Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.41/
Ședința publică din 02.12.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu președinte secție
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul - (născut la data de 25.07.1991, fiul lui și, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, domiciliul în comuna, sat Podu Lacului, județul V, CNP -) împotriva sentinței penale nr. 242/22.07.2009 a Tribunalului Vrancea.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc la data de 12.11.2009, când părțile prezente și reprezentanta Ministerului Public au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei pe data de 17.11.2009 și ulterior la data de 26.11.2009 și 02.12.2009.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 242 din 22.07.2009 Tribunalului Vranceaa fost condamnat inculpatul, născut la data de 25.07.1991, fiul lui și, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, domiciliul în comuna, sat Podu Lacului, județul V, CNP - - la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped de art. 20. pen comb. cu art. 174 - 175 lit. i pen cu aplic art. 99. pen.
S-a interzis exercițiul drepturilor inculpatului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si b pen în condițiile art. 71 alin. 2. pen.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 506,72 lei către partea civilă Serviciul de Ambulantă V, si a sumei de 5781,66 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgentă "Sf. " F plus dobânda legală pentru ambele părți civile până la data achitării integrale, începând cu data rămânerii definitivă a prezentei.
S-a respins acțiunea civilă intentată de partea civilă, ca neîntemeiată.
A fost confiscat cuțitul folosit de inculpat la comiterea infracțiunii în baza art. 118 lit. b pen.
A fost obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente în solidar la plata sumei de 1500 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru hotărî astfel, prima instanță reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.2225/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, înregistrat sub nr. de dosar penal - la această instanță, a fost trimis în judecată inculpatul, fiul lui și, născut la data de 25.07.1991 în F, cu domiciliul în com., sat Podu Lacului, jud. V, în vederea tragerii la răspundere penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. si ped. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174 Cod penal și art. 175, al. 1, lit. i) Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.
În actul de sesizare se reține în esență că în noaptea de 11/12.10.2008, în urma unui conflict pe care l-a declanșat împreună cu fratele său și un prieten, a aplicat o lovitură de cuțit victimei, care se deplasa pe drumul de legătură dintre satele și, în urma căreia victima a suferit leziuni ce i-au pus viața în pericol, leziuni constând în plagă hepatică subdiacentă și hemoperitoneu.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și susținerile orale ale părților, instanța reține în fapt următoarele:
În noaptea de 11/12.10.2008, la cca. 500 de intrarea în satul, între grupul de persoane, între care se găsea inculpatul și cel între care se găsea partea vătămată, s-a generat un conflict verbal, care ulterior a degenerat, în sensul că inculpatul și numitul, au început să-l lovească pe numitul.
Partea vătămată a intervenit în altercație, context în care inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, în regiunea abdomenului, cauzându-i leziuni traumatice constatate medico-legal și care i-au pus viața în primejdie.
S-a arătat că cele ce preced se confirmă prin depozițiile martorilor oculari audiați în cauză: (fila 30), (fila 32), (fila 33), (fila 34), acestea coroborându-se cu depoziția inculpatului (filele 28-29) și a părții vătămate (fila 27).
Inculpatul arată că "am scos cuțitul și l-am tăiat, de fapt am vrut să-l sperii; aveam acest briceag din întâmplare".
La toate aceste mijloace de probă se adaugă constatările medico-legale prin care în concret se reține că leziunile traumatice produse părții vătămate se datorează unei lovituri active cu un corp tăietor-înțepător și i-au pus viața în primejdie.
În aceste condiții, instanța observând și dispozițiile normative de drept penal incidente în cauză, a conchis că sub aspect obiectiv, fapta inculpatului de a lovi cu cuțitul partea vătămată în zona abdomenului cauzându-i leziuni traumatice majore care i-au pus viața în primejdie, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. si ped. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174 Cod penal și art. 175, al. 1, lit. i) Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.
Instanța a constatat că suntem în prezența unei tentative terminate, producerea rezultatului socialmente periculos - moartea părții vătămate - nu s-a produs datorită intervențiilor medicale de specialitate.
Pe latură subiectivă, instanța a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă în sensul art.19 al. 1, lit. a) Cod penal, acesta a lovit partea vătămată cu cuțitul într-o zona corporală evident vulnerabilă - abdomen. Inculpatul a realizat că prin lovirea părții vătămate cu cuțitul în zona corporală vulnerabilă, evident ar putea cauza moartea acestuia, nu a urmărit acest rezultat, dar a acceptat eventualitatea producerii lui.
În aceste condiții, instanța a găsit că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și dispune condamnarea acestuia potrivit dispozitivului prezentei.
