Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 174, 175 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 77
Ședința publică de la 28 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Ilie
JUDECĂTOR 2: Constantin Iriza
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol pronunțarea rezultatului dezbaterilor privind apelul formulat de inculpatul, aflat în stare de libertate, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i cod penal cu aplic. art. 13 cod penal, împotriva sentinței penale nr. 579 din 7 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalului Dolj în dosarul 1976/P/2004, privind și pe intimatul parte civilă.
Dezbaterile au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 21 mai 2008 ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, constată că:
Prin sentința penală nr. 579 din 7 septembrie 2004 pronunțată în dosarul 1976/P/2004, Tribunalului Dolj, a condamnat pe inculpatul, fiul lui - și, născut la 14 iulie 1968, în comuna, județul D, cetățean român, studii 10 clase, agricultor, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în comuna, sat, județul D, la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. i Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal, și la 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
S-a aplicat art.71, 64 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 22 aprilie 2004 la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă - și a fost obligat inculpatul la 375.000 lei despăgubiri civile către partea civilă și la 50.000.000 lei daune morale către aceiași parte civilă.
În baza art. 118 lit. b Cod penal, s-a confiscat de la inculpat un topor.
În baza art. 191 Cod pr. penală, a fost obligat inculpatul la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, din probatoriul administrat în cauză, a reținut în fapt că la data de 1 iulie 1994, inculpatul lucra ca muncitor zilier la ferma nr. 6, aparținând "" SA din, fermă unde lucra și victima și martorii și.
În după amiaza zilei de 1 iulie 1994, inculpatul, victima și martorii și, au primit dispoziție de la inginerul T să păzească pe timpul nopții cultura de borceag, care era parțial recoltată, situată pe un teren extravilan, învecinat cu DJ 606 -.
Cei patru s-au întâlnit pe câmp în jurul orelor 18,30, au confecționat o din bolțari de borceag pentru a se adăposti pe timpul nopții.
În jurul orei 21,00, în timp ce inculpatul, victima și martorul se aflau în punctul "Fântâna lui " situată în partea opusă a 606 B, au venit la ei zis "Buletin" și, ce-l cunoștea pe inculpat și i-au cerut să-l lase să ia borceag pentru a furaja caii.
Inculpatul a fost de acord și a primit de la cei doi suma de 2.000 lei, lăsându-i să sustragă fiecare câte o căruță de borceag.
Inculpatul a trimis pe și ulterior pe martorul să cumpere 0,5 litri rom, fiecare, de la barul din satul com., județul D situat la circa 2,5 km.
Cantitatea de 1 litru rom a fost consumată mai mult de inculpatul și martorul, întrucât victima și martorul au consumat cantități mai mici. După lăsarea întunericului inculpatul, victima și cei doi martori s-au culcat în confecționată pe tarlaua de borceag.
Datorită consumului de alcool, martorul a vomat pe pătura care dormeau, moment în care inculpatul s-a trezit și i-a adresat injurii martorului afirmând că le va arăta el lor.
Inculpatul, victima și martorul au aprins focul în apropierea acostamentului lângă DJ 606 B și s-au așezat toți, inclusiv martorul în jurul focului și după ce au mâncat, s-au culcat toți patru pe carosabil, afirmând că asfaltul este cald, pentru a-și hainele udate.
În timp ce victima și martorii dormeau, inculpatul s-a trezit din somn și cu toporul ce-l avea asupra lui i-a aplicat mai multe lovituri în cap victimei, care a intrat în comă și ulterior a decedat la Spitalul nr. 1
Inculpatul s-a îndreptat apoi către martorul și i-a aplicat cu muchia toporului o lovitură în regiunea sternală, în urma căreia martorul s-a trezit, apoi inculpatul i-a aplicat aceluiași martor, tot cu muchia toporului o lovitură în regiunea cervicală, aducându-l în stare de inconștiență, și martorul a fost lovit de inculpat cu un ciomag din lemn peste piciorului drept.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale și a manifestat atitudine nesinceră pe toată durata procesului penal, precum și de împrejurările în care a fost comisă infracțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că nu a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Prin decizia nr. 103 din 24 martie 2005 s-a admis apelul inculpatului, s-a desființat sentința și în baza art. 333 Cod proc. penală s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj pentru completarea urmăririi penale, dispunându-se și revocarea arestării preventive.
Împotriva deciziei susmenționate a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de apel Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că greșit a fost restituită cauza la parchet și netemeinic s-a revocat arestarea preventivă a inculpatului.
