Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 80/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 80/A/2008
Ședința publică din 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela Dumitrescu Adina
Procuror: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpata apelantă,. în O,-, -. 2, județul B, împotriva sentinței penale nr. 294/P din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpata fiind trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat asupra unei rude apropiate, faptă prevăzută și pedepsită de art.174-175 lit. c Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata apelantă, asistată de apărătorul din oficiu, avocat, în baza delegației nr.3098/2008 emisă la 2.06.2008 de Baroul Bihor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței și că Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" Bad epus în 19.09.2008 o adresă însoțită de dosarul cauzei, după care:
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul inculpatei, avocat solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și să se constată că pedeapsa este mare în raport de fapta săvârșită. Arată că inculpata a avut discernământul puțin diminuat.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, să se constate că pedeapsa este just individualizată și să se mențină pedeapsa aplicată.
Inculpata, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 294 din 22 octombrie 2007, Tribunalul Bihor, în baza art.174-175 lit. c Cod penal, cu art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. a Cod penal, a condamnat inculpata -, fiica lui și, născută la 31.05.1972 în O, cetățenie română, studii 12 clase, muncitoare, concubinaj (1 copil minor), fără antecedente penale,. în O,-, jud. B, la:
- 10 ani închisoare, cu art. 71, 64 lit. a, b, d, e Cod penal, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal, pe o durată de 5 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art.191 Cod procedură penală a obligat inculpata la 1400 RON cheltuieli judiciare către stat.
A dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bas umei de 100 RON onorariu apărătorului din oficiu, avocat, conform delegației nr. 1000/2006. (fila 4).
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
A constatat că, prin rechizitoriul înregistrat la această instanță la 5.01.2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora solicitat trimiterea în judecată a inculpatei pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174-175 lit. c Cod penal, comisă prin aceea că, la data de 30.03.2005 inculpata a născut un copil pe care l-a omorât prin asfixiere la câteva minute de la naștere.
În vederea soluționării cauzei s-a luat declarație inculpatei (fila 6), s-a audiat martorul s, concubinul acesteia (fila 9), s-a efectuat un nou raport de expertiză psihiatrică de către IML T (fila 23).
Din coroborarea întregului material probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
În data de 7.04.2005, la Maternitatea din Oaf ost adus cadavrul unui nou-născut de sex masculin, împreună cu mama sa, iar decesul era suspect. Efectuându-se autopsia copilului decedat, s-a stabilit că acesta s-a născut, moartea este violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute în urma asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că inculpata a trăit în concubinaj de cca. 4 ani cu numitul cu care are un copil de 1,7 ani și locuiau în chirie în O,-.
Inculpata a declarat inițial că nu știa că este gravidă și că în data de 30.03.2005 a născut, pe neașteptate, un copil mort după care l-a sunat pe concubinul ei la serviciu cerându-i să anunțe salvarea și să vină urgent acasă, fiind apoi transportați, atât ea cât și copilul la Maternitatea
Din raportul de constatare medico-legală din 7.04.2005 rezultă că nou-născutul de sex masculin s-a născut, viabil și la termen, iar moartea lui a fost violentă constatându-se echimoze cu corespondent hemoragic macroscopic și microscopic în musculatură și glanda tiroidă. De asemenea, s-au constatat semne interne ale asfixiei mecanice. Moartea s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului cu mâna, iar între leziunile constatate și deces există legătură directă de cauzalitate.
Totodată se precizează că moartea copilului datează din 30.03.2005 iar durata vieții extrauterine a putut să fie de 15-20 min.
Față de constatările de mai sus, inculpata a solicitat efectuarea unei noi expertize la IML T, iar din raportul nr.1646/7.12.2005 rezultă în esență aceleași concluzii, și anume: nou-născutul a prezentat leziuni de violență externe (echimoze, infiltrat hemoragic platero-cervical, microscopic s-a constatat infiltrat hemoragic în musculatura cervicală și glanda tiroidă, semne ale asfixiei mecanice).
Leziunile asfixice au putut fi produse prin comprimarea gâtului. -născutul s-a născut la termen, a fost viabil și a trăit extrauterin 15-20 min iar moartea poate data din 30.03.2005.
Inculpata a fost supusă unei expertize psihiatrice din care a rezultat că este fără boală psihică, iar discernământul său este păstrat.
Apreciindu-se că expertiza este incompletă, s-au cerut precizări în sensul de a se stabili dacă inculpata se afla într-o stare de tulburare pricinuită de naștere, astfel că din răspunsul nr. 1105/20.06.2005 rezultă că aceasta nu se afla într-o stare de tulburare pricinuită de naștere și că în comisie s-a analizat situația acesteia, ajungându-se la discernământul faptelor sale.
Față de conținutul succint al acestor expertize instanța a dispus efectuarea încă a unei expertize de IML T, iar din concluziile acestuia de la fila 24 dosar rezultă că inculpata a avut discernământul ușor diminuat raportat la faptă dar nu s-a aflat într-o stare de tulburare pricinuită de naștere, cu alte cuvinte, în sarcina sa nu poate fi reținută infracțiunea de pruncucidere prevăzută de art. 177 Cod penal.
În declarația dată la fila 6 dosar, inculpata susține următoarele: " în concubinaj cu numitul și locuim în Împreună cu acesta am un copil de 2 ani 6 luni. Nici un moment nu am avut cunoștință de faptul că am fost însărcinată cu al doilea copil. Nu am constatat până în momentul nașterii nici unul din semnele caracteristice unei sarcini. Declar că am avut ciclu menstrual până înainte de naștere. Nu am simțit să se miște, nu mi-a crescut burta, am lucrat până în ultima zi dinainte de naștere la fabrica de încălțăminte SC SRL.
În data de 30.03.2005 am fost la serviciu de dimineață, m-am întors acasă și am început să spăl hainele celuilalt copil. După un interval de timp am simțit dureri abdominale și pe neașteptate am născut un copil. Am rămas atât de surprinsă de acest fapt că am leșinat imediat. După ce mi-am revenit singură din leșin l-am sunat pe concubinul meu la serviciu și i-am solicitat să vină urgent acasă fără să-i comunic nici un motiv pentru această cerere. În momentul în care a sosit concubinul meu văzându-mă pe mine plină de sânge și pe copil a chemat salvarea și în acest mod am ajuns la Maternitatea Fiind întrebată în instanță asupra împrejurărilor în care a decedat copilul nou-născut mai precizez următoarele: atunci când am simțit primele dureri, prima mea impresie a fost aceea că am nevoie să merg la toaletă. La acea dată locuiam pe- într-o casă fără baie și cu toaleta aflată în curte la o distanță de 3-4 în spatele casei. Nu m-am deplasat până la toaletă, susțin că din motivul că se afla în casă celălalt copil minor al meu și nu am vrut să mă despart nici o secundă de el și să-l singur. Din acest motiv mi-am așezat sub mine un lighean, considerând în continuare că am nevoie să-mi fac necesitățile fiziologice. Ca urmare, atunci când s-a născut copilul meu a căzut într-un lighean de plastic și este posibil să se fi lovit și să fi murit în aceste împrejurări. Nu am absolut nici o explicație pentru concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză și categoric declar că eu nu l-am strâns de gât pe copilul nou-născut. Deși am avut o naștere, declar încă o dată că nu am constatat nici un semn al sarcinii sau al actului nașterii. La prima sarcină de la primele dureri până la naștere a durat un interval de timp de 40 min, timp în care am fost dusă cu salvarea la spital și apoi am născut. La această sarcină nu am avut absolut nici un semn al unei nașteri iminente, iar de la prima senzație de durere și până la nașterea efectivă a trecut un interval de 2 min. Nu știu dacă copilul meu s-a născut pentru că nu a plâns iar eu am leșinat imediat."
În ce-l privește pe martorul, în declarația de la fila 9 dosar acesta susține următoarele: "Sunt concubinul inculpatei și locuim împreună de o perioadă îndelungată de timp, având în prezent un copil minor în vârstă de 2 ani 7 luni. Datorită faptului că în acea perioadă eram angajat ca și confecționer de încălțăminte la o societate comercială și aveam foarte mult de lucru așa încât lipseam de acasă de dimineața și până seara târziu, susțin că în perioada celor nouă luni de sarcină nu am observat și nu mi-am dat seama nici un moment că inculpata a fost însărcinată. De altfel, doresc să declar că nici proprietara locuinței unde stăteam în acea perioadă nu și-a dat seama de existența sarcinii și consider că s-a întâmplat așa pur și simplu pentru faptul că nu au existat semne exterioare vizibile. Susțin că mie personal niciodată concubina mea nu mi-a adus la cunoștință despre faptul că ar fi însărcinată, dar în opinia mea nu este posibil ca o femeie să ducă o sarcină până la final și să nu-și dea seama despre faptul că este însărcinată. În data de 30.30.2005 eu am intrat la serviciu la ora 14,00 și urma să lucrez până a doua zi dimineața. În jurul orelor 19.30-20.00 am fost sunat de concubina mea, de pe telefonul ei mobil pe telefonul meu mobil care mi-a spus să vin repede acasă că este o problemă foarte mare. Eu am întrebat-o ce s-a întâmplat iar aceasta mi-a răspuns că nu poate să-mi spună prin telefon. Întrucât era mult de lucru, șeful meu mi-a spus să sun înapoi și să văd ce problemă este acasă, ca să nu pierd timpul degeaba. Eu m-am conformat, am sunat pe concubina mea și am insistat să-mi spună ce problemă are, iar în acel moment mi-a adus la cunoștință că a născut un copil mort. Imediat am fugit de la serviciu fiind la momentul plecării mele ora 21.00 și am ajuns acasă probabil în 30 min. Acasă am găsit-o pe concubina mea sângerând iar copilul mort într-un lighean. Nu am întrebat-o nimic, nu i-am cerut nici un fel de explicație, ci am chemat de îndată salvarea. Cu salvarea am însoțit-o la spital, a fost internată imediat pentru o perioadă de 4-5 zile. În perioada internării, precum și după ce s-a întors acasă am întrebat-o ce s-a întâmplat, însă mi-a răspuns de fiecare dată că nu am făcut nimic, că nu a știut că este însărcinată, iar pe copil nu l-a omorât. rezultatul autopsiei și nu am nici o explicație pentru concluzia stabilită de specialiști în sensul că, copilul nou-născut a trăit o perioadă cuprinsă între 15-20 min. Fiind întrebat în instanță asupra persoanei de comportamentului concubinei mele în momentul în care am găsit-o în casă împreună cu copilul nou-născut mort arăt că aceasta repeta tot timpul "nu am făcut nimic, nu am făcut nimic" iar la locuința noastră până la sosirea mașinii salvării precum și pe drum în salvare până la spital mie mi s-a părut că a fost disperată. Întrucât sunt întrebat ce înțeleg prin noțiunea "disperată" doresc să explic că inculpata se comporta ca și când ar fi comis o faptă nepermisă, era speriată și repeta tot timpul "nu am făcut nimic"."
Față de probele administrate în cauză rezultă că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii prev de art.174-175 lit c pen. Astfel, fiind conștientă că se apropie termenul la care trebuie să nască, inculpata ar fi trebuit să-l cheme pe concubinul ei s-o ducă la spital, iar nu să recurgă la procedeul pe care l-a descris în declarația dată în fața instanței, susținând în mod mincinos că simțea că avea nevoie să meargă la toaletă și de aceea a adus un lighean. Pe de altă parte, inculpata nu este sinceră nici când susține că nu avusese cunoștință de faptul că era însărcinată atâta vreme cât era la al doilea copil și știa care sunt simptomele. Există de asemenea neconcordanță între declarația inculpatei și cea a martorului care susține că în cele din urmă inculpata i-a relatat la telefon motivul pentru care îl cheamă de urgență, respectiv pentru faptul că a născut un copil mort, în timp ce inculpata susține că nu i-a spus motivul, ci doar l-a chemat de urgență acasă. Semnificative sunt concluziile expertizelor întocmite în cauză din care reiese că moartea nou-născutului s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului și că leziunile asfixice au putut fi produse prin comprimarea gâtului cu mâna. (fila 21 dosar de urmărire penală).
În ce privește poziția psihică a inculpatei la data comiterii faptei, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de IML T reiese că la data nașterii inculpata nu s-a aflat într-o stare de tulburare provocată de aceasta și de asemenea, raportat la fapta comisă s-a apreciat că discernământul a fost diminuat.
Pentru aceste motive nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de pruncucidere, la data comiterii ei inculpata neaflându-se într-o stare de tulburare pricinuită de naștere.
În baza art. 72 Cod penal, instanța trece la individualizarea judiciară a pedepsei și ținând seama de dispozițiile din partea generală a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de gradul de pericol social al faptei comise, de împrejurările în care s-a comis aceasta, de persoana inculpatei, faptul că nu are antecedente penale, la data comiterii faptei discernământul ei era redus, faptul că regretă consecințele faptei sale, a condamnat-o pe aceasta la:
- 10 ani închisoare, cu art. 71, 64 lit. a, b, d, e Cod penal și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal, pe o durată de 5 ani cu titlu de pedeapsă complementară în baza art. 174-175 lit. c Cod penal, cu art. 74 lit. a, c Cod penal și art.76 lit. a Cod penal.
În favoarea ei s-a reținut circumstanța atenuantă de la art.74 lit. a Cod penal, lipsa antecedentelor penale și atitudinea inculpatei după comiterea faptei, prezentarea sa în fața organelor judiciare.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a obligat inculpata la 1400 RON cheltuieli judiciare către stat.
A dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bas umei de 100 RON onorariu apărător din oficiu, conform delegației nr.1000/2006 (fila 4).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpata solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și procedându-se la rejudecarea cauzei, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei, având în vedere împrejurările concrete în care a săvârșit infracțiunea și faptul că are un copil minor în întreținere.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art. 371 alin. 2 și art. 378 Cod procedură penală, instanța de apel constată că aceasta este netemeinică și nelegală, iar apelul declarat de inculpata este întemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, urmează să fie admis și se va desființa sentința penală nr. 294/22.10.2007 în sensul că: 1. se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. c Cod penal; 2. se va restrânge exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal la dispozițiile art. 64 lit. a teza II și b Cod penal, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a, teza II, Cod penal și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
Critica formulată de inculpata este întemeiată.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că la data de 7.04.2005, organele de poliție au fost sesizate de către personalul din O că la această unitate sanitară a fost adusă inculpata tunde și cadavrul unui nou-născut de sex masculin. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 980/111/7/7.04.2005 (filele 11 - 13, dosar de urmărire penală), copilul a fost născut, viabil și la termen, moartea acestuia fiind violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului cu mână. Totodată, în actul medico-legal s-a inserat că moartea nou-născutului datează din 30.03.2005, iar durata vieții extrauterine a putut fi de 15-20 minute. Prin adresa nr. 1105/IV/171/20.06.2005, Serviciul de Medicină Legală Oac omunicat organelor de urmărire penală că inculpata, la momentul nașterii, nu se afla într-o stare de tulburare pricinuită de acest proces fiziologic (fila 42).
Prin ordonanța din 30.06.2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor (filele 14 - 20, dosar de urmărire penală) s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale la Institutul de Medicină Legală T, experții confirmând rezultatele raportului de necropsie, respectiv că leziunile asfixice s-au produs prin comprimarea gâtului cu mână, precum și că noul născut s-a născut la termen, a fost viabil și a trăit extrauterin cca. 15 - 20 minute (fila 21, dosar de urmărire penală).
În faza de cercetare judecătorească, la instanța de apel, inculpata a formulat o cerere în probațiune (fila 14 - 15) prin care a solicitat instanței de control judiciar efectuarea unei noi expertize medico-legale la Institutul de Medicină Legală " Minovici" B, întrucât a săvârșit infracțiunea într-o stare de puternică tulburare determinată de naștere.
Instanța de control judiciar, în ședința din 29.01.2008 (filele 1-2, dosarul instanței de apel), a admis cererea în probațiune și conform prevederilor art. 378 alin. 1 Cod procedură penală a dispus efectuarea expertizei la Institutul de Medicină Legală " Minovici" B, însă cu toate demersurile efectuate până la 2.09.2008, inculpata nu s-a prezentat la sediul acestei instituții în vederea expertizării, motiv pentru care s-a revenit asupra probei încuviințate (fila 46, dosar de urmărire penală).
Inculpata, în mod constant, atât în faza de urmărire penală (filele 26, 27-28, 29-30, 44,45) cât și în faza de cercetare judecătorească (fila 6, dosarul instanței de fond; fila 13, dosarul instanței de apel) a declarat că nu a știut că este însărcinată, iar în data de 30.03.2005 după ce s-a întors de la serviciu a avut dureri abdominale și a născut, imediat leșinând, apoi, după ce și-a revenit l-a sunat pe concubin care a chemat salvarea. Inculpata a pretins că, noul născut probabil s-a lovit de ligheanul cel așezase sub ea și astfel a survenit decesul.
Expertizată psihiatric, s-a constatat că inculpata a avut discernământ la data comiterii infracțiunii (a se vedea raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1105/IV/171/21.04.2005 - filele 37-38, dosar de urmărire penală; completarea la acest raport datată 24.11.2006, fila 1 bis, dosarul instanței de fond). În raportul de nouă expertiză psihiatrico- legală (filele 23-23) și avizul Institutului de Medicină Legală T (fila 25, dosarul instanței de fond) se concluzionează că inculpata a avut discernământul ușor diminuat raportat la faptă, neaflându-se însă într-o stare de tulburare pricinuită de naștere.
Din declarațiile martorului (filele 25-26, 43 - dosar de urmărire penală; 9, dosarul instanței de fond), concubinul inculpatei, rezultă că el nu și-a dat seama că inculpata este însărcinată, întrucât nu au existat semne exterioare vizibile. În data de 30.03.2005, în jurul orelor 19.30 - 20.00, martorul susține că a fost contactat telefonic de inculpată care i-a spus că a născut un copil mort, iar când a ajuns acasă a găsit noul-născut în lighean, iar pe concubină într-o stare gravă, motiv pentru care a chemat Salvarea.
Având în vedere materialul probator aflat la dosar, din care rezultă că inculpata a suprimat viața copilului nou-născut cu intenție, în mod corect, instanța de fond a reținut încadrarea juridică a faptei în infracțiune de omor calificat, prevăzută de art. 174 Cod penal raportat la art. 175 lit. c Cod penal.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de control judiciar constată că prima instanță nu a valorificat în mod judicios, în sistemul pugnitiv, toate elementele de esență, definitorii pentru tipul de comportament uman ajuns în balanța justiției. Prin urmare, pedeapsa aplicată de către instanța de fond nu este adaptabilă, în sistemul proporționalizării ei în raport cu pericolul social concret pe care îl prezintă persoana inculpatei, dar și fapta sa.
Inculpata este un elemente tânăr, la primul contact cu legea penală, cu un copil minor în întreținere, angajată în câmpul muncii, cu o situație materială precară (a se vedea declarațiile concubinului - filele 25-26, care susține că ar fi dorit ca inculpata să efectueze un consult medical dar au amânat deplasarea la medic din lipsa banilor; precum și susținerile inculpatei în fața instanței de apel, că nu s-a deplasat la Institutul de Medicină Legală " Minovici" B pentru că nu a avut resurse financiare), are o personalitate dizarmonică, iar raportat la faptă a avut discernământul ușor diminuat (filele 23-24; 25, dosar nr. 265/P/2006 al Tribunalului Bihor ), este cu un nivel de instrucție mediu (12 clase) și a regretat consecințele faptei sale. Astfel fiind, în mod judicios instanța de fond a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal și procedând conform art. 76 lit. a Cod penal a redus pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 Cod penal raportat la art. 175 lit. c Cod penal, însă nu a dat o eficiență corespunzătoare acestor circumstanțe.
În consecință, instanța de apel va admite apelul penal formulat de inculpata, va desființa sentința penală apelată și va reduce cuantumul pedepsei principale de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Examinând din oficiu cauza, instanța de apel constată că hotărârea instanței de fond este nelegală cât privește aplicarea pedepsei complementare și accesorii, respectiv greșita reținere a dispozițiilor art. 64 lit. a teza I, d, e Cod penal.
Restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesar într-un stat de drept, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății (art. 53 din Constituția României).
Cât privește dreptul la vot, în art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, se arată că acesta este un drept și nu un privilegiu. Desigur, nici un drept nu poate fi privit ca având caracter absolut, însă limitarea dreptului la vot trebuie să urmărească un scop legitim și să fie proporțional cu gravitatea faptei pentru care s-a decis această limitare. Având în vedere jurisprudența Curții Europene în materie (exemplificare cauza Hirst contra Regatului Unit nr. 74025/01), instanța de apel apreciază că inculpata nu este cazul să fie decăzută din drepturile sale garantate de Convenție, inclusiv cele inserate în art. 8, doar pe motiv că este condamnată, ținând seama de raportul dintre sancțiune și comportamentul inculpatei, precum și situația acesteia - cu un copil minor în întreținere, de care se ocupă corespunzător (a se vederea concluziile anchetei sociale efectuate în cauză).
Pentru considerentele ce preced, interzicerea drepturilor inserate în art. 64 lit. a teza I Cod penal și d, e Cod penal, instanța de control judiciar apreciază că nu se poate aplica automat, întrucât o astfel de restricție depășește, o marjă de apreciere adaptabilă, pe cât de largă ar putea fi ea și este incompatibilă cu art. 8 din Convenția d l Strasburg și prevăzută de art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Astfel fiind, urmare a admiterii apelului inculpatei, se va restrânge exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal la prevederile art. 64 lit. a teza II și b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie și complementară, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, în regim privativ de libertate, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a, teza II, b Cod penal și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală,
ADMITE apelul penal declarat de inculpata ,. în O,-, -. 2, jud. B, împotriva sentinței penale nr. 294 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o desființează în sensul că:
1. reduce pedeapsa aplicată inculpatei, cu datele personale aflate la dosar, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174-175 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c și 76 lit. a Cod penal de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare;
2. restrânge exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal la dispozițiile art. 64 lit. a teza II, b Cod penal, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de8 ani închisoare cu aplicarea prevederilor art. 71, 64 lit. a teza II, b Cod penal și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
Menține restul dispozițiunilor sentinței apelate, care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea Baroului de Avocați B suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, care va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red. în concept: - 29.09.2008
Tehnored. - 2 ex. - 30.09.2008
Jud. fond:
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela Dumitrescu Adina
