Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 66
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Ioana Vorniceasa președinte secție
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost legal reprezentat de - procuror
La ordine a venit spre soluționare apelul formulat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 45 din 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr. penală, în sensul ca au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, partea civilă, lipsă fiind martorii G și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat arată că inculpatul susține că acel cuțit a rămas la Postul de Poliție și din acest motiv nu se găsește la Camera de Corpuri delicte. De asemenea, arată că inculpatul insistă în efectuarea expertizei ADN, întrucât acesta susține că a lovit victima cu pumnul și nu cu cuțitul.
Inculpatul contestă împrejurarea că sângele a fost tot timpul pe cuțit, precizând că a insistat încă de la începutul urmăririi penale să-i fie arătat acest cuțit, însă a fost refuzat.
În legătură cu petele de culoare brun roșcat găsite pe îmbrăcămintea sa, arată că este posibil să se fi pătat întrucât acelea sunt hainele cu care mergea la lucru și s-a mai lovit la mână în timp ce lucra.
Instanța apreciază că pentru lămurirea situație de fapt se impune audierea părții civile.
S-a audiat partea civilă declarația acesteia fiind consemnată în proces verbal, care s-a atașat la dosarul cauzei.
Instanța având în vedere că martorii G și, deși legali citați, nu s-au prezentat în instanță și față de procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare din care rezultă că aceștia sunt plecați din țară, în temeiul art. 327 al.3 Cod pr.penală dispune a se da citire depoziției date de aceștia în cursul urmăririi penale.
Avocat, pentru inculpat, arată că in insistă în efectuarea testului ADN, solicitând totodată să se emite adresă la Postul de Poliție pentru a ne înainta cuțitul- corp delict.
La solicitarea instanței inculpatul precizează că are grupa de sânge A II.
Reprezentantul parchetului, cu privire la testul ADN- solicită respingerea acestei probe ca neutilă și neconcludentă cauzei, având în vedere că la acest moment nu mai există posibilitatea de a avea urme apte pentru a fi comparate.
Instanța, față de probatoriul administrat în cauză, apreciază că proba privind efectuarea expertizei ADN nu este utilă și concludentă cauzei, fapt pentru care, nemaifiind alte cereri și probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, arată că acesta în mod constant a susținut că nu a lovit victima cu cuțitul, aspect ce nu este contrazis de probele administrate în cauză. Singurii martori care au declarat că l-ar fi văzut pe inculpat lovind victima cu cuțitul sunt rude ale concubinei inculpatului. Însă, celelalte persoane prezente în bar au arătat c ă nu au văzut ca inculpatul să fi avut asupra sa un cuțit. Este adevărat că în acea seară a existat un conflict între rudele lui - concubina inculpatului- și victimă, însă inculpatul nici nu se afla în bar la acel moment. El a fost chemat ulterior de rudele concubinei, spunându-i-se că victima a făcut afirmații indecente la adresa lui.
Mai mult, martorul a declarat că a fost un incident în bar și că inculpatul a lovit victima cu pumnul, aspect ce se coroborează și cu cele declarate de inculpat. Dacă faptele s-ar fi derulat așa cum susține familia, atunci martorul ar fi trebuit să arată dacă l-a văzut pe inculpat lovind cu cuțitul. Totodată, acest martor a declarat inițial că n u el a dus victima acasă, însă, ulterior, nu se știe din ce motive, acesta a revenit și a arătat că a condus victima acasă împreună cu
Față de întreg probatoriul administrat în cauză și coroborat cu raportul de expertiză medico-legală se poate desprinde concluzia că victima a fost înjunghiată în drum spre casă. Dacă G ar fi fost bine intenționat ducea victima acasă și anunța familia, nu o lăsa în drum să moară. Ori această îndoială cu privire la autorul faptei profită inculpatului, fapt pentru care solicită admiterea apelului, apreciind că inculpatul nu se face vinovat. Cu onorariu pentru apărător desemnat din oficiu, din fondurile
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului, ca nefondat, în temeiul art. pct.1 lit.b Cod pr.penală, apreciind că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. Din probele administrate în cauză rezultă fără dubii vinovăția inculpatului. Toți martorii audiați în cauză au confirmat faptul că inculpatul se afla în bar în momentul producerii incidentului și totodată au arătat că între victimă și inculpat a existat un conflict și că acesta din urmă avea asupra sa un cuțit.
Din raportul de necropsie rezultă că leziunea tanato-generatoare pledează pentru producerea sa prin lovire activă cu corp tăios, posibil cuțit. În timpul aplicării acestei lovituri, agresorul s-a putut situa în partea laterală a victimei, ambii fiind în ortostatism. Acest raport de necropsie se coroborează cu declarațiile martorilor și, aceștia declarând că singura persoană care ar fi putut lovi victima era inculpatul, întrucât se află în picioare lângă el. Mai mult, declarațiile inculpatului sunt contradictorii iar faptul că martorii și G nu au dus victima acasă este lipsit de relevanță.
Solicită respingerea apelului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În replică d-na avocat arată că se îndoiește de faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, având în vedere faptul că în mod constat i s-a refuzat efectuarea testului ADN imediat după producerea incidentului iar martorii care pretind că au dus victima acasă au plecat din țară și nu au mai putut fi reaudiați.
Partea civilă solicită a se respinge apelul formulat de inculpat întrucât el este autorul faptei și să se dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor de înmormântare.
Inculpatul arată că declarațiile martorei sunt false și nu își aduce aminte când aceasta i-a luat cuțitul din mână.
Solicită achitarea, întrucât nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.45/P/2009,pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-,s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 20 august 1968 în comuna, județul N, CNP -, domiciliat în comuna, județul N, de cetățenie română, studii 10 clase, stagiu militar satisfăcut, necăsătorit, cu antecedente penale, aflat în prezent în Penitenciarul Bacău la pedeapsa de:
- 11 (unsprezece) ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 al. 2 Cod penal și art. 76 al. 2 Cod penal.
În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 28 septembrie 2008 și până la zi.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 118 al. 1 lit. b Cod penal, s- dispus confiscarea unui cuțit cu lama de 7 cm, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și următoarele Cod civil, s- admis cererea pentru plata de daune materiale formulată de partea civilă și l-a obligat pe inculpat să achite părții civile suma de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat să achite statului suma de 1.300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin
rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că, în seara zilei de 27 septembrie 2008, inculpatul a agresat pe victima, lovind-o cu un cuțit în zona coapsei stângi, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acestuia.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, precum și martorii, .
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală necropsie, declarația părții civile, declarațiile martorilor, G, coroborate cu declarațiile inculpatului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul, anterior comiterii faptei, domicilia în comuna, județul N și lucra ca muncitor zilier în construcții,pe raza comunei, județul În această comună trăia în concubinaj cu martora.
În seara zilei de 27 septembrie 2008, după terminarea lucrului, în jurul orelor 2000, inculpatul s-a deplasat la barul "La ", unde se afla și concubina sa, fratele acesteia, și tatăl acestora. Aceștia au consumat băuturi alcoolice, până au ajuns în stare de ebrietate.
În jurul orelor 2200, în bar a intrat și victima, care de asemenea era în stare de ebrietate și, la un moment dat, deoarece victima a încercat să- facă avansuri concubinei inculpatului, acesta s-a enervat și, a scos cuțitul pe care îl avea asupra sa, a lovit victima cu pumnul, după care a lovit-o cu cuțitul în piciorul stâng.
Victima a fost dusă la domiciliu de martorii și G care, fiind și ei în stare de ebrietate, nu au realizat cât de profundă este lovitura.
După plecarea victimei, inculpatul a rămas în continuare în bar, plecând apoi la domiciliul concubinei sale. Când a ajuns acasă, inculpatul a început să se certe cu martora, a încercat să o lovească cu cuțitul, motiv pentru care aceasta l-a luat și l-a aruncat în curte, fiind găsit și ridicat a doua zi de organele de poliție.
În dimineața zilei de 28 septembrie 2008, când mama victimei a mers în camera unde acesta dormea, a constatat că decedase.
Din raportul medico-legal de necropsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă, cauza medicală a morții fiind hemoragia externă masivă, consecința unei plăgi tăiate a coapsei, cu secționarea arterei femurale stângi. și morfologia leziunii tanato-generatoare pledează pentru producerea sa prin lovire activă cu corp tăios, posibil cuțit, între plaga tăiată și deces existând legătură de cauzalitate directă.
De asemenea, s-a constatat că în momentul decesului, victima avea o alcoolemie de 3,50 gr.%
Faptul că la baza conflictului a stat împrejurarea că victima îi făcea avansuri concubinei inculpatului, situație care l-a deranjat pe inculpat, nu a fost apreciată ca o circumstanță atenuantă, nejustificându-se reținerea în cauză a dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, întrucât victima nu a avut o atitudine agresivă față de inculpat și nici nu a adus o atingere gravă demnității vreunei persoane, avansurile făcute martorei, așa cum rezultă din probele administrate, nefiind atât de insistente încât să justifice o reacție de o asemenea violență din partea inculpatului.
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului de a lovi într-un loc public victima cu un obiect tăietor a produce decesul, în zona piciorului, zonă puternic vascularizată, fapt ce a produs o hemoragie externă masivă și care a determinat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. i Cod penal.
S-a constatat că la data comiterii faptei, inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, întrucât prin sentința penală nr. 532 din 2 mai 2001 Judecătoriei Petroșania fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 1, 2 lit. d Cod penal, fiind arestat la data de 15.02.2001 și liberat la data de 23.11.2004, cu un rest rămas neexecutat de 629 zile.
În baza acestui text de lege și a dispozițiilor art. 345 Cod procedură penală, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea căreia avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, care rezultă din modalitatea violentă de comitere și din urmările produse precum și persoana inculpatului, care are antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Aspectele privitoare la vârsta relativ tânără a inculpatului,la faptul că acesta a fost de acord să achite contravaloarea cheltuielilor de înmormântare a victimei, au fost reținute ca circumstanțe atenuante în favoarea sa, în baza art. 74 al. 2 Cod penal, pedeapsa reducându-se sub minimul special prevăzut de lege, conform dispozițiilor art. 76 al. 2 Cod penal.
În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal,apreciindu-se că în cauză nu se impune interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.
Totodată,constatându-se că la comiterea infracțiunii inculpatul nu s-a folosit de nici o profesie, funcție sau activitate, nu s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal.
Având în vedere că prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și e Cod penal s-ar aduce atingere vieții private și de familie, fapt ce ar contraveni Convenției Europene a Drepturilor Omului, în cauză nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 Cod penal cu privire la drepturile părintești.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că numita, mama victimei, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare.
La termenul din 10 decembrie 2008, inculpatul a declarat că este de acord să achite părții civile sumele solicitate dacă va fi găsit vinovat. Având în vedere principiul disponibilității părților, care are aplicabilitate în latura civilă, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și următoarele Cod civil, instanța de fond admis cererea și l-a obligat pe inculpat la plata daunelor materiale solicitate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul,care atât personal, cât și prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu a susținut că este nevinovat, precizând că această poziție a sa a fost constantă, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești,iar probele administrate în cauză nu au contrazis apărarea sa. S-a menționat că singurii martori care îl încriminează sunt rudele concubinei sale, aceasta din urmă având chiar un conflict cu victima ce-i făcea avansuri. A mai susținut inculpatul, că a avut un incident cu victima, pe care a lovit-o,având în mână cuțitul, dar care nu l-a atins pe aceasta,iar convingerea sa este că victima a fost omorâtă, pe drumul către casă de persoanele care au transportat-
Instanța de control judiciar,verificând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de către inculpat, dar și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală.
Astfel,instanța de fond, pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, a stabilit o situație de fapt corectă, pe baza căreia a dat faptei comise de către inculpat, o încadrare juridică legală.
Inculpatul în apărarea sa a susținut că nu a lovit victima cu cuțitul ce-l avea în mână, cu lama afară din, ci doar a vrut să sperie, aplicându- o lovitură cu pumnul, aceasta căzând în șanț, moment după care el a intrat în bar și nu a văzut ce s-a mai întâmplat, dar este convins că a fost omorâtă în drum spre casă, de persoanele care l-au transportat și care anterior avuseseră un conflict.
Verificându-se susținerile inculpatului, s-a constatat că nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, niciunul din martorii oculari nerelatând aspectele invocate de inculpat. Astfel, din declarațiile martorilor, rezultă că inculpatul, după ce i-a dat un pumn victimei, a lovit-o și cu cuțitul pe care îl avea în mână. Cât privește apărarea inculpatului că victima ar fi fost omorâtă în drum spre casă, acesta este infirmată de procesul verbal de cercetare la fața locului și din care rezultă că dârele de sânge lăsate de victimă s-au întins pe o distanță de 1200 metri,respectiv din fața barului "La ", unde a fost lovită de către inculpat și până în fața bucătăriei în care a fost găsită, decedată. Tot din procesul verbal susmenționat și care se află la pagina 1 dosarului de urmărire penală rezultă că, în fața barului, atât în șanțul unde a căzut victima în urma loviturii aplicate de către inculpat, pe vegetație,cât și la o distanță de 2 metri față de acest șanț au fost găsite mai multe de sânge.
Atât în fața primei instanțe, cât și în apel,inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize biocriminalistice, pentru a se stabili dacă urmele de sânge de pe cuțitul ridicat de organele de poliție și care îi aparține, provin de la victimă. Această probă a fost respinsă de ambele instanțe,cu motivarea că este imposibilă efectuarea ei, întrucât nu mai există probele de sânge prelevate de la victimă, pentru se putea face o comparație între urmele de sânge de pe cuțit și sângele victimei, iar prin coroborarea probelor din dosar, rezultă vinovăția inculpatului.
Apărările inculpatului, referitoare la faptul că victima ar fi fost lovită cu cuțitul după plecarea din bar, sunt lipsite de suport probatoriu și motivat de faptul că victima a fost transportată la domiciliu de martorii și G, martori care nu au avut nici un conflict cu victima și care nu au fost văzuți ca având asupra lor vreun cuțit.
Pentru motivele arătate, apelul inculpatului urmează a fi respins în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1 lit. b Cod pr.penală și menținută ca temeinică și legală hotărârea primei instanțe.
Întrucât motivele avute în vedere la luarea măsurii preventive a inculpatului subzistă, în conformitate cu dispozițiile art.383 alin.1 raportat la art.350 Cod pr.penală, se va menține această măsură, iar perioada efectuată prin detenție, va fi dedusă în continuare din pedeapsa aplicată,în baza art.383 alin.2 Cod pr.penală.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va suporta din fondul,urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare către stat, la care va fi obligat inculpatul în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 379 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.45/P din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosar nr.4o-.
În baza art.383 alin.1/1 raportat la art.350 Cod pr.penală, menține starea de arest a inculpatului.
In baza art.383 alin.2 Cod pr.penală,deduce în continuare detenția de la data de 11martlie 2009, la zi.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și a Libertăților, a sumei de 200 lei onorariu avocat oficiu în apel.
În temeiul art. 192 pct.2 pr. pen. obligă apelantul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, incluzând și onorariu avocat oficiu.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru toate părțile.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2009,în prezența apelantului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER
- - - - - -
Red.
Red.
Tehnored.
Ex.2
2.06.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Ioana Vorniceasa