Prin decizia nr. 4265 din data de 11 iulie 2005, Înalta Curte de Casație și de justiție a admis recursul Ministerului Public, a casat decizia și a trimis cauza la Curtea de Apel Craiova pentru continuarea judecății, cu motivarea că probele considerate ca necesare pentru aflarea adevărului pot fi administrate în fața Curții.
Primind cauza, aceasta a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1485/P/2005 și, în vederea completării probatoriului s-a atașat la prezentul dosar cauza cu nr. 7707/P/1994 a Tribunalului Dolj - cauză privind pe inc. și în care acesta a fost condamnat pentru fapte comise la data infracțiuni pentru care este judecat acesta în prezent - și au fost reaudiați martorii, și audiați din oficiu martorii, a, și.
Prin decizia penală nr. 229 din 28 august 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 579 din 7 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1976/2004.
S-a desființat sentința pe latură penală.
În baza art.334 Cod pr. penală.
S-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplic. art. 13 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 13 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 174 Cod penal cu aplic. art. 13 alin. 1 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculopatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal.
S-a contopit pedeapsa aplicată în prezent cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 147 din 6.04.1995 a Tribunalului Dolj pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 208, 209 lit. a și art. 254 Cod penal, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, ca pedeapsă complimentară.
S-a făcut aplic. art. 71 și 64 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal.
S-a dedus arestarea preventivă și detenția inculpatului de la 3 iulie 1994 la 8.09.1995 și de la 12.04.2004 la 24.03.2005.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a apreciat că apelul inculpatului este fondat dar pentru alte motive decât cele invocate de acesta.
Nu a fost reținută apărarea inculpatului că nu el este autorul omorului - deoarece fie, victima ar fi fost accidentată de un autovehicul ce a trecut pe la locul faptei, variantă folosită cel mai des în apărare, fie, de un grup de persoane care au coborât din autovehicul deoarece s-a arătat că potrivit probatorului administrat, inculpatul s-a aflat fără nici un dubiu la locul faptei și la momentul comiterii ei, fiind exclusă prezența altei persoane în afara inculpatului, a victimei și martorilor victime și.
S-a reținut și că numai inculpatul a fost singura persoană înarmată și care putea, în mod efectiv, să agreseze pe fondul consumului de alcool și a unui incident petrecut anterior intre el și victimă, pe victimă și pe martorii și - persoane care dormeau în momentul în care au fost loviți, ca de altfel și victima -, inculpatul fiind și singura persoană care nu a suferit nici un fel de leziuni, el neputând nici să explice această împrejurare în contextul apărărilor formulate.
S-a exclus apărarea inculpatului, în sensul că decesul victimei ar fi rezultatul unui accident de circulație și în baza experimentului judiciar - care concluzionează imposibilitate din punct de vedere al spațiului de producere a leziunilor, atât pentru victimă cât și pentru martori - cât și pe baza actelor medico-legale privind decesul victimei - concluziile fiind că leziunile care au produs decesul și rănirea martorilor au fost produse cu un corp despicător și unul dur.
De asemenea s-a reținut ca relevante declarația martorului care l-a văzut lângă el numai pe inculpat, după ce s-a trezit în urma unei agresiuni fizice, înarmat cu un obiect contondent - identificat la urmărirea penală ca fiind un topor - și, după ce s-a lăsat pe spate fiindcă se simțea rău a mai simțit o nouă lovitură în piept, lovitură care nu putea fi aplicată, potrivit aprecierii acestui martor, decât de inculpat, precum și declarația martorului care ca și martorul a observat cel petrecute imediat după săvârșirea faptei.
S-a constat și că, datorită manevrelor de resuscitare încercate, s-au produs și alte urme materiale de sânge la marginea părții carosabile, în afara celor de pe partea carosabilă și, care provin de la victimă - pe o sacoșă, folie de nailon, vegetație și pietre dar și pe cozile uneltelor agricole, care au fost manevrate în acest context - ele nefiind rezultatul unui conflict fizic, derulat în acest loc.
În sensul nesincerității inculpatului s-a menționat și concluzia expertizei criminalistice privind comportamentul simulat, contrar concluziei aceluiași tip de expertiză privind pe martorul, față de care nu s-au evidențiate modificări ale stresului emoțional - semnificativ caracteristicilor indiciilor comportamentului simulat.
Tot în sensul nesincerității inculpatului s-a reținut și susținerea martorului, dată în cursul urmăririi penale, care arată că inculpatul nu era constant în declarații, invocând fie un accident de circulație fie o agresiune din partea ocupanților unui autoturism marca sau, care venea fie dinspre C fie mergea în această direcție.
Aceste susțineri ale inculpatului au ajuns la cunoștința unor persoane, care le-au făcut publice sub forma unor zvonuri, preluate însă ca fapte certe atât de unii dintre martori cauzei dar și de organele de anchetă și, care au determinat - alături de modul superficial de efectuare a cercetărilor la locul faptei - soluțiile repetate de netrimitere în judecată a inculpatului.
Nici varianta privind comiterea faptei de fostul polițist - în prezent decedat - nu a fost reținută deoarece, la data faptei autoturismul acestuia marca nu era în stare de funcționare, sens în care s-a pronunțat și Parchetul Militar Teritorial București prin ordonanța de neîncepere a urmăririi penale nr. 1079/P/1996.
S-a mai constat că autoturismul cu care s-au intersectat martorii și în timp ce circulau spre locul faptei - care au constatat și ei că inculpatul era singura persoană înarmată din grupul participanților la evenimente - nu a fost un vehicul care să fi trecut prin acest loc și nu a fost autoturismul proprietatea fostului polițist.
S-a reținut și că eventualii agresori necunoscuți nu ar fi avut timpul fizic necesar pentru a se urca din nou în autovehiculul cu care veniseră și a se îndepărta de la locul faptei, fără să fie văzuți sau auziți de cei doi martori prezenți.
Apelul inculpatului s-a reținut ca fondat pentru că la data comiterii faptei, respectiv 01. 07. 1994, nu exista reglementată în legislație agravanta prev de art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal - loc public - ea fiind introdusă prin Legea nr. 140/1996, caz în care față de acesta sunt aplicabile dispoz. art. 13 alin. 1 Cod penal privind aplicarea legii mai favorabile.
Constatându-se existența faptei și a vinovăției inculpatului în comiterea ei, acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii orientată la minimul special, în regim de detenție - perioadă pe care inculpatului i s-au interzis, în baza art. 71 Cod penal, toate drepturile prev. de art. 64 Cod penal, deoarece în raport de fapta comisă s-a apreciat că inculpatul devine incompatibil în raport cu toate drepturile stipulate de art. 64 Cod penal - precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor electorale prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
La individualizarea pedepsei, privind proporționalizarea ei, au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, ținându-se seama nu numai de dispozițiile legale privind limitele de pedeapsă dar și de gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, de datele pozitive care caracterizează persoana inculpatului, de timpul procedurilor judiciare urmate până în prezent dar și de poziția sa procesuală nesinceră.
S-a reținut și că prezenta infracțiune este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 147 din 6.04.1995 a Tribunalului, pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 208, 209 lit. a și art. 254 Cod penal, urmând ca acesta să execute, potrivit art. 34 Cod penal, pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, ca pedeapsă complimentară.
Față de inculpat, în baza art. 88 alin. 1 Cod penal, s-a dedus arestarea preventivă de la 12.04.2004 la 24.03.2005 iar în baza art. 36 alin. 1 și 3 Cod penal s-a dedus perioada executată de la 3 iulie 1994 la 8.09.1995.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul iar prin decizia nr. 427 din 25 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursul acestuia a casat decizia penală nr. 229 din 28 august 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală și a trimis cauza spre rejudecarea apelului inculpatului la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel Înalta Curtea constatat că instanța de apel în rejudecare nu s-a conformat dispozițiilor obligatorii cu privire la administrarea mijloacelor de probă evidențiate expres de către instanța dec recurs în considerentele deciziei de casare pronunțată în ciclul procesual anterior, care au fost apreciate și însușite de aceasta, respectiv, o nouă expertiză medico-legală privind stabilirea mecanismului morții victimei, o expertiză privind petele de sânge de pe corpurile delicte și o confruntare între inculpat și martori. Astfel instanța de apel a încălcat limitele rejudecării stabilite de instanța de recurs.
S-a statuat că în rejudecare instanța de apel va efectua o expertiză medico-legală în condițiile exhumării cadavrului, pentru stabilirea mecanismului producerii leziunilor, față de caracteristicile toporului corp delict și de forma plăgilor craniene; o expertiză a petelor de sânge de pe ciomagul și furchița - corpuri delicte, urmând a se avea în vedere buletinul de analiză nr. 147//2936 emis de IML, Serviciul C (fila 63 dosar urmărire penală), eventuala recoltare a unor probe de sânge pentru a se stabili comparativ dacă aparțin inculpatului ori martorilor și, precum și confruntări între ori martorii și, precum și între aceștia și inculpat.
Primind cauza spre rejudecare, instanța de apel a înregistrat-o la nr-, administrând probatoriului despre care s-a făcut vorbire în decizia de casare.
Analizându-se apelul formulat de inculpat în raport de întregul material probator administrat în cauză se constată că acesta este fondat însă numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, pedepsele principală, complementară și accesorie aplicată acestuia și aplicare art. 36 alin. 1 și 3 Cod penal, referitoare la contopirea pedepselor concurente fiind însă nefondat cu privire la apărarea principală a inculpatului în sensul că prin probele administrate în cauză nu s-a demonstrat săvârșirea infracțiunii de omor de către acesta.
În acest sens se reține că interpretarea materialului probator administrat în cauză nu poate duce decât la concluzia existenței infracțiunii de omor și săvârșirii acesteia de către inculpat.
Se au astfel în vedere concluziile expertizelor și constatărilor medico-legale întocmite în cauză din care rezultă că leziunile care au determinat moartea victimei s-au putut produce cu un corp tăios despicător (raport de constatare medico-legală - autopsie -, fila 53 dosar urmărire penală), fiind puțin probabilă producerea acestor leziuni în condițiile unui accident de circulație, plauzibilă fiind producerea leziunilor constatate la autopsie prin lovire activă (adresa nr. 2908/A3/25.01.1995 a IML - Laboratorul C fila 55 dosar urmărire penală și adresa nr. 1478/A3/21.04.2004 a IML C, fila 75 dosar urmărire penală).
La acestea se adaugă concluziile raportului de constatare medico-legală privind pe martorul (fila 59 dosar urmărire penală) din care rezultă că plaga prezentată de acesta în regiunea occipitală s-ar fi putut produce prin lovire cu un corp dur, alungit, posibil muchie de topor, lovitura fiind aplicată din spate, precum și concluziile raportului de constatare medico-legală privind pe martorul (fila 61 dosar urmărire penală) din care rezultă că acest martor prezenta fractură incompletă metatars IV drept ce s-a putut produce cel mai posibil prin lovire activă cu un corp dur.
Concluziile acestor rapoarte de constatare medico legale se coroborează în mod nemijlocit cu declarațiile martorilor și date pe întregul parcurs al prezentului proces penal din care, de asemenea prin coroborare, rezultă următoarea modalitate de derulare a faptelor care au condus la decesul victimei:
Martorii, victima și inculpatul s-au culcat pe carosabilul drumului județean 606 -, martorul și victima spre axul drumului, cel mai apropiat de axul drumului fiind victima, iar martorul și inculpatul la picioarele acestora, mai spre exteriorul drumului, la 50 cm. - 1 de ceilalți doi, inculpatul fiind cel așezat în poziția cea mai apropiată de exteriorul drumului, ultimul adormind inculpatul (împrejurare confirmată de depozițiile celor doi martori precum și de inculpat). În această împrejurare martorul a pus lângă el furca pe care o adusese cu el în vederea asigurării pazei, victima un ciomag iar inculpatul toporul ce îi aparținea, pentru a le avea la îndemână (declarația martorului fila 87 dosar urmărire penală), împrejurare negată de inculpat care arată că uneltele și obiectele pe care la aveau asupra lor pentru apărare, în vederea îndeplinirii serviciului de pază, au rămas lângă foc.
Ulterior, primul care s-a trezit a fost inculpatul (împrejurare confirmată atât de martori cât și de inculpat), care, cu toporul ce îi aparținea, i-a aplicat victimei lovitura din zona capului ce a determinat decesul acestuia, iar, după aceasta. i-a aplicat martorului o lovitură în zona pieptului.
din somn de această lovitură și aflat în poziția șezut martorul l-a observat pe inculpat la circa un metru de el, având toporul în mână și l-a întrebat pe inculpat ce s-a întâmplat acesta spunându-i că i-a lovit o mașină care a trecut pe drum.
După aceasta martorul a căzut din nou pe spate și s-a rostogolit spre partea dreaptă a drumului moment în care a primit în zona capului (occipital) lovitura constatată prin raportul de constatare medico-legală (fila 59 dosar urmărire penală), martorul devenind inconștient.
Apoi inculpatul la lovit și pe martorul cu ciomagul aflat lângă victimă la piciorul drept producându-i leziunile reținute prin raportul de constatare medico-legală (fila 61 dosar urmărire penală), însă martorul, probabil și datorită stării de ebrietate în care se afla, nu s-a trezit ca urmare a acestei agresiuni ci a fost ulterior trezit la insistențele inculpatului, în acest moment martorul văzându-l pe inculpat cu ciomagul aparținând victimei în mână (declarație martor, fila 118 dosar urmărire penală), împrejurare care confirmă încă odată faptul (tăgăduit de inculpat) că acesta când s-a trezit s-a deplasat mai întâi spre grupul format din victimă și martorul și apoi spre martorul.
În aceste condiții inculpatul i-a relatat și acestui martor că au fost loviți de o mașină ce a trecut în viteză.
Ulterior, inculpatul și martorul l-au deplasat pe victima, aflat în stare de inconștiență, în afara carosabilului perpendicular pe axul drumului, cu capul pe marginea asfaltului, punând sub capul victimei o plasă ce aparținea acestuia, iar martorul l-a trezit și pe martorul, care în aceste momente s-a ridicat în poziția ghemuit "pe ciuci", arătând că este lovit la cap (declarația martorului din 4 iulie 1994 filele 102 - 103 dosar urmărire penală, ce are o mai mare credibilitate cu privire la derularea momentelor faptei, dat fiind apropierea sa în timp de evenimentul relatat).
După aceasta, inculpatul l-a trimis pe martorul să ia o sticlă de apă de la fântâna aflată în apropiere, spunându-i că dacă refuză îl va omorî și pe el și-l va pune lângă, așa cum rezultă unele din declarațiile martorului date pe parcursul urmăririi penale (fila 110), dar și din declarația aceluiași martor dată la cercetarea judecătorească în primă instanță.
Un alt mijloc de probă care confirmă starea de fapt mai sus reținută și demonstrează vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor îl reprezintă buletinul de analiză nr. 145//2877 (fila 64 dosar urmărire penală) din care rezultă că firele de păr ridicate de pe toporul inculpatului sunt fire de păr uman, fiind posibil ca acestea să aparțină victimei și neprezentând asemănări cu părul martorului, în condițiile în care singurele persoane ce au fost lovite cu un corp tăietor - despicător la data producerii decesului victimei au fost aceștia.
În contextul probator mai sus arătat faptul că probele cu expertize medico-legale precizate de instanța de recurs și efectuate în acest ciclu procesual nu prezintă relevanță în cauză datorită duratei de timp trecute de la data producerii faptei nu este de natură a înlătura sau a pune în altă lumină probele mai sus prezentate, precum și starea de fapt ce rezultă din acestea.
De asemenea, faptul că urmărirea penală, în cadrul căreia în anul 2002 s-a pronunțat și o soluție de scoatere a inculpatului de sub urmărire penală cu motivarea că acesta nu a comis infracțiunea pentru care a fost cercetat, în contextul probator mai sus prezentat, care exclude prezența altor persoane în afară de victimă, inculpat și martorii și la locul și în momentul săvârșirii faptei, nu poate duce la concluzia unui dubiu cu privire la autorul faptei care să fie reținut în favoarea inculpatului.
Apărarea inculpatului în sensul că victima și martorii ar fi suferit leziunile reținute prin rapoartele de constatare medico-legale întocmite în cauză ca urmare a unui accident de circulație produs de un autovehicul de tip culoare bleu - albastru, fără geam la ușa din spate, așa cum este descrisă de inculpat este exclusă chiar de aceste acte medico-legale, ce se coroborează cu declarațiile martorilor și, care treziți de inculpat nu a observat nici un autoturism pe drum în momentul imediat ulterior săvârșirii faptei, cu concluzia ce se desprinde din experimentul judiciar efectuat în cauză care demonstrează imposibilitatea producerii leziunilor victimei și martorilor în cadrul unui accident rutier în raport de poziționarea acestora pe carosabil, dar și din declarațiile tuturor persoanelor posesoare de autoturisme asemănătoare care posibil a fi circulat la momentul săvârșirii faptei prin locul unde s-a produs aceasta și care nu au condus autoturismele ce le dețineau în aceste împrejurări.
Principalul suspect în sensul celor mai sus arătate a fost lucrătorul de poliție, actualmente decedat, ceea ce a și determinat soluția de declinare a competenței către Parchetul Militar Craiova, persoană care, însă, prin actele precum și prin probele cu martori administrate în cauză a demonstrat că la dat producerii faptei cercetate nu deținea un autoturism funcțional, acesta fiind înscris în circulație la 17.02.1995, cu mult după săvârșirea faptei.
Cu privire împrejurările ce au determinat pe inculpat să săvârșească fapta pentru care a fost trimis în judecată se vor reține ca relevante declarațiile martorului (filele 105 și 188 dosar urmărire penală) ce demonstrează relațiile de animozitate ce apăruseră pe parcursul efectuării serviciului de pază între inculpat și ceilalți împreună cu care acesta asigura paza culturii de borceag, relații care au avut o anumită durată în timp așa cum demonstrează și declarația martorului, ce, anterior săvârșirii faptei, a mai avut un conflict cu inculpatul determinat de faptul că martorul, urmare a consumului excesiv de alcool a vomat pe hainele inculpatului, împrejurare în care inculpatul a afirmat că le va arăta el lor.
De asemenea, ca factor ce a determinat pe inculpat să săvârșească fapta pentru care a fost trimis în judecată, se va reține și consumul excesiv de alcool, din probatoriul administrat rezultând că inculpatul a consumat alcool inițial cu victima și martorul (1/2 l rom) iar apoi o altă cantitate de l rom ce a fost consumată de grupul inițial la care s-a adăugat martorul, consumul unei cantități similare de alcool de către martorul ducându-l pe acesta într-o evidentă stare de ebrietate, dar și efectul acestui consum de alcool asupra personalității inculpatului caracterizată prin tendințe impulsive și emotivitate simplă (raportul de expertiză medico-legală psihiatrică aflat la fila 134 dosar urmărire penală), precum și declarațiile martorilor (fila 206 dosar urmărire penală), și (fila 210 dosar urmărire penală) care demonstrează un comportament nerațional al inculpatului pe fondul consumului de alcool (alerga spre casă, tendințe de agresivitate și chiar autoagresivitate).
În consecință se va reține că prin probatoriul administrat în cauză este dovedită săvârșirea infracțiunii de omor de către inculpat împotriva victimei, urmând ca răspunderea penală a inculpatului să se stabilească în raport de această infracțiune.
Deoarece, la data comiterii faptei, respectiv 01.07.1994, nu exista reglementată în legislație ca împrejurare care califică infracțiunea de omor săvârșirea acesteia intr-un loc public, prevăzută actualmente în art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, introdusă prin Legea nr. 140/1996,în speță sunt aplicabile dispoz. art. 13 alin. 1 Cod penal, urmând ca încadrarea juridică a faptei să fie schimbată în mod corespunzător, potrivit art. 334 Cod procedură penală în infracțiunea prevăzută de art. 174 al. 1 cu aplic. art. 13 al. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, ce se va aplica inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa vor fi avute în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, ținându-se seama de limitele de pedeapsă corespunzătoare noii încadrări juridice a faptei, gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, datele pozitive care caracterizează persoana inculpatului care pe durata îndelungată a procedurilor judiciare urmate până în prezent nu a mai săvârșit fapte de natură penală, dar și de poziția sa procesuală nesinceră astfel că aplicare a unei pedepse principale cu închisoarea la limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită este de natură să contribuie la realizarea scopului punitiv și preventiv al pedepsei potrivit art. 52 cod penal.
Se va aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, avându-se în vedere și practica Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie (cauza Hirst Regatul Unit al Marii Britanii), pentru aceleași considerente interzicându-se aceleași drepturi inculpatului și ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.
Deoarece prezenta infracțiune este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 147 din 6.04.1995 a Tribunalului, pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 208, 209 lit. a și art. 254 Cod penal, urmează ca acesta să execute, potrivit art. 34 Cod penal, pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, ca pedeapsă complementară.
Față de inculpat, în baza art. 88 alin. 1 Cod penal, se va deduce din durata pedepsei aplicate arestarea preventivă de la 12.04.2004 la 24.03.2005 iar în baza art. 36 alin. 1 și 3 Cod penal perioada executată de la 3 iulie 1994 la 8.09.1995.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare, inclusiv contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate în această etapă procesuală, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 579 din 7 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalului Dolj în dosarul 1976/P/2004.
Desființează sentința pe latură penală.
În baza art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 174, 175 al. 1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 174 al. 1 cu aplic. art. 13 al. 1 Cod penal.
În baza art. 174 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 13 al. 1 Cp.
Condamnă pe inculpatul la 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 al. 1 Cod penal contopește pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală 147/06.04.1995 a Trib. D în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsă detenția executată de la 3 iulie 1994 la 08 septembrie 1995 și de la 22 aprilie 2004 la 24 martie 2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare, inclusiv contravaloarea expertizelor medico-legale rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2008
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud.
f:
4 ex/ 1 iulie 2008
Cu opinie separată pentru admiterea apelului inculpatului
Și achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c cod pr.penală.
În speță, nu există probe directe care să demonstreze săvârșirea faptei de către inculpat.
asupra autorului infracțiunii, a generat în timp, începând cu anul 1994, soluții diferite, uneori diametral opuse, pronunțate atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească, ceea ce a determinat, în faze diferite, între altele: scoaterea de sub urmărire penală, revocarea măsurii arestări preventive, restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, condamnarea inculpatului la pedepse privative de libertate importante și de două ori, casarea dosarului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cu trimitere la instanța de apel.
Potrivit art. 63 cod pr.penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită și, întrucât se pot corobora probele administrate în cursul judecății cu cele administrate în cursul urmăririi penale iar dubiul creat profită inculpatului, care, în conformitate cu art. 66 cod pr.penală, beneficiază de prezumția de nevinovăție, se poate aprecia că prima instanță, pronunțând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de omor, a făcut o greșită aplicare a legii, ignorând și nedând eficiență principiului "in dubio pro reo", soluția fiind contrară celor pronunțate constant în practica judiciară.
De altfel și în doctrină, s-a argumentat că atunci când, ca urmare a administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăției și această îndoială nu este înlăturată după administrarea de noi probe, prezumția de nevinovăție nu este răsturnată, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului.
Aplicarea principiului "in dubio pro reo" este strâns legată de prezumția de nevinovăție deoarece, la pronunțarea unei condamnări instanța nu se poate bizui pe probabilități ci pe convingerea că probele reflectă adevărul.
Astfel, în speță, inculpatul a fost trimis în judecată, inițial, în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj cu nr. 7707/94 pentru alte infracțiuni, respectiv, art. 254, 255 cod penal și art. 208, 209 cod penal. Din cuprinsul procesului verbal de constatare, aflat la filele 12 și 13, rezultă că s-au ridicat, de la fața locului, mai multe corpuri delicte printre care "un ciomag pe care se poate observa neregulate de culoare roșie - maro, ce par a fi de sânge", "o furchiță", "o piatră" iar de la inculpatul s-a recuperat o "toporișcă cu fire de păr pe ea și urme ce par a fi de sânge".
Privitor la aceste corpuri delicte, se pot reține următoarele:
Prin adresa nr. 12/P/1995 din 10 septembrie 1996, s-au înaintat Parchetului Militar Craiova, corpurile delicte despre care se vorbește și în dosarul ulterior al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 723/2002, fila 86. Se menționează că ciomagul are pe el o de sânge, dar această cantitate este insuficientă pentru "determinarea originii și grupei", concluzie ce vizează și furchița despre care se arată asemănător "că nu are sânge suficient pentru determinarea corespunzătoare și poate aparține grupei de sânge A 2 sau O 1".
La cererea Curții de Apel Craiova înaintată în baza încheierii de ședință din 25 noiembrie 2004 și aflată la fila 23 dosarului nr. 1872/2004 al Curții de Apel Craiova, se răspunde că "nu a fost găsit toporul în camera de corpuri delicte și nu au fost ridicate firele de păr solicitate".
Privitor la exhumarea cadavrului:
La 2 martie 1999, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova (fila 24), restituie dosarului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj menționând că "nu se crează certitudinea săvârșirii faptei de către inculpat" cu recomandarea firească, de a se proceda la exhumare și a se întocmi o nouă constatare medico-legală, care, în raport de caracteristicile toporului și de forma plăgilor evidențiate, să precizeze dacă leziunile au fost produse cu acesta, în contextul în care cei doi martori și, nu l-au văzut lovind victima.
dispusă la urmărirea penală nu s-a realizat, deși, corpurile delicte menționate prezentau urme de sânge și poate în acea perioadă, prin proba științifică dispusă, se puteau obține mai multe răspunsuri privind vinovăția sau nevinovăția inculpatului.
În prezentul dosar, în baza indicațiilor instanței supreme, s-a dispus exhumarea cadavrului iar prin raportul medico-legal de necropsie al Institutului de Medicină Legală C fila 48, se concluzionează că, față de timpul scurs de la înmormântare la zi, nu se poate stabili, mecanismul producerii leziunilor prezentate de victimă, în raport de caracteristicile obiectului vulnerant, concluzii menținute de Comisia de Control și Avizare de pe lângă Institutul de Medicină Legală
În același sens, același institut, urmare examenului serologic efectuat, concluzionează prin Buletinul de Analiză nr. 124//2258 aflat la fila 24, că cele trei corpuri delicte examinate, pe care se aflau de culoare brună, de mici dimensiuni și cruste de culoare neagră, nu au evidențiat prezența sângelui.
Este greu de presupus că inculpatul, în aceleași împrejurări de loc și timp, a lovit succesiv trei persoane, cauzându-le afecțiuni importante, demonstrate cu actele medicale de la dosar și anume, la început a lovit victima care a decedat ulterior la spital iar, apoi, cu același topor, i-a lovit și pe în regiunea sternală și apoi în regiunea cervicală și, în final și pe, de data aceasta cu un ciomag de lemn peste piciorului drept, fără ca nici unul din cei agresați să reacționeze cel puțin verbal la loviturile primite și să-i alerteze pe ceilalți, indiferent de cantitatea de alcool consumată cu mai multe ore înainte.
Mai plauzibilă este aplicarea concomitentă de lovituri, așa cum de altfel a concluzionat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, într-o primă etapă la 14 decembrie 1994, fila 177, nefiind exclusă participarea la agresiune și a mai multor persoane, cu reținerea însă a unei alte stări de fapt, cea menționată în prezent neavând suport în probatoriul administrat.
Privitor la mobilul faptei propus în rechizitoriu și însușit de unele instanțe, în sensul că inculpatul s-a răzbunat pe, întrucât acesta " a vomat în - fila 2" peste el și această teorie este discutabilă, fiind contrazisă la cercetări într-o formă sau alta, edificatoare fiind declarațiile celor doi martori care trebuiau să recunoască adevărata realitate, dar aceștia au declarat contradictoriu chiar și după confruntarea efectuată în ultimul ciclu procesual, după ultima decizie de casare.
Relevantă în stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului, este și comportamentul acestuia imediat după comiterea infracțiunii, în sensul că, a transportat victima în afara carosabilului, a spălat-o cu apă pe față, l-a anunțat pe tatăl acestuia și chiar a încercat să-l reanimeze și, mai mult, i-a mișcat brațele pentru a-l ajuta să-și revină (filele 25, 26, 27) a dosarului inițial de urmărire penală.
Trebuie arătat că cei doi martori și, de-a lungul timpului, au dat mai multe declarații care sunt oscilante, contradictorii, privind poziția inculpatului, a corpurilor delicte avute în mâna sa, a mobilului faptei și a altor aspecte care nu pot fi apreciate ca lipsite de importanță, cum ar fi, spre exemplu, cine a cumpărat băutura despre care se face vorbire, etc. toate acestea rămânând nelămurite și chiar lipsite de logică.
Interpretarea liniară, în sensul că numai inculpatul putea lovi victima, pentru că el este singurul care nu prezintă nici un fel de leziuni în condițiile concrete ale faptei, nu poate rezista unei analize logice, cu luarea în considerare a tuturor elementelor, care să permită pronunțarea unei soluții temeinice și legale.
Este destul de plauzibilă și starea de fapt propusă la un moment dat, înainte de cercetările efectuate la Parchetul Militar Craiova, contrară însă experimentului judiciar efectuat în anul 2002, care a stat la baza trimiterii în judecată pentru infracțiunea de omor, potrivit căreia, loviturile menționate au fost aplicate de persoană sau persoane aflate într-un autoturism, nemulțumite de prezența a patru persoane, poziționate pe timp de noapte, în stare de ebrietate, în mijlocul asfaltului, cu consecințe rutiere imprevizibile.
Față de aceste considerente, constatându-se că probațiunea efectuată este insuficientă și că nu se poate trage o concluzie certă cu privire la vinovăția sau nevinovăția inculpatului, consider că, în cauză trebuia admis apelul inculpatului, desființată sentința și achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c cod pr.penală.
- -
Președinte:Aurel IlieJudecători:Aurel Ilie, Constantin Iriza, Gabriel Viziru
