Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 8950/2340/105/2008
DECIZIA NR. 37
Ședința publică din data de 16.03.2009
PREȘEDINTE: Aida Liliana Stan
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 28 septembrie 1970, domiciliat in P, str. -.43,.4,.38, jud. P, împotriva sentinței penale nr. 27/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă cu aplic. art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și a disp. art. 35 al.1. de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a,b si e cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complimentară pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap la art. 174-175 lit. i cu aplic. art. 21 al.2, a dispozițiilor art. 74 lit. a si art. 76 lit. b și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al.2 cu aplic. art. 74 lit. a si a disp. art. 76 lit. d Cu aplic. art. 71
In latură civilă s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată si a fost obligat inculpatul să-i plătească părții vătămate suma de 18.650 lei cu titlu de daune materiale si 20.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a admis in parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată si a fost obligat inculpatul lambă să-i plătească acesteia suma de 2050 lei cu titlu de daune materiale si suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a admis acțiunea civilă exercitată in cadrul procesului penal de Spitalul Județean de Urgență P si a fost obligat inculpatul să plătească acestei unități spitalicești suma de 5614,94 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de 16.03.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 27/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în baza disp. art.334 Cod pr.penală a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul, din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art.20 Cod penal raportat la disp. art.174-175 lit.i penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art.182 alin.2 Cod. Penal, ca neîntemeiată.
A condamnat pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 28.septembrie 1970, în localitatea P, jud. P, CNP.-, cetățean R, studii 10 clase, fierar betonist la SC SRL P, divorțat, stagiu militar satisfăcut, domiciliat în P,-, Bl.43,.B,.4,.38, jud.P, fără antecedente penale, după cum urmează:
1. În baza disp. art.20 Cod penal rap. la disp. art.174 - 175 lit.i Cod penal cu aplic.
dips. art.21 alin.2 Cod penal, a disp. art.74 lit. Cod. Penal și a disp. art.76 lit.b Cod penal, infracțiunea de tentativă la omor calificat faptă din data de 17 noiembrie 2007, parte vătămată, la 6(șase) ani închisoare și 4(patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art.64 literele a,b, și c pen. cu excepția dreptului de a alege ca pedeapsă complementară.
2. În baza disp. art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea disp. art.74 lit.a cod penal și
a disp. art.76 lit.d Cod penal, infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă din data de 17 noiembrie 2007, parte vătămată, la 2(două) luni închisoare.
În baza disp. art.33 literea a Cod penalși a disp. art.34 litera b Cod penal și a disp. art.35 alin.1 cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 6(șase) ani închisoare și 4(patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art.64 literele a,b, și e pen. cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
S-au aplicat disp. art.71 cod penal raportat la disp.art.64 literele a,b, și e pen. cu excepția dreptului de a alege.
S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată și a obligat pe inculpatul să-i plătească părții vătămate suma de 18.650 lei (186.500.000 lei vechi) cu titlu de daune materiale și 20.000 lei (200.000.000 lei vechi) cu titlu de daune morale.
S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată și a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia suma de 2050 lei (20.500.000 lei vechi) cu titlu de daune materiale și suma de 3.000 lei( 30.000.000 lei vechi) cu titlu de daune morale.
S-a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de Spitalul Județean de Urgență P și a fost obligat inculpatul să plătească acestei unități spitalicești suma de 5614,94 lei (56.149.400 lei vechi), cu titlu de despăgubiri civile.
În baza disp. art.163 alin.2 și 5 cod pr.penală s-a respins cererea formulată de părțile vătămate și, privind instituirea unui sechestru asigurator asupra unei cote de din apartamentul situate în localitatea P,-, Bl.43 B,.B,.38, jud.P, imobil proprietatea inculpatului și al părții vătămate, ca neîntemeiată.
În baza disp. art.118 litera b Cod penal, a confiscat de la inculpat un cuțit cu din metal galben(posibil bronz), în lungime de 23 cm. cu lama ascuțită la ambele capete în lungime de 11,8 cm. folosit de acesta la comiterea infracțiunilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate următoarea situație de fapt:
La data de 17 noiembrie 2007 numita, fosta soție a inculpatului (căsătoria celor doi fiind desfăcută prin divorț, aceștia aflându-se în cadrul unui partaj al bunurilor) a fost anunțata de agentul imobiliar ca a găsit un cumpărător care urma sa fie contactat de aceasta. In acest scop, în jurul orei 19, in aceiași zi aceasta a mers acasă la inculpat pentru a discuta cu acesta oferta cumpărătorului.
In aceiași seara inculpatul primise vizita numitei, astfel ca atunci când a bătut la ușă, inculpatul a refuzat sa-i răspundă.
Din afara ușii de acces în apartament, a sesizat ca inculpatul este acasă deoarece i-a auzit pașii când a venit spre ușă și privind prin vizor la auzit pe acesta când a încuiat ușa cu zăvorul. De supărare ca nu a fost primita de inculpat, a început să bată cu pumnii în ușă. Inculpatul s-a enervat, a deschis ușa si a agresat-o, alungând-o în jos pe scări până la etajul trei, cerându-i să plece.
Partea vătămata a refuzat motivând că este coproprietară. Pentru aod etermina sa plece, inculpatul s-a întors în apartament de unde a revenit cu un cuțit în mână, amenințând-o că o omoară. Atunci a început să țipe și să ceară ajutor. A deschis ușa vecina de la.3..34, unde locuia martora si care i-a permis sa se refugieze în locuința sa, inculpatul întorcându-se în casă. Din apartamentul acestei martore, a cerut ajutor prin telefon soțului surorii sale -, apoi a ieșit în fața blocului să-l aștepte acolo. Acesta avea apartamentul într-un bloc din apropriere și a sosit repede. A apreciat ca nu ar fi bine să se adreseze direct inculpatului, pentru a nu se produce un scandal și a făcut un apel la Secția 3 Poliția Vest prin sistemul de urgenta 112.
In privința inculpatului instanța a reținut ca după ce acesta s-a întors in apartament, i-a spus numitei ca este mai bine, sa plece si s-a oferit sa o conducă pana la stația de autobuz.
In momentul ieșirii acestora din bloc, partea vătămata vorbea la telefon cu secția 3 Politie Vest,iar partea vătămata se afla si aceasta tot in fata blocului. In momentul in care inculpatul a văzut-o s-a enervat si a vrut sa o lovească. având telefonul in mana s-a dus spre inculpat venind din spatele sau, l-a prins de umeri si l-a întors cu fata spre el,spunându-i " ca a venit sa discute si nu sa se bată ". Inculpatul a devenit agresiv si cu acesta din urma, iar partea vătămata văzând ca inculpatul are un cuțit in mana a încercat sa evite a fi lovit de inculpat, s-a apărat cu mâinile de acesta împingându-se reciproc cu inculpatul,amândoi fiind in continua mișcare, după care s-au prins în brațe si s-au luptat,cazând pe zona cu vegetație din fata blocului si rostogolindu-se unul peste celălalt. La un moment dat a strigat-o pe sa vina sa-l ajute pentru ca a fost tăiat cu cuțitul de inculpat si simte ca nu mai poate respira. Aceasta a mers la aceștia, si a urmărit sa-l prindă pe inculpat de mâini, insă acesta a folosit in continuare cuțitul, lovind-o si pe aceasta parte vătămata provocând-i leziuni la coapsa piciorului stâng si la mana (filele 32-35 ).
Urmare intervenției conjugate a celor doi inculpatul s-a oprit a mai lovi cu cuțitul, s-a ridicat de jos si la cererea numitei care l-a prins de umăr si i-a cerut sa plece împreuna, reproșându-i ca nu este bine ce a făcut, după care, aceștia au plecat pe din fata blocului, unde locuia inculpatul, acesta fiind un bloc mai,cu 5 scări, iar in capătul aleii este dispus in mod perpendicular pe blocul cu nr. 40 in care locuiește la. 1 martorul Banică, care se afla la fereastra bucătăriei sale si fuma, si a observat pe cele doua parți care se îmbrânceau si de asemenea, a observat ca atunci când inculpatul a ajuns in dreptul ultimei scări a blocului său cu mana dreapta a aruncat ceva in vegetația blocului vecin, respectiv. 44, dar nu a putut sa observe in mod clar ce anume a aruncat inculpatul.