Inculpatul prin apărător, a solicitat în etapa dezbaterilor schimbarea încadrării juridice faptei, care constituie obiectul acuzării, în vătămare corporală prev. de art. 182, al. 2 Cod penal, motivat de următoarele:
Din probele administrate rezultă că singurul care a avut briceag și l-a folosit este inculpatul care a și recunoscut că a lovit cu el, dar nu cu intenție ci pentru a se apăra.
Un alt motiv pentru schimbarea încadrării juridice a faptei s-a arătat că constă tocmai în aceea că inculpatul se află la o vârstă în care faptele de teribilism sunt foarte des folosite de minori pentru a-și arăta autoritatea, faptul că acesta mai avusese un conflict mai vechi cu partea vătămată, în urma căreia partea vătămată îl tot amenința. De asemenea, așa cum se arată în ancheta socială, inculpatul provine dintr-o familie ordonată, părinții acestuia sunt oameni gospodari, nu au provocat scandaluri, în prezent sunt plecați la muncă în străinătate iar minorul se află în grija bunicilor, care nu pot avea autoritatea părinților în ceea ce privește grija și educația copilului.
Instanța a constatat că sub aspect procedural solicitarea inculpatului este pusă sub semnul unui fine de neprimire, determinat de faptul că s-a realizat într- etapă procesuală în care nu se pot formula cereri noi, ci doar se expun concluziile cu privire la fondul cauzei.
Că este așa, s-a arătat că rezultă din economia art. 339.pr.penală și art. 340.pr.penală, care marchează fără echivoc etapele procesuale. Astfel, în aceste condiții, instanța a găsit că în cauză sunt incidente disp. art. 185.pr.penală, inculpatul fiind decăzut din dreptul de a mai formula cereri noi în etapa procesuală a dezbaterilor.
Cu toate acestea, din oficiu, instanța a analizat justețea încadrării juridice propusă de procuror și chiar prin observarea motivelor invocate de inculpat și a găsit-o ca fiind justă.
Cât privește motivele invocate de inculpat, instanța le-a constatat ca având caracter juridic, întrucât nu vizează aspecte de conținut constitutiv al faptei reținută ca infracțiune în sarcina inculpatului, ci aspecte fie nerelevante, fie cu relevanță pe alte instituții de drept penal. Astfel, considerentul că inculpatul a acționat "fără intenție, ci doar pentru a se apăra", s-a arătat că poate aduce în discuție existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, dar nici într-un caz schimbarea încadrării juridice.
Celelalte motive invocate, instanța le socotește evident deplasate din aria instituției schimbării de încadrare juridică și nu înțelege să le analizeze. Susținerile inculpatului privind "punerea în mișcare a acțiunii penale" pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182, al. 2 Cod penal, vin într-o contradicție evidentă cu întregul Cod de procedură penală, instanța reamintindu-i doar că acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin rechizitoriu și are loc cu privire la o faptă și nu cu privire la încadrarea juridică a acesteia.
În concluzie, instanța a găsit cererea inculpatului ca inadmisibilă.
S-a precizat că individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului s-a făcut cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72.penal; în concret, gradul de pericol social al faptei reținută în sarcina inculpatului este evident ridicat, punându-se în primejdie viața părții vătămate; fapta a avut loc în public, în mediul rural, rezonanța socială este ridicată, inculpatul a mers la discotecă având asupra sa un cuțit, ceea ce denotă o pregătire a acestuia pentru un eventual conflict.
Toate acestea s-a arătat că sunt de natură să inducă necesitatea că raportul juridic penal de conflict inițiat, poate fi stins numai prin aplicarea unei pedepse inculpatului, chiar dacă este minor.
S-a precizat că pedeapsa trebuie să fie în limite rezonabil mai ridicate decât minimul special și de privare de libertate pentru a determina atingerea scopului prev. de art. 52 Cod penal.
Pe latură civilă instanța a constatat că inculpatul a acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate prin achitarea despăgubirilor solicitate, context în care s-a apreciat că acțiunea civilă potrivit art. 998.civil apare ca neîntemeiată.
În privința cheltuielilor de spitalizare și transport cu ambulanța, instanța a constatat că inculpatul nu a contestat nici cuantumul lor nici temeinicia acestora, context în care observând ca realizate și condițiile art. 999.civil, instanța a purces la angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului și părții responsabile civilmente "in solidum", pentru tot, potrivit dispozitivului prezentei.
În baza art. 118, lit. b) Cod penal, s-a arătat că se va confisca de la inculpat cuțitul folosit de acesta la comiterea infracțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Sub aspectul de nelegalitate, inculpatul solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.20 rap.Cod Penal la art. 174-175 lit. i pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182.. În susținerea acestei cereri s-a arătat că din probele dosarului rezultă că atât persoanele din grupul părții vătămate cât și cele din grupul inculpatului s-au amenințat reciproc, exista o încăierare și inculpatul văzându-se amenințat pentru a se apăra considerat că dacă scoate acel briceag și-l arată lucrurile se vor liniști, dar nu s- întâmplat așa și rezultat înțeparea părții vătămate.
Față de toate acestea s-a apreciat că în cauză sunt întrunite disp. prev. de art. 73 lit. și b Cod penal, având în vedere că înțepătura nu a fost adâncă și ținând cont și de numărul de îngrijiri medicale de 25-30 zile.
S-a mai arătat că inculpatul pentru se apăra a acționat mai energic decât partea vătămată datorită unei temeri.
Hotărârea fost criticată și pe netemeinicie arătându-se că pedeapsa aplicată nu a fost corect individualizată întrucât s-a procedat la reducerea pedepsei doar o singură dată, fiind vorba de tentativă - dar nu mai fost redusă încă o dată ca urmare faptului că inculpatul e minor, instanța nefăcând referire în motivare la acest aspect. În concluzie s-a apreciat că pedeapsa de 5 ani închisoare e exagerat de mare raportat la activitate infracțională desfășurată.
A fost criticată, totodată, și modalitatea de executare stabilită, arătându-se că o pedeapsă cu privare de libertate la o vârstă atât de fragedă, nu duce la reeducarea inculpatului, ci mai degrabă la o tulburare psihică care-l va marca tot restul vieții.
APELUL ESTE FONDAT.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată următoarele:
Considerăm că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică faptei și vinovăția inculpatului, pe baza unei analize complete a materialului probator.
Apreciem că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 Cod penal, reținându-se în mod just că e vorba de tentativă la omor calificat, având în vedere următoarele:
În cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de ucidere rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, apreciindu-se dacă, în funcție de zona anatomică vizată și intensitatea loviturilor, acestea prefigurează producerea rezultatului letal.
Suntem în prezența tentativei de omor și nu a vătămării corporale, ori de câte ori făptuitorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei, ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente de voința acestuia. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului.
În speță, încadrarea juridică corectă e tentativă la omor calificat, în raport de obiectul vulnerant folosit - un cuțit, de intensitatea loviturii de natură să pună în primejdie viața părții vătămate și de zona corpului vizată. Inculpatul a lovit cu cuțitul, iar lama acestuia a pătruns în abdomen și a cauzat o plagă hepatică subdiacentă și hemoperitoneu, leziuni care i-au pus victimei viața în primejdie. Din toate aceste împrejurări rezultă că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața victimei.
Considerăm totodată că în speță nu se impune reținerea disp.art.73 lit.a, respectiv 73 lit.b Cod penal, întrucât împrejurările în care s-a săvârșit fapta, având în vedere și declarațiile martorului ( fila 40 dosar instanță) care arată " am pornit cu toții în urmărirea lor", precum și declarația martorului care precizează că " grupul lui a venit spre noi și a aruncat cu bolovani" rezultă că cei care au luat hotărârea să atace au fost cei din grupul inculpatului - frații.
De asemenea, din actele dosarului rezultă că inițial a avut loc un conflict verbal, care ulterior a degenerat, inculpatul și martorul lovindu-l pe. Inculpatul a acționat cu un cuțit asupra părții vătămate, astfel că cei din grupul inculpatului sunt cei care au atacat și nu invers, pentru a fi aplicabile disp.art. 73 lit.a Cod penal.
În ce privește reținerea disp.art.73 lit.b Cod penal, apreciem că nici aceste dispoziții nu sunt incidente întrucât intenția pentru care legiuitorul a inclus printre circumstanțele atenuante personale ce trebuie avute în vedere la soluționarea cauzei și scuza provocării este aceea de a proteja în limitele legii pe cel asupra căruia se exercită un atac direct și iminent, fără însă ca, conflictul în care este parte să fi fost declanșat de atitudinea violentă a potențialului agresor.
În speță - întrucât conflictul violent a fost declanșat de atitudinea violentă manifestată de inculpatul minor, însoțit de fratele și prietenul său la adresa tinerilor ce se deplasau către satul - apreciem că în cauză nu sunt aplicabile disp.art.73 lit.b Cod penal. Totodată, conflictul verbal anterior nu a fost în situația de a-i cauza inculpatului o tulburare puternică sau emoție sub stăpânirea cărora a săvârșit infracțiunea. Declarația inculpatului, în sensul că "am scos cuțitul și l-am tăiat, de fapt am vrut să-l sperii", dovedește faptul că nu se afla în fața unui atac direct al părții vătămate, ci a acționat cu intenție indirectă și, deși nu a urmărit producerea rezultatului, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Față de toate acestea, apreciem că nu pot fi reținute cererile inculpatului de schimbare a încadrării juridice și de reținere în cauză a disp.art.73 lit.a și b Cod penal.
Considerăm însă că apelul inculpatului este fondat, sub aspectul netemeiniciei hotărârii, respectiv sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, cât și sub aspectul modalității de executare.
Astfel, referitor la pedeapsa aplicată, considerăm că aceasta e în limitele legale, întrucât se poate aplica o pedeapsă între 3 ani și 9 luni și 6 ani și 3 luni închisoare, însă instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă de 5 ani, îndreptată spre limita maximă, pedeapsă pe care o apreciem nejustificat de aspră.
În concret, față de situația de fapt și de persoana inculpatului, de vârsta acestuia, de lipsa antecedentelor penale, prin raportare și la criteriile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de disp.art.72 Cod penal, precum și la criteriile prev. de art.100 Cod penal, considerăm că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus (4 ani) decât cel stabilit de instanța de fond poate asigura atingerea scopului preventiv educativ al pedepsei.
Vom ține cont totodată că la stabilirea cuantumului pedepsei se au în vedere toate criteriile generale de individualizare și nu doar gravitatea infracțiunii.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art.52 Cod penal, considerăm că îndreptarea și reeducarea inculpatului se poate realiza în bune condiții și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, motivat de următoarele considerente:
- inculpatul era minor și avea la data comiterii faptei vârsta de 17 ani și 3 luni;
- inculpatul s-a prezentat în instanță pe parcursul procesului penal, atât cu ocazia soluționării cauzei la fond, cât și în apel;
- inculpatul se află la primul impact cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale;
- din concluziile referatului de evaluare rezultă că, analizând resursele minorului - abilități lucrative, atitudinea pozitivă a acestuia în raport cu infracțiunea comisă, atitudinea empatică față de victimă, ținând cont de mediul social în care s-a dezvoltat, precum și de intenția părinților minorului de a interveni în conflictul dintre cele două grupări rivale prin scoaterea acestuia din mediul respectiv, s-a apreciat că, în cazul inculpatului există factori ce pot favoriza pe viitor reintegrarea acestuia în societate;
- avocatul părții vătămate, în fața instanței de fond a solicitat aplicarea unei pedepse fără privare de libertate, respectiv să se aplice art.861Cod penal.
- mai mult, considerăm că măsurile de supraveghere ce vor fi impuse inculpatului vor asigura reeducarea acestuia.
Față de cele de mai sus, se va admite apelul declarat de inculpat.
Se va desființa în parte sentința penală nr. 242/22.07.2009 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Conform art. 861și art. 110 Cod penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 6 ani.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal se va suspenda executarea pedepsei accesorii.
Se va dispune ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prev. de art.863Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, apreciem că în condițiile în care prejudiciul cauzat părții civile a fost acoperit integral prin plata sumei de 10.000 lei, în mod eronat a fost respinsă acțiunea civilă, intentată de partea civilă, ca neîntemeiată, motiv pentru care se va dispune înlăturarea din sentința apelată a acestei dispoziții, urmând a se constata că prejudiciul a fost acoperit integral prin plata sumei susmenționate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Conform art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul - (născut la data de 25.07.1991, fiul lui și, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, domiciliul în comuna, sat Podu Lacului, județul V, CNP -) și în consecință:
Desființează în parte sentința penală nr. 242/22.07.2009 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Reduce pedeapsaaplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În temeiul art. 861Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prev. de 110 Cod penal, respectiv pe o durată de 6 ani.
Potrivit art. 863Cod penal, dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte o dată la 3 luni, de regulă în ultima zi de joi din lună, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Vrancea și să prezinte informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.
Înlătură din sentința penală apelată dispoziția potrivit căreia a fost respinsă acțiunea civilă intentată de partea civilă ca neîntemeiată.
Constată că prejudiciul cauzat părții civile a fost acoperit integral prin plata sumei de 10.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpatul - și partea civilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
-
Grefier,
- -
Proces - verbal
Conform art. 359 Cod proc. penală
se atrage atenția inculpatului asupra
dispozițiilor art. 864Cod penal.
Președinte,
- -
-
Red.dec.jud./18.12.2009
Jud. fond
Tehnored./2 ex.//28.12.2009
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu
