Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 175 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 3
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de inculpatul și partea civilă - prin curator - împotriva sentinței penale nr. 249 din 12 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul - inculpat asistat de avocat - apărător ales; avocat OG- apărător ales - reprezentând pe apelantul - parte civilă (lipsă), totodată, lipsind și intimații - părți civile Spitalul Județean DTS și Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, a fost audiat apelantul - inculpat (declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar), s-au depus de către apărătorul apelantului - parte civilă declarațiile extrajudiciare ale numiților și.
Avocat pentru inculpat a solicitat reaudierea martorului.
Având cuvântul cu privire la cererea formulată, reprezentantul parchetului și avocat pentru OG partea civilă, au arătat că se opun la aceasta, martorul fiind audiat la instanța de fond și expunând cu acest prilej toate aspectele pe care le cunoaște despre cauză.
Instanța având în vedere faptul că martorul a fost audiat atât la urmărirea penală, cât și la instanța de fond, prilej cu care i-au fost adresate întrebări, în vederea lămuririi împrejurărilor cauzei atât de către inculpat și apărătorul acestuia, cât și de către partea civilă, a apreciat că nu se impune reaudierea acestui martor și a respins cererea având acest obiect.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul inculpat, a solicitat admiterea apelului inculpatului, reținerea în favoarea acestuia a stării de provocare, prev.de art.73 lit.b Cod penal, întrucât inculpatul a fost și el lovit de partea vătămată, reducerea pedepsei conform art.76 Cod penal, iar pe latură civilă, a arătat că aceasta a fost greșit soluționată, sumele acordate cu titlu de daune morale fiind exagerate, iar acordarea prestației periodice fiind neîntemeiată. A mai solicitat respingerea apelului părții civile.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul parte civilă, a solicitat admiterea apelului acestuia, majorarea pedepsei aplicată inculpatului și acordarea daunelor solicitate integral, arătând și faptul că prestația periodică a fost stabilită într-un cuantum insuficient; cu cheltuieli de judecată. A mai solicitat respingerea apelului inculpatului ca nefondat.
Reprezentantul Parchetului, a pus concluzii de respingerea ambelor apeluri, întrucât condițiile stării de provocare nu sunt întrunite în cauză, iar despăgubirile civile au fost corect acordate.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, a arătat că regretă fapta.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Constată că, prin sentința nr. 249 din 12 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 20 rap.Cod Penal la art. 174 - 175 lit. i cu Cod Penal aplicarea art. 74 - 76 Cod Penal, condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la data de 29 iulie 1962 în S, domiciliat în comuna, sat, județ M, studii - 8 clase + școală profesională, cu antecedente penale - la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b și Cod Penal, pe o perioadă de 2 ani, i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod Penal- pedeapsă complementară ce se va executa conform dispozițiilor art. 66 Cod Penal, respectiv după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod Penal, s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 10.01.2007 și până la data de 02.07.2007.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Județean Dr. Tr. Sas umei de 884 lei despăgubiri civile, plus dobânzile legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului, precum și către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență a sumei de 17.964,71 lei, despăgubiri civile plus dobânzile legale.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul către acesta la plata sumei de 2962 lei despăgubiri civile, din care a fost dedusă suma de 2500 lei reprezentând compensația financiară acordată victimei în baza Legii nr. 211/2004 prin Hotărârea nr. 1/18 iulie 2007 a Tribunalului Mehedinți, precum și la plata sumei de 20.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a unei prestații periodice lunare de 100 lei, începând cu data de 23.12.2006 și până la încetarea stării de nevoie.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 500 lei reprezentând avocatul desemnat să acorde asistență gratuită victimei, în baza Legii nr. 211/2004, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
În fapt, instanța de fond a constatat că, la data de 21.12.2006, în preajma sărbătorilor de iarnă, inculpatul a venit din municipiul C la locuința părintească din comuna, sat și, cu acest prilej, a deschis un bar.
În seara de 23 decembrie 206, în jurul orelor 21,00, inculpatul, partea vătămată și martorii, au mers la barul numitului unde au consumat băuturi alcoolice și au jucat biliard.
Profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul i-a luat în mai multe rânduri telefonul mobil pe care partea vătămată îl ținea în buzunarul de la geacă, ulterior restituindu- La un moment dat, - fiul vitreg al părții vătămate și nepotul administratorului barului, i-a spus lui că inculpatul i-a luat telefonul și că a părăsit barul, precizându-i că ei cred că inculpatul a plecat cu telefonul acasă.
-se către bar împreună cu fiul vitreg al victimei, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată, care, împreună cu celelalte persoane părăsiseră barul, iar acesta din urmă reproșându-i inculpatului că "face glume proaste", situație în care inculpatul i-a adresat injurii, părțile împingându-se reciproc.
Inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice a ripostat, desprinzând un par dintr-un gard cu care s-a îndreptat spre victimă, iar martorul intervenind și încercând să convingă inculpatul să nu lovească victima, însă inculpatul l-a împins și a plecat. Ajungând victima, inculpatul l-a lovit puternic cu parul în zona capului, aceasta pierzându-și cunoștința și căzând la pământ.
Potrivit raportului medico-legal nr. 59/A9/29.03.2007 al C, victima a suferit multiple leziuni care i-au pus viața în primejdie și au necesitat pentru vindecare un număr de 35 - 40 zile îngrijiri medicale, rezultând că o suferit o comă profundă, urmare a traumatismului cranio- cerebral grav.
Instanța de fond a constatat astfel că, în drept, fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i
Cod PenalSituația de fapt relatată și rezolvările juridice adoptate, s-au întemeiat pe probatoriile administrate atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv: procesul-verbal de sesizare a faptei, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice judiciare, acte medico-legale, depozițiile martorilor, fișa de cazier judiciar a inculpatului, precum și interogatoriile luate acestuia, în care a recunoscut faptul că a lovit partea vătămată cu parul în zona capului.
Instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului, în sensul că fapta ar fi fost comisă în stare de provocare, întrucât atacul violent al victimei contra inculpatului s-a rezumat la îmbrâncirea reciprocă a părților, împrejurări în care inculpatul a ripostat violent, iar reacția sa a fost total disproporționată, aplicând cu intensitate mare o singură lovitură cu parul în capul victimei în urma căreia aceasta a căzut și și-a pierdut cunoștința.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului pentru fapta reținută în sarcina acestuia, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod Penal, pericolul social concret al infracțiunii determinat de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, valorile sociale lezate și consecințele cauzate victimei, apreciind astfel că o pedeapsă privativă de libertate coborâtă sub minimul special, poate satisface cerințele prevăzute de art. 52 Cod Penal, interzicându-i-se totodată inculpatului și drepturile prevăzute de art. 64 lit.a și b în Cod Penal condițiile art. 71 Cod Penal, iar conform dispozițiilor art. 65 Cod Penal, i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod Penal, pedeapsă complementară care va fi executată de inculpat după executarea pedepsei principale, potrivit art. 66
Cod PenalS-a făcut aplicația dispozițiilor art. 88 incidente Cod Penal în cauză.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a constatat incidența dispozițiilor prevăzute de art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 cu Cod Penal referire la art. 998, 999 C- civil, instanța de fond obligându-l pe inculpat la plata despăgubirilor civile către părțile civile Spitalul Județean Dr. Tr. S, Spitalul Clinic Județean de Urgență C, cu dobânzile legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitelor.
De asemenea, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, obligându-l pe inculpat la plata despăgubirilor civile reprezentând daunele materiale în sumă de 3.000 lei, dovedite în cauză, din care s-a dedus suma de 2500 lei reprezentând compensația financiară acordată victimei în baza Legii nr. 211/2004 prin Hotărârea nr. 1/18.07.2007 a Tribunalului Mehedinți, precum și la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând daunele morale.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata către această parte civilă a unei prestații periodice lunare, în sumă de 100 lei, începând cu data comiterii infracțiunii și până la încetarea stării de nevoie, având în vedere că potrivit actelor medico-legale depuse la dosar partea civilă a suferit o infirmitate fizică permanentă fiind calificat ca o persoană cu handicap grav ce necesită un asistent personal, prestația periodică urmând să suplinească diferența dintre veniturile prezente și cele pe care le-ar fi realizat partea civilă dacă nu s-ar fi comis fapta de către inculpat.
Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel atât inculpatul, cât și partea civilă - prin curator.
În motivele de apel formulate de inculpat s-a solicitat reținerea în favoarea sa a stării de provocare, întrucât partea vătămată este cea care a declanșat conflictul, urmând să fie redusă pedeapsa conform art.76 Cod penal, iar pe latură civilă, a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale care este exagerat, precum și a prestației periodice acordate.
Partea civilă a solicitat în motivele de apel majorarea pedepsei aplicată inculpatului, precum și a cuantumului daunelor morale și a prestației periodice, ca și a daunelor materiale, din probele dosarului rezultând că aceasta este îndreptățită la acordarea integrală a sumelor solicitate având în vedere consecințele ireversibile pe care fapta inculpatului le-a produs, partea civilă suferind o infirmitate fizică permanentă.
Apelul formulat de partea civilă este fondat, iar apelul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi soluționate ca atare, pentru următoarele considerente:
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă și concordantă cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică este de asemenea, justă.
Se reține astfel că în seara zilei de 23 decembrie 2006, după ce inculpatul a luat de mai multe ori telefonul mobil al părții vătămate din buzunarul acestuia, aspect care, deși inculpatul a arătat că a vrut să facă o glumă, l-a deranjat pe partea vătămată, părțile au ieșit din barul în care se aflau și în prezența martorilor și s-au îmbrâncit reciproc, după care inculpatul a desprins un par dintr-un gard și deși martorul a încercat să-l împiedice, inculpatul a aplicat o lovitură cu parul în capul părții vătămate, cauzându-i acesteia leziuni ce i-au pus în primejdie viața, cauzându- și o infirmitate fizică permanentă.
Instanța de apel constată că în mod corect tribunalul a înlăturat apărarea inculpatului, în sensul că acesta ar fi comis fapta în stare de provocare, motivul de apel formulat de inculpat cu privire la acest aspect fiind neîntemeiat.
Astfel, Curtea apreciază că nu se poate reține că partea vătămată ar fi manifestat vreo conduită provocatoare săvârșită prin violență printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, de vreme ce din declarațiile martorilor rezultă faptul că părțile și-au adresat reciproc injurii și s-au îmbrâncit reciproc, inculpatul fiind acela care s-a manifestat violent, având o reacție total disproporționată, smulgând un par din gard și aplicând cu intensitate mare lovitura în capul victimei, cauzându-i acesteia un traumatism cranio-cerebral grav, urmat de o comă profundă, viața părții vătămate fiindu-i pusă în primejdie.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, Curtea apreciază că aceasta a fost just individualizată cu respectarea criteriilor generale prev.de art.72 Cod penal, având în vedere gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă, violența manifestată de inculpat, împrejurările comiterii faptei, precum și persoana inculpatului care a recunoscut faptul că a aplicat acea lovitură părții vătămate, astfel încât se apreciază că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare va fi în măsură să realizeze scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepsei, în sensul dispoz.art.52 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat de instanța de fond având în vedere gravitatea faptei și violența manifestată de inculpat, că scopul acesteia poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenție.
Se constată astfel că motivele de apel formulate atât de către inculpat, cât și de partea civilă, vizând latura penală a cauzei, inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate, iar partea civilă majorarea acesteia, sunt neîntemeiate pentru considerentele expuse anterior.
În ceea ce privește însă latura civilă a cauzei, se constată că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu următoarele sume de bani: 50.000 lei daune morale, 3.000 lei daune materiale, constând în contravaloarea medicamentelor, a hranei necesare pentru însănătoșire și a muncii prestate în gospodărie de alte persoane; o altă sumă reprezentând diferența dintre concediu medical și salariul cuvenit până la data emiterii deciziei de pensionare nr.826 din 25 aprilie 2007, începând cu data faptei 23 decembrie 2006 (sumă pe care ulterior partea civilă a precizat-o ca fiind de 1.240 lei - fila 60 din dosarul instanței de fond); a mai solicitat și obligarea inculpatului la plata unei prestații lunare în raport cu veniturile pe care partea vătămată le realiza anterior săvârșirii faptei și până la încetarea stării de invaliditate.
