Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.175 p-
CURTEA DE APEL CRAIOVA |
SECȚIA PENALĂ |
INSTANȚA DE APEL |
DECIZIA PENALĂ NR. 81 |
Ședința publică de la 10 aprilie 2009 |
Președinte | - - | judecător |
- - - | judecător | |
Grefier | - - | |
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA |
xxxxx
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor privind apelurile declarate de DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți, partea civilă și inculpatul, împotriva sentinței penale nr.170 din 30 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, dezbateri ce au avut loc în ședința publică de la 30 martie 2009 și care au fost consemnate în încheierea de ședință pronunțată în această zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, ca și încheierea de amînare a pronunțării din ziua de 6 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
În aplicarea disp.art.378 p, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.170 pronunțată la 30 aprilie 2008 în dosar nr-, rejudecând cauza după desființarea cu trimitere a sentinței nr.301 din 05.10.2007 pronunțată de aceeași instanță, în baza art.334 p, a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în rechizitoriu, din infracțiunea prev.de art.174,175 lit.b și h p, cu aplic.art.37 lit.b p, în infracțiunile prev.de art.174,175 lit.h p, cu aplic.art.37 lit.b p, și art.208,209 alin.1 lit.g și p, cu aplic.art.37 lit.d
În baza art.208,209 alin.1 lit.g și i p, cu aplic.art.37 lit.b p, a condamnat inculpatul - fiul lui și C, născut la 2 iunie 1987 în D Tr.S județul M, cu domiciliul în comuna M sat Negre, același județ, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit. p, pe perioada prev.de art.71
În baza art.88 p, a fost dedusă perioada reținerii și arestului preventiv de la 4 decembrie 2006 până la pronunțare, iar în temeiul disp.art.350 p, a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art.118 lit.e p, s-a dispus confiscarea de la inculpat a 3 pachete de țigări.
În baza art.11 pct.2 lit.a p, rap.la art.10 lit.c p, a achitat inculpatul pentru infracțiunea prev.de art.174,175 lit.h cu aplic.art.37 lit.b p, și pentru infracțiunea prev.de art.138 din Legea 295/2004, rap.la art.279 alin.1 p, cu aplic.art.37 lit.b
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15 lei către aceasta.
Inculpatul a fost obligat la plata sumeid e 1300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că în seara zilei de 29 noiembrie 2006, în localul situat în satul Negre s-a aflat un grup de consumatori format din martorii, și inculpatul, martorul și inculpatul părăsind localul în jurul orelor 22 - 23; localul nu avea o oră fixă de închidere, ci în funcție de cum plecau ultimii consumatori.
Cei doi au mers pentru scurt timp împreună, după care s-au despărțit, fiecare îndreptându-se spre casa în care locuia.
Inculpatul în drumul său spre casă a trecut pe lâmngă gospodăria aparținând victimei și știind că acesta este un om înstărit, a escaladat gardul și a pătruns în curtea care era luminată, începând săs cauze bunuri care ar fi prezentat interes pentru el. În acest sens a deschis beciul cu cheile pe care le-a găsit, din interior sustrăgând o drujbă, după care a intrat și în casă, de unde a luat suma de 15 lei, și 3 pachete de țigări. De asemenea s-a urcat și în tractorul care se afla în curte, însă nu a găsit nimic de valoare și a coborît.
Inculpatul a deplasat un bidon din aluminiu cu, după care a părăsit locul faptei și a ascuns drujba în podul unei case părăsite din apropiere, de unde a fost ridicată de organele de poliție și restituită fiului victimei, partea vătămată.
Instanța reținut această stare de fapt în baza declarației inculpatului dată în ședința din 13 martie 2008, în sensul că a săvârșit infracțiunea de furt la 27 noiembrie 2006 și nu la 29 noiembrie 2006, iar data nu are relevanță în condițiile în care probele administrate dovedesc fără dubiu că a intrat în gospodărie.
A reținut că celelalte două infracțiuni din actul de sesizare a instanței, au fost stabilite pe bază de deducții și presupuneri întemeiate pe declarațiile date de inculpat, în cursul urmăririi penale, când acesta a recunoscut faptele, însă ulterior, a negat că a săvîrșit infracțiunile de omor și de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.
În motivarea soluției, instanța de fond a concluzionat că din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi deținut o armă pe care să o fi folosit împotriva victimei, o parte dintre martori arătând că victima deținea o armă cu aer comprimat, situație față de care a dispus achitarea inculpatului pentru aceste două infracțiuni, apreciind că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție prev.de art.66 alin.1 p, în cauză existînd un dubiu care-i profită acestuia.
Trecînd la individualizarea pedepsei pentru care a fost condamnat, instanța de fond a reținut drept criterii, condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta de furt, gradul de pericol social concret și urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea acestei fapte, este tînăr, însă în antecedent a suferit condamnări, pentru același gen de infracțiuni, cea din speță fiind săvârșită în starea de recidivă postexecutorie prev.de art.37 lit.b
Probatoriile administrate în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii, rapoartele de constatare tehnico științifică, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului, raport medico-legal - autopsie a victimei, procesele verbale de percheziție domiciliară, procesele verbale de reconstituire a faptelor, depozițiile martorilor, G, și, fișa privind cazierul judiciar al inculpatului, precum și declarațiile acestuia date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești, le-a avut în vedere instanța de fond la stabilirea situației de fapt, la încadrarea juridică, la individualizarea pedepsei aplicate și soluționarea laturii civile a cauzei, în condițiile arătate mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți, partea civilă și inculpatul.
În apelurile declarate de DIICOT și partea civilă, este criticată sentința ca fiind netemeinică și nelegală, motivat de faptul că în mod greșit, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunile prev.de art. 174, 175 lit. h p, și cea prev.de art.38 din legea 295/2004 rap.la art.279 alin.1 p, ambele cu aplic. art. 37 lit. b p, cu consecințe în soluționarea laturii civile a cauzei, în condițiile în care există probe suficiente că și aceste infracțiuni au fost săvîrșite de inculpat.
Inculpatul în apelul declarat a invocat netemeinicia sentinței privind greșita individualizare a pedepsei pentru infracțiunea de furt, în sensul că aceasta este prea aspră.
Apelurile sunt nefondate.
*Analizând probatoriile administrate în cauză și sentința pronunțată, în raport de motivele de apel invocate, Curtea reține că, în mod justificat instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile de: omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 138 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. 1 Cod penal au aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Faptul că s-a stabilit cu certitudine data când a fost ucisă victima, respectiv în noaptea de 29/30 noiembrie 2006 și că aceasta s-a datorat leziunilor produse prin împușcare, iar anterior victima ar fi fost lovită cu un obiect contondent, nu justifică în nici un fel că inculpatul este cel care a ucis.
Nici declarația inculpatului din 15 decembrie 2006 - la care face referire Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - în sensul că a văzut victima căzută și plină de sânge, nu are relevanță pentru implicarea sa și, oricum, nici relatările din 13 decembrie 2006 nu ar fi îndreptățit instanța de fond să rețină săvârșirea celor două infracțiuni.
În declarațiile date la 01 decembrie 2006 (fila 141 - volumul II, dosar urmărire penală), 03 decembrie 2006 (fila 138 - volumul II, dosar urmărire penală), 04 decembrie 2006 (fila 147 - volumul II, dosar urmărire penală), dar și cea dată cu ocazia reconstituirii din 04 decembrie 2006, inculpatul a susținut că victima era moartă când a intrat în domiciliu.
Cu privire la reconstituirea din 15 ianuarie 2007, inculpatul nu a dat vreo declarație, doar a semnat procesul-verbal întocmit, în condițiile în care nu știa ce s-a consemnat și oricum fără apărător deși, în situația dată, apărarea era obligatorie.
De altfel, procesul - verbal întocmit ca urmare cererii de raport din ziua de 13 decembrie 2006, în care este consemnată o stare de fapt (fila 89 - volumul II, dosar urmărire penală), suferă de aceleași inconveniente și, în ambele situații nu a participat procurorul și inculpatul nici nu a fost asistat de către apărător.
În declarațiile date în timpul cercetării judecătorești, în fața instanței de fond, respectiv la 14 iunie 2007 (fila 35 - dosar nr- al Tribunalului Mehedinți ) și la 13 martie 2008 (fila 16 - dosar nr-), inculpatul arată că nu a ucis victima și că atât la reconstituiri, cât și cu ocazia audierilor, a fost instruit și determinat de către organele de cercetare penală să declare în sensul celor prezentate în dosar.
În fața instanței de apel, inculpatul a arătat că singura declarație pe care o menține și care exprimă realitatea, este cea din 14 iunie 2007 (dată în fața instanței de fond) și în care descrie modul cum a fost desfășurată urmărirea penală în ceea ce îl privește.
Se susține în motivele de apel ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism că, în analiza declarațiilor succesive ale inculpatului, trebuie pornit de la faptul că a suferit numeroase condamnări și că ar încerca să-și confecționeze o apărare care să-i atenueze răspunderea penală, susținere pe care Curtea nu o poate reține ca verosimilă.
La dosarul cauzei nu se află nici o probă administrată, din care să rezulte că inculpatul ar fi deținut o armă pe care să o fi folosit împotriva victimei, iar martorii și au susținut că victima deținea o armă cu aer comprimat, pe care primul martor ar fi și văzut-
În ceea ce privește depoziția martorului, este de observat că nu oferă informații care să se coroboreze cu celelalte mijloace de probă, mai ales dacă aveam în vedere că a auzit doar "două focuri de armă", deși înm speță s-a stabilit cu certitudine că victima a fost lovită de cel puțin trei gloanțe.
Chiar și în situația în care s-ar avea în vedere numai declarațiile inculpatului, care descrise și arată locul unde se afla când a trecut victima, modalitatea și poziția acesteia (filele 56 - 59, volumul I, dosar urmărire penală), în raport de poziția în care a fost găsită victima în seara de 30 noiembrie 2006 (pagina 130 - 133, volumul I, dosar urmărire penală) și de concluziile raportului medico-legal (fila 66 - volumul II, dosar urmărire penală), în care sunt trecute leziunile de violență, orificiile de intrare și de ieșire a proiectilelor și poziția ipotetică agresor-victimă, în sensul că "agresorul a lovit victima cu un corp dur-alungit, din spate, lateral-stânga sau lateral-dreapta, victima a căzut, iar apoi agresorul a executat foc asupra acesteia, aflată în poziția culcat cu fața în sus", apare neverosimil că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor.
În mod justificat instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului prezumția de nevinovăție cu privire la cele două infracțiuni pentru care a fost achitat.
Astfel, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52Cod procedură penală statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă".
Prin adoptarea prezumției de nevinovăție, ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respevctarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:
- vinovăția se stabilește în cadrul unui păroces, cu respectarea garanțiilor procesuale deoarece, simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care, interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorrii și definitive pentru următoarea fază a procesului;
- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată;
- la adoptarea unei hotărîri de condamnare definitive, prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte "erga omnes";
- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
Cum, în speța de față - așa cum s-a arătat mai sus - nu există probe care să stabilească că inculpatul a săvîrșit infracțiunile de omor și de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, în mod justificat instanța de fond l-a achitat.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 379 pct. 1 liz. b Cod procedură penală, vor fi respinse apelurile declarate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Mehedinți și partea civilă.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul și care vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea de furt calificat, Curtea reține că, în raport de criteriile de individualizare reținute în speță, respectiv poziția sinceră a inculpatului, valoarea prejudiciului - care a fost recuperat integral, dar și de starea de recidivă postexecutorie în care se află, pedeapsa de 4 ani închisoare respectă dispozițiile prevăzute de art. 72 și următorii Cod penal, raportate la speță și este în măsură să realizeze finalitatea dispozițiilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 383 Cod procedură penală, va fi dedusă în continuare prevenția inculpatului de la 30 aprilie 2008, la zi, iar în baza art. 350 Cod procedură penală, va fi menținută arestarea preventivă a acestuia.
Curtea, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 192 Cod procedură penală, va obliga partea civilă la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGIII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondate, apelurile declarate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Mehedinți, partea civilă și Inculpatul, împotriva sentința penală nr.170 din 30 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Menține arestarea preventivă a inculpatului și deduce în continuare prevenția de la 30 aprilie 2008, la zi.
Obligă apelantul - parte civilă la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 10 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 1: Mihai Marin
- - - - -
Grefier,
-
Red. jud.: -
Jud. fond:
Dact. 3 ex.IS () - 07.05.2009
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Robert Emanoil Condurat
