Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 76/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 76/A/2008
Ședința publică de la 3 iunie 2008
lnstanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș
Președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, este reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 241/D din data de 25 aprilie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
din oficiu a inculpatului solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale nr. 241 din 25 aprilie 2008 și judecând în fond să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se rețină în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74.pen. cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege. S-a reținut în motivarea sentinței pronunțate că inculpatul ar fi avut un comportament necorespunzător atât în familie, cât și în societate și această împrejurare a fost de natură a împiedica reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. Consideră că instanța de fond trebuia să aibă în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta și a regretat-o, precum și aspectul că nu are antecedente penale. Arată că niciunul din cei patru copii ai săi nu s-au constituit părți civile în cauză. Inculpatul are 60 de ani, astfel încât raportat la vârsta înaintată a acestuia se pot reține în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74.pen. cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Inculpatul nu a dorit moartea soției sale, deși ar fi putut să prevadă acest lucru. Cu onorar.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpatul. Prin sentința penală atacată, inculpatul a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat. Apreciază că instanța de fond a dat dovadă de multă clemență atunci când a aplicat minimul special al pedepsei prevăzute de lege. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a comis infracțiunea, aplicând victimei numeroase lovituri, după care a strâns-o de gât și a lăsat-o într-o încăpere neîncălzită pe timp de iarnă. Instanța de fond a reținut corect că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. Inculpatul a invocat dreptul la tăcere în fața instanței de judecată, nedând declarații. Din declarația martorului de la fila 58 din dosarul instanței de fond rezultă că acesta s-a deplasat la locuința victimei și a inculpatului, inculpatul nu i-a deschis ușa, dar i-a spus că soția sa este decedată. Ulterior, când s-au deplasat la fața locului organele de poliție s-a constatat că victima decedase recent. Inculpatul trebuia să cheme o ambulanță, pentru a salva viața victimei.
În concluzie, solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului, având cuvântul în replică, arată că s-a afirmat că inculpatul trebuia să cheme o ambulanță, cu consecința salvării vieții victimei și că a refuzat să dea declarații. Arată că inculpatul la momentul producerii faptei se afla sub influența băuturilor alcoolice, fiind evident că discernământul său a fost afectat. Inculpatul a arătat în fața instanței de fond că îi este foarte rușine de ceea ce s-a întâmplat, încât nu mai poate da nicio declarație. Cei doi soți au conviețuit 34 de ani împreună și au 4 copii împreună. Cei 4 copii l-au abandonat în totalitate și apreciază că nu există pedeapsă mai aspră decât cea morală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită și că nu avea unde să dea telefon în timpul nopții. E în pensie de boală.
CURTEA
Prin sentința penală nr.241/D din 25 aprilie 2008, pronunțată de tribunalul Cluj, în temeiul art.174 pen. și art.175 alin.1 lit."c" pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09 august 1948 în comuna, sat, jud.B N, domiciliat în comuna, sat Mari, nr.102, jud.C, de cetățenie română, studii: 7 clase, pensionar, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP: -, seria - nr.3609l6 eliberat la data de 11.09.1992 de Poliția municipiului G, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64."a","b" pen.
În temeiul art.71 Cod Penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit."a","b" din Codul penal începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art.88 pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului, timpul reținerii pe termenul de 24 de ore din 01 decembrie 2007, ora 05,00 și al arestării preventive, începând cu data de 02 decembrie 2007 la zi.
În temeiul art.350 pen.pen. s-a menținut măsura preventivă a arestării inculpatului.
S-a constatat că în prezenta cauză penală nu există constituire de parte civilă, nici unul din aparținătorii victimei neexercitându-și drepturile procesuale conferite de legiuitor în acest sens nici în faza de urmărire penală și nici în faza cercetării judecătorești.
În temeiul art. 189.pr.pen. s-a stabilit onorariu avocațial din oficiu, în sumă de 100 lei RON, onorariu ce s-a suportat din fondul special al Ministerului Justiției și care s-a avansat către
În temeiul art.191 pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, reprezentând: costul raportului de constatare medico legală în cuantum de 1827 lei, onorariu apărător din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că inculpatul, în etate de 59 ani, și victima, soția sa, în etate de 60 ani, au fost căsătoriți, conviețuind împreună 34 de ani, având 4 copii majori, locuind de aproximativ 8 ani singuri într-un imobil proprietate personală situat în comuna, sat Mari, nr.102 jud.C iar veniturile acestora constau în pensia de boală a inculpatului și muncile ocazionale pe care acesta le presta unor consăteni având în vedere faptul că soția sa era casnică, însă ambii erau cunoscuți în comunitate ca fiind consumatori de băuturi alcoolice, pe care de altfel aceștia își cheltuiau cea mai mare parte a veniturilor, neinteresându-i întreținerea gospodăriei.
