Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 41/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.41/A/2008
Ședința publică din 12 martie 2008
Instanța compusă:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpatul și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva sentinței penale nr. 648 din 06 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev.de art.20 rap.la art.174, 175 lit.i pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelurilor.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat la o pedeapsă privativă de libertate. Raportat la modul de comitere a infracțiunii, la probatoriul administrat, la leziunile suferite de partea vătămată, la zona vizată, la obiectul folosit de inculpat - de a cauza decesul unei persoane și urmările pe care acțiunea inculpatului le-ar fi putut avea, chiar dacă nu a urmărit moartea victimei, a acceptat aceasta, fapta fiind comisă cu intenție indirectă. Cu certitudine viața victimei a fost pusă în pericol. Concluziile raportului de expertiză medico-legală nu au relevanță, potrivit unei decizii din anul 2006 ÎCCJ, conform căreia trebuie să se aibă în vedere natura leziunilor suferite, zona vizată și obiectul folosit. Martorii oculari au arătat că sticla s-a spart în momentul în care a fost lovită victima. Ca atare, nu se poate reține infracțiunea de vătămare corporală gravă, ci tentativă la infracțiunea de omor calificat.
Apărătorul inculpatului arată că s-a susținut de către Parchet că există intenția indirectă, însă se omite că inculpatul a aplicat o singură lovitură, urmare a agresiunii inițiale comise de partea vătămată B, lucru confirmat de martorii audiați în cauză. Lovitura a fost de o slabă intensitate, iar sticla de vin cu care s-au produs leziunile nu s-a spart în momentul aplicării loviturii, ci când a căzut pe podea. Fără dubii, din aceste împrejurări, care se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală se atestă că intensitatea loviturilor aplicate victimei a fost una foarte mică, iar leziunile provocate au fost consecința particularităților zonei craniene, în sensul că la partea vătămată țesutul osos era de circa 1,5 mm, iar în mod obișnuit era de 6,7 mm. În momentul aplicării loviturii, victima nu s-a clintit, a rămas în picioare deși atât inculpatul, cât și victima se aflau sub influența băuturilor alcoolice și ambii și aplicau lovituri reciproce. S-a omis faptul că doua martore oculare au arătat mecanismul în care a avut loc agresiunea și depozițiile acestora nu au fost luate în considerare de Parchet. Nu există intenția directă sau indirectă de comitere a infracțiunii, motiv pentru care solicită respingerea apelului declarat de Parchet ca nefondat. În ce privește apelul inculpatului, instanța de fond nu a luat în considerare toate probele în apărare aduse în fața acestei instanțe, din care rezultă că agresiunea a fost începută de partea vătămată și ca atare se impune reținerea stării de provocare. Atât inculpatul, cât și partea vătămată se aflau sub influența băuturilor alcoolice. A făcut dovada că permanent și anterior și după comiterea faptei, dar și după punerea în libertate, inculpatul a avut o conduită exemplară în societate. A depus la dosar caracterizarea inculpatului pentru a fi avută în vedere de instanță. În ce privește fapta comisă, a fost un incident spontan pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul regretă ceea ce s-a întâmplat, apreciind că nu se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate. Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței atacate și judecând cauza să se dispună aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu reținerea circumstanțelor atenuante, iar ca modalitate de executare a pedepsei, să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 pen.
Reprezentanta Parchetului arată că prin decizia ÎCCJ nr.361/18.01.2005 se arată cum se stabilește intenția în cazul tentativei la infracțiunea de omor și anume se ia în considerare obiectul folosit, în speță sticla, zona vizată, în speță capul victimei și intensitatea loviturilor aplicate, în speță sticla s-a spart când a fost lovită partea vătămată, așa cum rezultă din declarațiile celor doi martori. Solicită respingerea apelului declarat de inculpat, nefiind dovedită starea de provocare și nici nu se impune reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 648/6.11.2007 a Tribunalului Clujs -a dispus n temeiul art.334 pr.pen. schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art.20 rap. la art.174, 175 lit. i pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă, de art.182 al.2 penal.
