Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 476/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 476/
Ședința publică din 07 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de revizuientul-recurent, împotriva sentinței penale nr. 16/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă revizuientu-recurent.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, motivele invocate neîncadrându-se în dispozițiile prevăzute de art. 394.
C.P.P.CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 16 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza art. 403 alin. 3 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea formulată de condamnatul, având cao biect revizuirea sentinței penale nr. 10/09 aprilie 1974 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 728/2003.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut că prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S și înregistrată la această instanță sub dosar nr- din 06.01.2009, revizuentul condamnat a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 10/1974 a Tribunalului C-S; în motivare, revizuientul arată că a fost condamnat pe nedrept pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și pentru deținere de muniție; arată că este nemulțumit de modul în care s-a efectuat ancheta în dosarul de urmărire penală și în consideră vinovați pentru pedeapsa aplicată pe judecătorul de la instanța de fond și pe procurorul de ședință.
În cauză s-au efectuat cercetări cu privire la temeinicia cererii de revizuire conform art. 399 Cod procedură penală de către Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, întocmindu-se referatul nr. 585/III/6/2008 din 29 decembrie 2008, cu propunere de respingere a cererii de revizuire.
La dosarul cauzei s-a atașat dosarul de fond și s-au depus probe cu înscrisuri, din analiza căruia tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:
Prin sentința penală nr. 10/1974, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 728/1973, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.174 Cod penal; în baza art. 297 alin.1 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare; în baza art. 118 Cod penal, s-a dispus confiscarea unei arme de vânătoare cu două țevi, ruptă, de calibru seria 4039, două tuburi de la cartușele găsite în armă, pulberea extrasă dintr-un cartuș, 27 extrase din corpul victimei, o sabie militară.
Examinând cererea de revizuire a condamnatului, prin prisma motivelor invocate, precum și din analiza dosarului cauzei, prima instanță a constatat că cererea este neîntemeiată.
Astfel, s-a reținut că motivul invocat de revizuient, în sensul constatării nevinovăției sale, nu se bazează pe fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și nu s-a dovedit că vreuna dintre persoanele care au efectuat acte de cercetare penală ar fi comis vreo infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere. De altfel, s-a constatat că revizuientul nici nu face referire expres la vreun caz anume dintre cele prevăzute de art. 394 al. 1 Cod procedură penală, ci mai degrabă insistă pe aspecte de fond și pe eventuale invocări de conjunctură a două sau trei dintre aceste cazuri, solicitând alternativ interogatoriul sau audierea ca martori a unui judecător, respectiv procuror care au activat la instanțele sau parchetele din județul C-S în perioada când el a fost cercetat și condamnat. Respectivele cereri sunt fie inadmisibile (neexistând în procedura penală proba cu interogatoriul), fie în contradicție cu dispozițiile art. 403 alin. 2 Cod procedură penală.
Totodată, s-a constatat că revizuientul a invocat săvârșirea faptelor de către o altă persoană și efectuarea unei expertize medico legale, care să dovedească imposibilitatea folosirii mâinii drepte, precum și a unei expertize a armei și munițiilor. Ori, s-a reținut că aceste aspecte constituie apărarea sa din dosarul de fond, apărare care a fost verificată de către instanță, la judecata în fond a cauzei, ocazie cu care s-au efectuat expertizele menționate și s-au analizat detailat apărările inculpatului, inclusiv cea referitoare la comiterea faptei de către altă persoană. S-a apreciat că probele respective, în condițiile în care ar fi utile soluționării cauzei, ar putea fi administrate doar după eventuala admitere în principiu a cererii de revizuire, pe considerentul că s-ar dispune aceasta existând circumstanțele prezenței unuia dintre cazurile de revizuire enumerate la art. 394 Cod procedură penală.
În ceea ce privește motivul referitor la neefectuarea în mod corect a urmăririi penale, tribunalul a constatat că este nefondat; la dosar nu s-a depus nici o hotărâre, în sensul că vreuna dintre persoanele care au efectuat urmărirea penală ar fi comis o infracțiune referitor la cauza a cărei revizuire s-a solicitat. S-a apreciat că reiterarea în revizuire a unor apărări cunoscute și verificate de instanța de fond, nu poate fi considerată drept invocare a unor fapte și împrejurări noi, descoperite după soluționarea cauzei, ci ar constitui doar o readministrare și reapreciere a probelor aflate la dosar.
În ceea ce privește setul de înscrisuri depus în mod repetat de către revizuient până la soluționarea oportunității admiterii în principiu a cererii sale de revizuire, prima instanță a considerat că este evident că nu au nici un fel de tangență cu obiectul cauzei numeroasele aserțiuni pe care le-a făcut acesta în legătură cu apelarea la instanțe internaționale sau la ambasadele altor țări, cu atât mai puțin repetatele avertizări cu iminenta sa recurgere la sprijinul mijloacelor de media.
Față de aceste considerente, văzând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 394 lit. a-e Cod procedură penală, Tribunalul C-S a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul-condamnat împotriva sentinței penale nr. 10/9.04.1974 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 728/1973.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs revizuientul-condamnat criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit cererea sa a fost respinsă.
Recursul declarat de revizuient nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 394.C.P.P. revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală, a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Prin cererea sa, revizuientul a precizat că nu se consideră vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de omor și a infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, neinvocând în concret nici unul din motivele prevăzute de art. 394.
C.P.P.În cererea de recurs, revizuientul recurent precizează că fiul victimei i-a spus că nu el este autorul omorului, ci o altă persoană care din întâmplare a apăsat pe trăgaciul armei, declanșând împușcătura în urma căreia tatăl lui a decedat.
Această susținere însă, nu se încadrează în dispozițiile art. 394.C.P.P. ea fiind avută în vedere de Tribunalul C-S la pronunțarea sentinței penale a cărei revizuire se solicită.
Astfel, la fila nr. 175 dosar instanță de fond (vol.I) se află declarația martorului, în care precizează: "în camera unde executăm pedeapsa se aflau, șef de cameră, și eu. Într-o bună zi, îl compătimea pe inculpatul spunând că este închis pe nedrept, fiind nevinovat, deoarece acest a vândut o armă cu țevile scurtate fiului victimei pentru care este deținut. Inculpatul nu a fost de față și nici nu mi-a relatat ceva în legătură cu crima. Tot mi-a relatat că a fost chemart pentru anchetă la procuratură, că i s-a prezentat acolo o armă, pe care însă el n-a vrut să o recunoască, gândindu-se că va fi condamnat la 7 ani închisoare pentru port nelegal de armă. mai povestea în cameră că el deține armament rămas de la partizani în așa cantitate încât pot ține foc cu muniția timp îndelungat."
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 379 alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. recursul declarat de revizuient va fi respins ca nefondat.
Cu privire la calea de atac împotriva sentinței, aceasta este recurs și nu apel, întrucât la data pronunțării acesteia, Codul d e procedură penală prevedea numai două grade de jurisdicție, respectiv prima instanță și recurs.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2.C.P.P. recurentul-revizuient va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul recurent, împotriva sentinței penale nr. 16/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă recurentul-revizuient la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.-11. 05.2009
Tehnored. 15.05.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul C-
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Anca