În aceste condiții, se constată că partea civilă a făcut dovada la instanța de fond a daunelor materiale în cuantum de 3.000 lei (astfel cum a reținut și instanța de fond), reprezentând cheltuieli efectuate cu medicamentele, tratamentul medical, alimentația necesară, munca prestată în gospodărie de alte persoane, din care se deduce suma de 380 lei despre care curatorul părții civile a arătat că i-a fost plătită de familia inculpatului, rămânând suma de 2.620 lei. La această sumă se adaugă suma de 1.240 lei daune materiale, reprezentând diferența dintre veniturile realizate de partea civilă anterior comiterii faptei și sumele de bani primite în timpul concediului medical pe perioada ianuarie-aprilie 2007, când partea civilă a fost pensionată medical.
Se constată astfel că în total inculpatul va fi obligat către partea civilă la plata sumei de 3.860 lei daune materiale, urmând a fi desființată sentința sub acest aspect, instanța de fond pe de o parte făcând o greșeală de calcul privitoare la daunele reprezentând cheltuieli cu tratamentul și recuperarea medicală, iar pe de altă parte, omițând să acorde părții civile veniturile de care a fost lipsită pe perioada concediului medical.
Având în vedere cele arătate, văzând și dispozițiile art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, va fi admis apelul părții civile, va fi desființată în parte sentința pe latură civilă și se va dispune majorarea cuantumului daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, de la 2.962 lei la 3.860 lei, din care se va deduce în mod corespunzător suma de 2.500 lei reprezentând compensația financiară acordată victimei în baza Legii nr.211/2004 prin Hotărârea nr.1/2007 a Tribunalului Mehedinți (dosar nr-).
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, se constată că apelul părții civile este întemeiat și sub acest aspect, prin fapta inculpatului cauzându-se părții civile un prejudiciu și de ordin nepatrimonial, constând în suferința cauzată, acesteia fiindu-i produsă o infirmitate fizică permanentă, partea civilă fiind în prezent o persoană cu handicap grav ce necesită asistent personal, în cauză fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prev.de art.998, 999 Cod civil, astfel că instanța apreciază că se impune majorarea cuantumului daunelor morale de la 20.000 lei la 30.000 lei, inculpatul urmând a fi obligat la plata acestei sume către partea civilă.
Cu privire la prestația periodică acordată părții civile, instanța apreciază că și aceasta este justificată, având în vedere infirmitatea părții vătămate, pentru a suplini veniturile pe care aceasta le-ar fi realizat dacă nu intervenea fapta inculpatului, suma de 100 lei lunar fiind în măsură să acopere acest prejudiciu, motivele de apel formulate sub acest aspect atât de inculpat, care a cerut reducerea cuantumului prestației, cât și de partea civilă care a solicitat majorarea acestuia, fiind neîntemeiată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru considerentele expuse mai sus, văzând și dispoz.art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Văzând și dispoz.art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul părții civile, împotriva sentinței penale nr. 249 din 12 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința penală apelată, pe latură civilă.
Majorează cuantumul daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, de la 2.962 lei la 3.860 lei, din care, deduce în mod corespunzător suma de 2.500 lei, reprezentând compensația financiară acordată victimei în baza Legii nr.211/2004 prin Hotărârea nr.1 /2007 a Tribunalului Mehedinți, (dosar nr-).
Majorează cuantumul daunelor morale la care a fost obligat același inculpat către partea civilă, la suma de 30.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Respinge ca nefondat, apelul formulat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.192 alin. 2 C.P.P.;
Obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 09 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud. ---
Jud. fond:
24 Ianuarie 2008
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Mircea Mugurel Șelea
