Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 76/AP DOSAR NR-
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu judecător
- - - judecător
- - - grefier șef secție
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpații și împotriva sentinței penale nr. 69/S din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 20 octombrie 2009, apoi la data de 28 octombrie 2009 și apoi pentru data de astăzi, 29 octombrie 2009.
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 69/20 mai 2009 a Tribunalului pentru Minori și familie Brașovs -a dispus:
În baza art. 174, alin 1, 175, alin 1 lit. i pen cu aplicarea art. 99 și urm pen a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 8 ani (opt ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
În baza art 357, alin 3. pr. pen raportat la art 71. pen inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii pe durata executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art 64 lit a teza II a și b pen.
În baza art 88. pen. S-a scăzurt din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive din data de 20.09.2008 până la zi.
În baza art 350. pr. pen a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art 174, alin 1, 175, alin 1 lit i pen cu aplicarea art 75 lit c și d pen a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 18 ani (optsprezece ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de ar 64 lit a teza a II a, b și e pen pe o durată de 4 ani.
În baza art 357, alin 3. pr. pen raportat la art 71. pen inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64 lit a teza II a, b și e pen.
În baza art 88. pen. S-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive din data de 20.09.2008 până la zi.
În baza art 350. pr. Pen s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art 998, 999. civil coroborat cu art 14, alin 5/1 pr. pen au fost obligați în solidar inculpații ȘI, acest din urmă inculpat în solidar și cu partea responsabilă civilmente să le plătească părților civile și I prin reprezentant legal și părții civile câte 35 000 lei cu titlu de daune morale, iar părților civile și I prin reprezentant legal și câte 365 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice începând cu luna septembrie 2008 și până la majorat.
În baza art 998, 999. civil coroborat cu art 14. pr. Pen au fost obligați inculpații ȘI, acest din urmă inculpat în solidar și cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile suma de 8000 lei despăgubiri materiale.
În baza art 109, alin 5. pr. pen s-a dispus restituirea către părțile civile a următoarelor obiecte ce au aparținut victimei: o geacă bărbătească de culoare crem, o cămașă în carouri albastre cu negru cu lungă,o pereche de adidași de culoare negru cu alb.
În baza art. 193, alin 1 și 4. pr. pen a fost obligat inculpatul să plătească părților civile în numele și ca reprezentant legal al minorilor și I și părții civile suma de 1262 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească aceeași sumă acelorași părți civile.
În baza art 191. pr. pen a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 635 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatul, în solidar și cu partea responsabilă civilmente să plătească statului aceeași sumă cu același titlu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:
În dimineața zilei de 20.09.2008, inculpatul se afla în barul din Gara CFR B, împreună cu martorii, G, și numiții și G, însă aceștia doi din urmă au plecat la un moment dat spre locurile lor de muncă. După plecarea lor a venit de undeva din gară inculpatul și i-a spus lui ( vărul său) că l-a văzut pe cel cu care avusese un conflict cu aproximativ o săptămână în urmă. (din coroborarea declarațiilor inculpaților cu declarația martorului a rezultat că în urmă cu aproximativ o săptămână în trenul care circula pe ruta B - avusese loc un conflict verbal între victimă și inculpatul și martorul ).
În dimineața zilei de 20.09.2008, inculpatul se reîntâlnise cu victima la chioșcul din Gara B, se iscase un alt conflict verbal, iar inculpatul l-a anunțat pe vărul lui, iar apoi i-a propus acestuia să o bată pe victimă. Aceasta făcea niște cumpărături la chioșcul de și a fost urmărită de inculpați și de martorul până pe peronul nr. 1 al B, unde a fost ajunsă din urmă de inculpatul care a lovit-o în zona capului, cu pumnul, victima a căzut pe jos și a fost lovită apoi, de același inculpat în zona toraco -abdominală cu picioarele. imediat din spate a venit și inculpatul care a lovit-o pe victima căzută la pământ, cu picioarele, în zona abdominală.
Astfel, martorul arată că, în jurul orelor 7,55 la masa noastră a venit vărul meu, care era singur spunându-mi mie că era un om care s-a legat de el în gară." Martorul arată în continuare că au coborât cu toții de la bar, în sala - unde sunt casele de bilete, și în acel loc, vărul meu mi l-a arătat pe acel om care se legase de el." Inculpatul, care nu o cunoștea dinainte pe victimă arată în declarația sa în fața instanței că, Am ieșit din bar toți trei și l-am văzut pe cel cu care avusese conflict, la rând la ". Inculpatul arată în continuare că,Discuția a fost în sensul să o batem pe persoana vătămată, respectiv a venit cu ideea. Eu mi-am exprimat acordul iar a zis să îl lăsăm în ".
În aceste împrejurări, victima care făcea niște cumpărături la chioșcul de a fost urmărită de inculpați și de martorul până pe peronul nr. 1 al B, unde a fost ajunsă din urmă de inculpatul care a lovit-o în zona capului, cu pumnul, victima a căzut pe jos și a fost lovită apoi, de același inculpat în zona toraco -abdominală cu picioarele. imediat din spate a venit și inculpatul care a lovit-o pe victima căzută la pământ, cu picioarele, în zona abdominală.
Martorul, arată în declarația sa dată în fața instanței că în dimineața respectivă se afla în Gara B și a auzit scandal la linia 1 și a mers să vadă ce se întâmplă. Martorul a arătat că i-a văzut pe cei doi inculpați că loveau o persoană, relatând că,mai precis l-a lovit cu pumnul în zona feței, iar celălalt inculpat care aflu că se numește a lovit-o pe victimă cu piciorul în zona coastelor, după ce acesta a căzut jos ca urmare a pumnului aplicat de ". Martorul arată că după aceea nu a mai văzut ce se întâmplă pentru că a plecat și justifică astfel faptul că nu a mai văzut ca cei doi inculpați să-i fi aplicat victimei și alte lovituri. În faza de urmărire penală( fila 112/113), martorul a arătat expres că l-a văzut pe inculpatul și pe minorul lovind cu picioarele persoana căreia inculpatul îi dăduse un pumn și această persoană ca urmare a loviturii primite a căzut jos. Martorul, coleg de serviciu cu victima care a văzut incidentul de la început arată în declarația sa la fila 125 că a observat mai multe persoane care alergau spre tren, i-a identificat pe și pe martorul și a văzut și o persoană de sex masculin, mai brunetă, care era cu cei doi amintiți, dar l-a remarcat și pe numitul căruia nu îi cunoaște prenumele. Martorul, care este agent de poliție la poliția a remarcat că martorul era pe peronul și le-a cerut colegilor săi prin telefon să vadă ce s-a întâmplat și le-a spus că fusese și martorul pe peron. Pe cale de consecință se poate constata că declarația martorului dată în faza de urmărire penală redă mai concret incidentul petrecut, martorul schimbându-și în faza de cercetare judecătorească fără temei declarația în favoarea inculpatului.
Martorii, și, colegii de muncă ai victimei au văzut incidentul din diferite locuri și au arătat că victima stătea ghemuită, avea pe un umăr o geantă, iar în cealaltă mână ținea o pizza, iar cei doi agresori o loveau într-o parte( martorul ), în zona abdomenului, în zona coastelor( martorii și ). Martorii au arătat în declarațiile lor că inițial, persoana brunetă, o lovise pe victimă cu pumnul în cap, lovitură din cauza căreia victima căzuse jos, iar apoi, inculpații i-au aplicat loviturile cu picioarele. Martorul care era șeful trenului ce urma să plece, a strigat la cei doi inculpați, moment în care inculpații au fugit. Victima a fost ajutată să se ridice de pe jos de colegul său, martorul care a ajutat- să urce și în trenul cu care urma să meargă acasă. În tren, victima era foarte afectată de cele ce i se întâmplase, plângea și se întreba de ce l-au lovit cei doi agresori pentru că nu a avut nimic cu ei. Victima acuza dureri în zona pieptului și a coastelor, iar în apropierea stației și-a schimbat culoarea la față, a început să respire foarte greu și să ceară apă, motiv pentru care, martorii au solicitat o ambulanță prin serviciul 112. În apropierea orașului, victima a devenit inconștientă și și-a mai revenit foarte puțin pe distanța -, iar în Gara, a fost preluată de o ambulanță, fiind inconștientă. În ambulanță, ca urmare a procedurilor medicale( perfuzie cu ringer și oxigen) victima și-a revenit din starea de inconștiență și a fost ulterior transportat la Spitalul orașului. Victima a acuzat în momentul în care a fost preluat de serviciul de urgențe dureri toraco abdominale, ca urmare i s-au administrat perfuzii cu calmante, i s-a luat tensiunea și i s-a făcut un, dar la aproximativ 15 minute după ce a sosit aici a intrat în șoc cardio-respirator și i s-au făcut manevre de resuscitare, fiind apelată o ambulanță prin serviciul 112 cu un medic din B, însă după aproximativ 50 de minute de resuscitare victima a decedat.
Martorul G, care arată că a văzut și el incidentul susține că la acesta a participat și martorul, pentru că l-a văzut și pe acesta în încăierare - fila 251, dar instanța va înlătura această mențiune din declarație pentru că martorii audiați, respectiv și, și chiar și martorul au arătat că victima a fost lovită de inculpatul și de inculpatul. De asemenea din coroborarea declarațiilor celor doi inculpați a rezultat că doar ei au fost cei care au lovit victima, nu și martorul.
Raportul de constatare medico-legală nr. 368/21.09.2008 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B relevă în concluzii că moartea victimei a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei interne, consecință a unui traumatism toraco-abdominal cu ruptură - dilacerare de splină. Leziunea tanatogenaratoare, ruptură - dilacerare de splină s-a putut produce prin lovituri directe și repetate cu corpuri dure, lovire cu picioarele, victima aflându-se cel mai probabil culcată la pământ, iar între ruptura de splină și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.
Cu referire la aplicarea art 75 lit c și d Cp en instanța a avut în vedere că inculpatul a săvârșit fapta împreună cu inculpatul minor, iar săvârșirea faptei are la bază două conflicte minore, unul petrecut înainte cu o săptămână, atunci când între victimă pe de o parte și inculpatul și martorul, pe de altă parte în trenul care circulă pe ruta B Făgăraș, legat de comportarea inculpatului și a martorului în tren, victima reproșându-i martorului faptul că,a zbierat", iar cel de-al doilea conflict s-a petrecut chiar în dimineața săvârșirii faptei, când inculpatul s-a întâlnit cu victima la chioșcul de, între cei doi a avut loc o discuție contradictorie, iar inculpatul a hotărât să-i aplice acesteia o corecție. Inculpatul a aratat că inculpatul a venit cu propunerea să o bată pe victimă, lucru cu care el a fost de acord înțelegând astfel să intervină în favoarea martorului cu care se împrietenise de puțin timp și care fusese apostrofat de victimă în urmă cu o săptămână cu ocazia conflictului din tren. Deși, inculpatul face vorbire în declarația sa numai de un conflict care avusese loc între el și victimă la chioșcul de se poate constatata din coroborarea declarațiilor inculpatului și a martorului că discuția care s-a purtat între cei trei a fost în sensul că avusese un conflict la chioșcul de tocmai cu persoana care îi apostrofase în tren cu o săptămână în urmă. Pe cale de consecință, instanța apreciat că inculpatul a înțeles să-i aplice victimei o corecție din motive de răzbunare, motiv pentru care a reținut circumstanța agravantă de la art. 75 lit. d pen.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că partea civilă s-a constituit parte civilă în cauză, în numele și în calitate de reprezentantă legală a minorilor și I cu câte suma de 35 000 lei daune morale și cu suma de 365 lei lunar pentru fiecare minor cu titlu de despăgubiri periodice, iar partea civilă cu suma de 35 000 lei cu titlu de daune morale și suma de 8000 lei despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare.
La soluționarea laturii civile a cauzei instanța a avut în vedere impactul pe care l-a produs în familia victimei, moartea acesteia. Astfel, a rezultat că victima are doi copii cu partea civilă și contribuia atât financiar dar și moral la creșterea și educarea lor. Prin moartea sa, familia este lipsită pe cale de consecință atât de sprijinul material pe care acesta îl acorda copiilor care sunt în continuarea studiilor (din adeverințele de la filele 29 și 30 din dosarul de urmărire penală a rezultat că minora I este în clasa a VIIIA, iar minorul este în clasa a VI a, iar din cupoanele depuse la dosar a rezultat că victima achita minorilor pensia de întreținere stabilită în sarcina sa ) dar și de sprijinul moral. A rezultat din declarația martorului că victima ținea o legătură strânsă cu copiii săi, aceștia fiind pe primul plan, îi ajuta financiar cu toți banii pe care îi câștiga în plus. Martorul a arătat că a fost un șoc pentru întreaga lor familie, moartea lui. Acesta a fost înmormântat în satul natal, unde s-au respectat toate ritualurile creștine și cunoaște că toate aceste ritualuri au generat cheltuieli de aproximativ 8000 lei. Din chitanțele fiscale depuse la dosar filele 189 și următoarele coroborate cu declarația martorului la care s-a făcut referire a rezultat că familia victimei a făcut cheltuieli legate de înmormântarea victimei și ritualurile care se obișnuiesc în astfel de situații.
Astfel, fiind considerând pe de o parte că prin faptele lor inculpații au produs în familia victimei o mare suferință prin moartea acesteia, iar pe de altă parte au lipsit familia de suportul material acordat de victimă și au generat cheltuieli pentru îndeplinirea ritualurilor creștine, instanța văzând și prevederile art 998, 999. civil coroborat cu art 14, alin 1 și alin 5/1 pr. pen i-a obligat în solidar pe inculpații ȘI, acest din urmă inculpat în solidar și cu partea responsabilă civilmente să le plătească părților civile și I prin reprezentant legal și părții civile câte 35 000 lei cu titlu de daune morale, iar părților civile și I prin reprezentant legal și câte 365 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice începând cu luna septembrie 2008 și până la majorat și îi va obligă pe inculpații ȘI, acest din urmă inculpat în solidar și cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile suma de 8000 lei despăgubiri materiale.
Instanța a acordat despăgubiri periodice celor doi copii în sumă de 365 lei lunar astfel cum instanța o obligase pe victimă la data de 22.09.2008( sentința civilă 5316/22.09.2008 a Judecătoriei Sibiu ) considerând că aceasta era suma pe care victima ar plătit-o cu titlu de pensie de întreținere pe seama celor doi copii, dacă ar mai fi fost în viață.
În baza art 109, alin 5. pr. pen s-a dispus restituirea către părțile civile a următoarelor obiecte ce au aparținut victimei: o giacă bărbătească de culoare crem, o cămașă în carouri albastre cu negru cu lungă,o pereche de adidași de culoare negru cu alb.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpații și.
Ministerul Publica criticat sentința penală pentru netemeinicie în ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate și pentru nelegalitate relativ la modul de calcul al prestațiilor periodice datorate părților civile copii ai victimei.
Ministerul Publica susținut că în ce privește prestațiile periodice pentru copiii victimei, în sensul că acestea trebuiau calculate pentru perioada cuprinsă între data comiterii fapti până la pronunțare ca sumă globală, pentru fiecare copil, respectiv la suma de 365 lei lunar.
Cu referire la motivul de netemeinicie, Ministerul Publica arătat că inculpații au comis o infracțiune ce a adus atingere dreptului la viață al persoanei, că a comis fapta pe fondul unei stări conflictuale mai vechi și consumului de alcool, fapta fiind comisă și din motive josnice, din răzbunare, iar pentru inculpatul minor s-a susținut că acesta a achiesat cu prea mare ușurință la îndemnul inculpatului de a agresa o persoană necunoscută.
Inculpatul a criticat sentința penală pentru netemeinicie, a solicitat desființarea sentinței și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal, arătând că în speță nu a existat intenția directă sau indirectă specifică infracțiunii de omor și că motivele care au condus la conflictul minor dintre victimă și inculpați nu sunt de natură a conduce la concluzia că a acționat cu intenție și nici nu s-au întâlnit anterior pentru a se putea reține că au acționat din răzbunare și au lovit simultan, aproximativ 5 secunde și în zone ce nu sunt zone vitale, astfel Cod penal nu poate exista intenția de omor, aceste susțineri fiind pe larg descrise în motivele scrise de apel aflate la filele 120-125 dosar.
În subsidiar, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală arătând că a avut doar intenția de a aplica victimei o corecție și apoi, reducerea pedepselor aplicate, prin acordarea circumstanțelor atenuante, arătând că a avut o poziție procesuală sinceră, a conștientizat gravitatea faptei comise și că a dorit doar să aplice victimei o corecție, dar și faptul că nu cunoștea că inculpatul era minor, astfel că nu este aplicabilă aplicarea acestei agravante.
Referitor la latura civilă a cauzei, inculpatul a susținut că daunele materiale pot fi acordate numai în măsura în care au fost dovedite, iar cele morale nu se justifică pentru sora victimei într-un cuantum egal cu cel acordat copiilor, cu atât mai mult aceștia nu erau în relații bune, victima fiind evacuat din locuință pentru comportament violent.
În motivele scrise de apel s-a solicitat și reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, aceasta însă, nu a mai fost susțină cu prilejul dezbaterii apelului.
Inculpatul a criticat soluția la fel cu inculpatul în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte arătând că nu a existat intenția de a ucide, fiind vorba de o culpă și că a acționat doar pentru a-și ajuta prietenul și pentru că se afla la o vârstă fragedă a încercat să-și depășească limitele pentru a arăta de ce în stare.
În subsidiar, inculpat ul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, arătând că a fost sincer, a colaborat cu organele de urmărire penală, iar din referatul de evaluare rezultă că are un nivel scăzut de înțelegere și a crescut într-un anturaj necorespunzător.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 Cod procedură penală se constată că apelul declarat de Ministerul Public este fondat, în timp ce apelurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și a atribuit faptei caracterizarea juridică legală.
Astfel, este de observat că prima instanță a procedat corect la stabilirea încadrării juridice a infracțiunii ca fiind infracțiunea de omor calificat.
În acest sens, este de observat că în speță nu se poate pune problema infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte față de condițiile concrete de comitere a faptei: astfel, inculpatul a hotărât să se răzbune pe victimă și în acest scop a rugat pe inculpatul minor să-l ajute și victima a fost urmărită de inculpați și de martorul până pe peronul nr. 1 al B, unde a fost ajunsă din urmă de inculpatul care a lovit-o în zona capului, cu pumnul, victima a căzut pe jos și a fost lovită apoi, de același inculpat în zona toraco-abdominală cu picioarele. imediat din spate a venit și inculpatul care a lovit-o pe victima căzută la pământ, cu picioarele, în zona abdominală.
Se impune precizarea că scopul josnic al răzbunării rezultă din simpla împrejurare că vechiul conflict între inculpatul și victima avusese loc în urmă cu o săptămână, când victima a solicitat inculpatului și vărului acestuia, martorul să nu mai zbiere în tren, prin urmare le solicita un comportament civilizat într-un mijloc de transport în comun.
Este evident că loviturile ce au fost aplicate victimei au prezentat o intensitate deosebită, victima căzând la pământ de la primele lovituri, aspect confirmat de raportul de necropsie ce descrie leziunile care au condus la moartea victimei: hemoragiei interne, consecință a unui traumatism toraco-abdominal cu ruptură - dilacerare de splină. Leziunea tanatogenaratoare, ruptură - dilacerare de splină s-a putut produce prin lovituri directe și repetate cu corpuri dure, lovire cu picioarele, victima aflându-se cel mai probabil culcată la pământ, iar între ruptura de splină și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.
În consecință, loviturile aplicate de către inculpați victimei cu pumnii și picioarele, în timp ce aceasta era căzută la pământ și nu se putea apăra, au fost de mare intensitate, orientate spre o zonă vitală cum este zona toracelui, determinând multiple fracturi costale astfel că se poate susține că inculpații au prevăzut și acceptat posibilitatea producerii morții victimei, cu atât mai mult cu cât intenția lor clară a fost aceea de a aplica victimei o corecție.
Așa fiind, chiar dacă în speță nu este dovedită dincolo de orice îndoială intenția directă a inculpaților de a suprima viața victimei, este dovedită pe deplin intenția indirectă, eventuală, caracteristică și aceasta infracțiunilor de omucidere.
Față de aceste împrejurări se constată că în speță nici n se poate pune problema infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se deosebește de infracțiunea de omor prin poziția psihică a făptuitorului față de faptă și rezultat și din acest motiv este inclusă în categoria infracțiunilor contra integrității corporale și nu în categoria infracțiunilor contra vieții persoanei.
Din această perspectivă, se constată că infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se comite cu praeterintenție, ceea ce înseamnă că făptuitorul acționează cu intenția de a lovi, de a vătăma persoana, dar este în culpă cu privire la rezultatul mai grav -moartea victimei; aceasta corespunde împrejurării că făptuitorul lovind victima, nu a prevăzut, deși putea și trebuia să prevadă că victima ar putea înceta din viață.
În speță, față de împrejurările concrete de comitere a faptei, din însăși materialitatea acesteia, rezultă cu certitudine că inculpații, chiar dacă nu au urmărit acest rezultat, l-au prevăzut și au acceptat posibilitatea producerii lui, ceea ce corespunde intenției indirecte.
Prin urmare, caracterizarea juridică a faptei este cea legală.
Aceleași argumente sunt valabile și pentru demonstrarea ideii că nu se poate susține că faptei i-ar lipsi unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv lipsind intenția de a ucide, ar trebui să se dispună achitarea inculpatului; câtă vreme s-a demonstrat că a existat intenția, cel puțin indirectă, de suprimare a vieții victimei, nu se poate demonstra că acesta intenție nu ar exista. Mai mult, dacă așa ar fi și nu ar fi existat intenția de a ucide, atunci s-ar proceda la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și achitarea nu s-ar putea dispune, astfel că solicitarea inculpatului este total lipsită de orice suport, iar cele invocate în motivele scrise de apel în susținerea acestei idei sunt puerile.
Referitor la reținerea circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 Cod penal astfel cum a solicitat inculpatul, instanța constată că este nefondată.
În primul rând, pentru a fi incidentă, norma înscrisă în art. 73 lit. b Cod penal impune a săvârșirea infracțiunii să fie determinată de o puternică tulburare sau emoție, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
În speță s-a dovedit că victima nu a avut nici o atitudine de natură a fi considerată a acțiune ilicită ce să genereze pentru inculpat o puternică stare de tulburare. Astfel, victima nu l-a lovit pe inculpat, nu a provocat scandal, nu a făcut nimic din ce ar putea fi considerat o provocare sau să poată genera o stare de tulburare inculpatului; dimpotrivă, inculpatul este cel care a pornit după victimă și a lovit pe aceasta, împreună cu inculpatul, pe motiv că victima îi ceruse cu o săptămână în urmă să se comporte civilizat în tren și să nu mai zbiere.
De altfel, martorii oculari au relatat că victima nu le făcuse nimic și inculpații au urmărit-o și au început s-o lovească cu pumnii și picioarele, agresiunea fiind oprită la intervenția controlorului de tren astfel că în speță nici nu se poate pune problema reținerii acestei circumstanțe, astfel că afirmația inculpatului în sensul că victima s-a așezat în fața lui la nu este susținută de martori și nici de coinculpatul care a arătat constant, că inculpatul i-a cerut să-l bată pe motiv că se luase de el în tren în urmă cu o săptămână.
Chiar dacă această afirmație ar fi reală, tot nu s-ar putea constitui într-o atitudine provocatoare, nefiind o acțiune ilicită, de natură a provoca inculpatului o puternică stare de tulburare.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de Ministerul Public referitor la individualizarea judiciară a tratamentului penal, instanța are a observa că pedeapsa aplicată este conformă criteriilor instituite de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea de săvârșire, rezultatul produs, dar și persoanei fiecărui inculpat.
În acest sens, este de preciza că inculpații a comis infracțiunea pe fondul consumului de alcool, ce nu reprezintă o circumstanță de natură a atenua răspunderea penală, dar nici de natură a agrava această răspundere.
De altfel, instanța are a observa că pedepsele aplicate sunt conforme criteriilor instituite de art. 72 Cod penal, referitoare la gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea de săvârșire și persoanei fiecăruia dintre aceștia și în consecință, se constată că pedepsele de 18 ani închisoare (și pedeapsa complementară) și respectiv de 8 ani închisoare pentru inculpatul minor, sunt suficiente și de natură să conducă la reeducarea inculpaților și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală.
Aceleași argumente își găsesc pe deplin valabilitatea și în ce privește solicitarea inculpaților de reducere a pedepsei, pe considerentul că nu se poate susține că o infracțiune ce a avut ca rezultat moartea unei persoane, în condițiile concrete stabilite de probele administrate în cauză, ar putea fi sancționată cu pedepse mai ușoare și că o asemenea pedeapsă ar fi în măsură să-și atingă scopul.
Instanța a arătat anterior motivele pentru care în speță nu se poate reține circumstanța atenuantă legală a provocării; inculpații au mai solicitat și aplicarea altor circumstanțe atenuante, cum ar fi poziția procesuală sinceră. Acest argument este valabil și nu în totalitate, doar pentru inculpatul minor, ceea ce se reflectă în pedeapsa aplicată, orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul a încercat să-și construiască o apărare ce nu a fost susținută cu nici o probă, nici de inculpatul minor ceea ce nu este de natură a-i agrava răspunderea penală, dar nici nu se poate constitui într-o stare de atenuare a acesteia.
Este întemeiată critica Ministerului Public referitoare la acordarea prestației periodice globale până la rămânerea definitivă a hotărârii; instanța constată că suma globală trebuie să conțină o creanță certă, lichidă și exigibilă. În prezent, creanța se calculează pornind de la suma de 365 lei lunar, aferentă perioadei cuprinse între data comiterii faptei până la zi, ceea ce echivalează cu perioada septembrie 2008-octombrie 2009, adică suma de 4.745 lei pe care trebuie să o plătească inculpații în solidar, iar inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente în favoarea copiilor minori ai victimei, prin reprezentantul lor legal.
Pentru considerentele mai sus expuse, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, se va desființa hotărârea atacată în ce privește modul de calcul al prestațiilor periodice în favoarea minorilor și I și cu prilejul rejudecării în aceste limite se va dispune obligarea inculpaților în solidar, și a inculpatului minor în solidar cu parte responsabilă civilmente să plătească părților civile și I prin reprezentant legal suma de 4.745 lei cu titlu de despăgubiri periodice globale aferente perioadei septembrie 2008-octombrie 2009 și se va menține cuantumul prestației periodice stabilite în favoarea acelorași minori pentru viitor.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În temeiul art. 381 și art. 160/b Cod procedură penală se va menține, în continuare, măsura arestării preventive a celor doi inculpați și se va deduce prevenția acestora începând cu data de 20 septembrie 2008 la zi și potrivit art. 160/b Cod procedură penală se va menține starea de arest preventiv a acestuia, în speță nu există modificări ale temeiului ce au stat la baza luării măsurii preventive fiind necesară continuarea procesului penal cu inculpații în stare de arest preventiv.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge apelurile declarate de inculpații și.
În baza art. 192 Cod procedură penală, inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, inculpatul minor în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente, restul acestor cheltuieli vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva sentinței penale nr. 69/20 mai 2009 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care o desființează sub aspectul modului de calcul al prestațiilor periodice în favoarea minorilor și I și rejudecând în aceste limite:
Obligă inculpații și în solidar, iar pe inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părților civile și I prin reprezentant legal suma de 4.745 lei cu titlu de despăgubiri periodice globale aferente perioadei septembrie 2008-octombrie 2009 și menține cuantumul prestației periodice stabilite în favoarea acelorași minori pentru viitor.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Deduce, în continuare, prevenția inculpaților începând cu data de 20 septembrie 2008 la zi și în baza art. 160/b și art. 381 Cod procedură penală menține, în continuare, starea de arest a acestora.
II. Respinge apelurile declarate de inculpații și împotriva aceleiași hotărâri.
Onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu pentru inculpatul, în sumă de 75 lei, precum și onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul în sumă de 300 lei, se suportă din fondurile și se includ în cheltuielile judiciare.
Obligă inculpații, iar pe cel minor în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului sumele de 375 lei inculpatul și respectiv de 600 lei inculpatul cu titlu de cheltuieli judiciare, restul acestor cheltuieli rămânând în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Aurelia Munteanu
- - - -
GREFIER
- -
Red.SF/18.11.2009/tehnoredact.DS/23.11.2009/2 ex./jud.fond.
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Aurelia Munteanu, Daniela Budilean