Mașina salvării si a politiei au sosit la scurt timp,iar după ce partea vătămata a fost ridicată si transportat la spital,martorul a observat ca polițiștii căutau in zonă, la lumina lanternelor, si făcând legătura intre gestul inculpatului care a aruncat ceva înspre gardul in coltul blocului 44 si acțiunea polițiștilor de căutare, a coborât din apartament si a arătat acestora locul in care a fost aruncat obiectul respectiv, fiind de fata când organele de urmărire penala au găsit un cuțit care a fost ridicat, efectuându-se fotografii judiciare.
Cu privire la acest cuțit partea vătămata a declarat ca este cuțitul inculpatului pe care acesta îl păstra in sufragerie, fiind bine finisat cu din metal galben incrustat,iar inculpatul a recunoscut ca i-a aparținut, precizând insa ca " nu-și poate explica cum a ajuns cuțitul lui in coltul blocului unde a fost găsit de organele de politie, în seara zilei de 17 nov.2007 când s-a bătut cu partea vătămata .
In urma internării la Spitalul Județean de Urgenta P s-a constatat ca partea vătămata a suferit 5 plăgi tăiat -înțepate, respectiv: o plaga prin înjunghiere in spațiul intercostal stâng, penetranta toracic, cu interesarea aparatului respirator, o plaga prin taiere in regiunea gastrica urmare a unui hemoperitoneu si peritonita difuza, o plata prin taiere comisurala stânga, o plaga prin taiere in coapsa stânga, si o plaga prin taiere in regiunea deltiodiana stânga, acesta fiind supus la doua operații chirurgicale pe perioada spitalizării,iar din raportul de expertiza 240/2007 a rezultat ca toate aceste leziuni traumatice au putut fi produse prin loviri repetate cu corp tăietor înțepător, respectiv cuțit, ca ele datează din 17 nov.2007, si au necesitat pentru vindecare 30-40 zile de îngrijiri medicale, punându-i acestuia viata in primejdie ( fila 19 ).
Urmare loviturilor primite de inculpat partea vătămata a suferit doua plăgi tăiate la mana si coapsa dreapta,care au fost provocate prin lovire cu corp tăietor înțepător si care pentru vindecare au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, potrivit certificatului medical ( fila 32 ).
Instanța de fond reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, înlăturând apărările acestuia ca nefondate, deoarece a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se reține existența circumstanței atenuante a provocării și nici elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.182, motivând pe larg argumentele pentru care a înlăturat apărările inculpatului.
In privința individualizării sancțiunilor în raport de pericolul social concret al faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale și a avut un comportament bun în comunitate, anterior săvârșirii faptelor s-a apreciat că scopul preventiv educativ poate fi atins prin coborârea pedepsei sub limita minimă specială, astfel încât s-a făcut aplicarea disp. art. 74 rap la art. 76
In privința laturii civile a cauzei s-a constatat ca prin săvârșirea infracțiunii de omor calificat in dauna parții vătămate, care a fost internat la Spitalul Județean de Urgenta P, s-a cauzat acestei unități spitalicești un prejudiciu de 5614,94 lei, constând in val. cheltuielilor cu spitalizarea, ocazionate de internarea acestei părți vătămate, in perioada 17 nov- 4 dec.2007.
Acțiunile civile exercitate în cadrul procesului penal de către părțile vătămate și au fost considerate ca întemeiate, în parte, în raport de mijloacele de probă administrate în cadrul procesului penal, respectiv înscrisurile depuse și depozițiile martorilor si -, prima instanță constatând întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, obligându-l pe acesta la plata de despăgubiri civile și daune morale, pentru acoperirea prejudiciului patrimonial dar și acelui moral nepatrimonial produs celor două părți vătămate, argumentele primei instanțe în acest sens fiind expuse pe larg in considerentele hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, atât în privința laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile.
In ceea ce privește latura penală, inculpatul a formulat critici care vizează greșita c sa condamnare, ca urmare a greșitei încadrări juridice a faptei, susținând că in mod eronat s-a stabilit in sarcina sa tentativa la infracțiunea de omor calificat, în ceea ce privește pe victima. A arătat apelantul că intenția sa nu a fost cea de suprimare a vieții victimei, ci numai aceea de a aplica acesteia o corecție corporală, neavând reprezentarea faptului că s-ar putea produce moartea victimei, neurmărind si neacceptând producerea acestui rezultat, invocând în acest sens și numărul relativ redus de zile de îngrijiri medicale necesare victimei pentru vindecare.
Tot în latură penală, inculpatul a susținut că în mod greșit instanța de fond nu a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă legală a provocării prev. de art. 73 lit. b, deoarece fapta a fost comisă în condițiile in care inculpatul a fost agresat atât fizic de partea vătămată, cât și psihic de către partea vătămată, aceasta din urmă adresându-i injurii inculpatului, dar și persoanei de sex feminin care-l însoțea pe inculpat.
De asemenea, în mod greșit prima instanță nu a aplicat în favoarea inculpatului dispozițiile prev. de art. 73 lit. a ce reglementează circumstanța atenuantă legală a depășirii limitelor legitimei apărări, cu toate că erau întrunite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
In fine, ultimul motiv de apel ce vizează latura penală este acela referitor la greșita individualizare a sancțiunilor atât în ceea ce privește cuantumul acestora, cât și modalitatea de executare a pedepsei rezultante, context în care se susține că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea dispozițiilor art. 86/1 sau art. 86/7, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau executarea pedepsei la locul de muncă, cu atât mai mult cu cât există la dosar un acord scris al societății unde inculpatul își desfășoară activitatea.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a susținut sub un prim motiv de apel că instanța de fond nu a administrat în totalitate probatoriile necesare și utile soluționării cauzei, solicitând completarea acestor probatorii cu efectuarea unei expertize contabile în specialitatea salarizare pentru a se stabili cu exactitate drepturile salariale de care a fost lipsită partea civilă, inculpatul apreciind că prima instanță l-a obligat la despăgubiri civile in acest sens fără ca întinderea pretențiilor să fie dovedită.
De asemenea, s-a susținut că atât despăgubirile civile cât și daunele morale la plata cărora a fost obligat în favoarea celor două părți vătămate constituite părți civile, sunt excesive și nu-și găsesc corespondent în probele administrate, solicitându-se reducerea acestora.
Curtea, examinând hotărârea atacată in raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 al.2 și C.P.P. în limitele impuse de art. 372 și art. 373 C.P.P. constată că apelul este fondat după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situație de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și săvârșirea acestora cu vinovăție în forma cerută de lege de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat de lucrătorii de poliție și însoțit de schița locului faptei și de planșele fotografice demonstrative, raportul de expertiză medico-legală nr. 840/23.11.2007 întocmit de LPp rivind leziunile produse părții vătămate însoțit de planșele fotografice atestând urmele acestor leziuni, certificatul medico-legal nr. 2759/20.11.2007 eliberat de LPp rivind leziunile produse părții vătămate, înscrisurile doveditoare ale raporturilor juridice dintre părți, depozițiile martorilor, precum și ale martorilor, - și ( aceștia din urmă audiați în privința aspectelor vizând latura civilă a cauzei), declarațiile inculpatului, înscrisurile depuse la dosar tot în ceea ce privește soluționarea laturii civile cauzei, fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod judicios s-a reținut și rezultă că la data de 17.11.2007, în fața blocului nr. 43 de pe str. - din municipiul Paa vut loc un conflict derulat între inculpatul și fosta sa soție, conflict determinat de existența unei acțiuni civile vizând partajarea bunurilor comune, a cărei judecată fusese suspendată pentru ca imobilul ce a constituit domiciliul comun al părților să fie înstrăinat de către acestea prin intermediul unei agenții imobiliare.
Motivat de împrejurarea că inculpatul a refuzat să-i permită fostei sale soții accesul în apartament, aceasta din urmă a insistat, iar pentru aod etermina să plece inculpatul s-a înarmat cu un cuțit, conflictul degenerând și prin antrenarea părții vătămate, cumnatul părții vătămate.
Astfel, după o primă fază în care izbucnirea conflictului a fost parțial aplanată, inculpatul s-a deplasat în apropiere, pentru aoc onduce pe martora care îl vizitase, la stația de autobuz.
Întâlnindu-se cu cele două părți vătămate la ieșirea din bloc, inculpatul a adoptat o conduită agresivă motivat de împrejurarea că partea vătămată intenționa să anunțe organele de poliție în legătură cu prima fază a incidentului.
Inculpatul a aplicat părții vătămate cinci lovituri cu cuțitul producându-i acestuia multiple leziuni ce au determinat internarea la Spitalul Județean P și practicarea unei intervenții chirurgicale, raportul de expertiză medico-legală nr. 840/23.11.2007 întocmit de LPc oncluzionând că pentru vindecarea acestora au fost necesare 30-40 zile de îngrijiri medicale, acestea punându-i victimei viața în primejdie.
De asemenea, inculpatul a aplicat și părții vătămate lovituri cu cuțitul în zona membrelor inferioare și a membrelor superioare producându-i acesteia leziuni traumatice necesitând 7-8 zile îngrijiri medicale potrivit certificatului medico - legal 2759/20.11.2007 eliberat de L
Încadrarea juridică a faptelor este corectă și corespunde situației de fapt și formei de vinovăție cu care a acționat inculpatul.
Motivul de apel vizând greșita încadrare juridică în privința tentativei la infracțiunea de omor calificat este apreciat ca nefundat, în raport de jurisprudența constantă a instanțelor judecătorești.
Astfel, așa cum de altfel si prima instanță a reținut, înlăturând apărarea inculpatului sub acest aspect, practica judiciară constantă, inclusiv deciziile din ultimii ani ai instanței supreme, au conturat soluția potrivit căreia, în aprecierea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de omor se au în vedere nu numai numărul de zile de îngrijiri medicale necesar victimei pentru vindecare, ci și ansamblul elementelor ținând de situația de fapt și împrejurările în care inculpatul a acționat, respectiv natura obiectului vulnerant folosit, intensitatea loviturilor aplicate, regiunea corpului lovită si consecințele produse în urma loviturilor aplicate.
Or, din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că inculpatul a aplicat loviturile cu un cuțit având o lungime de 23 de cm, instrument tăietor - înțepător care este spre a produce moartea victimei, regiunea corpului lovită este regiunea toraco-abdominală, fiind vizate aparatul respirator și digestiv, zone ale corpului de o importanță vitală și prin lezarea cărora se poate produce rezultatul letal în absența unor îngrijiri medicale imediate, împrejurare confirmată și prin concluziile raportului medico-legal care a evidențiat punerea în primejdie a vieții victimei, rezultatul letal fiind însă împiedicat prin internarea și supunerea victimei unor tratamente și intervenții chirurgicale.
În raport de aceste elemente nu se poate susține că inculpatul a acționat doar cu intenția de aplicare a unei corecții corporale victimei, așa cum acesta a susținut, în realitate forma de vinovăție în privința tentativei la infracțiunea de omor calificat neputând fi alta decât aceea a intenției indirecte in săvârșirea acestei infracțiuni, rezultatul potențial letal fiind în mod evident prevăzut și acceptat de inculpat, chiar dacă acesta nu l-a urmărit în mod direct.
Ca atare, din analiza tuturor elementelor expuse mai sus, curtea constată că susținerea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei în disp. art. 182 nu poate fi primită și că instanța de fond prin coroborarea tuturor probelor administrate a reținut în mod judicios încadrarea juridică a faptelor.
Nici celelalte critici formulate de inculpat sub aspectul circumstanțelor atenuante legale prev. de art. 73 lit. a si respectiv art. 73 lit. b, nu sunt întemeiate, deoarece din mijloacele de probă administrate rezultă fără putință de tăgadă că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Astfel, conform art. 73 lit. a constituie circumstanță atenuantă depășirea limitei legitimei apărări sau a stării de necesitate, circumstanță ce presupune, ca o condiție de bază, existența unei legitime apărări definită ca ripostă la un atac material direct, imediat și injust, de natură să pună in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Or, din toate mijloacele de probă administrate nu rezultă că inculpatul ar fi acționat sub imperiul unei legitime apărări ale cărei limite să fi fost insă depășite, cu atât mai mult cu cât inculpatul a comis cele două infracțiuni folosindu-se de cuțitul pe care-l avea asupra sa, în timp ce ambele victime nu aveau asupra lor nici un fel de armă sau de obiect cu care să se poată apăra, astfel încât nu sunt întrunite condițiile existenței asupra inculpatului a unui atac material direct, imediat și injust.
De asemenea, nu rezultă că cele două victime ar fi inițiat in vreun fel acest conflict, determinând inculpatului producerea unei puternice tulburări sau emoții pentru a fi întrunite condițiile prevăzute de art. 73 lit. b
Potrivit acestui text de lege constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Aceste condiții nu sunt sub nici o formă realizate in speță, câtă vreme cele două victime nu au acționat provocator pentru a determina riposta inculpatului, astfel încât in mod judicios prima instanță a înlăturat și această apărare a inculpatului constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 73 lit. b
Nici motivul de apel vizând greșita individualizare a pedepsei rezultante sub aspectul modalității de executare a acesteia, nu este fondat, deoarece prima instanță a apreciat în mod corect că în raport de natura violentă a infracțiunilor comise, scopul preventiv educativ și sancționator avut în vedere de legiuitor nu poate fi atins decât prin privare de libertate, chiar dacă inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, iar circumstanțele desfășurării conflictului au fost determinate de neînțelegeri casnice.
Prin urmare, curtea constată că în cauză deși sunt admisibile sub aspect legal totuși nu sunt oportune, modalitățile de executare prevăzute de art. 86/1 si 86/7, regimul de executare a pedepsei fiind corect dispus de prima instanță.
Fondate sunt însă criticile inculpatului vizând cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, curtea apreciind în acest sens că deși prima instanță a aplicat in favoarea inculpatului circumstanțele atenuante facultative judiciare prev. de art. 74, sub imperiul cărora a redus pedepsele sub limita minimă specială, cu toate acestea această reducere nu este semnificativă, în așa fel încât să se poată aprecia că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins în mod eficient prin raportare și la circumstanțele personale ale inculpatului, care au fost insuficient valorificate.
Ca atare, sub acest aspect curtea va admite apelul declarat de inculpat, va desființat in parte sentința și după descontopirea pedepsei principale rezultante în componentele sale va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat de la 6 ani închisoare la 4 ani si 6 luni închisoare.
Curtea apreciază că o atare proporționalizare corespunde pe deplin atât circumstanțelor reale în care fapta a fost săvârșită, ținând seama de raporturile juridice dintre părți, cât și circumstanțelor personale ale inculpatului, constând în, așa cum a arătat de altfel și prima instanță, lipsa antecedentelor penale, existența unui loc de muncă si o bună conduită în comunitatea locală anterior săvârșirii faptelor.
In privința soluționării laturii civile a cauzei, curtea constată sub un prim aspect că solicitarea inculpatului de completare a probatoriilor in apel, prin efectuarea unei expertize în specialitatea salarizare, nu este fondată, această probă fiind inutilă atâta vreme cât înscrisurile depuse la dosar confirmă existența și întinderea despăgubirilor solicitate de către părțile vătămate cu titlu de drepturi salariale neîncasate ca o consecință a săvârșirii faptelor de către inculpat.
Astfel, potrivit adeverințelor aflate la filele 101-102 și respectiv 142 dosar fond, partea vătămată își desfășura activitatea la data săvârșirii faptelor ca șofer la SC SRL, iar in intervalul 18.11.2007 -1.03.2008 nu și-a putut desfășura activitatea din motive medicale, pierderile salariale fiind cuantificate în mod expres in aceste adeverințe ca fiind în sumă totală de 5.700 lei. Începând cu data de 2.03.2008 partea vătămată și-a reluat activitatea având însă un program redus la 2 ore pe zi din cauza acelorași probleme medicale, astfel că a înregistrat o pierdere salarială de 1315 lei pe lună.
Așadar, efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a clarifica aspectele vizând pierderile salariale este inutilă în cauză, câtă vreme în principal înscrisurile despre care am făcut vorbire, dar și depozițiile martorilor, confirmă existența și întinderea drepturilor salariale neîncasate de către părțile vătămate ca o consecință a faptelor.
Curtea observă că prima instanță a analizat în detaliu toate mijloacele de probă administrate în privința soluționării aspectelor vizând întinderea prejudiciului patrimonial, aceasta fiind confirmată prin depozițiile martorilor, -, cât și de înscrisurile depuse la dosar, astfel încât sumele stabilite cu titlu de despăgubiri civile la plata cărora inculpatul a fost obligat în favoarea celor două părți civile, au fost corect determinate, găsindu-și pe deplin corespondent în toate mijloacele de probă administrate mai sus, sens în care curtea apreciază ca nefondate criticile inculpatului formulate sub aspectul întinderii prejudiciului patrimonial.
Fondate sunt însă criticile formulate în latură civilă sub aspectul întinderii daunelor morale la plata cărora inculpatul a fost obligat.
Este incontestabil că prin faptele comise de inculpat a fost lezat dreptul părților vătămate la integritate fizică și sănătate, drept personal nepatrimonial calificat ca fiind un drept fundamental al omului și că în egală măsură părțile vătămate au suferit consecințe in plan familial, social și profesional, în urma infracțiunilor ale căror victime au fost.
Cu toate acestea, deși solicitarea părților vătămate de acoperire a acestor prejudicii nepatrimoniale produse, este perfect întemeiată, totuși cuantumul stabilit de prima instanță apare ca fiind excesiv, ținând cont de împrejurările in care faptele au fost comise, de raporturile juridice dintre părți și de neînțelegerile ce au stat la baza izbucnirii conflictului, de împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut ca o persoană cu un comportament agresiv, dar și de implicațiile concrete ale faptelor comise în viața celor două părți vătămate.
Curtea apreciază că întinderea daunelor morale nu este de natură să asigure un echilibru just între valorile sociale încălcate sau puse în pericol prin fapta comisă de inculpat și necesitatea acoperirii patrimoniale a acestui prejudiciu moral, ținând seama că în mod constant jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului a evidențiat soluții potrivit cărora între cele două exigențe trebuie să se asigure o justețe corespunzătoare, astfel încât obligațiile de dezdăunare să nu fie excesiv de împovărătoare sau să poată fi apreciate ca având efectul unei îmbogățiri fără justă cauză.
In raport de aceste argumente, curtea va reduce daunele morale stabilite în favoarea părții civile de la 20.000 lei la suma de 10.000 lei si pe cele stabilite in favoarea părții civile de la 3.000 lei la 2.000 lei, apreciind că acest cuantum este în mod judicios proporționalizat și este de natură a satisface exigențele expuse mai sus.
Cum în privința celorlalte aspecte analizate nu au fost constatate încălcări ale legalității ori temeiniciei, curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Câtă vreme apelul inculpatului a fost admis, curtea nu poate obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către părțile vătămate reprezentând onorariu apărător, așa cum s-a solicitat.
Văzând si disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul,fiul lui G si, născut la data de 28.09.1970, domiciliat in P, str. -.43,.4,.38, jud. P, împotriva sentinței penale nr. 27/16.01.2009 pronunțata de Tribunalul Prahova, desființează in parte sentința in latura penala si civila si in consecința:
Descontopeste pedeapsa principala rezultanta de 6 ani închisoare aplicata inculpatului, in componentele sale si reduce pedeapsa aplicata acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap la art. 174-175 lit. i cu aplic. art. 74 si art. 76 al.1 lit. b si al.2, de la 6 ani închisoare la: 4 ani si 6 luni închisoare, urmând ca după recontopire conform art. 33 lit. a si 34 lit. b inculpatul sa execute pedeapsa principala cea mai grea, aceea de4(patru) ani si 6(sase) luni inchisoare.
Reduce daunele morale la care inculpatul a fost obligat, după cum urmează: in favoarea părții civile, de la suma de 20.000 lei, la suma de 10.000 lei si in favoarea părții civile, de la 3.000 lei la 2.000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina acestuia.
Cu recurs in termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsa de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica astăzi, 16.03.2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier
- -
Red. GC/
4ex/27.03.2009
f- - Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Aida Liliana StanJudecători:Aida Liliana Stan, Cristina Georgescu