La data de 29 noiembrie 2007, în jurul orei 2100 inculpatul și soția sa s-au culcat împreună ca de obicei într-unul din cele două paturi aflate în camera în care locuiau, care nu era încălzită de mai multe zile iar în jurul orei 2300inculpatul i-a propus soției sale să întrețină raporturi sexuale, dezbrăcând-o de haine, însă aceasta i-a respins propunerea, înjurându-l, fapt ce l-a iritat pe acesta, moment în care a început să o lovească cu pumnii peste cap, gât, piept, picioare și în alte zone ale corpului, unde nimerea.
Cu toate că i-a cerut inculpatului în repetate rânduri să înceteze actele de agresiune, acesta a continuat să-i aplice lovituri în modul arătat, timp de aproximativ 30 de minute, iar la un moment dat a prins-o cu mâna de gât, pe aceasta strângând-o o singură dată cu putere, astfel încât aceasta și-a pierdut cunoștința, determinându-l pe inculpat să înceteze actele de violență și să se culce.
În jurul orei 0400, inculpatul s-a trezit, constatând că soția sa este decedată și întrucât aceasta era plină de sânge pe corp în urma loviturilor ce i le-a aplicat a șters-o cu un prosop, după care s-a așezat din nou în pat, alături de victimă, unde a rămas până în jurul orei 1300când la domiciliul său a ajuns martorul însă acesta în momentul în care a intenționat să intre în camera în care locuia inculpatul și soția sa, a constatat că ușa era închisă și asigurată din interior, ceea ce l-a determinat pe acesta să-i solicite inculpatului să-i deschidă ușa, însă inculpatul a motivat că nu poate coborî din pat deoarece este bolnav, iar soția sa a decedat în cursul nopții.
Având în vedere cele relatate de inculpat, martorul a părăsit locuința acestuia reîntorcându-se la scurt timp împreună cu martora, după care a forțat ușa camerei în care se afla inculpatul, pătrunzând amândoi în interior, când l-au văzut pe inculpat culcat în pat alături de soția sa ce era acoperită pe cap și corp cu o haină, fiindu-i dezvelite numai picioarele în care purta o pereche de șosete, ceea ce i-a determinat pe cei doi martori să-l interpeleze pe inculpat cu privire la împrejurările în care a decedat, însă acesta le-a spus doar că soția sa a murit în cursul nopții fără a face alte precizări, după care cei doi au plecat și au anunțat organele de poliție, care s-au prezentat la fața locului.
Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 7537/111/775 din 15.01.2008 (27 - 31) ce a fost ulterior completat (44), rezultă fără dubiu că moartea victimei a fost violentă, aceasta datorându-se edemului medular ascendent consecutiv unei fracturi-luxatie de coloană vertebrală cervicală inferioară, leziunile tanatogeneratoare putându-se produce prin lovire cu și de corpuri dure și prin extensia gâtului. De asemenea cu ocazia efectuării examenului extern al cadavrului s-au constatat două categorii de leziuni, respectiv leziuni traumatice de tipul echimozelor, hematoamelor și excoriațiilor care s-au putut produce prin loviri cu și de corpuri dure, prin comprimare cu mâna și zgâriere și leziuni de tipul degerăturilor tegumentare ce s-au putut produce prin expunere prelungită a victimei la temperaturi scăzute iar potrivit completării raportului de constatare medico-legală cauza directă a decesului victimei a constituit-o edemul medular ascendent consecutiv fracturii-luxație de coloană vertebrală cervicală inferioară, concluzionându-se că între leziunile traumatice vertebromedulare și deces existând raport de cauzalitate directă.
Tribunalul, a apreciat ca deosebit de semnificative unele aspecte care denotă cu certitudine vinovăția inculpatului.
