Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 80/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 80/AP Dosar nr-
Ședința publică din 10 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Claudia Ghinea
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție judiciară - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 179/S din 6 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 3 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celo consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării, cât și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 10 septembrie 2008.
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 179/S/6.04.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- a fost admisă în baza art. 522/1 Cod procedură penală cererea de rejudecare a cauzei formulată de condamnatul G și în consecință a fost anulată sentința penală nr. 278/2001 a Tribunalului Brașov prin care s-a dispus condamnarea inculpatului G la pedeapsa de 10 ani închisoare, definitivă prin decizia penală nr. 42/2002 a Curții de APEL BRAȘOV și decizia penală nr. 2835/2002 a Curții Supreme de Justiție precum și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 382/2002 emis de Tribunalul Brașov dispunându-se punerea de îndată în libertate a inculpatului G dacă nu este arestat în altă cauză.
Rejudecând cauza:
S-a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev de art. 20 rap la art 174,176 lit b Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală - 2 fapte, prev de art 181 al 1 Cod penal.
În baza art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul G la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav și 5 ani interzicerea dreptului prev de art. 64 lit. a,b Cod penal.
Cu aplicarea art 71, 64 lit. a,b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată din 11.01.2006 la 06.04.2007.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal privind pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 al. 1 Cod penal - parte vătămată.
În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a dispus față de inculpatul G măsura obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviințarea instanței, măsurile de supraveghere fiind încredințate poliției orașului, județ
În baza art. 145/1, 145 Cod procedură penală pe durata măsurii preventive inculpatul este obligat:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat
- să se prezinte la Poliția, organ desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat
- să nu schimbe domiciliul fără încuviințarea instanței de judecată
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
În baza art. 145/1, 145 al. 1/2 Cod procedură penală, a impus inculpatului ca pe durata măsurii preventive de a nu părăsi localitatea să nu intre în legătură cu părțile vătămate și să nu se afle în locuința părților vătămate.
S-a atras atenția inculpatului că încălcarea cu rea credință a dispozițiilor de supraveghere atrag înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.
Copie de pe sentință s-a comunicat inculpatului, Poliției, organelor jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, IPJ
În baza art. 169 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea la data ramânerii defintive a prezentei hotărâri, către partea vătămată a toporului folosit la comiterea infracțiunii, obiect aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov.
În baza art. 346 Cod procedură penală, art 998,999 cod civil s-a dispus obligarea inculpatului G la plata pretențiilor civile după cum urmează:
- 465,88 lei către partea civilă Spitalul Județean B, cu titlu de cheltuieli spitalizare;
- 1.000 lei către partea vătămată, cu titlu de daune morale.
S-a luat act că partea vătămată nu a formulat pretenții civile.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului suma de 935 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 278/2001 a Tribunalului Brașov, s-a dispus în baza art. 20 raportat la art. 174, 176 lit. b Cod penal, condamnarea inculpatului G pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav.
În baza art. 65 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 217 alin. 1 Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza art. 33 lit.a, art. 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-b Cod penal pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal, s-a computat din durata pedepsei aplicate perioada reținerii de 24 ore din data de 15 august 1999.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 Cod penal.
În baza art. 346 Cod procedură penală, art.998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul la următoarele sume: câte 10.000.000 lei ROL către părțile civile și cu titlu de daune morale și a respins restul pretențiilor; suma de 4.658.792 lei ROL către partea civilă Spitalul Județean B cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 3.970.000 lei ROL cheltuielijudiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut în esență faptul că la data de 14.08.1999 inculpatul Gae fectuat un schimb de valută cu partea vătămată, iar în dimineața zilei de 15.08.1999 observând faptul că primise o bancnotă falsă de la partea vătămată, s-a deplasat la locuința acesteia din înarmat cu un topor, a spart ușa de acces în domiciliul părții vătămate și a lovit cu toporul pe și, cauzându-le vătămări corporale.
Potrivit art. 522/1 Cod procedură penală, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului; dispozițiile art. 405-408 Cod procedură penală se aplică în mod corespunzător.
Se constată că legiuitorul trimite la dispozițiile privind revizuirea sentințelor penale, după procedura admiterii în principiu, neexistând o reglementare expresă privind rejudecarea cauzelor în cazul extrădării.
Având în vedere dispoziția art. 522/1 Cod procedură penală în sensul că "se poate dispune rejudecarea cauzei", se poate constata că este la latitudinea instanței admiterea sau nu cererii de rejudecare, ținându-se seama de îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 522/1 Cod procedură penală (judecarea și condamnarea în lipsă) dar și de modificarea datelor speței.
Rejudecarea cauzei presupune o nouă judecată a faptelor ce au format obiectul dosarului pentru care s-a pronunțat deja o hotărâre definitivă. În cadrul rejudecării este posibilă adoptarea oricărei soluții privind faptele deduse judecății, inclusiv o reindividualizare judiciară a pedepselor aplicate. În cadrul revizuirii soluțiile ce pot fi adoptate de instanța de judecată trebuie să fie diametral opuse celor pronunțate în prima instanță, nefiind permisă schimbarea de încadrare juridică, individualizarea pedepsei. Cu toate acestea, legiuitorul a înțeles să trimită la procedura revizuirii în situația cererilor de rejudecare după extrădare, omițând a face referire la procedura admiterii în principiu a cererii.
Instanța a procedat inițial la verificarea condițiilor esențiale prevăzute în art. 522/1 Cod procedură penală, constatând faptul că inculpatul Gaf ost condamnat și judecat în lipsă; totodată s-a constatat că inculpatul a fost extrădat în vederea executării pedepsei dispuse prin sentința penală nr. 278/2001 a Tribunalului Brașov, sentință definitivă.
În același timp s-a reținut că în cursul anului 2003 s-a solicitat extrădarea condamnatului G în vederea executării aceleiași pedepse dispuse prin sentința penală nr. 278/2001 a Tribunalului Brașov, extrădare care nu a mai avut loc urmare neîndeplinirii tuturor formalităților prevăzute de lege.
Pentru a verifica cererea inculpatului instanța a procedat la ascultarea acestuia, urmare căreia s-a impus readministrarea probatoriului pentru verificarea celor susținute.
Examinând cauza, urmare a analizării probatoriului, tribunalul a constatat următoarele:
În seara zilei de 14 august 1999 inculpatul G se afla în discoteca din localitatea, unde lucra în calitate de om de ordine. În timpul serviciului a fot contactat de martorul care l-a întrebat dacă este de acord să schimbe o sumă de bani. Inculpatul fiind de acord, s-a deplasat la masa la care stăteau frații și primind de la aceștia sum a de 100 DM și plătind în schimb suma de 800.000 lei vechi.
După terminarea programului de lucru, în aceeași noapte, inculpatul s-a deplasat la o discotecă în B, însoțit de martorii și. Spre dimineață toți trei au revenit în B unde inculpatul a încercat să schimbe bancnota de 100 DM; cu acest prilej a fost informat de persoana care intenționa să-i schimbe bancnota că instrumentul de plată era fals.
Situația creată a deranjat pe inculpat motiv pentru care, însoțit de cei doi martori - și, a plecat cu un taxi în localitatea pentru a solicita fraților suma de 800.000 lei plătită pentru schimbul efectuat cu o seară înainte.
În apropierea imobilului în care locuiau frații, inculpatul a coborât din taxi-ul cu care venise și s-a deplasat la locuința martorului pentru a-i cere acestuia să-i arate unde locuiesc persoanele căutate. Intimidate de amenințările inculpatului, martorul l-a condus pe inculpat la locuința părților civile. Împreună cu inculpatul s-a deplasat la imobilul în care locuiesc părțile civile și martorul care însă a rămas în scara blocului. Inculpatul a urcat la palierul pe care se afla situat locuința părților civile și a bătut în ușă cu pumnii cerând ca să iasă din casă. făcut de inculpat care lovea ușa părților vătămate a făcut ca pe palier să se strângă câțiva vecini. În timp ce lovea în ușă, inculpatul striga ca să iasă din casă. Datorită scandalului produs, la ușa de intrare în imobil a apărut partea vătămată care pentru intimidare a luat un topor pe care îl ținea lângă ușă; în urma părții vătămate au ieșit mama și soția acestuia.
În aceste împrejurări inculpatul și partea vătămată s-au îmbrâncit și lovit reciproc, situație în care inculpatul - care potrivit spuselor sale a făcut sport de performanță, a luat din mâna părții vătămate toporul; situația creată a determinat partea vătămată să se refugieze în apartamentul său împreună cu mama și soția sa, iar inculpatul a început să lovească în ușa de acces cu toporul pentru a determina părțile vătămate să iasă din locuință.
Întrucât acțiunile inculpatului continuau, partea vătămată a deschis ușa apartamentului și pentru câteva momente atât acesta cât și inculpatul și-au adresat in jurii reciproce; iritat de discuțiile avute inculpatul a ridicat toporul și l-a direcționat spre partea vătămată, aflată în fața părții vătămate, lovind în zona capului ambele părți vătămate.
Imediat după lovirea părților vătămate inculpatul a fugit pe scările ce asigurau accesul în palierul blocului, fiind urmărit de rudele părților vătămate; în scara blocului, la intrare, s-a întâlnit cu martorul și împreună s-au deplasat la organele de poliție pentru a relata evenimentele.
Tribunalul a constatat că starea de fapt reținută mai sus diferă de cea constatată de prima instanță, care a consemnat că inculpatul a venit la locuința părților vătămate înarmat cu un topor. Declarațiile părții vătămate și ale inculpatului au înlăturat contradicțiile referitoare la proprietatea toporului.
În ceea ce privește infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 Cod penal, s-a constatat că potrivit declarațiilor părții vătămate, părțile -ar fi împăcat. Procedând la rejudecarea cauzei, tribunalul a apreciat că poate adopta oricare dintre soluțiile prevăzute de Codul penal, putând dispune condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal. Rejudecarea presupune soluționarea din nou a cauzei, fiind posibilă și împăcarea părților.
S-a constatat însă că fapta de distrugere a avut loc la data de 15.08.1999 pentru care s-a împlinit termenul de prescripție la data de 15.02.2007, sens în care s-a făcut aplicarea art. 10 lit. g Cod procedură penală, nemaifiind posibilă condamnarea inculpatului sau încetarea procesului penal pentru această faptă. Chiar dacă inculpatul a suferit deja o condamnare, soluționând din nou cauza, nu se poate proceda la rejudecarea parțială a acesteia.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.
În dezvoltarea motivelor de apel Parchetul a arătat în esență că hotărârea apelată este nelegală sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 10 lit. g Cod procedură penală în raport de infracțiunea prev. de art. 217 alin 1 Cod penal reținută în sarcina inculpatului întrucât în condițiile în care inculpatul Gaf ost deja judecat și condamnat prin sentința penală nr. 278/2001 a Tribunalului Brașov nu mai sunt incidente în cauză dispozițiile privind prescripția răspunderii penale, deoarece după momentul pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare nu mai are loc curgerea timpului în favoarea prescrierii răspunderii penale, în cazul dat stabilindu-se în mod greșit că acesta s-ar fi împlinit la data de 15.02.2007. Dacă s-ar admite o astfel de ipoteză s-ar ajunge în situația inadmisibilă ca toate persoanele condamnate în lipsă care în mod voit s-au sustras urmăririi penale și judecății să aibă posibilitatea, după calcularea termenului de prescripție a răspunderii penale să solicite rejudecarea lor și aplicarea față de ei a dispozițiilor art. 10 lit. Cod procedură penală.
În ceea ce privește netemeinicia sentinței penale nr. 179/6.04.2007 a Tribunalului Brașov, parchetul a arătat în esență că pedeapsa aplicată inculpatului G este neîndestulătoare sub aspectul cuantumului, nefiind dozată corespunzător prin prisma circumstanțelor reale ale comiterii faptelor, a gradului înalt de pericol social al acestora și a circumstanțelor personale ale inculpatului.
În ședința publică din data de 3.09.2008 Parchetul, prin procurorul de ședință, a suplimentat motivele de apel solicitând înlăturarea din cuprinsul pedepsei complementare și a celei accesorii aplicate de prima instanță a interzicerii dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I-a, întrucât interzicerea acestui drept nu este justificată prin prisma naturii infracțiunilor pentru care este judecat inculpatul
Inculpatul a arătat în esență în dezvoltarea motivelor de apel că în mod greșit prima instanță nu a reținut în favoarea sa dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal respectiv comiterea faptei în stare de provocare întrucât din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă indubitabil că inculpatul s-a aflat într-o astfel de stare, săvârșind fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produse prin violență și amenințare cu violența, sens în care se impune reținerea în favoarea sa a acestei circumstanțe atenuante legale și aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este judecat.
Analizând apelurile formulate de către Parchet și inculpat pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de apel constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prima instanță a procedat corect stabilind că în speță sunt îndeplinite toate condițiile impuse de art. 522/1 Cod procedură penală privind rejudecarea inculpatului -persoană extrădată - judecat și condamnat în lipsă pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. b Cod penal și respectiv art. 217 alin 1 Cod penal și pe cale de consecință a dispus în mod judicios anularea sentinței penale nr. 278/2001 a Tribunalului Brașov și a mandatului de executare emis în baza sentinței penale menționate.
Rejudecând cauza, instanța de fond a readministrat întreg probatoriul cu respectarea tuturor drepturilor procesuale recunoscute de lege părților, a analizat și a coroborat material probator administrat în cauză atât în etapa urmăririi penale cât și în cea a cercetării judecătorești și a stabilit pe baza acestuia o stare de fapt corectă.
Astfel s-a stabilit în esență că în dimineața zilei de 15.08.1999 inculpatul Gaî ncercat să schimbe în monedă națională o bancnotă de 100 DM pe care o primise de la partea vătămată și fratele acestuia cu o seară în urmă. Întrucât a fost informat că bancnota este falsă, inculpatul însoțit de martorii și s-au deplasat din B la pentru a cere explicații fraților și pentru a i se restitui banii cu care achiziționase mărcile.
După ce s-a interesat de adresa părții vătămate, inculpatul s-a deplasat singur la locuința familiei, a urcat la etajul unde se afla situat apartamentul și a început să bată cu pumnii în ușă cerând ca să iasă din casă. Datorită scandalului produs din locuința familiei a ieșit numita (mama părții vătămate ) și partea vătămată, acesta din urmă ținând în mână un topor pentru a-l intimida pe inculpat
După un schimb de replici rostite pe un ton ridicat și inculpatul G au început să se îmbrâncească iar în acest context inculpatul Gal uat toporul din mâna părții vătămate; partea vătămată și mama acestuia s-au refugiat în casă închizând ușa însă inculpatul lovit de mai multe ori ușa cu toporul deteriorând-o până când din apartament au ieșit din nou partea vătămată și mama acestuia, numita. Partea vătămată și inculpatul au început să se înjure, iar în acest context, inculpatul a lovit-o cu toporul în zona capului pe partea vătămată iar apoi a ridicat din nou toporul și l-a lovit pe partea vătămată care se afla în holul imobilului pe o treaptă inferioară celei pe care se găsea inculpatul. După lovirea părților vătămate inculpatul a fugit, părăsind imobilul.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 3254/E/1999 din 13.09.1999 întocmit de Laboratorul Județean de Medicină Legală B, leziunile produse părții vătămate s-au putut produce prin lovire, cu un corp tăietor despicător și au necesitat pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale, fără a i se fi pus viața în primejdie.
Raportul de expertiză medico-legală nr. 3255/E/1999 din 13.09.1999 întocmit de Laboratorul Județean de Medicină Legală B concluzionează că leziunile produse părții vătămate s-au putut produce prin lovire, cu un corp tăietor despicător și au necesitat pentru vindecare 22-24 zile de îngrijiri medicale, fără a i se fi pus viața în primejdie; această parte vătămată a rămas cu infirmitate permanentă - lipsă substanță osoasă la nivelul capului în regiunea fronto - parietală - urmare directă leziunilor de violență din data de 15.08.1999.
În raport de starea de fapt stabilită instanța de fond a dat o corectă încadrare juridică faptelor reținând în mod temeinic că inculpatul G se face vinovat de comiterea infracțiunii de distrugere sau alte violențe prev. de art. 217 alin 1 Cod penal și tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. b Cod penal; ambele infracțiuni au fost comise de inculpat cu intenție.
Prima instanță a arătat în mod judicios în considerentele sentinței pronunțate care sunt motivele pentru care în speță nu poate fi reținută circumstanța atenuantă legală prev. de art. de art. 73 lit. b Cod penal respectiv comiterea faptei în stare de provocare, considerente care sunt aplicabile și după ce instanța de apel a procedat la reaudierea inculpatului și a ambelor părți vătămate; deși partea vătămată a încercat în cursul rejudecării procesului - atât la instanța de fond cât și în apel - să acrediteze ideea că la momentul incidentului era o persoană mai agresivă și cunoscută în societate cu un comportament violent, împrejurare care a condus la amplificarea conflictului dintre el și inculpat, în speță nu s-a dovedit că la momentul la care inculpatul a desfășurat activitatea infracțională se afla sub imperiul unei puternice stări de tulburare sau emoție determinate de o provocare din partea părților vătămate produse prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă; momentul lovirii părților vătămate este distanțat în timp de cel în care inculpatul a aflat că bancnota de 100 DM este falsă și oricum o asemenea împrejurare, chiar dacă ar fi considerată "acțiune ilicită", nu îmbracă o formă gravă și nu este în măsură să provoace o tulburare atât de profundă sau o emoție atât de puternică care să justifice activitatea infracțională desfășurată de inculpat.
Nici împrejurarea că partea vătămată a încercat să intimideze inculpatul scoțând din propriul său imobil un topor și răspunzându-i inculpatului cu aceeași agresivitate verbală pe care a folosit-o și inculpatul, nu poate fi apreciată "provocare" a inculpatului întrucât nu partea vătămată s-a deplasat la ușa inculpatului provocând scandal și amenințând cu acte de violență ci inculpatul - care, din moment ce s-a deplasat la ușa părții vătămate provocând scandal nu pare să fi fost impresionat de "faima" de "persoană violentă" pe care pretinde partea vătămată că o avea la acel moment, ba mai mult, potrivit propriilor declarații inculpatul a făcut sport de performanță ceea ce îi conferea o superioritate într-o eventuală confruntare - a procedat în acest fel, deci el a fost inițiatorul scandalului; pe altă parte nu rezultă că partea vătămată ar fi intenționat să folosească în vre-un fel acest topor, să lovească cu el, sau că ar fi ridicat toporul sau l-ar fi îndreptat în direcția inculpatului; oricum după momentul deposedării părții vătămate de topor și refugierea acestuia din urmă în propriul imobil apare nejustificată escaladarea violenței la care a recurs inculpatul.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicate inculpatului G pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. b Cod penal, instanța de apel constată ca au fost avute în vedere în procesul de individualizare judiciară toate criteriile prev. de art. 72 cod penal iar cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare stabilită sunt în măsură să conducă la atingerea scopului prev. de art.52 Cod penal. În speță nu se impune nici majorarea și nici reducerea cuantumului pedepsei, având în vedere circumstanțele reale în care infracțiunea a fost comisă, numărul victimelor, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului și stăruința depusă de inculpat și familia acestuia pentru a despăgubi partea vătămată cu care s-a împăcat sub aspectul laturii civile.
Cu toate acestea, sub aspectul întinderii pedepsei complementare și a celei accesorii aplicate inculpatului instanța de apel apreciază că apare nejustificată interzicerea față de inculpat a dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a teza a I-a întrucât natura juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului nu motivează interzicerea acestui drept, iar instanța de fond nu a menționat în considerentele sentinței atacate care este raționamentul pentru care inculpatul este nedemn să exercite acest drept.
În ceea ce privește soluția primei instanțe de încetare a procesului penal față de inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. 10 lit. g Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin 1 Cod penal, în mod corect a apreciat prima instanță că în speță a intervenit prescripția răspunderii penale relativ la această infracțiune; împrejurarea că inculpatul Gaf ost inițial condamnat prin sentința penală nr. 278/2001 a Tibunalului B pentru această infracțiune apare nerelevantă câtă vreme instanța de fond, constatând că sunt îndeplinite condițiile pentru rejudecarea inculpatului conform art. 522/1 cod procedură penală, a anulat această hotărâre procedând la rejudecarea integrală a cauzei; hotărârea de condamnare a inculpatului pentru această infracțiune a avut consecința întreruperii cursului prescripției conform art. 123 Cod penal însă în speță, constatând că s-a împlinit termenul de prescripție specială stabilit conform art. 124 rap. la art. 122 lit. e Cod penal, instanța de fond nu putea decât să constate acest aspect și să dispună încetarea procesului penal; această cauză de încetare a procesului penal prevalează celei prevăzute de art. 10 lit. h Cod procedură penală situație în raport cu care critica adusă de parchet sentinței penale atacate, sub acest aspect apare ca nefondată.
În considerarea celor expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se vor admite apelurile formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 179/S/6.04.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- care va fi desființată sub aspectul conținutului pedepsei complementare și a celei accesorii aplicate inculpatului G.
Rejudecând în aceste limite: în baza art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. b Cod penal se va aplica inculpatului, pe lângă pedeapsa principală stabilită de prima instanță, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - a Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și art. 64 lit. b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 Cod penal se va aplica inculpatului din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - a Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și art. 64 lit. b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Se va menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul G prin hotărârea atacată precum și obligațiile impuse acestuia pe durata acestei măsuri.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive
În numele legii
Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 179/S/6.04.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- pe care o desființează sub aspectul conținutului pedepsei complementare și a celei accesorii aplicate inculpatului G.
Rejudecând în aceste limite:
În baza art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. b Cod penal aplică inculpatului, pe lângă pedeapsa principală stabilită de prima instanță, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - a Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și art. 64 lit. b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 Cod penal aplică inculpatului din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - a Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și art. 64 lit. b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul G prin hotărârea atacată precum și obligațiile impuse acestuia pe durata acestei măsuri.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare pentru părțile civile și Spitalul Județean.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2008.
Președinte Judecător
- - - -
GREFIER
- -
Red.NH/01.10.2008
Tehnoredact.DS/06.10.2008/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Manuela Barbu, Claudia Ghinea
