Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 61
Ședința publică din data de 14 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10 iunie 1974, aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 49/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza disp. art.174-175 lit.c pen. a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b, c pen. în condițiile prev. de art.71 și 64 lit.a, b, c pen.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 7 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea pentru astăzi 14 aprilie 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.49 din 29 ianuarie 2008, Tribunalul Prahova, în baza disp. art.174-175 lit.c pen. a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10 iunie 1974 în P, cu același domiciliu,-, județul P, CNP -, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, la pedeapsa de 20 (douăzeci) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c pen.
S-au aplicat disp. art.71 și 64 lit.a,b,c pen.
În temeiul disp. art.350 pr.pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și în baza disp. art.88 pen. s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 25 iunie 2007 la zi.
În soluționarea laturii civile, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile, și și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 lei daune materiale, câte 2.000 lei pentru fiecare și la 30.000 lei daune morale, câte 10.000 lei pentru fiecare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.381/P/2007 din 21 iunie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 10 iunie 1974 în P, cu același domiciliu,-, județul P pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174-175 lit.c pen.
Ca situație de fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 08/09.05.2007, în timp ce se afla la domiciliul personal din P,-, i-a aplicat cu intenție mai multe lovituri fratelui său zis "" atât cu pumnii cât și cu corpuri dure (scrumieră, ceașcă), în special în zona capului, situație care a condus în final la decesul victimei.
Fapta a fost reținută pe baza procesului verbal de cercetare la fața locului, planșele foto de la locul faptei, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, raportul medico-legal al necropsiei, declarații de martori, expertiză poligraf a inculpatului și declarațiile acestuia.
Cu ocazia cercetării judecătorești au fost luate declarații părților civile, s-au audiat martorii din acte și inculpatul. De asemenea, au fost încuviințate și administrate probe cu acte și martori în circumstanțiere.
Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că a avut doar o altercație trecătoare cu victima, dar după aceea fiecare a mers în partea sa de locuință fără a se mai întâmpla nimic deosebit. În declarațiile date, inculpatul a susținut că vinovat de producerea faptei este martorul care o perioadă de timp a locuit cu victima și în chiar seara comiterii faptei s-a hotărât îndepărtarea acestuia din domiciliu.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul și victima zis "" erau frați și locuiau împreună la aceeași adresă din P,-, dar în corpuri de casă diferite. Cei doi lucrau deseori împreună în construcții având meseria de zugravi și dintre ei victima era cunoscută ca fiind foarte pricepută în această meserie, pe când inculpatul era considerat de către cei cu care mai lucrase ca fiind mai puțin serios.
În același corp de casă cu victima, dar într-o altă cameră, locuia și martorul, care până în septembrie 2006 fost încarcerat pentru o infracțiune de omor. Victima era căsătorită cu și împreună aveau doi copii, pe în vârstă de 19 ani și în vârstă de 17 ani. În luna septembrie 2006, din cauza stării tensionale dintre frați cât și din cauza comportamentului victimei, soția și cei doi copii s-au mutat la o altă adresă.
În dimineața zilei de 9 mai 2007, în jurul orelor 0700-0800, martorul, coleg de muncă cu victima, a venit la domiciliul acestuia pentru a pleca la lucru împreună. După ce a intrat în curte s-a uitat în camera victimei dar nu a văzut pe nimeni, însă a observat că televizorul funcționa, situație în care a plecat singur la muncă.
Același martor s-a întors în jurul orei 1500pentru a lua o bormașina, observând că totul era așa cum le lăsase de dimineață, în sensul că televizorul funcționa în continuare, dar în cameră nu era nimeni. Fiind mirat de această situație, martorul a intrat în cameră și după ce a tras un scaun care sprijinea ușile șifonierului, l-a deschis, descoperind în interior trupul neînsuflețit al victimei. Tot martorul a anunțat telefonic organele de poliție despre cele constatate.
Din verificările efectuate de organele abilitate cât și din celelalte probe administrate în cauză, s-a reținut că în ziua precedentă, victima însoțită de martorul s-au deplasat prin orașul P, fiind într-o stare puțin euforică și având asupra lor un bidon cu bere. În aceeași zi, dar seara, în jurul orelor 2100- 2200cei doi, împreună cu inculpatul și cu martorul au consumat băuturi alcoolice în camera în care locuia victima. La un moment dat, victima aflată în mod vădit sub influența băuturii i-a reproșat inculpatului că nu are grijă de uneltele folosite în activitatea lor și de aici s-a produs o primă altercație între aceștia, schimbând între ei câțiva pumni. Cei doi s-au deplasat în curte, unde s-au mai lovit reciproc și apoi s-au întors în camera victimei. Nici unul dintre martori nu a intervenit între aceștia, deoarece ambii erau cunoscuți ca fiind violenți în astfel de momente.
S-a mai reținut că atunci când s-a produs incidentul dintre inculpat și victimă, martorul nu era de față. Referitor la acesta, s-a reținut că victima i-a reproșat că neînțelegerile cu fratele său se datorează prezenței acestuia în domiciliul său. În acest context, i-a solicitat să plece, situație în care și-a strâns lucrurile și a plecat.
Coroborând declarațiile martorului și cele ale martorului OG, șofer de taxi, s-a reținut că acesta din urmă, în cursul nopții, l-a transportat pe la Gara de Vest din P, de unde urma să plece către orașul.
Revenind la perioada ulterioară incidentului, s-a reținut de instanța de fond că inculpatul a solicitat martorului să părăsească camera în care se mai afla și victima. Acest martor este rudă atât cu victima cât și cu inculpatul și locuia împreună cu inculpatul în corpul de casă folosit de acesta. După aproximativ 20 minute a venit și inculpatul care a afirmat față de martor și cu referire la victimă că "că a făcut-o de comandă". Deși ora era înaintată, inculpatul a mers până la un magazin non-stop de unde a cumpărat o sticlă de votcă pe care a consumat-o împreună cu martorul, după care cei doi s-au culcat. A doua zi, pe data de 9 mai 2007, inculpatul a plecat singur la lucru, fiind cel care l-a informat pe martor despre decesul fratelui său, fără alte amănunte.
Reține tribunalul că declarațiile inculpatului sunt contradictorii, variind în funcție de faza în care au fost date, în sensul că inițial acesta a susținut că în ziua de 9 mai 2007 victima nu a mers la lucru deoarece avea o durere de măsea, iar ulterior chiar și în fața instanței declară că a găsit ușa de la intrarea în casa victimei încuiată prin exterior, motiv pentru care a plecat singur la lucru și deși lucra împreună cu fratele său, nu s-a alarmat de faptul că acesta nu a venit în tot cursul zilei. Inculpatul a încercat în permanență să canalizeze suspiciunile către martorul, bazat pe faptul că acesta mai fusese condamnat pentru o infracțiune de omor.
Se concluzionează de către prima instanță că tot ansamblul probator administrat în cauză dovedește că autorul faptei este inculpatul, care este ultima persoană care a fost în camera victimei și care a declarat imediat după întoarcerea în camera sa că "a făcut de comandă" de comandă pe fratele său.
Analizând declarațiile celorlalți martori audiați s-a reținut că între victimă și inculpat a existat în permanență o stare conflictuală, care deseori degenera în bătăi în timpul cărora cei doi se loveau reciproc, însă mai violent era inculpatul.
În drept, s-a reținut că fapta săvârșită de inculpat constituie infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art.174-175 lit.c pen. text de lege în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale cuprinse în art.72 pen. respectiv limitele minime și maxime ale textului incriminator, modalitatea concretă de comitere a faptei, gradul de pericol social și consecințele produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, dar care a avut o atitudine oscilantă, nerecunoscând fapta comisă, nici chiar atunci când probele au fost evidente.
Pentru realizarea scopului educativ al pedepsei prev. art.52 pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim privativ de libertate.
Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și c pen. pe o perioadă determinată, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b și c pen.
Referindu-se la interzicerea dreptului de a alege, prev. de art.64 lit.a pen. tribunalul a reținut că deși în general în practica judiciară acest drept fundamental al individului nu este îngrădit în nici un fel, atât în țara noastră cât și în celelalte țări membre ale Uniunii Europene, în cauză este situația unei excepții având în vedere că inculpatul a comis infracțiunea de omor asupra fratelui său și prin urmare nu a avut capacitatea de a aprecia asupra unei valori fundamentale, cum este viața.
Deoarece inculpatul nu are maturitatea de a aprecia și de a respecta dreptul la viață al celor mai apropiați semeni, s-a concluzionat că acesta nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ și prin urmare s-a apreciat ca justificată și proporțională măsura interzicerii drepturilor electorale pe perioada executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a admis în parte cererile formulate de părțile civile, și și a dispus obligarea inculpatului la plata contravalorii cheltuielilor efectuate de aceștia cu ocazia înmormântării și a parastaselor, precum și pentru amenajarea locului de cimitir, conform dovezilor depuse.
De asemenea, reținând că prin fapta sa inculpatul a adus o gravă atingere unui drept personal nepatrimonial, acela de a trăi, iar prin suprimarea vieții fratelui său a creat o traumă psihică irecuperabilă în special copiilor victimei, tribunalul a dispus obligarea și la plata unor daune morale în favoarea acestora, într-un cuantum corespunzător.
Împotriva sentinței penale nr.49 din 29 ianuarie 2008 declarat apel în termen inculpatul, care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul ales al inculpatului a criticat sentința instanței de fond de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal, în temeiul disp. art.334 pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.174-175 lit.c pen. în infracțiunea prev. de art.183 pen. susținându-se că lipsește, sub aspectul laturii subiective, intenția directă pe care o presupune infracțiunea de omor.
De asemenea, solicită a se avea în vedere intensitatea loviturilor, zona în care au fost aplicate și instrumentul cu care a fost lovită victima, susținând că depoziția martorului nu poate fi reținută, întrucât este o probă indirectă, declarațiile acestei persoane fiind nesincere, aceasta fiind condamnată de 17 ori și suferind de alcoolism cronic.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că probele administrate nu fac dovada certă că inculpatul este autorul faptei. S-a susținut că inițial a fost cercetat numitul, ce a fost reținut de organele de poliție, iar ulterior eliberat, deși acesta a fost prezent la locul faptei, iar în noaptea respectivă, când se susține că a părăsit imobilul părții vătămate, în realitate a mai stat o oră în fața porții victimei și apoi a luat un taxi. S-a susținut totodată că plata taximetristului a fost făcută cu telefonul sustras de la victimă și că amprentele numitului au fost descoperite pe șifonierul în care a fost găsită victima.
S-a mai susținut că la pronunțarea soluției au fost înlăturate o serie de probe utile cauzei, în special rapoartele medico-legale iar rezultatele testului poligraf nu sunt, în opinia sa, concludente, având în vedere că la data examinării inculpatul se afla în stare de oboseală gravă, după înmormântarea fratelui său.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c pr.pen.
La termenul de judecată din 7 aprilie 2008, Curtea, având în vedere motivele invocate de inculpat prin calea ordinară de atac a dispus ascultarea acestuia, conform disp. art.378 alin.11pr.pen. declarația fiind atașată la fila 30, dosar apel.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.371 alin.2 și 378.pr.pen. constată că apelul declarat de inculpat este fondat, în limita și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Pe baza probelor administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele foto, procesul verbal din 10 mai 2007 cu activitățile desfășurate cu ocazia autopsie,i însoțit de planșele foto, raportul preliminar nr.242 din 10 mai 2007 și raportul medico-legal nr.242M din 10 mai 2007, ambele întocmite de Serviciul Medico-Legal P, raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/25 mai 2007, declarațiile martorilor, OG, OG, și declarațiile inculpatului, prima instanță a reținut corect și complet situația de fapt din care rezultă că în noaptea de 08/09 mai 2007, inculpatul, în timp ce se afla la domiciliul său din P,-, cu intenție, a aplicat fratelui său zis "", mai multe lovituri cu pumnii și cu corpuri dure, în special în zona capului, în urma cărora, la puțin timp, acesta a decedat.
Mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de tribunal, care, reținând vinovăția inculpatului în forma prevăzută de lege, a dispus condamnarea acestuia în temeiul disp. art.174-175 lit.c pen. încadrarea juridică stabilită fiind corespunzătoare situației de fapt și vinovăției inculpatului.
Pe baza acestora, în mod corect s-a stabilit că inculpatul și victima, frați, locuiau în municipiul P,-, în corpuri de case diferite și în mod obișnuit lucrau împreună în construcții, având meseria de zugravi. La aceeași adresă, împreună cu inculpatul locuia martorul, unchiul părților.
În seara zilei de 8 mai 2007, după întoarcerea în domiciliu, inculpatul împreună cu victima și numitul s-au întâlnit în corpul de casă locuit de victimă și au consumat un bidon de 2 litri de vin, pe care frații îl primiseră în acea zi de la beneficiarul unei lucrări. În continuare, cele trei persoane împreună și cu martorul au consumat alcool, de diverse tării, respectiv vin, votcă, bere, împrejurări în care, victima fiind în stare evidentă de ebrietate, a făcut mai multe reproșuri inculpatului în legătura cu munca pe care o desfășura, în opinia sa, necorespunzător, că deși inculpatul i-a solicitat să schimbe subiectul, aceasta nu a încetat, condiții în care fiecare a aplicat mai multe lovituri cu pumnii adversarului și, din cauza stării de ebrietate în care se aflau, părțile au căzut. Victima prezenta urme de lovituri și sânge la nivelul capului. Aceste împrejurări au fost relatate de martorul ocular și se coroborează întrutotul cu declarațiile inculpatului.
Desfășurarea în continuare a incidentului este relatată în mod diferit de părțile prezente la conflict.
Astfel, martorul a susținut că după ce inculpatul a trântit victima la pământ și a lovit-o de mai multe ori cu pumnul la nivelul capului, acesta aflându-se deasupra victimei, i-a cerut martorului să plece în domiciliul său și după aproximativ 20 de minute, inculpatul, revenit la rândul său în cameră, a spus acestuia că "l-a făcut pe fratele lui de comandă", relatări din care martorul a înțeles că s-a întâmplat un lucru foarte grav, împrejurări relatate și martorilor și, așa cum rezultă din declarațiile acestora date în fața instanței.
Inculpatul însă a susținut că a plecat în același timp cu martorul în corpul de casă pe care îl ocupau împreună, restul detaliilor legate de achiziționarea și consumarea unei sticle cu votcă, coroborându-se întrutotul cu declarațiile martorului, dar și ale martorei, vânzătoarea de la magazinul aflat în apropierea domiciliului părților.
A doua zi, inculpatul s-a trezit de dimineață, a mers la toaleta aflată la distanță mică de corpul de casă ocupat de victimă și constatând că ușa era asigurată prin exterior a plecat să execute o lucrare, luând cu el în locul fratelui său o altă persoană.
La domiciliul victimei s-a prezentat în aceeași zi martorul, coleg de muncă cu acesta, care s-a uitat în camera victimei, nu a observat nici o persoană, văzând însă televizorul în stare de funcționare, situație în care a plecat singur la lucru.
În jurul orelor 1500același martor a revenit în domiciliul victimei pentru a lua o bormașină și observând că totul era așa cum lăsase de dimineață, a pătruns în cameră și după ce a tras scaunul ce sprijinea ușile șifonierului a descoperit corpul neînsuflețit al victimei, astfel că a anunțat telefonic organele de poliție.
În ziua de 9 mai 2007 inculpatul a lucrat la martorul și întrebat de acesta de ce a venit însoțit de o altă persoană, inculpatul a argumentat lipsa victimei spunând că aceasta a stat în curent și o durea măseaua.
De asemenea, martora, vânzătoare la magazinul non-stop, a declarat că inculpatul s-a prezentat în magazinul său în data de 8 mai 2007, în jurul orelor 2330, pentru a doua oară, și la întrebarea sa în legătură cu fratele acestuia, care anterior o rugase să-i pună o sticlă de bere la, acesta i-a spus că nu știe unde este.
Din examinarea probelor la care s-a făcut referire anterior rezultă că, deși inculpatul recunoaște că a lovit victima de mai multe ori cu pumnul în zona feței, iar declarațiile sale se coroborează în cea mai mare parte cu cele ale martorului ocular dar și ale celorlalți martori, acesta nu acceptă consecințele produse, respectiv moartea fratelui său, încercând să dea evenimentelor petrecute o altă interpretare.
Potrivit raportului medico-legal nr.242M/10 mai 2007 întocmit de P rezultă că moartea lui a fost violentă, ea s-a datorat asfixiei mecanice, prin aspirat de sânge în căile respiratorii superioare și inferioare, consecutivă unui traumatism cranio-cervico-facial, cu leziuni grave de leziuni și continator. Rezultă de asemenea că leziunile constatate la nivelul craniului au putut fi produse prin loviri repetate cu un obiect dur, iar cele de la nivelul cervico-toracic s-au putut produce prin lovire-comprimare cu corpuri dure, posibil genunchi, coate, ca puncte de sprijin, acestea contribuind la producerea asfixiei mecanice, iar între aceste leziuni traumatice și cauza decesului există legătură directă de cauzalitate.
Cum, din probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile inculpatului rezultă că în seara de 8 mai 2007, între acesta și fratele său a avut loc mai întâi o ceartă, după care părțile s-au lovit reciproc, iar inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnul în zona capului producându-i hemoragie, iar cauza morții constă în asfixia mecanică prin aspirat de sânge în căile respiratorii superioare și inferioare, consecutivă unui traumatism cranio-cervico-facial cu leziuni grave de conținut și continator și nici unul din martorii audiați nu susține că autor al faptei ar fi o altă persoană, rezultă că declarația inculpatului de nerecunoaștere a întregii activități agresionale este nesinceră și a fost făcută în scopul exonerării de răspundere penală.
Numai așa se explică de ce inculpatul nu recunoaște că a existat un timp în care a rămas singur cu victima și de ce la întrebările martorilor în legătură cu absența fratelui său, acesta găsește diverse explicații, nici una adevărată, concluzia fiind că martorul a făcut afirmații corespunzătoare adevărului, acestea coroborându-se cu raportul medico-legal din care reiese că în afara leziunilor traumatice constatate la nivelul capului și care au putut fi produse prin lovirea repetată cu corp dur, respectiv pumn, pe corpul victimei s-au constatat și leziuni la nivel cervico-toracic, produse prin lovire-comprimare cu corpuri dure, posibil genunchi, care la rândul lor au contribuit la producerea asfixiei mecanice.
Spre aceeași concluzie conduce și faptul că în timp ce martorii audiați în cauză au relatat despre certurile și discuțiile contradictorii între frați, care de multe ori degenerau în bătăi, nici unul nu a susținut că relațiile dintre victimă și ar fi fost tensionate, ci dimpotrivă, că aceștia erau prieteni, însuși inculpatul recunoscând inițial că între fratele său și acesta existau relații de prietenie.
Mai trebuie reținut că potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.- din 25 mai 2007, cu ocazia examinării inculpatului cu tehnica poligraf, s-a constatat că s-au evidențiat modificări psihofiziologice semnificative, care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat.
În raport de considerentele expuse, rezultă că soluția instanței de fond prin care s-a dispus condamnarea inculpatului în temeiul disp. art.174-175 lit.c pen. este legală și temeinică, iar criticile inculpatului sunt nefondate.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea prev. de art.183 pen. Curtea apreciază că o asemenea cerere nu se justifică, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada vinovăției inculpatului sub forma praeterintenției, specifică infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
Simpla susținere că moartea victimei nu se putea produce ca urmare a loviturilor cu pumnul aplicate de acesta nu constituie temei în acest sens, având în vedere, pe de o parte, că inculpatul a aplicat numeroase lovituri cu pumnul, în zona feței, dar și la nivel cervico-toracic prin comprimare cu corpuri dure, toate acestea contribuind la producerea asfixiei mecanice și ulterior la deces.
Prin urmare, deși nu se poate susține că inculpatul a acționat cu intenția directă de a ucide, prin numărul și intensitatea loviturilor, precum și față de zonele vitale vizate, a prevăzut și acceptat posibilitatea producerii unui asemenea rezultat, acționând cu intenție indirectă, dar nicidecum din culpă.
Referitor la cererea de achitare în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c pr.pen. și aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Este de reținut că imediat după descoperirea victimei, respectiv în ziua de 9 mai 2007, organele de urmărire penală au dispus cercetarea numitului pentru comiterea infracțiunii de omor, având în vedere că acesta locuia împreună cu victima, că după descoperirea cadavrului a dispărut de la domiciliu, precum și pentru faptul că acesta fusese condamnat anterior pentru comiterea unei infracțiuni de omor.
În urma efectuării de cercetări, respectiv interceptarea și înregistrarea unor convorbiri telefonice pentru identificarea suspectului, după autorizarea de către instanță, expertizarea urmelor papilare descoperite la locuința victimei, audierea numitului și a martorilor s-a constatat că aceste probe nu conduc la aflarea adevărului, astfel că cercetările au fost redirecționate către inculpatul, fratele victimei.
Ulterior, prin Rechizitoriul nr.381/P/2007 din 21 iunie 2007, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174-175 lit.c pen și prin același act procedural, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor prev. de art.174 pen. întrucât fapta nu a fost comisă de acesta, precum și neînceperea urmăririi penale față de aceeași persoană sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g pen. (telefonul mobil al victimei), întrucât lipsesc elementele de ordin obiectiv și subiectiv.
Potrivit disp.art.317 pr.pen. judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare al instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea.
Cum, prin Rechizitoriul nr.381/P/2007 din 21 iunie 2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174-175 lit.c pen. iar în privința învinuitului s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul infracțiunii de omor prev. de art.174 pen. soluție împotriva căreia inculpatul nu a uzat de procedura stabilită prin art.2781pr.pen. așa cum s-a susținut cu ocazia dezbaterii apelului, rezultă că apărarea acestuia în sensul că autorul omorului este nu poate fi primită, soluția pronunțată de procuror fiind definitivă și având autoritate de lucru judecat.
Prin urmare, solicitarea inculpatului de achitare în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c pr.pen. este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
În raport de cele expuse până în prezent, criticile inculpatului ce vizează situația de fapt, împrejurările comiterii infracțiunii și vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii de omor calificat, în dauna părții vătămate se apreciază ca nefondate, așa încât soluția instanței de fond este legală și temeinică.
În ceea ce privește însă individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea apreciază că tribunalul nu a evaluat în mod corespunzător criteriile cuprinse în art.72 pen. întrucât, deși a reținut lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, a apreciat că atitudinea acestuia a fost nesinceră și prin urmare a aplicat o pedeapsă mult prea gravă, de 20 de ani închisoare.
În primul rând, se cuvine a fi reținut că potrivit disp.art.70 alin. 2.pr.pen. inculpatul are dreptul de a nu face nici o declarație iar conform art.69 din același cod declarațiile acestuia pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator.
Ca urmare, câtă vreme normele procesual penale susarătate recunosc inculpatului dreptul de a nu face nici o declarație, reținerea atitudinii nesincere a acestuia la individualizarea pedepsei, este greșită.
În cauză însă, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul a relatat cu fidelitate cea mai mare parte a împrejurărilor cauzei, ceea ce se coroborează cu restul materialului probator administrat.
În afara circumstanțelor personale avute în vedere de prima instanță, se impun a fi reținute, în opinia curții, și circumstanțele reale ale comiterii faptei, respectiv pe fondul unei stări conflictuale preexistente, părțile lovindu-se reciproc în mai multe rânduri, mai ales când se aflau în stare de ebrietate, împrejurări în care victima, condamnată anterior pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, era cea care de cele mai multe ori ieșea învingătoare.
De asemenea, în seara zilei de 8 mai 2007, victima, aflată în evidentă stare de ebrietate, a reluat seria injuriilor la adresa inculpatului, situație ce a atras indignarea acestuia, prin crearea unei stări de inferioritate față de cei prezenți precum și a unui sentiment de frustrare, având în vedere profilul psihologic al inculpatului, astfel cum rezultă din raportul din 24 mai 2007 (fila 165 dosar urmărire penală).
Nu în ultimul rând, trebuie reținută și starea de ebrietate a victimei, de 2,35 grame %0 alcool în sânge stabilită cu ocazia autopsiei și care, în opinia curții, a constituit un factor favorizant în producerea rezultatului letal, toate acestea justificând aplicarea unei sancțiuni orientată către limita minimă a textului de lege incriminator, pedeapsă de natură să atingă scopul preventiv și sancționator cerut de art.52 pen.
Analizând sentința și prin prisma disp. art.71 alin.3 pen. și art.8 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, Curtea apreciază că și în privința pedepsei complementare și a celei accesorii, instanța de fond, evaluând în mod necorespunzător probatoriul administrat în cauză, a interzis inculpatului atât dreptul de a alege, cât și dreptul de a desfășura o activitate de natura celei de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii.
În ceea ce privește pedeapsa prev. de art.64 alin.1 teza I pen. Curtea apreciază că în raport de circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii și persoana inculpatului, astfel cum s-a arătat anterior, nu se justifică interzicerea dreptului inculpatului de a alege autoritățile publice, aceasta fiind disproporționată și nejustificată, motiv pentru care va fi înlăturată.
Referitor la pedeapsa prev. de art.64 alin.1 lit.c pen. în opinia Curții, în mod greșit s-a interzis inculpatului acest drept, având în vedere că acesta nu s-a folosit la săvârșirea infracțiunii de vreo activitate, din cele desfășurate de acesta. De altfel, instanța de fond a dispus interzicerea acestui drept fără a face referire la vreo profesie sau activitate concretă.
În raport de considerentele arătate, Curtea, în baza disp. art.379 pct.1 lit.a pr.pen. va admite apelul declarat de inculpat, va desființa în parte, în latură penală sentința, în sensul că va reduce pedeapsa principală aplicată acestuia de la 20 de ani închisoare la 15 ani închisoare și va limita pedepsele prev. de art.65 și 71.pen. la cele prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b din pen. menținând durata pedepsei complementare.
Având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin în continuare și justifică privarea de libertate a acestuia, în baza disp. art.350 pr.pen. se va menține starea de arest preventiv, iar în baza disp. art.383 alin.2 pr.pen. și art.88 pen. va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 25 mai 2007 la zi.
Întrucât nu au existat alte critici și nu s-au constatat nulități de ordine publică care să afecteze legalitatea sentinței pronunțate, vor fi menținute restul dispozițiilor.
În temeiul disp. art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10 iunie 1974 în P, aflat în Penitenciarul Ploiești împotriva sentinței penale nr.49 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Desființează în parte, în latură penală sentința, în sensul că reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 174 - 175 lit. c Cod penal, de la 20 (douăzeci) de ani închisoare la 15 (cinsprezece) ani închisoare.
Menține pedeapsa complementară aplicată inculpatului, pe care o limitează la cele prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
pedepsele accesorii aplicate inculpatului la cele prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
În baza disp. art. 350.C.P.P. menține starea de arest preventiv a inculpatului iar în baza disp. art. 383 alin. 2.C.P.P. rap. la art. 88 din Codul penal, deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 25 mai 2007 la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./.red.
5 ex./23.04.2008
. fond --Trib.
Jud. fond
Operator de date cu character personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zăinescu