Astfel, raportul de constatare medico-legală raportului de constatare medico-legală nr. 7537/III/775 din 15.01.2008 emis de Institutul de Medicină Legală C-N (27-31) ce a fost ulterior completat (44) se coroborează întrutotul cu depozițiile martorilor: (55-57 și 58), (58-60 și 56), (61-62 și 57), (63), și nu în ultimul rând declarațiile inculpatului (45-51,52-53 și 10) reieșind fără putință de tăgadă că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, având în vedere multitudinea loviturilor aplicate cu pumnii ce a culminat cu comprimarea gâtului victimei și zonele corporale vizate de inculpat
În drept, potrivit dispozițiilor art.174 pen. raportat la art.175 alin.1 lit.c pen. omorul este calificat când acesta este săvârșit asupra soțului sau unei rude apropiate, instanța urmând a avea în vedere și decizia nr.IV /2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată în Monitorul Oficial nr.15/09.01.2006 prin care s-a admis recursul în interesul legii și a statuat că în cazul infracțiunilor de omor calificat incriminate de art.174 pen. raportat la art.175 litc pen. nu sunt aplicabile dispozițiile art. 75 alin.1 lit b din același cod privind circumstanța agravantă ce se referă la comiterea infracțiunii "prin violențe asupra membrilor familiei".
Or, în speță, aplicând numeroase lovituri cu pumnii în zone vitale, respectiv peste cap, gât, piept, picioare și în alte zone ale corpului, unde nimerea având în vedere multitudinea loviturilor aplicate cu pumnii ce a culminat cu comprimarea gâtului victimei cu o intensitate deosebită, încât au determinat, în final moartea victimei care a fost violentă, nemaiputând fi salvată, inculpatul și-a reprezentat, fără îndoială, producerea rezultatului pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, astfel că a acționat cu intenția de a ucide. Ba mai mult, exista posibilitatea salvării soției sale de la deces dacă după incidentul anterior descris nu o lăsa pe aceasta dezbrăcată într-o cameră neîncălzită de câteva zile și anunța serviciul de ambulanță însă inculpatul s-a limitat în a șterge urmele de sânge și de aoa coperi pe victimă cu o haină.
În cazul în care infractorul acceptă producerea morții victimei, ca rezultat
al acțiunii sale, fapta constituie infracțiune de omor comisă cu intenție indirectă. Or, lovirea repetată a victimei cu pumnii cu o intensitate deosebită în
zone vitale, cum este cea a capului, a toracelui, producându-i leziuni grave ce i-au cauzat moartea, evidențiază fără dubiu că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului acțiunii sale pe care l-a acceptat, chiar dacă nu l-a urmărit, ceea ce evident caracterizează intenția de a ucide, specifică infracțiunii de omor.
În consecință, s-a reținut că fapta inculpatului care în noaptea de 29/30 noiembrie 2007 i-a aplicat soției sale - victima, lovituri repetate cu pumnii în zone vitale ale corpului timp de aproximativ 30 de minute, strângând-o puternic de gât cu mâna, cauzându-i astfel multiple leziuni, între care și un edem medular ascendent consecutiv unei fracturi- de coloană vertebrală cervicală inferioară ce a cauzat decesul acesteia, prezintă toate acele trăsături tipice și esențiale specifice elementelor obiective și subiective ale infracțiunii de omor calificat, incriminată de art.174 pen. raportat la art.175 litc pen. avându-se în vedere și decizia nr.IV/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată În Monitorul Oficial nr.15/09.01.2006 prin care s-a admis recursul în interesul legii și a statuat că în cazul infracțiunilor de omor calificat incriminate de art.174 pen. raportat la art.175 litc pen. nu sunt aplicabile dispozițiile art. 75 alin. 1 lit b din același cod privind circumstanța agravantă ce se referă la comiterea infracțiunii "prin violențe asupra membrilor familiei".
Astfel, sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de omor se comite cu intenție. Aceasta nu poate fi săvârșită decât cu intenție, în una din cele două modalități la care se referă art.19 alin.2 pct2 lit"a" și "b" pen. respectiv, poate fi directă sau indirectă, după cum inculpatul prevăzând moartea victimei ca rezultat al acțiunii sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat iar omorul de cele mai multe ori se săvârșește cu intenție directă.
Latura subiectivă a omorului nu include cerința săvârșirii faptei dintr-un anumit mobil.
Intensitatea neobișnuită a loviturilor aplicate și rezultatul aproape imediat letal, confirmă faptul că, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii acestuia, chiar dacă, nu l-a urmărit în mod direct, prin aplicarea unei corecții victimei pe fondul consumului de alcool cât și a neînțelegerilor cu victima privind întreținerea unui raport sexual.
În alcătuirea laturii obiective a infracțiunii de omor se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unui om. În funcție de mijloacele folosite, moartea victimei se poate produce imediat sau mai târziu iar această împrejurare nu are nici o influență în ceea ce privește existența infracțiunii.
De asemenea între activitatea de ucidere și moartea victimei trebuie să existe un raport de cauzalitate. Acest raport există atunci când se stabilește că, fără activitatea făptuitorului, moartea victimei nu s-ar fi produs.
Din dosarul cauzei, din probele administrate rezultă că fapta comisă de către inculpat constituie infracțiunea de omor calificat, fiind săvârșită fără dubiu cu intenția indirectă de a ucide, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii acestuia, chiar dacă, nu l-a urmărit în mod direct.
Sub acest aspect practica judiciară, a statuat că aplicarea de către inculpat a unor lovituri repetate cu pumnii asupra unor zone vitale ale corpului, ce au avut ca efect producerea unor numeroase fracturi ale oaselor și altor leziuni ce au cauzat moartea victimei, conduce la concluzia că inculpatul a prevăzut că prin acțiunea sa ar putea ucide victima, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, ceea ce înseamnă că a săvârșit fapta cu intenția de a ucide.
Fiind stabilite elementele răspunderii penale, instanța a aplicat inculpatului sancțiunea penală corespunzătoare pentru fapta reținută în sarcina acestuia, prin individualizarea cuantumului pedepsei în vederea realizării unei juste proporționalizări a sancțiunii expres prevăzută de legiuitor, ce trebuie realizată doar prin prisma dispozițiilor art.72 pen.
Astfel, instanța a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal pentru această infracțiune și anume închisoare de la 15 ani la 25 ani, de gradul de pericol social al faptei comise concretizat în modalitatea în care inculpatul a acționat și în urmările produse, suprimarea vieții unei persoane în etate de 60 de ani apropiate lui fiindu-i soție și mama copiilor săi, fără nici un mijloc de apărare și în contextul existenței unei vădite disproporții între atacator și victimă, și în urmările produse, respectiv suprimarea vieții unei persoane, persoana inculpatului care atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești a recunoscut comiterea faptei, lipsa antecedentelor penale astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar al acestuia ceea ce denotă că se află la prima confruntare cu legea penală, coroborat cu faptul că acest inculpat este cunoscut ca fiind o persoană cu un comportament necorespunzător atât în familie cât și în societate, fiind de mai multe ori sancționat contravențional pentru scandaluri pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice și, nu în ultimul rând faptul că toți membrii familiei au întrerupt orice legătură cu acesta având în vedere fapta comisă, respectiv uciderea mamei lor.
Față de procesul de individualizare ce a fost anterior expus detaliat și având în vedere că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, tribunalul, a apreciat, că pentru o justă dozare a cuantumului pedepsei ce se va aplica inculpatului nu se va impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 pen. cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege potrivit dispozițiilor art.76 alin.l lit."a" pen. având în vedere că nici vârsta, nici consumul de alcool și nici regretele tardive invocate de inculpat nu au fost reținute de instanță, motiv pentru care s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, incriminată de art.174 pen. raportat la art.175 lit.c pen. prin privare de libertate și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit."a","b" pen. va fi în măsură să asigure atât o prevenție generală eficientă cât și rei:nserția socială a acestui inculpat, precum și reeducarea acestuia, obiective înscrise în dispozițiile art.52 Cod penal.
Or, în menirea ei pedeapsa trebuie să răspundă unor scopuri atât preventive cât și reeducative. Scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei legiuitorul urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept cât și față de regulile de conviețuire socială.
Ca urmare, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate în limitele prevăzute de lege va fi suficientă pentru sancționarea acestui inculpat și totodată prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, că scopul pedepsei se poate atinge numai prin executarea în regim de detenție a acesteia.
Cu privire la susținerile inculpatului privind comportamentul său infracțional în sensul că s-ar datora consumului de alcool, nu are suport juridic pentru circumstanțierea răspunderii penale din acest punct de vedere atât timp cât a consumat băuturi alcoolice voluntar și nicidecum independent de voința sa iar cu privire la invocarea lipsei intenției de aou cide pe, instanța a detaliat-o anterior însă se impune a se menționa că fapta comisă de către inculpat constituie infracțiunea de omor calificat, fiind săvârșită fără dubiu cu intenția de a ucide, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii acestuia, chiar dacă, nu l-a urmărit în mod direct. De asemenea invocarea faptului că se află la prima confruntare cu legea penală de asemenea nu constituie un factor determinant pentru reținerea acestui aspect ca și o circumstanțiere a răspunderii penale, dar instanța a analizat și acest aspect juridic invocat prin aplicarea unei pedepse prevăzută de legiuitor pentru comiterea unei astfel de infracțiuni orientate spre minimul special.
Față de inculpatul a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanța din data de 01 decembrie 2007 emisă de către Parchetul de pe lângă tribunalul Cluj (68) iar prin ordonanța nr.13 din data de 01 decembrie 2007, ora 05,00 inculpatul a fost reținut pentru un termen de 24 de ore.(67) Prin Încheierea penală nr.1 04/C/01 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj față de inculpatul s-a luat măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 02 decembrie 2007 și până la data de 30 decembrie 2007 (75-76), emițându-se în acest sens mandatul de arestare preventivă nr.49/01.12.2007 (74) iar prin Încheierea penală nr.111/C/27 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de acest inculpat pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 31 decembrie 2007 și până la data de 29 ianuarie 2007. (81-82). Ulterior măsura preventivă a fost menținută în condițiile legii.
Față de această situație în temeiul art.88 pen. instanța a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, timpul reținerii pe termenul de 24 de ore din 01 decembrie 2007, ora 05,00 și al arestării preventive, începând cu data de 02 decembrie 2007 la zi.
În temeiul art.350 pen.pen. instanța, a menținut măsura preventivă a arestării inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art.7l pen. pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art.64 pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale.
Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, rațiunea pedepsei accesorii rezidă în necesitatea accentuării condamnării moral politice a infractorului condamnat la pedeapsa închisorii și în incompatibilitatea și imposibilitatea menținerii și exercitării eficiente a drepturilor sau calităților pe care le avea cel condamnat, anterior pronunțării condamnării.
Față de cele mai sus expuse, instanța, în temeiul art.7l pen. a interzis inculpatului, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare, exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit."a" și "b" pen. și până la terminarea executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, instanța, a constatat că în prezenta cauză penală nu există constituire de parte civilă, întrucât nici unul din aparținătorii victimei nu și-a exercitat drepturile procesuale conferite de legiuitor în acest sens nici în faza de urmărire penală și nici în faza cercetării judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul solicitând desființarea acesteia ca netemeinică, iar în urma rejudecării cauzei să-i fie redusă pedeapsa aplicată,prin reținerea circumstanțelor atenuante, considerând că aceasta este prea mare raportat la vârsta sa și la lipsa antecedentelor penale.
Analizând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Prima instanță în urma analizării probatoriului administrat în cauză a stabilit o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, din care a rezultat vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. rap. la art.175 alin.1 lit.c pen.
Probele care dovedesc vinovăția acestuia constau în rapoartele de constatare medico-legale întocmite în cauză (27-31,44), declarațiile martorilor (55-57,58), (58-60,56), (61-62,57), (63) precum și declarațiile inculpatului (45-51,52-53).
De asemenea, încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat este corectă.
În ceea ce privește motivul de apel invocat, constând în reducerea pedepsei aplicate inculpatului prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 pen. instanța îl apreciază ca fiind nefondat. Și aceasta întrucât prima instanță a individualizat în mod judicios pedeapsa aplicată inculpatului, ținând seama de dispozițiile art.72 pen. și raportat la gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptei comise,astfel că nu se impune reducerea pedepsei.
Existența uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în art.74 pen. sau altor împrejurări asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă pedeapsa principală, deoarece din redactarea textului art.74 pen. rezultă că recunoașterea unor atare împrejurări drept circumstanța atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere se ține seama de pericolul social concret al faptei,de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, precum și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana inculpatului. Așadar, privită în acest context, fapta inculpatului de a-și ucide soția prin aplicarea numeroaselor lovituri cu pumnii în zone vitale, culminând cu comprimarea gâtului victimei cu o intensitate deosebită, nu justifică nici reținerea circumstanțelor atenuante și nici reducerea pedepsei.
Prin urmare, în baza art.379 pct.2 lit. b pr.pen. va respinge ca nefondat apelul inculpatului, va menține starea de arest a acestuia și va deduce durata arestării preventive.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 200 lei ce includ și onorariul avocațial din oficiu, onorariu ce va fi avansat din.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, născut la 9 august 1948, aflat în Penitenciarul Gherla aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 241 din 25 aprilie 2008 Tribunalului Cluj.
Menține starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 1 decembrie 2007 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 03 iunie 2008 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.IM
Dact./5ex.
18.06.2008
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan
