a căzut jos, după care i-a mai aplicat 3 lovituri cu piciorul în zona capului.
Inculpatul - a sosit și el la locul unde se afla victima, căruia în discotecă inculpatul - îi adusese la cunoștință de discuția dintre el și victimă.
Inculpatul - a recunoscut fapta și a regretat-o, prezentându-se singur la organele de poliție.
Inculpatul - nu a înțeles să dea declarație în fața instanței, prevalându-se de dreptul la tăcere, cu precizarea că își menține declarațiile date în timpul urmăririi penale.
Din oficiu cât și la solicitarea inculpaților și a părților civile, au fost audiați martorii:, -, -, -, -, -, și -.
S-au depus la dosar de către părțile civile și xerocopii de pe biletele de călătorie auto, xerocopie după contractul individual de muncă a victimei, chitanța nr. 63/27.2008 privind ajutorul de înmormântare, referat de anchetă socială întocmit de Protecția și Asistența Socială din cadrul Primăriei comunei, bilete de ieșire din spital.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Inculpatul - și inculpatul locuiesc în satul, com. Banului, jud. V, iar victima locuia în satul G, com., jud.
Întrucât în comuna Banului nu se organizează discotecă, tinerii de aici merg la discoteca ce se organizează săptămânal în comuna.
Conform declarației inculpatului -, în cursul lunii martie 2008, victima și doi prieteni ai săi, l-au bătut pe drum, în timp ce se întorcea acasă, crede el datorită unei fete, care a fost prietenă atât cu victima cât și cu inculpatul. Nu a făcut plângere penală la poliție pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, astfel încât aceste aspecte nu au fost verificate.
În seara zilei de 25.10.2008, victima a plecat la discoteca organizată în comuna împreună cu prietenii săi, - și, cu mașina acestuia din urmă, însă acesta nu a rămas la discotecă ci s-a întors acasă. Au ajuns în jurul orelor 21,30 și, pentru că discoteca se deschidea la orele 22,00, au mers într-un bar din apropiere unde a consumat un suc, iar prietenul său o bere.
Când s-a deschis discoteca, cei doi au intrat și au început să se distreze.
Acolo s-au întâlnit cu inculpatul -, care venise cu prietenii săi, precum și cu inculpatul -, care venise singur.
Inculpatul a consumat două beri și, conform spuselor sale, "era în curaj". Și-a amintit de conflictul anterior avut cu victima și s-a hotărât să-1 bată.
Și-a exprimat această intenție și față de agentul de pază al discotecii, martorul -, care i-a spus să se liniștească și să nu facă scandal.
Inculpatul a continuat, însă, să fie agitat, intrând și tot ieșind din discotecă.
Despre intenția inculpatului a aflat și victima, care s-a hotărât să plece, temându-se să nu fie bătut.
În jurul orelor 24,00, victima 1-a rugat pe martorul - să-1 ducă cu mașina acasă, întrucât "niște băieți vor să-1 bată", însă nu i-a spus martorului cine anume vrea să-1 bată.
Victima i-a spus și prietenului său cu care venise la discotecă, -, că vrea să plece acasă, pentru că nu vrea să fie bătut și 1-a întrebat da merge și el. Martorul i-a spus că vrea să mai rămână, iar 1- rugat să-1 însoțească până la mașină, întrucât găsise pe cineva care să-1 ducă acasă.
Astfel, victima a ieșit din discotecă, fiind urmată îndeaproape de - și -, și s-a îndreptat către mașina lui -, un Volswagen Golf, parcată pe partea dreaptă cum ieși pe poarta discotecii.
Inculpatul - 1-a văzut pe părăsind discoteca și a ieșit după el hotărât să-1 bată și să se răzbune.
Împreună cu inculpatul a ieșit și inculpatul.
Când s-au apropiat de mașină, martorul - a deschis-o din telecomandă, iar victima s-a urcat pe locul din dreapta față. In acel moment au ajuns lângă mașină și inculpatul - și inculpatul -.
Inculpatul - a prins de portiera mașinii, împiedicând victima să o închidă, iar inculpatul i-a tras un pumn în față prin portiera întredeschisă, solicitându-i victimei să coboare.
Pentru că victima a refuzat, inculpatul - i-a tras un pumn în față, tot prin portiera întredeschisă și i-a solicitat încă o dată să coboare, însă victima nu voia.
Întrucât s-a temut să nu-i fie lovită mașina, martorul - i-a spus inculpatului - să nu se bată în mașină, să nu i-o strice spunându-i că are și el mașină ca a lui și ar trebui să înțeleagă situația.
Atunci, inculpatul - l-a apucat de haine pe și 1-a scos forțat din mașină. In acest moment, inculpatul - i- aplicat o lovitură de pumn victimei în față, aceasta căzând în partea lateral-spate a mașinii.
Aici, inculpatul - a început să lovească victima mai întâi cu pumnii, apoi cu picioarele, toate loviturile fiind aplicate în zona capului, după care a sărit de mai multe ori cu picioarele pe capul victimei, aceasta rămânând la pământ inconștientă.
Tinerii din discotecă au ieșit și ei afară, imediat după începerea conflictului,însă s-au temut să intervină și să-1 oprească pe inculpat.
După ce a sărit pe capul victimei, inculpatul - s-a depărtat, îndreptându-se către poarta discotecii, afirmând că vrea să se întoarcă și să continue să bată victima. Inculpatul - i-a spus atunci să-1 lase în, că-l omoară, dar inculpatul a spus "îl omor și plătesc eu!".
Cu toate acestea, inculpatul nu s-a mai întors la victimă, fiind oprit de tinerii din fața discotecii.
Inculpatul - a plecat de acolo împreună cu inculpatul -, cu mașina acestuia, după ce a văzut că prietenul victimei sună la 112".
De victima s-au apropiat mai multe persoane care l-au mutat, ca să nu stea în de sânge până la venirea ambulanței.
Victima a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " I, unde a decedat.
Conform raportului de necropsie medico-legală nr. 5992/11.11.2008 întocmit de I, moartea numitului a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală, hemoragie subarahnoidiană, fractură de piramidă nazală.
și morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu mijloace contondente, urmată de cădere. Intre leziunile cranio-cerebrale și deces există legătură directă de cauzalitate.
Decesul datează din 26.10.2008.
Fapta inculpatului de a aplica victimei lovituri cu pumnii și picioarele cauzându-i leziunile descrise anterior, care au condus către deces, faptă comisă în loc public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. "i" Cod penal.
Fapta inculpatului - de a aplica o lovitură de pumn victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal.
Instanța va respinge solicitarea apărătorului inculpatului - de a dispune achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, motivat de faptul că, infracțiunea există, a fost săvârșită de inculpat, recunoscută și regretată de către acesta, dovedită cu declarațiile martorilor:, -, -, -, etc.
Instanța apreciază că nu pot fi reținute în favoarea inculpatului - dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal, vizând acordarea circumstanțelor atenuante, întrucât din conduita victimei nu a rezultat că aceasta l-ar fi provocat pe inculpat în așa măsură, încât să-i pricinuiască o stare puternică de tulburare ori o agresiune așa de puternică, încât să justifice o asemenea circumstanță.
Așa fiind, instanța va respinge și această cerere formulată de inculpatul - prin apărător.
Va fi respinsă și cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei privind pe inculpatul - din infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i Cod penal în infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. Cod penal nefiind dovedit că acest inculpat a ucis victima din motive josnice, respectiv din răzbunare, ci pe fondul unei ambiții exacerbate, a conflictului preexistent între el și victimă, precum și a discuțiilor reciproce de amenințare din discotecă.
Nu rezultă din probele administrate că agresivitatea cu care inculpatul - a acționat s-a datorat unei dorințe de răzbunare.
Părțile civile prin apărător au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul - a fost trimis în judecată din infracțiunea prev. de art. 180 alin. 1 cod penal în infracțiunea de complicitate la infracțiunea de omor calificat.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că între cei doi inculpați ar fi existat o înțelegere prealabilă privind înlesnirea sau ajutarea cu intenție a inculpatului - de către inculpatul -.
Nu există dovezi că inculpatul - ar fi avut reprezentarea acțiunii pe care o va comite inculpatul - și a urmărilor ei, precum și a împrejurării că actul de complicitate a contribuit la săvârșirea faptei.
Intenția inculpatului implică o anumită legătură subiectivă între acesta și autor. Această legătură se poate manifesta printr-o înțelegere expresă sau tacită, prealabilă sau concomitenta.
Ori în cauză, nu există probe în acest sens.
Va fi respinsă și cererea părților civile și prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei față de inculpatul - din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. i Cod penal în infracțiunea prev. de art. 174, 176 lit. a Cod penal, deoarece omorul este săvârșit prin cruzime atunci când făptuitorul a conceput și executat fapta folosind metode cauzatoare de suferințe prelungite și de maximă intensitate ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față.
Instanța va respinge cererea inculpatul - formulată prin apărător și prin care s-a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. rap la art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât din declarațiile martorilor -, -, rezultă că cel care a lovit victima în timp ce se afla în mașină, pe scaunul din fața dreaptă și cel care a tras victima jos din mașină a fost inculpatul -.
Vor fi înlăturate acele declarații nuanțate date de martori în timpul cercetării judecătorești și care sunt în contradicție cu declarațiile date în timpul urmăririi penale, pentru că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Dacă inculpatul - nu ar fi lovit victima în mașină și nu ar fi tras-o jos, inculpatul - nu ar fi avut cum să-și continue activitatea infracțională, iar victima ar fi fost și astăzi în viață.
Pentru infracțiunile săvârșite, inculpaților li se va stabili câte o pedeapsă la individualizarea căreia, în cadrul general, prev. de art. 52 Cod penal și 72 Cod penal, vor fi avute în vedere conduita procesuală a inculpaților, antecedența penală, împrejurările comiterii faptelor, de urmarea produsă, de gradul de pericol social concret al fiecărei fapte.
Se apreciază de către instanță că nu se impune a se acorda inculpaților beneficiul circumstanțelor atenuante facultative, prev. de art. 74 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală, inculpații -, - și părțile civile și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelurilor părțile civile și arată că în mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de apărările lor, formulate și în scris, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații și în mod netemeinic nu le-au fost acordate toate despăgubirile solicitate și pentru toți cei care le-au solicitat.
În motivarea apelurilor părțile civile arată că sunt nemulțumite de pedeapsa aplicată inculpatului - care este prea mică, în timp ce singurul lor copil este mort.
În motivarea apelului inculpatul - arată că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate, întrucât este nemotivată, nerealizându-se o activitate efectivă de judecată și de rezolvare a fondului cauzei instanța preluândad literamsituația de fapt expusă în rechizitoriu, fără a-și forma o convingere proprie, nefiind analizate probele pe care se sprijină soluția, enumerându-se doar martorii fără a se arăta în concret care declarații sunt înlăturate.
De asemenea, există contradicție în motivarea sentinței și în privința circumstanțelor atenuante, cărora nu le-a dat eficiență conform art. 74 Cod penal, deși se reține că inculpatul - recunoaște și regretă fapta, prezentându-se singur la organele de anchetă.
Arată inculpatul că soluția dispusă este rezultatul reținerii unei situații de fapt greșite și dacă se analizau corect probele se putea observa că lovitura aplicată victimei de către inculpatul - este cea care a determinat căderea victimei și lovirea la cap și nu lovitura aplicată de inculpatul -.
Apărătorul inculpatului - arată că declarația inculpatului de recunoaștere a lovirii victimei cu pumnul în față înainte de căderea acesteia la pământ nu poate fi reținută în lipsa altor probe certe și concludente, iar acestea nu există, întrucât martorii care îl acuză pe inculpatul - sunt fie rude cu inculpatul -, fie prieteni ai victimei.
Solicită inculpatul - în principal achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" rap. la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală întrucât nu rezultă din probe cu certitudine că el este autorul actelor de violență care au determinat căderea victimei și producerea leziunilor cranio-cerebrale ce au condus în final la decesul acesteia.
Inculpatul - arată că încadrarea juridică dată faptei de instanța de fond este greșită, nerezultând din probe intenția sa de a omorî victima.
Astfel inculpatul - se afla la momentul săvârșirii faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de jignirile aduse de victimă, aflându-se și sub influența băuturilor alcoolice.
Din declarațiile martorului și raportul de necropsie rezultă că decesul victimei a survenit ca urmare a căderii la sol și nu ca urmare a loviturilor directe aplicate asupra sa când se afla în picioare sau căzută la pământ.
Față de această situație, încadrarea juridică corectă a faptei este art. 183 Cod penal și se impune reținerea dispozițiilor art. 73 lit. "b" Cod penal, conduita victimei din seara respectivă, provocându-l pe inculpat înainte de conflict și anterior cu câteva luni în urmă.
De asemenea, inculpatul - solicită reducerea pedepsei aplicate și prin reținerea de circumstanțe atenuante facultative în favoarea sa care, deși au fost arătate de instanța de fond, nu le-a dat eficiență în sensul coborârii pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Inculpatul - arată că latura civilă a cauzei a fost greșit soluționată fiind acordate despăgubiri materiale într-un cuantum prea mare față de cel dovedit, iar ajutorul de înmormântare în cuantum de 2.000 lei primit de părțile civile trebuia scăzut din suma totală cerută de acestea.
În contextul reținerii stării de provocare, inculpatul - solicită respingerea daunelor morale solicitate de părțile civile iar în subsidiar solicită reducerea daunelor morale acordate părții civile sunt exagerate și nemotivate.
În motivarea apelului inculpatul - arată că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate, întrucât el nu a lovit victima, doar a scos-o din mașină și a îndepărtat-o de lângă mașină.
De aceea solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. "a" Cod procedură penală și pe cale de consecință exonerarea de la plata sumelor de orice natură reținute în sarcina sa.
Arată inculpatul - că daunele morale acordate părții civile sunt prea mari solicitând respingerea sau reducerea lor.
Apelurile sunt nefondate.
Examinând actele și lucrările cauzei instanța de apel constată că în mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că inculpatul - a comis o infracțiune de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. "i" Cod penal împotriva victimei, iar inculpatul - a comis o infracțiune de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal, împotriva părții vătămate.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, probe care au fost judicios interpretare.
Faptul că instanța de fond a ajuns la concluzia că situația de fapt reținută de procuror prin actul de sesizare al instanței este la fel cu cea care rezultă din toate probele administrate în cursul cercetării judecătorești și a reținut aceeași situație de fapt, nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, fiind respectate în cauză prevederile art. 356 Cod procedură penală.
În seara de 25 octombrie 2008 inculpații -, - și victima se aflau la discoteca organizată săptămânal în Comuna.
Anterior prin martie 2008, între inculpatul - și victima a mai avut loc un conflict, în care se pare că inculpatul - ar fi fost lovit de victimă și amintindu-și de incident, inculpatul - s-a.hotărât să-l bată pe, spunându-i acest lucru și martorului -, agitându-se prin discotecă.
Aflând despre intenția inculpatului -, victima s-a hotărât să plece acasă cu mașina martorului -, rugându-l pe martorul - să-l însoțească până la mașină, acesta nedorind să meargă acasă.
în stradă, victima s-a urcat pe locul din dreapta față în mașina marca Volswagen Golf parcată pe partea dreaptă cum ieși pe poarta discotecii, mașina fiind deschisă cu telecomanda de la distanță de martorul -, însă nu a mai apucat să închidă portiera, întrucât inculpatul - care ieșise imediat din discotecă cu inculpatul -, a prins portiera mașinii.
Inculpatul - prin portiera întredeschisă i-a tras victimei un pumn în față, cerându-i să coboare.
Inculpatul - i-a tras și el un pumn în față cerându-i, de asemenea, să coboare și întrucât victima a refuzat, inculpatul - a scos-o forțat din mașină, apucând-o de haine.
Inculpatul - i-a aplicat apoi victimei o lovitură de pumn în față, aceasta căzând în partea lateral-spate a mașinii, după care a continuat să lovească victima cu pumnii și picioarele în zona capului, sărind de mai multe ori cu picioarele pe capul victimei, apoi plecând cu mașina inculpatului -.
Victima a fost mutată din locul respectiv de mai mulți tineri pentru a nu sta în de sânge, până la sosirea ambulanței anunțată de prietenul victimei, apoi a fost dusă la spital, decedând la data de 26.10.2008 în Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dar. "
Potrivit raportului de necropsie medico-legală nr. 5992/11.11.2009, moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală, hemoragie subarahnoidiană, fractură de piramidă nazală, topografia și morfologia leziunilor pledând pentru producerea lor prin lovire activă cu mijloace contondente urmată de cădere, existând legătură directă de cauzalitate între leziunile cranio-cerebrale și deces.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpații - și - și s-a stabilit în mod corect vinovăția acestora, respingându-se motivat cererile de schimbare a încadrării juridice.
Astfel, în mod corect și motivat instanța de fond a respins cererea părților civile și de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului - din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de omor deosebit de grav, cu aplicarea art. 75 lit. "d" Cod penal, în cauză neputându-se reține că acestea ar fi comis fapta prin cruzimi nefiind vorba de cauzarea unor suferințe prelungite și de maximă intensitate asupra victimei, și nici de ucidere a victimei din motive josnice, acțiunea inculpatului asupra victimei fiind determinată de ambiția exacerbată a acestuia de aop une la punct, amintindu-și de conflictul anterior în care a fost bătut de victimă.
Și în ce privește încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului -, instanța de fond a făcut o analiză justă a probelor administrate, stabilind corect că acțiunea acestui inculpat de a lovi victima cu pumnul în față când se afla în mașina martorului - și de aot rage jos din mașină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal, nefiind vorba în cauză de o complicitate a acestui inculpat la infracțiunea de omor comisă asupra victimei de inculpatul -, inculpatul - neavând reprezentarea acțiunii pe care urma să o exercite asupra victimei inculpatul -.
Față de această situație, instanța de fond a respins temeinic cererea inculpatului - de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal, pe motiv că fapta nu există și de asemenea, s-a respins temeinic cererea părților civile și de schimbare a încadrării juridice a faptei comise de inculpatul - în infracțiunea de complicitate la omor calificat.
Din ansamblul probelor administrate nu rezultă că inculpatul - ar fi fost provocat de victimă în seara respectivă prin violență, amenințare sau atingere gravă a demnității, astfel încât să-i determine o stare de puternică tulburare sau emoție, de natură a-l face să acționeze violent asupra victimei, motive pentru care nu se impune reținerea în favoarea inculpatului - a circumstanței atenuante obligatorii a scuzei provocării, prevăzute de art. 73 lit. "b" Cod penal, instanța de fond respingând corect și motivat cererea inculpatului.
Chiar dacă inculpatul - a recunoscut și regretă săvârșirea faptelor și s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală, instanța de fond reținând corect aceste împrejurări, aceasta nu înseamnă că vocația inculpatului - la reținerea de circumstanțe atenuante facultative, prevăzute de art. 74 _Cod penal este obligatorie pentru instanță, aceasta motivând de ce nu se impune acordarea de eficiență acestor împrejurări în favoarea inculpatului, față de modalitatea concretă în care a comis fapta și gradul ridicat de pericol social al acesteia.
Prin probele administrate în fața instanței de control judiciar, inclusiv declarația inculpatului - care-și schimbă parțial poziția în cauză, nu s-a modificat cu nimic situația de fapt reținută de instanța de fond și nu se impune în această fază procesuală schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului - din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, neputându-se reține că decesul victimei a survenit ca urmare a căderii la sol și lovirii de acesta, așa cum susține inculpatul.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților - și - s-a făcut în mod temeinic de instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale, prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, precum și de circumstanțele personale ale inculpaților care sunt infractori primari, au recunoscut parțial faptele și le regretă.
Cuantumul pedepselor aplicate inculpaților a fost apreciat corect de instanța de fond, acesta fiind în măsură să ducă la atingerea scopului educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, în vederea formării unei atitudini corecte a inculpaților față de ordinea de drept și față de normele de conviețuire socială și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Situația infracțională a inculpatului - a fost corect rezolvată de instanța de fond care a aplicat regulile de la concursul de infracțiuni și cele privind contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente săvârșite de persoana fizică, prevăzute de art. 33, 34 Cod penal și art. 36 Cod penal.
Acțiunea civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de fond care având în vedere actele depuse de părțile civile și martorii audiați în latura civilă a admis în parte acțiunea părților civile și și a obligat inculpații la plata de despăgubiri civile pentru prejudiciile cauzate prin faptele comise.
Astfel, inculpatul - a fost obligat la despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeni ulterioare în cuantum de 15.000 lei, apreciat temeinic ca dovedit prin probele administrate, față de suma de 22.050 lei solicitată de părțile civile.
Cuantumul daunelor morale a fost just apreciat de instanța de fond, în raport de fapta fiecărui inculpat, față de pierderea suferită de, fiind singurul copil, suma acordată fiind echitabilă și proporțională cu suferința încercată.
Față de cele relevate, motivele de apel formulate de părți în cauză sunt neîntemeiate.
Constatând din examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală că nu există motive de desființare a sentinței apelate, în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală vor respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile și și inculpații - și - împotriva sentinței penale nr. 358 din 19.10.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o va menține.
Întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului - și acestea impun menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatului, în baza art. 381, 383, 350 Cod procedură penală instanța va menține starea de arest preventiv a inculpatului - și va deduce din pedeapsa rezultantă durata arestului preventiv de la 19.10.2009 la zi.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga apelanții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile, și inculpații -, fiul lui și, deținut în Penitenciarul Iași și - împotriva Sentinței penale nr. 358 din 19.10.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Menține starea de arest a inculpatului - și deduce la zi arestarea preventivă de la 19.10.2009.
Obligă părțile civile apelante să achite câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă inculpații apelanți să achite câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs, în 10 zile de la pronunțare pentru părțile civile apelante și inc. - și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
12.03.2010
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
15.03.2010
2 ex.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