S-a dispus condamnrea inculpatului, fiul lui și, născ. la 01.05.1985 în D, jud.C, cetățean român, studii medii, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, conducător auto, fără antecedente penale,. în D, str. B-M nr.5. jud.C, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art.182 al.2 pen. la pedeapsa de:
-2 ani închisoare.
În temeiul art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa stabilită, potrivit art.82 penal.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art.83 pen.
S-a aplicat art.71 și 64 lit.a,b pen. precum și art.71 al. ultim pen.
Potrivit art.88 pen. din pedeapsa stabilită s-a dedus arestul preventiv începând cu data de 26.01.2007 până la 31.05.2007.
S-au înlăturat disp.art.145 ind.1 pr.pen.
În temeiul art.14 și 346.pr.pen. art.998 civ. și art.313 din OUG nr.72/2006, inculpatul a fost obligat să plătească cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată BAc ătre partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Secția de Neurochirurgie C în sumă de 1.302,16 RON cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la achitarea integrală a sumei.
În baza art.14 și 346.pr.pen. art.998 civ. inculpatul a fost obligat să plătească către partea vătămată BAd espăgubiri materiale în sumă de 10.000 RON și daune morale în sumă de 10.000 RON.
În temeiul art.191 pr.pen. inculpat a fost obligat să achite 1.000 lei RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în noaptea de 20/21.01.2007, în jurul orelor 4,00-4,30, inculpatul se afla în incinta discotecii din com. sat jud.C, unde a stat de vorbă cu martorul și cu partea vătămată B La un moment dat, simțindu-se jignit de faptul că partea vătămată a făcut unele afirmații cu caracter indecent la adresa fetelor din satul, de unde este originar inculpatul, însă fără a cunoaște aceste lucru, inculpatul a turnat conținutul unui pahar de vin pe care îl avea în mâna în capul părții vătămate. Acesta l-a împins cu mâna pe inculpat, lovindu-l ușor cu sticla de bere pe care o avea la rândul său în mână, moment în care inculpatul i-a aplicat părții vătămate, în zona frontală, o lovitură cu sticla de vin pe J plină ce o avea în mâna dreaptă. s-a spart, conținutul ei împrăștiindu-se pe corpul părții vătămate și pe un perete din apropiere.
După acest incident, inculpatul a plecat acasă, iar datorită faptului că părții vătămate, deși rămasă în discotecă, i s-a făcut rău, martora a transportat-o la spitalul din D, unde a rămas internată, fiind apoi transferată la Clinica de Neurochirurgie C-N, fiind internată cu diagnosticul " grav, hematom extradural stâng, fractură frontală stânga" și supusă unei intervenții chirurgicale.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.497/II/a/17 din 25.01.2007, partea vătămată BAa prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, leziunile punând în primejdie viața victimei.
Din ansamblul probator de la dosar, organul de urmărire penală a sesizat instanța de judecată cu prezenta cauză și încadrare juridică potrivit art.20 rap. la art.174,175 lit.i penal, adică tentativă la infracțiunea de omor calificat. Pentru această încadrare juridică, s-a avut în vedere natura leziunilor provocate de inculpat părții vătămate ( grav, hematom extradural frontal stâng, fractură frontală stânga), obiectul vulnerant folosit de inculpat, pentru a cauza decesul unei persoane, zona anatomică vitală vizată de către inculpat în momentul aplicării loviturii, intensitatea loviturii în urma căreia s-au produs leziunile, urmările posibile ale acțiunii inculpatului. S-a concluzionat, prin actul de sesizare, că inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, viața acesteia fiind salvată doar datorită intervenției chirurgicale de urgență a cadrelor medicale, sau chiar dacă nu a urmărit rezultatul acțiunii sale, a acceptat posibilitatea producerii lui. În acest sens, s-au analizat și reținut declarațiile martorilor și, care au arătat că inculpatul a avut intenția de a-și continua agresiunea, cerându-i victimei să îl urmeze înafara discotecii.
În urma cercetării judecătorești, instanța de fond a concluzonat că se impune o altă interpretare materialului probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât și direct în instanță în sensul că încadrarea juridică corectă a faptei comise de către inculpat este aceea de vătămare corporală gravăprev. și ped. de art.182 al.2 penal.
În acest sens, s-a reținut că declarațiile inculpatului, dar și ale părții vătămate conduc spre concluzia că inculpatul nu a avut intenția de a suprima viața victimei; aceste aspecte se coroborează cu depozițiile martorilor A,. S-a dispus, de asemenea, completarea raportului de constatare medico-legală efectuat încă din faza de urmărire penală. din cadrul IML C-N au concluzionat că lovitura aplicată părții vătămate a fost de slabă intensitate, iar punerea în primejdie a vieții victimei s-a datorat particularităților morfofuncționale ale sistemului osos la nivelul craniului victimei, respectiv a unei grosimi de numai 1,5 mm a calotei craniene, care în mod normal are o grosime de 6- 8 mm; potrivit medicilor legiști, punerea în primejdie a vieții victimei s-a datorat acestei particularități și nu s-ar fi produs dacă craniană ar fi avut o grosime normală.
Dacă până la momentul declanșării cercetării judecătorești s-ar fi putut susține că inculpatul ar fi acționat sub aspectul laturii subiective cu intenție indirectă, după audierea părții vătămate, dar mai exact ca urmare a raportului medico-legal, este cert faptul că el nu a acționat cu o astfel de intenție, neurmărind suprimarea vieții victimei. Tocmai sub aspectul laturii subiective apare diferența dintre fapta de tentativă la omor și cea de vătămare corporală gravă prev. de al.2 al art.182 penal, când viața victimei este pusă în pericol.
Sub aspectul laturii subiective a tentativei de omor, aceasta poate fi comisă cu intenție directă, după cum făptuitorul a urmărit moartea victimei, rezultat care însă nu s-a produs (intenție directă) sau doar a acceptat posibilitatea producerii morții persoanei (intenție indirectă). În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de vătămare corporală gravă, aceasta poate fi comisă fie cu intenție directă, fie cu preterintenție. Astfel, fapta de vătămare corporală care a avut drept urmare punerea în primejdie a vieții victimei, pentru a putea fi încadrată în disp.art.182 penal, esențial este să se stabilească faptul că autorul infracțiunii nu a acționat cu intenția de a ucide, ci cu aceea de a produce o vătămare corporală, însă, prin modul în care acționează se creează posibilitatea concretă ca victima să înceteze din viață.
Toate probele administrate demonstrează fără dubii că nu suntem în prezența unei tentative de omor așa acum s-a reținut în rechizitoriu. Mai mult, toate probele, inclusiv raportul de constatare medico-legală, relevă în mod constant același lucru, respectiv că nu există elemente din care să reiasă intenția de a suprima viața victimei. Lovitura aplicată chiar la nivelul capului a fost de slabă intensitate și a survenit ca urmare a loviturii aplicate inculpatului de către victimă; incidentul dintre părți a fost unul spontan, de scurtă durată și fără putința de a releva atitudinea deosebit de agresivă care să conducă la ideea existenței intenției inculpatului de a ucide. Pe moment, victima nu a suferit leziuni vizibile care să preconizeze posibilitatea unui traumatism capabil să-i pună viața în pericol; obiectul vulnerant, respectiv sticla de vin, în condițiile date, având în vedere dinamica și puterea loviturii, nu ar fi trebuit în mod normal să fie de a produce decesul victimei. Toate aceste aspecte au fost probate, evidențiate și întărite prin fiecare mijloc de probă administrat în fața instanței de judecată.
Astfel fiind, în temeiul art.334 pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap. la art.174, 175 lit. i pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. și ped.de art.182 al.2 pen.
