Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 69/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 69/AP Dosar nr-
Ședința publică din 23 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
- - - JUDECĂTOR 3: Daniela Sandu
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de condamnatul revizuent împotriva sentinței penale nr. 176/S din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă condamnatul revizuient, în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu - delegație fila 52 dosar.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța permite apărătorului din oficiu să ia legătura cu condamnatul revizuient.
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul revizuient declară că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formlat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 377 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Avocat din oficiu pentru condamnatul revizuient solicită admiterea apelului și pe cale de consecință admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată. De asemenea, învederează instanței că revizuientul solicită o serie de probe pe care dorește să le expună personal.
Întrebat fiind, care este temeiul de drept al cererii de revizuire formulate, apărătorul menționează ca fiind cel prevăzut de art. 394 lit. a-e Cod procedură penală.
Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul susține că revizuientul a formulat cererea de revizuire invocând aceleași motive. Tribunalul Brașov în mod corect, analizând cererea, pe baza actelor de la dosar a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 lit. a Cod procedură penală pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel încât pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat.
Apelantul revizuient având cuvântul susține că reprezentanta Ministerului Public nu a studiat bine dosarul dedus judecății nr- și nu a verificat probele cerute și admise.
Menționează că dorește a depune la dosarul cauzei o copie a biletului de ieșire din spital, care a dispărut de la dosarul nr. 1336/2004 Al Curții de APEL BRAȘOV, în care s-a pronunțat decizia penală nr. 52/AP din 15 februarie 2005. În opinia sa, pe baza acestui bilet de ieșire din spital, consideră că este posibil înlăturarea caracterului penal al faptei.
Apelantul revizuient susține că în conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. 22Cod procedură penală, instanța are posibilitatea administrării de noi probe.
Toodată solicită a se verifica decizia penală nr. 3015 din 5 iunie 2007 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia penală nr. 41/AP din 26 februarie 2007 a Curții de APEL BRAȘOV și a dispus trimiterea cererii de revizuire la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
Susține că acum trebuia să fie liber.
Nu știe cum s-a ajuns la această schimbare de încadrare juridică din vătămare corporală în tentativă la omor, pe baza unor mărturii mincinoase ale fostei sale soții și a martorului.
Instanța pune în vedere apelantului revizuient să se refere numai la cererea de revizuire întrucât aceasta formează obiectul acestui dosar.
Apelantul revizuient susține că a intrat foarte târziu în posesia acestui bilet de ieșire din spital și acum dorește a depune la dosar copia acestuia.
Totodată revizuientul susține că i-a fost schimbată încadrarea juridică din vătămare corporală în tentativă la omor, iar din declarațiile celor 6 martori, "doar unul a menționat că i s-a părut lui că al ar fi vrut să-i dea în cap".
Condamnatul revizuient solicită audierea în contradictoriu a martorilor și Zonda întrucât susține că un singur martor îl acuză de tentativă la infracțiunea de omor, nu și ceilalți.
În dosar s-au constatat 13 erori judiciare și precizează faptul că a executat deja 3 ani și 6 luni și nu trebuia să execute această pedeapsă.
Apelantul revizuient învederează instanței că și primul raport de expertiză medico-legală întocmit la data de 24.07.2003 și cel de-al doilea sunt semnate de același medic - doamna doctor și acestea sunt false.
De asemenea învederează că are procese pe rol și împotriva medicilor întrucât timp de 13 zile nu i s-a aplicat nici o medicație și nu se cunoaște ce înseamnă intoxicația alcoolică acută. Indică a se studia revista "Viață și Sănătate" pag.158-159.
În concluzie, solicită admiterea apelului său și pe cale de consecință admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată.
Deliberând asupra apelului penal de față:
Condamnatul se află încarcerat în Penitenciarul Codlea în executarea unei pedepse privative de libertate de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 363/S/2004 a Tribunalului Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap la art. 174, 175 lit. i Cod penal, iar la data de 5.01.2006 a formulat o cerere de revizuire a sentinței menționate întemeiata pe cazurile prev. la literele a, c Cod penal, cu motivarea că s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, respectiv faptul că un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere (emis de Serviciul Medico - Legal B) a fost declarat fals.
Cererea a fost înaintată Tribunalului Brașov de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împreună cu un referat prin care se solicita respingerea ca inadmisibilă a acesteia motivat de faptul că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu este definitivă, fiind la acel moment recurată, recurs aflat pe rolul ICCJ.
Prin sentința penală nr. 594/9.11.2006 Tribunalul Brașova respins cererea de revizuire formulată de către petentul condamnat, soluție menținută prin decizia penală nr. 41/26.02.2007 pronunțată de către Curtea de APEL BRAȘOV.
Prin decizia penală nr. 3015/5.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Baf ost admis recursul promovat în cauză de către petentul condamnat și în consecință a fost casată decizia penală nr. 41/26.02.2007 a Curții de APEL BRAȘOV, desființată sentința penală nr. 594/9.11.2006 a Tribunalului Brașov, iar cauza a fost trimisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov; în considerentele deciziei menționate s-a arătat că au fost încălcate în speță dispozițiile art. 399 Cod procedură penală întrucât din referatul întocmit de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov rezultă că a formulat concluzii cu privire la cererea de revizuire formulată de petent fără a fi consultat dosarul de fond respectiv dosarul 129/2004, ori pentru justa soluționare a cauzei se impunea efectuarea corespunzătoare a actelor prevăzute de art. 399 Cod procedură penală.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașova întocmit la data de 4.07.2007 un nou referat prin care a solicitat instanței respingerea cererii de revizuire formulată de petentul condamnat, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr-.
La dosar au fost atașate dosarele 129/2004 și - ale Tribunalului Brașov.
Prin sentința penală nr. 176/27.02.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- a fost respinsă cererea formulată de condamnatul privind revizuirea sentinței penale nr. 363/02.07.2004 pronunțată de Tribunalul Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5875/17.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; a fost respinsă de asemenea cererea petentul condamnat de scutire de la plata amenzii judiciare de 1.000 ron aplicată la termenul din 27.02.2008 în baza art. 198 alin 4 lit. g Cod procedură penală și în baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 40 lei reprezintă onorariu avocatului desemnat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului d e Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 363/S/2004, Tribunalul Brașovl -a condamnat pe revizuient la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c pen. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. Cp, hotărârea rămânând definitivă prin decizia penală nr. 52/15.02.2005 a Curții de APEL BRAȘOV; prin decizia penală nr. 5875/19.10.2005 a s-a respins ca tardiv recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 52/15.02.2005 a Curții de APEL BRAȘOV.
Tribunalul a constatat că la analiza prezentei cereri de revizuire trebuie să aibă în vedere motivele invocate de către revizuient în momentul formulării cererii de revizuire la data de 05.01.2006, astfel cum le-a precizat în declarația dată în fața procurorului la data de 15.05.2006, neputându-se analiza alte motive arătate de către condamnat în fața instanței și care nu au fost verificate de către procuror potrivit art. 399.proc.pen.
Prin urmare, tribunalul a analizat doar următoarele motive ( filele 4, 14-15 dosar nr- al Tribunalului Brașov ):
- s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei ( și anume, un bilet de externare din Spitalul de Psihiatrie B din care rezultă diagnosticul fixat la internare: "intoxicație alcoolică acută");
- faptul că un înscris provenind de la Serviciul Medico Legal B, care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, a fost declarat fals ( respectiv două trimiteri ale Serviciul Medico Legal B către procuror în care se susține în mod fals că i s-a făcut testare psihologică );
- instanța de fond nu a ținut cont de expertiza medico legală întocmită în care se arată că prin folosirea acelui de lemn putea fi suprimată viața părții vătămate;
- în timpul judecății a fost testat privind fobia față de câini, dar ulterior instanța a revenit asupra acestei probe și a respins-o;
- în dosar există un înscris prin care partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă.
În ceea ce privește primul motiv de revizuire, tribunalul a reținut din susținerea revizuientului condamnat că acel bilet de externare din Spitalul de Psihiatrie B din care rezultă diagnosticul fixat la internare: "intoxicație alcoolică acută" l-ar fi depus la dosar iar ulterior a dispărut din dosar.
Analizând încheierile dosarului de fond tribunalul a constatat că nu există nici o mențiune cu privire la depunerea unui asemenea bilet de ieșire din spital.
Prin urmare, pentru a dovedi existența cazului de revizuire prev. de art. 394 lit. a proc.pen. revizuientul ar fi trebuit să dovedească existența acestui bilet de ieșire din spital, în care s-ar fi menționat un anumit diagnostic care să fi avut legătură directă cu starea de fapt reținută prin hotărârea instanței de fond, însă tribunalul a constatat că revizuientul a făcut doar o susținere pe care nu a dovedit-o în nici un fel.
În ceea ce privește al doilea motiv de revizuire, tribunalul a reținut că acesta nu se încadrează în cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. c proc.pen. condamnatul că înscrisurile respective au fost declarate false, acest lucru putându-se dovedi doar prin hotărâri judecătorești definitive prin care acele înscrisuri ar fi fost anulate ca urmare a constatării faptului că sunt false.
Faptul că în cursul procesului penal partea vătămată a declarat că și-a retras plângerea penală nu are nici o relevanță în cauză sub aspectul răspunderii penale a condamnatului având în vederea că pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. Cp, pentru care a fost condamnat revizuientul, punerea în mișcare a acțiunii penale pentru această infracțiune nefiind condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către partea vătămată și prin urmare retragerea plângerii penale nu reprezintă o cauză de înlăturare a răspunderii penale sau a consecințelor condamnării potrivit art. 131 alin. 2.penal.
Vinovăția revizuientului a fost deja supusă aprecierii instanțelor cu ocazia judecării cauzei în fond precum și în căile de atac iar în prezenta cauză nu s-a dovedit existența unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanțe cu ocazia soluționării dosarelor.
Împrejurarea că revizuientul în dovedirea susținerilor sale a propus audierea de noi martori nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior.
Celelalte două motive, referitoare la expertiza medico legală întocmită în care se arată că prin folosirea acelui de lemn putea fi suprimată viața părții vătămate și că în timpul judecății a fost testat privind fobia față de câini, dar ulterior instanța a revenit asupra acestei probe și a respins-o, reprezintă aspecte legate de mijloacele de probă administrate în fața instanței de fond și analizate și în căile de atac, pe calea unei cereri de revizuire neputându-se reanaliza mijloacele de probă admistrate în cursul cercetării judecătorești finalizată cu o hotărâre penală definitivă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul condamnat criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se admită în principiu cererea sa de revizuire.
În motivarea apelului s-a arătat în esență că petentul se află în posesia unui înscris nou: un bilet de ieșire din Spitalul de Psihiatrie și Neurologie B unde a fost internat în perioada 22.07.2003 (dată la care a avut loc incidentul cu partea vătămată ) și 4.08.2003 și care dovedește o împrejurare nouă, necunoscută instanței la momentul pronunțării hotărârii de condamnare și anume diagnosticul de "intoxicație etilică acută" stabilit în momentul internării, diagnostic menit să-l exonereze de răspundere penală; s-a arătat de asemenea în susținerea apelului că doi dintre martorii audiați de către prima instanță au dat declarații mincinoase care au condus la condamnarea sa și, cu toate că nu mai pot fi condamnați pentru mărturie mincinoasă acești martori întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, prima instanță era obligată să-i audieze și să constate ea însăși această situație respectiv, mărturia mincinoasă caz în care ar fi trebuit să se admită cererea de revizuire formulată; de asemenea s-a arătat în argumentarea apelului promovat că există două înscrisuri false la dosar, pe care s-a întemeiat hotărârea de condamnare, respectiv trimiteri ale IML B către procurori în care se susține că a fost testat psihologic - împrejurare neadevărată - trebuiau luate în considerare de către prima instanță și prin urmare trebuia admisă cererea de revizuire.
În consecință s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei Tribunalului Brașov pentru a se ține seama de împrejurarea relevată de Biletul de ieșire din spital depus în fața instanței de apel, pentru a fi reaudiați martorii și fosta sa soție (actualmente ) care în cursul procesului de fond au formulat declarații mincinoase, și care nu mai pot fi condamnați pentru mărturie mincinoasă întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale însă această mărturie mincinoasă poate fi dovedită în cadrul procesului de revizuire, să se procedeze la confruntarea martorilor și întrucât declarațiile date de către aceștia în cursul procesului penal cuprind elemente contradictorii și să se refacă expertizele psihiatrice care i-au fost efectuate întrucât la prima dintre ele a participat d-na doctor iar la a doua soțul acesteia lucru inadmisibil.
Analizând apelul formulat de către inculpat pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Sentința penală nr. 363/2.07.2004 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. 129/2004, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 5875/19.10.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție condamnatului i s-a i s-a aplicat o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap la art. 174, 175 lit. i Cod penal și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și e Cod penal.
Condamnatul a început executarea acestei pedepse la data de 9.03.2005, în prezent aflându-se în executarea acestei pedepse, deținut fiind în Penitenciarul d e Maximă Siguranță.
La data de 5.01.2006 condamnatul a formulat o cerere de revizuire a sentinței de condamnare, precizată prin declarația dată în fața procurorului la 15.05.2006 întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a și c Cod procedură penală arătând că există împrejurări noi, necunoscute de instanță la data pronunțării hotărârii de condamnare care sunt în măsură să conducă la pronunțarea unei hotărâri de achitare a sa; astfel s-a arătat (filele 4-5 și 14-15 dosar -) că există un înscris care nu se găsește la dosar (biletul de ieșire din spital) din care rezultă că la momentul incidentului cu partea vătămată suferea de "intoxicație etilică acută" diagnostic care ar fi în măsură să conducă la exonerarea sa de răspundere penală, iar la dosar se găsește în prezent o declarație a părții vătămate în sensul retragerii plângerii penale formulate; ambele împrejurări sunt în măsură să conducă instanța de revizuire la o altă soluție decât cea de condamnare. În ceea ce privește temeiul prevăzut la art. 394 lit. c Cod procedură penală, s-a arătat în motivare că este vorba despre două înscrisuri false, care au stat la baza hotărârii de condamnare respectiv două trimiteri ale IML B către procurori în care se susține că s-a făcut testarea psihologică, lucru neadevărat.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașova întocmit un referat la data de 4.07.2007 prin care solicită, motivat, respingerea de către instanță a cererii de revizuire ca nefondată.
Cererea a fost înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr-.
Prima instanță a atașat la dosarul 129/2004 al Tribunalului Brașov în care s-a pronunțat sentința de condamnare nr. 363/S/2004 a Tribunalului Brașov împreună cu dosarele: 1336/2004 al Curții de APEL BRAȘOV în care s-a pronunțat decizia 52/Ap/15.02.2005, 5097/2005 al în care s-a pronunțat decizia penală nr. 5875 /19.10.2005, 6834/2005 al în care s-a pronunțat decizia 1648/14.03.2006 și - în care s-a pronunțat sentința penală nr. 594/9.11.2006 a Tribunalului Brașov, decizia penală nr. 41/Ap/26.02.2007 a Curții de APEL BRAȘOV și 3015/5.06.2007 a și analizând actele și lucrările acestui dosar precum și cererea de revizuire formulată de condamnatul revizuent la data de 5.01.2006 astfel cum a fost precizată la data de 15.05.2006 și a procedat corect reținând că în speță condamnatul nu a evidențiat fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la data pronunțării hotărârii de condamnare și care să fie în măsură să conducă la pronunțarea unei hotărâri contrare cele pronunțate de Tribunalul Brașov și menținută de instanțele de control judiciar.
Este de reținut, pe de o parte că prima instanță a procedat corect atunci când a analizat și verificat doar motivele de revizuire indicate de petentul condamnat în cererea de revizuire introdusă la data de 5.01.2006 și precizată în fața procurorului la data de 15.05.2006, întrucât acela era cadrul procesual stabilit în primul ciclu procesual iar în cadrul rejudecării instanța este ținută de aceste limite, cererea neputând fi modificată pe parcursul judecății prin adăugarea unor noi temeiuri de revizuire care pot forma însă obiectul unei noi cereri; inclusiv procurorul trebuia să limiteze verificările efectuate și concluziile la aceste limite cu atât mai mult cu cât nu s-a mai procedat la reaudierea petentului condamnat de către procuror iar decizia de casare nu stabilește alte limite, făcând referire la cererea de revizuire introductivă formulată de petent și pentru care nu s-au făcut verificările prevăzute de art. 399 Cod procedură penală.
Cu toate acestea, văzând că procurorul în referatul întocmit la data de 4.07.2007 (după casarea cu trimitere) a făcut vorbire și de alte mijloace de probă propuse de condamnatul petent în cursul procesului de revizuire (după pronunțarea de către prima instanță a sentinței penale nr. 594/9.11.2006 a Tribunalului Brașov ) analizând pertinența și utilitatea administrării acestora pentru corecta soluționare a cererii de revizuire formulate, instanța de apel urmează a analiza la rândul ei aceste aspecte, suplinind astfel motivarea primei instanțe, aspectele relevate nefiind oricum în măsură să conducă la desființarea sentinței apelate și schimbarea soluției pronunțate, pentru considerentele pe care le vom expune.
Astfel în mod corect apreciat prima instanță că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a Cod procedură penală întrucât nu au fost descoperite fapte și împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță în momentul pronunțării hotărârii; este de reținut în ceea ce privește acest text de lege că potrivit dispozițiilor art. 394 alin 2. Cod procedură penală cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a Cod procedură penală constituie motiv de revizuire, doar dacă pe baza faptelor și împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Este adevărat că petentul condamnat a depus pentru prima dată în fața instanței de apel un înscris intitulat "Bilet de ieșire din Spital" întocmit la data de 4.08.2003 de către Spitalul de Psihiatrie și Neurologie B în posesia căruia a intrat la data de 6.05.2008 (în fața primei instanțe nu a fost în măsură să depună acest înscris, deci prima instanță nu avea cum să-l analizeze) și care atestă prin conținutul său faptul că petentul condamnat a fost internat în acest spital în perioada 22.07.2003 - 4.08.2003; acest înscris atestă de asemenea împrejurarea că internarea petentului s-a realizat de urgență la data de 22.07.2003 la solicitarea poliției care prin adresă scrisă a cerut și efectuarea de investigații și administrarea tratamentului adecvat ca urmare a manifestărilor agresive ale condamnatului revizuent față de familie și vecini. Diagnosticul stabilit la momentul internării a fost acela de "intoxicație etilică acută cu agitație psihomotorie" și "tulburare de personalitate de tip polimorf". Biletul de ieșire din spital este semnat și parafat de d-na doctor - medic primar psihiatru și de șeful secției Dr..
Petentul invocă ca și "împrejurare nouă" diagnosticul stabilit cu ocazia internării, dovedit cu acest bilet de ieșire din spital, diagnostic care este în măsură să conducă la exonerarea acestuia de răspundere cu consecința pronunțării unei hotărâri de achitare.
În primul rând instanța de apel reține că diagnosticul stabilit cu ocazia internării condamnatului în Spitalul de Psihiatrie și Neurologie B nu reprezintă o "faptă" sau "împrejurare nouă" necunoscută de către instanță în momentul pronunțării hotărârii de condamnare; este adevărat că acest înscris "Bilet de ieșire din spital" depus de petent este "nou" însă împrejurarea relevată de acesta, respectiv diagnosticul stabilit la internarea în spital, nu; astfel la fila 34 din dosarul 129/2004 se găsește în xerocopie un înscris intitulat "Scrisoare Medicală" depus de apărătorul desemnat din oficiu al condamnatului petent, eliberat la data de 4.08.2003 de același spital respectiv Spitalul de Psihiatrie și Neurologie B și de același medic respectiv Dr., adresată medicului de familie al condamnatului prin care este încunoștințat medicul de familie despre diagnosticul de intoxicație etilică acută cu agitație psihomotorie stabilit cu ocazia internării.
De altfel diagnosticul cuprins în acest înscris și apărarea condamnatului din cursul procesului penal - axată într-o primă fază pe lipsa discernământului ca urmare a intoxicării sale cu alcool sau cu alte substanțe (picături antialcool administrate de soția sa) ingerate fără voința lui (apărare care rezultă din declarația dată în fața instanței de fond de către condamnat) au condus prima instanță la concluzia necesității efectuării unei a doua expertize psihiatrie încuviințate și dispuse prin încheierea din data de 18.03.2004 (fila 51 dosar 129/2004); Raportul de Expertiză Medico-Legală Psihiatrică nr. 936/E/10.06.2004 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Bac oncluzionat că la data de 22.07.2003 avea discernământul faptei comise.
În al doilea rând, apărea condamnatului axată pe ideea iresponsabilității, definită ca: "starea de incapacitate psiho-fizică a unei persoane care nu poate să-și dea seama de semnificația socială a acțiunilor sau inacțiunilor sale,ori nu poate fi stăpână pe ele", prevăzută la art. 48 Cod penal ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și care într-adevăr se poate datora teoretic unor tulburări psihice provocate prin intoxicații (stări de inconștiență ce pot avea cauza în consumul de alcool, etc) a fost analizată de către prima instanță, prin prisma raportului de expertiză psihiatrică nr. 936/10.06.2004 iar diagnosticul stabilit la data de 22.07.2003 cu ocazia internării condamnatului în Spitalul de Psihiatrie și Neurologie B nu schimbă datele problemei câtă vreme iresponsabilitatea se stabilește doar de către medicii specialiști pe baza concluziilor cărora organele judiciare stabilesc dacă o persoană răspunde sau nu penal; în speță medici specialiști au conchis - analizând inclusiv susținerile condamnatului - că petentul condamnat a avut discernământ în momentul comiterii faptei.
Împrejurarea că la dosar ar exista un înscris prin care partea vătămată și-ar fi manifestat voința de a-și retrage plângerea formulată împotriva condamnatului revizuent nu intră sub incidența dispozițiilor art. 394 lit. a Cod procedură penală și nu poate constitui motiv de revizuire întrucât cazul de la litera a constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare; ori în speță această împrejurare invocată de petent nu este în măsură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, iar pe altă parte împrejurarea invocată este lipsită de relevanță juridică atâta timp cât infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat petentul nu este dintre acelea pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate iar retragerea acesteia nu înlătură răspunderea penală.
Celelalte împrejurări invocate de petent în susținerea cererii de revizuire nu reprezintă fapte și împrejurări noi, necunoscute instanței la momentul pronunțării hotărârii de condamnare ci reprezintă critici aduse de petent modului în care au fost administrate probele în cursul procesului penal, aprecierilor făcute de instanțe cu privire la mijloacele de probă: împrejurarea că instanța a revenit și a respins proba de a fi testat referitor la fobia petentului față de câini, că instanța nu a ținut seama de expertiza medico legală efectuată în cauză privind posibilitatea suprimării vieții victimei cu acel de lemn, confruntarea anumitor martori audiați de instanța de fond.
Atât împrejurarea că ul cu care a fost lovită partea vătămată și câinele acesteia nu a fost găsit pentru a putea fi expertizat, cât și împrejurarea că anterior incidentului petentul a consumat alcool la locuința numitul precum și apărarea acestuia că nu a lovit intenționat partea vătămată au fost cunoscute de către instanță la momentul pronunțării hotărârii de condamnare iar din această perspectivă probele testimoniale propuse de condamnat respectiv audierea martorilor și a fiicei acestuia (cu care se dorește a se dovedi împrejurări anterioare momentului incidentului, respectiv consumul de alcool) audierea subcomisarului, a avocatului și a medicului sunt nepertinente, inutile de administrat și reprezintă în fapt o tentativă de prelungire a probatoriului, ca de altfel și cererea de confruntare a martorului și.
Reaudierea părții vătămate și a martorilor și (actualmente ) apare de asemenea inutilă, nepertinentă și neconcludentă câtă vreme acești martori au fost audiați cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale atât în etapa urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești, iar condamnatul a avut la acel moment procesual posibilitatea să adreseze întrebări direct martorilor și să propună eventual confruntarea lor; de altfel este de menționat că până și raționamentul pentru care au fost propuși acești martori în procedura revizuirii este îndoielnic câtă vreme condamnatul a afirmat atât în căile de atac ordinare cât și în cele extraordinare promovate împotriva hotărârii de condamnare că la dosar nu există probe care să-l incrimineze și că cei doi martori martorii prezenți la fața locului, cu au declarat că nu au văzut efectiv momentul în care a fost lovită victima, ori în acest context pertinența și concludența reaudierii martorilor din lucrări lipsește.
În ceea ce privește cel de-al doilea temei indicat de petentul condamnat în susținerea cererii de revizuire respectiv incidența în cauză a dispozițiilor art. 394 lit. b Cod procedură penală prin prisma faptului că în cursul procesului penal care s-a finalizat cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare a sa martorii și fosta sa soție (actualmente ) au dat declarații mincinoase, instanța de apel reține că susținerile petentului nu pot fi primite întrucât art. 394 lit. b Cod procedură penală se referă la posibilitatea de a cere revizuirea unei hotărâri judecătorești atunci când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; art. 395 Cod procedură penală prevede că acest caz de revizuire poate fi dovedit prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei; potrivit alin. 2 al aceluiași articol, când organele arătate la alin 1 nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situațiile menționate se constată în procedura revizuirii.
În speță petentul condamnat a dovedit instanței prin adresele 2021/VIII-1/2006 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov (fila 81 dosar-), 1958/P/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov (fila 82 dosar-) și 1023/VIII-1/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov (fila 93 dosar-) că a la data de 23.08.2006 formulat plângere penală împotriva celor doi martori, însă nu rezultă din nici unul dintre actele existente la dosar dacă această plângere s-a soluționat și în ce modalitate.
Nu pot fi aplicate în speță dispozițiile art. 395 alin 2 Cod procedură penală întrucât, pe de o parte nu s-a făcut dovada că există o hotărâre judecătorească sau o ordonanță în care să se arate că organele judiciare sesizate nu au putut examina fondul cauzei datorită prescrierii răspunderii penale, iar pe altă parte, nici la momentul la care s-a pronunțat prima instanță și nici la momentul la care s-au pus concluzii în apel nu a intervenit prescrierea răspunderii penale a celor doi martori acuzați de petent de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Astfel, deși petentul nu a arătat explicit care dintre declarațiile date de cei doi martori sunt mincinoase, calculând termenul de prescripție a răspunderii penale a celor doi martori în raport de dispozițiile art.122 lit. Cod penal și pornind de la prima declarație dată de fiecare dintre aceștia (1.08.2003 martorul -fila 51 dosar 129/2004- și respectiv 22.10.2003 martora (actualmente ) - fila 54 dosar 129/2004 -) se constată că pentru primul martor - și doar în raport de prima dintre declarații - termenul de prescriere a răspunderii penale se împlinește la data de 1.08.2008, iar pentru cea de-a doua martoră la data de 22.10.2008.
În raport de această împrejurare apare evident că nici prima instanță și nici cea de apel nu ar fi putut aplica dispozițiile art. 395 alin 2 Cod procedură penală și nu putea stabili situațiile invocate de petent în procedura revizuirii.
În ceea ce privește cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. c Cod procedură penală indicat de petent, în mod judicios a apreciat prima instanță că nu este incident în speță întrucât potrivit art. 395 Cod procedură penală și această situație a declarării ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere se poate dovedi prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei; ori în speță deși condamnatul a făcut într-adevăr dovada că a formulat plângere penală împotriva medicilor care au întocmit cele două rapoarte de expertiză psihiatrică (nr. 2138/E/24.07.2003.i respectiv 936/E/10.06.2004) efectuate în cauză de către Serviciul Județean de Medicină Legală B, și a căror veridicitate o contestă, din actele de la dosar rezultă doar că Poliția Municipiului B înaintat la data de 5.03.2007 dosarul 2151/2007 - în care s-au făcut cercetări relativ la săvârșirea de către medici a infracțiunilor de abuz în serviciu și fals în înscrisuri oficiale - Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov cu propunere de a nu se începe urmărirea penală împotriva acestora(filele 89, 90, 91 dosar -); deci nu există o hotărâre judecătorească sau o ordonanță prin care să se dispună asupra fondului cauzei și care să facă dovada cazului de revizuire prev. de art. 394 lit. c Cod procedură penală.
În mod similar, instanța de apel constată că în speță nu sunt incidente nici dispozițiile art. 394 lit. d Cod procedură penală întrucât, deși petentul a invocat acest caz de revizuire arătând că atât procurorul care a instrumentat cazul cât și judecătorul care s-a pronunțat asupra fondului și cei din apel au comis infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, la dosar nu există nici o dovadă dintre cele menționate la art. 395 Cod procedură penală care să ateste aceste situații.
Față de cele expuse, în mod corect a constatat prima instanță că în cauză nu sunt incidente nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 Cod procedură penală în care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești și în mod judicios a procedat respingând cererea formulată de condamnat.
În considerarea celor exprimate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul formulat de condamnatul revizuent împotriva sentinței penale nr. 176/S/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 189, 192 alin 2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul condamnat să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul revizuient - fiul lui G și, născut la data de 29 august 1950 în comuna județul C, deținut actualmente în Penitenciarul Codlea, împotriva sentinței penale nr. 176/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție și se plătește Baroului de Avocați B suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, sumă ce se include în cuantumul cheltuielilor judiciare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă condamnatul apelant să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iulie 2008.
președinte JUDECĂTOR
- - pt. - - aflat în
concediu de odihnă semnează
Președinte complet
- -
GREFIER
- -
Red.NH/01.08.2008
Tehnoredact.DS/04.08.2008
Jud.fond.
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Mihail Lohănel, Daniela Sandu