Procedând la individualizarea pedepsei, instanța a reținut criteriile generale indicate de art.72 pen. cu referire la limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările concrete de realizare, valoarea socială ocrotită de legea penală și lezată de acțiunea inculpatului, numărul de zile de îngrijiri medicale solicitate de partea vătămată pentru refacere, urmarea produsă prin fapta penală, persoana inculpatului, care a fost sincer, a colaborat cu organele judiciare, s-a declarat de acord cu suportarea pretențiilor civile formulate de către victimă, se află la prima confruntare cu legea penală, iar perioada de arest preventiv dispusă față de el l-a marcat în sensul realizării gravității acțiunii sale din acea noapte și a mobilizării în sens pozitiv, de a-și canaliza energiile pentru fapte sociale, încadrate în normalitate.
Astfel, pentru atingerea scopurilor art.52 pen. instanța a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, considerând că aceasta contribuie la constrângerea și reeducarea inculpatului. Aceleași considerente prezentate mai sus, au condus instanța a concluzia că inculpatul poate fi reeducat și fără privare de libertate, adică prin aplicarea art.81 penal, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de 2 ani plus pedeapsa aplicat, potrivit art.82 penal.
În baza art.359 pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art.83 penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluja criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie și a solicitat pronunțarea unei decizii prin care să se dispună desființarea hotărârii atacate cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei și condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20, 174, 175 lit. i pen.
În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluja arătat că față de natura leziunilor provocate victimei, obiectul vulnerabil folosit de către inculpat - de a cauza decesul unei persoane (o sticlă de vin pe J plină), zona anatomică vizată, intensitatea loviturii (sticla de vin s-a spart) și urmările cauzate se desprinde concluzia că inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii decesului părții vătămate (viața acesteia fiind salvată ca urmare a intervenției medicale) și, chiar dacă nu a urmărit producerea acestui rezultat, a acceptat posibilitatea survenirii acestuia.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a procedat la o interpretare unitară a probatoriului administrat în cauză, dând relevanță doar probelor favorabile inculpatului administrate în cursul judecății, fără a se da eficiență probelor produse în faza de urmărire penală care, prin forța lor, sunt de o valoare probantă superioară în susținerea încadrării juridice a faptei în sensul celor solicitate în considerentele expuse în motivarea căii de atac promovate.
Inculpatul a criticat, la rândul său, hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și a solicitat desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei stabilite, urmare a reținerii circumstanței legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b pen. și a circumstanțelor legale reglementate de art. 74.pen.
Critica adusă de către inculpat sentinței apelate a s-a referit la omisiunea instanței de fond de a reține comiterea infracțiunii în stare de provocare cauzată de atitudinea părții vătămate care i-a adus jigniri și l-a lovit inițial.
A mai arătat inculpatul că a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală, nu are antecedente penale, este cunoscut ca o persoană cu o bună conduită, a depus diligențe pentru a se împăca cu victima și a îndrepta consecințele faptei sale, aspecte care trebuiau să fie avute în vedere de către instanță în procesul de individualizare a pedepsei în sensul coborârii cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de textul legal.
Procedând la soluționarea apelurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator că în noaptea de 20/21.01.2007, în jurul orelor 4,30, inculpatul, partea vătămată B A și martorul - stăteau de vorbă în incinta discotecii din com. sat jud La un moment dat, partea vătămată a făcut afirmații jignitoare referitoare la moralitatea locuitorilor din satul, sat din care provine inculpatul.
Cu toate că partea vătămată a cerut scuze inculpatului, acesta din urmă i-a turnat în cap conținutul unui pahar de vin. În continuare, victima îl împinge pe inculpat cu sticla de bere ce o ținea în mână, moment în care inculpatul îi aplică părții vătămate o singură lovitură în cap cu o sticlă de vin, pe J plină.
Inculpatul scapă din mână sticla de vin care se sparge de pardoseală, iar conținutul acesteia se risipește pe jos și pe pereți.
Zgomotul produs de sticla care a căzut pe jos a atras atenția mai multor martori care îl văd pe victimă ținându-se cu mâinile de cap ( martorii, ) sau cu lichid pe față și părul ud (martorii, ).
Potrivit susținerilor martorilor și ale părții vătămate, după acest moment victima a fost însoțită în spatele barului de către patroana localului, martora. Aici victima se șterge, îi povestește martorei ce s-a întâmplat și că vrea să plece acasă. Observând că victima nu se simte bine, susnumita martoră transportă pe partea vătămată la Spitalul Municipal D unde partea vătămată a fost internată, iar în cursul dimineții următoare a fost transportată la Clinica de Neurochirurgie CNd atorită agravării stării de sănătate.
Aici victima a fost internată cu diagnosticul " grav, hematom extradural stâng, fractură frontală " ( 15 dos. ) și a fost supusă unei intervenții chirurgicale.
Această stare de fapt este confirmată atât de către inculpat, cât de către partea vătămată, dar și de martorii audiați în cauză, respectiv ( 26, 27, 29 dos., 45 dos. inst. fond), ( 30, 31, 32-34 dos. ), ( 34-35, 36-37 dos., 49 dos. inst. fond), ( 42-43 dos. up.), ( 46-47 dos., 46 dos. inst. fond), - ( 48 dos., 47 dos. inst.).
Din Raportul de constatare medico-legală nr. 497/II/a/17 din 25.01.2007 ( 23-24 dos. ), cu completările efectuate în cursul judecății ( 92-93 dos. inst. fond) rezultă că victima a prezentat leziuni care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale, leziuni care s-au putu produce prin lovire activă cu un corp dur și au pus în primejdie viața victimei. Se mai precizează că examinarea CT făcută părții vătămate B relevă un aspect particular al structurii și conformației osului frontal al acestuia și anume o "pneumatizare importantă a sinusurilor frontale bilateral cu subțierea compactei externe a osului frontal, în special stânga", compacta externă la acest nivel măsurând 1,5 mm. Se mai arată că acest lucru însemnă că sinusul frontal drept este extrem de extins ca dimensiuni, iar osul frontal în zona în care este menționată linia de fractură este extrem de subțire, cu mai mult de 3 mm față de o situație normală, concluzionându-se că factorul potențial tanatogenerator - hematomul extradural - nu s-ar fi produs în cazul unei calote craniene normal conformate (având grosimea de 6- 8 mm) și că fără dubiu, grosimea de numai 1,5 mm a calotei a jucat rol de factor determinant endogen,
Pe baza stării de fapt reținută, prima instanță a stabilit o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpat, iar sancțiunea penală aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare a fost judicios individualizată, corespunzând gradului concret de pericol social al infracțiunii comise, urmărilor cauzate și persoanei făptuitorului, fiind de natură a asigura realizarea scopului de coerciție și reinserție socială stabilit prin art. 52.pen.
Critica Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj potrivit căreia fapta dedusă judecății realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20, 174, 175 lit. i pen. nu poate fi primită deoarece în cauză nu s-a făcut dovada faptului că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, rezultatul cauzat de acțiunea sa - punerea în primejdie a vieții părții vătămate - survenind în mod obiectiv, în discordanță cu ceea ce s-a urmărit sau acceptat, respectiv vătămarea corporală a victimei.
În delimitarea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor de cea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 2.pen. în varianta punerii în primejdie a vieții victimei, în teoria și practica judiciară s-a arătat că esențială este stabilirea corectă a poziției psihice a făptuitorului, ceea ce impune o analiză complexă a tuturor împrejurărilor săvârșirii faptei, semnificative cu privire la poziția subiectivă a făptuitorului. Așa fiind, rezoluția în baza căreia a acționat inculpatul este dovedită cu elementele exterioare ale faptei sale, relevante fiind împrejurările în care fapta a fost comisă, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, numărul și intensitatea loviturii și regiunea spre care a fost îndreptată aceasta.
În speță, este adevărat că inculpatul a aplicat o lovit victima cu un obiect cu potențial tanatogenerator ridicat (o sticlă de vin, pe J plină) și a vizat o zonă vulnerabilă a corpului uman (respectiv, capul), însă, dat fiind faptul că lovitura a fost singulară și de intensitate redusă, iar consecința constând în punerea în primejdie a vieții victimei s-a datorat particularităților morfologice ale osului frontal, Curtea concluzionează că intenția inculpatului nu a fost aceea de a suprima viața părții vătămate, nu a urmărit sau acceptat aceasta, astfel că rezultatul produs este unul praeterintenționat.
În aprecierea intensității reduse a loviturii aplicate Curtea are în vedere concluziile și considerentele expuse în completarea la Raportul de constatare medico-legală ( 93 dos. inst.fond) unde se arată că traumatismul suferit de victimă a fost de intensitate minimă, însă cu consecințe majore cauzate de subțirimea extremă a compactei externe (cu mai mult de 3 mm față de o situație normală), caracteristică care a constituit factorul determinant al producerii complexului lezional. Se mai arată că această particularitate ar fi făcut posibilă apariția unei linii de fractură cu aceleași consecințe (hematom extradural și răsunet cerebral) și cu ocazia oricărui traumatism minor de tipul " m-am lovit de colțul dulapului" și că în cazul unui traumatism de intensitate medie sau M consecințele ar fi fost dezastruoase deoarece ar fi suferit o distrugere importantă cu afectarea consecutivă a structurilor nervoase subjacente.
Deși în motivele de apel se reține de către Parchet că sticla de vin s-a spart în momentul în care inculpatul a aplicat lovitura, împrejurarea fiind invocată ca element important în cuantificarea intensității loviturii aplicate și, implicit, în stabilirea corectă a intenției inculpatului, Curtea concluzionează că acest aspect nu este dovedit și că, în realitate, inculpatul a scăpat acea sticlă din mână și s-a spart de pardoseală, iar conținutul acesteia s-a împrăștiat pe jos.
În sprijinul celor de mai sus stă, în primul rând, declarația părții vătămate din fața instanței de fond ( 22 ) în care arată că " sticla s-a spart pentru că inculpatul a scăpat-o pe jos și nu în urma loviturii din capul meu".
Este adevărat că în faza de urmărire penală victima nu face nicio referire la această împrejurare, însă această omisiune nu poate fi interpretată în sens contrar celor afirmate de partea vătămată în cursul judecății sau că declarația dată în fața instanței a avut drept scop ușurarea situației juridice a inculpatului.
În al doilea rând, martorele și ( 46-47, 48 dos., 46, 47 dos. inst. fond), prezente la rândul lor în sala de discotecă, arată că atât sticla de bere avută de victimă, cât și cea vin au fost scăpate de pardoseală și s-au spart.
La fel, martorul ( 42-43 dos. inst. fond) declară că a văzut când inculpatul a "stropit" victima, că aceasta se repede la inculpat fără a-l lovi, iar acesta din urmă lovește pe partea vătămată cu o sticlă în cap, după care aude zgomot de sticlă spartă.
În același sens, martorul A ( 13 dos. inst. fond) arată că la un moment dat a simțit lângă picior o sticlă după care a văzut o sticlă albă căzută pe pardoseală și spartă, fiind probabil sticla inculpatului
În al treilea rând, o serie de martori, deși nu au perceput direct momentul aplicării loviturii de către inculpat, atenția asupra conflictului dintre cei doi le-a fost atrasă atunci când au auzit zgomotul de sticlă spartă, zgomot care a succedat imediat momentului aplicării loviturii de către inculpat.
Astfel, martorii, ( 41 dos. inst. fond) și ( 42 dos. inst. fond) declară, la rândul lor, că au auzit zgomot de sticlă spartă după care imediat l-au observat pe partea vătămată fie ținându-se cu mâinile de cap, fie cu părul ud sau cu lichid pe față și că pe jos erau cioburi de sticlă, aflând de la victimă sau de la martorul că partea vătămată fusese lovită în cap de către inculpat cu o sticlă de vin.
Referitor la acest aspect al stării de fapt, Curtea consideră că declarația martorului din faza de urmărire penală potrivit căreia sticla de vin s-a spart în momentul aplicării loviturii de către inculpat nu poate fi reținută atâta timp această afirmație este infirmată chiar de către victimă, dar și pe considerentul că în instanță ( 45) martorul declară că nu știe sigur cum anume s-a spart sticla în discuție.
Este adevărat că martorii arată fie că victima avea părul ud, fie că prezenta urme de lichid pe față, însă aceste aspecte nu pot fi reținute ca fiind urmare a faptului că sticla s-a spart în momentul aplicării loviturii atât timp cât, anterior acestei agresiuni, inculpatul a turnat pe capul victimei, conținutul unui pahar de vin.
Prin urmare, dovedindu-se că sticla cu care s-a aplicat lovitura nu s-a spart în momentul aplicării loviturii, coroborat cu concluziile expuse în actul medico-legal menționat, concluzia logică care se desprinde este aceea că agresiunea a fost de slabă intensitate, ceea ce exclude existența intenției, directe sau indirecte, de ucide victima, iar urmarea socialmente periculoasă a fost rezultatul praeterintenției.
Referitor la critica formulată de inculpat potrivit căreia instanța de fond nu a reținut circumstanța legală a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b pen. Curtea constată că nu este întemeiată.
Potrivit art. 73 lit. b pen. constituie circumstanță atenuantă legală "săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă".
Inculpatul a susținut că acțiunea sa a fost generată de faptul că victima a emis judecăți de valoare cu privire la moralitatea îndoielnică a locuitorilor satului din care provine și că apoi a fost lovit de către partea vătămată cu sticla de bere.
În practica judiciară s-a subliniat că pentru existența acestei circumstanțe atenuante este necesar ca actul provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoacve o puternică tuburare sau emoție în psihicul inculpatului.
În cazul de față, partea vătămată, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a făcut afirmații cu un caracter de maximă generalitate, după care a cerut scuze inculpatului. Așa fiind, afirmațiile părții vătămate, prin conținutul lor, nu au fost de natură a produce o atingere gravă demnității inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta din urmă a beneficiat și de o reparație personală prin scuzele aduse de victimă.
De altfel, în literatura de specialitate și în practica judiciară s-a reținut că nu poate fi considerat act provocator situația în care, imediat după ce l-a insultat pe inculpat, victima își cere scuze (, Tratat, vol. II pg. 345;, C-tin - Practică judciară penală, partea generală, pg. 47).
Nici reacția victimei care, după ce inculpatul a turnat conținutul unui pahar de vin pe capul său, l-a împins pe inculpat, nu poate cosntitui act de provocare deoarece, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, gestul victimei a fost unul de slabă intensitate, neputându-se circumscrie noțiunii de "violență" folosită de textul art. 73.pen.
În final, Curtea reține că instanța de fond, procedând la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 74.pen. inclusiv cele referitoare la persoana inculpatului (buna conduită a acestuia anterior comiterii infracțiunii, recunoașterea săvârșirii faptei, demersurile pentru repararea prejudiciului), orientând sancțiunea penală spre minimul special prevăzut de lege și apreciind că reeducarea inculpatului se poate realiza și fără privarea efectivă de libertate a acestuia.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. b proc.pen. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză, iar sentința penală atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 88.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatuluidurata arestului preventive începând cu data de 26.01.2007 până la 31.05.2007.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. inculpatul va fi obligat să achite 150 lei cheltuieli judiciarte către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ si inculpatul,fiul luiIoan și, ns. La 1.05.1985 în D, jud. C, domiciliat în D-, jud. C, împotriva sentinței penale nr. 648 din 6 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv începând cu data de 26 ianuarie 2007 și până la data de 31 mai i2007.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /
4 ex./ 20.03.2008
Jud. fond:
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja
