Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Bacau
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.85
Ședința publică din 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.197/D/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind intimata - parte civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul - inculpat arată că insistă în cererea de apel.
Instanța aduce la cunoștința apelantului - inculpat faptul că are dreptul de a nu da declarații la instanța de apel, întrebându-l dacă dorește să dea declarații sau se prevalează de dreptul la tăcere.
Apelantul - inculpat arată că nu are aspecte noi de relatat, menținând declarațiile date anterior.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri și cu privire la starea de arest a apelantului - inculpat.
Apărătorul desemnat din oficiu al apelantului - inculpat, avocat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală. Precizează că motivele de apel vizează latura penală, respectiv redozarea pedepsei. Susține că pedeapsa aplicată este prea mare, față de modalitatea și împrejurările comiterii faptei. Afirmă că inculpatul a fost provocat de partea vătămată. Acesta a recunoscut săvârșirea faptei, a avut o atitudine sinceră, avea o reputație bună în localitate înainte de acest incident. Învederează faptul că a fost vorba despre un incident nefericit. Pe latură civilă solicită să se ia act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la starea de arest, dat fiind că subzistă temeiurile care aui determinat luarea acestei măsuri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat. Arată că sentința atacată este legală și temeinică. Din probele administrate rezultă că sunt îndeplinite ambele laturi ale infracțiunii. Precizează că pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special urmare a reținerii circumstanțelor atenuante. Pune concluzii de respingere a apelului, menținerea măsurii arestului și deducerea detenției efectuate.
Având ultimul cuvânt, apelantul - inculpat solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând-
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.197/D din data de 08.mai.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 12.07.1944 în comuna, satul, județul B, cetățenia română, CNP -, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și c Cod penal și art. 76 alin.2 Cod penal,la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art.71 alin.2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art.88 Cod penal, s-a computat din pedeapsa principală aplicată durata executată deja prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 25.11.2008 la zi.
În temeiul art.14, 346 od procedură penală și art.998 Cod civil, s-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În baza art.109 Cod procedură penală, s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, și a necropsiei numitei, respectiv: plicul nr.1 - conține sânge pe din fața imobilului, plicul nr.2 - conține sânge de pe scara ce face accesul în imobil, plicul nr. 3- conține sânge de pe castron, plicul nr.4 - conține sânge de pe pardoseala din a doua cameră, plicul nr. 5- conține sânge de la victimă, plicul nr.6 - conține fir de pe, plicul nr.7 -, plicul nr.8 - conține substanță de pe cizma dreaptă a numitului, plicul nr. 9 - conține substanță de pe cizma a numitului, plicul nr. 10 - conține substanță de pe mâna a numitului, plicul nr.11 - conține substanță de pe mâna dreaptă a numitului, plicul nr.1 - ciorapi, plicul nr.2 - maieu alb, plicul nr.3- pantaloni, plicul nr.4 - o bluză, pplicul nr.5 - pulover de lână, plicul nr.6 - o fustă, coletul nr. 1 - un pulover de lână, cu nasturi, aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bacăua sumei de 200 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu, pentru avocat.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală, precum și onorariul pentru asistența juridică din oficiu la instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul, locuia de aproximativ patru ani la cabana pădurarului, pădurar, luat de acesta pentru îngrijirea animalelor sale și ale inculpatului. Din relatarea inculpatului, rezultă că a fost nevoit să se mute la pădurar, fiindcă nu se înțelegea cu soția sa (victima) și ginerele său ( ), ambii mari consumatori de alcool iar din această cauză se provocau des certuri între ei. La rugămintea sa, pădurarul l-a adăpostit singur, inițial, în cabana sa și la scurt timp a venit și soția lui, mutându-se împreună.
În data de 24.11.2008 când soția inculpatului a mers să ridice pensia, ocazie cu care a cumpărat alcool din sat și chiar a consumat cu alți săteni, fiind în stare de ebrietate.
Revenind acasă, la cabană, victima și inculpatul au consumat împreună alcool, după care a izbucnit o ceartă, așa cum erau obișnuiți să facă în astfel de împrejurări.
În jurul orelor 16 venit pădurarul la cabană și i-a găsit pe cei doi blocați în cameră întrucât pierduseră cheia. Pădurarul le-a cerut să stea liniștiți că va aduce cheia lui de acasă, rugându-l pe inculpat să nu o bată pe soția sa. La aproximativ J de oră când a revenit, pădurarul întrebând pe inculpat ce face soția sa, acesta i-a spus că doarme, pentru ca în jurul orelor 1,00 poliția să-l sune pe pădurare și să-i spună că, de fapt, soția inculpatului este decedată în cabana.
Audiat, acesta declară că a avut loc un scandat între ei și că a fost prima dată el lovit de soția sa cu un "băț" și el, la rândul său a lovit-o tot cu același "băț", de circa patru ori.
După ce a constat că victima decedase, inculpatul a mers la fiica sa și au încercat să-i acorde primul ajutor, însă era prea târziu, după care au anunțat organele de poliție.
Cu ocazia reconstituirii, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a arătat și obiectul cu care a lovit-o, fiind identificat, ridicată de organele de poliție și află în păstrare, alături de alte obiecte, la camera de corpuri delicte de pe lângă Tribunalul Bacău. Din procesul verbal de cercetare la fața locului, aflăm că este vorba de "două bâte din lemn cu măciulie la unul din capete, cu lungime de 1,38 " și pe una din ele se găsesc urme de culoare brun roșcat cu aspect de sânge și fire de păr, nefiind vorba de un "băț" așa cum s-a exprimat inculpatul.
Victima a fost supusă expertizei, din care rezultă că moartea numitei a fost violentă și s-a datorat șocului politraumatic prin multiple leziuni (hematoame, plăgi), fracturi costale cu rupturi pleuropulmonare și hemotorax, fractură stern, fractură a ambelor oase antebraț stâng. Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu corp contondent - leziuni tanato - generatoare pe fondul unor stări de ebrietate avansată (2,95 %o).
Situația de fapt prezentată mai sus a fost reținută ca rezultând din probatoriul administrat la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, respectiv: procese verbale întocmite de organele de urmărire penală, planșe fotografice, raportul de constatare medico legal nr.3473/2009 al B, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului și probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătorești când au fost audiați; partea civilă (fila 28), inculpatul - fila 29, martorii:, și (filele 30, 37, 38 și 39) dosar instanță.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, a solicitat, reținerea în favoarea acestuia dispozițiile art.73 lit.b Cod penal, privind starea de provocare sau legitima apărare. Instanța nu poate reține această apărare formulată, fiind contrazisă de probatoriul administrat, de situația de fapt care a rezultat, aceea că de-a lungul timpului cei doi au avut numeroase certuri și bătăi, pe fondul consumului de alcool și că această stare devenise una obișnuită pentru soți. Așa s-a întâmplat și pe data de 24.11.2008, când ambii au consumat alcool, când pădurarul l-a avertizat să n-o bată pe soția sa și totuși a făcut-o, motiv pentru care apreciem că în cauză nu se pot regăsi și aplica nici una din condițiile cerute pentru reținere stării de provocare sau a legitimei apărări.
În drept, faptele inculpatului de a aplica cu o ciobănească mai multe lovituri părții vătămate, producându-i multiple leziuni, fracturi costale cu rupturi pleuro-pulmonare și hemotorax fractură stern, fractură ambele oase antebraț stâng aceasta, leziuni care au determinat decesul victimei, au fost apreciate de instanța de fond că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "omor calificat", victima având calitatea de soție, infracțiune comisă cu forma intenției directe, prevăzută art.174-175 lit.c Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a arătat că a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 od penal.
Privitor la persoana și conduita inculpatului, s-a avut în vedere că este căsătorit, are 4 clase, stagiul militar satisfăcut, nu a mai fost condamnat, a recunoscut și regretat fapta comisă, a manifestat înțelegere, este o persoană în vârstă de 65 de an, pensionar, toate acestea fiind reținute în favoarea inculpatului cu titlu de circumstanțe atenuante judiciare, așa cum se prevede la art.74 lit.a și c Cod penal.
Urmare a reținerii acestor circumstanțe, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.76 alin.2 Cod penal, pedeapsa principală fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă.
Art.71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a-c "se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 și art. 20 alin. 2 din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie.
Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor, În consecință inculpatului i se va interzice numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 teze 2, lit."b" cod penal, potrivit art.71 alin.2 Cod penal.
De asemenea, fiind obligatorie, instanța de fond a motivat să se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor, potrivit art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Audiată, partea civilă, în fața instanței, a arătat că a cheltuit cu înmormântarea aproximativ 30 de milioane de lei vechi, bani strânși de-a lungul timpului de părinții săi, astfel că nu are nici un fel de pretenții de la inculpat, nici materiale, nici morale.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul.
În motivarea scrisă a apelului a arătat că regretă săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat de instanța de fond și a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
În susținerile orale făcute și prin apărătorul desemnat din oficiu, a fost criticată hotărârea apelată pentru aspectele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu or mai fi reluate.
Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Curtea pentru respectarea dreptului la apărare și dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și interpretarea dată acestui text de practica judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului, -a adus la cunoștință apelantului-inculpat, în prezența apărătorului, dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală, respectiv faptele care fac obiectul cauzei în apel, încadrarea juridică a acestora, faptul că au dreptul de a nu face nicio declarație în fața instanței de apel, atrăgându-le atenția că tot ce declară poate fi folosit și împotriva lor.
Apelantul - inculpat a declarat că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel și că dorește să se prevaleze de dreptul la tăcere.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptei săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică și a făcut o judicioasă individualizarea a pedepselor.
Din probele administrate, respectiv: procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală, planșe fotografice, raportul de constatare medico - legală nr.3473/2009 al B, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor:, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, rezultă pe deplin vinovăția acestuia privind săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
S-a solicitat și la instanța de fond a se reține că infracțiunea a fost comisă în stare de legitimă apărare, prevăzută de art.44 Cod penal, sau în stare de provocare, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi reținute dispozițiile art.44 alin.3 Cod penal, privind legitima apărare ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
În conformitate cu acest text, "Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.
Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
2/1 Se prezumă că este în legitimă apărare, și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.
3 Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul."
Pentru a se reține că o faptă a fost săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie îndeplinite următoarele condiții:
a) să se fi săvârșit o faptă revăzută de legea penală;
b) fapta să se fi săvârșit ca urmare unui atac material direct, imediat și injust;
c) atacul să fie îndreptat contra persoanei sau contra unui interes public;
d) atacul să prezinte un pericol grav;
e) apărarea să fie proporțională cu gravitatea și împrejurările atacului și;
f) apărarea să rămână în limitele necesare.
Apărarea să rămână în limitele necesare. Această condiție rezultă din dispozițiile art.44 alin.3 Cod penal, care sancționează depășirea limitelor apărării. Potrivit acestei condiții, apărarea trebuie să înceapă în momentul declanșării atacului sau imediat după începerea atacului și trebuie să se termine odată cu înlăturarea atacului. cu alte cuvinte, apărarea trebuie să se facă în intervalul de timp de la începerea atacului și până la înlăturarea atacului.
Apoi, se cere ca apărarea să fie proporțională sau să fie mai ușoară, (de exemplu, în caz de atac contra vieții, se poate răspunde cu apărarea contra vieții agresorului, iar în caz de atac contra integrității corporale să se răspundă cu apărarea contra integrității corporale a agresorului).
Apărarea, apoi, este legitimă până în momentul în care atacul este înlăturat, respins. Cu alte cuvinte, apărarea este legitimă până la limita înlăturării atacului și a pericolului ce-l împiedică, până la respingerea agresorului și a încetării pericolului (de exemplu, în caz de atac asupra vieții, limita permisă respingerea celui care amenință asupra vieți). Dincolo de această limită începe depășirea de legitimă apărare și eventuala răzbunare.
După cum s-a mai menționat, dacă se depășește limitele legitimei apărări, se comite o așa numită depășire a legitimei apărări, care este o conduită neadmisă, infracțională.
Depășirea de legitimă apărare există în următoarele cazuri:
a) când s-a pornit la o acțiune "de apărare" înainte de a se fi declanșat un atac material, direct, imediat și injust (cel ce bănuiește un atac și ripostează, cel ce nu are în față un atac obiectiv și material și lovește);
b) când apărarea a depășit intervalul de timp dintre atac și respingerea atacului (după ce agresorul a fost imobilizat "apărarea" continuă, aplicându-se lovituri care nu mai erau necesare, situație când nu mai este apărare, ci răzbunare);
c) când există disproporție dintre atac și apărare (când în mod vădit la un atac de o anumită intensitate se răspunde cu o apărare de o intensitate mai mare, disproporționat de mare și de o natură mult mai gravă; astfel este cazul celui lovit - atac contra integrității corporale, se răspunde cu apărarea contra vieții.
În toate aceste cazuri există depășire de legitimă apărare iar depășirea comisă constituie infracțiune, care se pedepsește. Este adevărat că trebuie să se țină seama de condițiile în care s-a săvârșit fapta și trebuie să se aplice o pedeapsă mai ușoară, atât ca durată, cât și, în raport de celelalte circumstanțe, și ca modalitatea de individualizare.
În raport de aceste aspecte, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.44 alin.3 Cod penal.
De asemenea, în mod corect instanța de fond nu a reținut în cauză circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal.
Pentru a se reține săvârșirea infracțiunii în stare de provocare, se impune, potrivit art.73 lit.b Cod penal, îndeplinireacumulativăa următoarelor condiții:
infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoție puternică;
starea de puternică tulburare sau emoție să fi avut drept cauză o provocare din partea părții vătămate prin infracțiune, adică actul de provocare să constituie cauza infracțiunii săvârșite de cel provocat;
provocarea să fi fost săvârșită de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă;
riposta infractorului la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.
Ori, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă a fi îndeplinite aceste condiții expres prevăzute de lege.
De altfel, apelantul-inculpat inițial nici nu a susținut că ar fi fost provocat de persoana vătămată, pentru ca ulterior, din dorința de i se diminua răspunderea penală a arătat că ar fi fost lovit de persona vătămată.
Instanța de fond a reținut că inculpatul a avut o comportate bună înaintea săvârșirii infracțiunii și nu are antecedente penale, iar în cursul procesului penal a avut o conduită cooperantă cu organele judiciare, astfel că în mod corect s-au reținut în favoarea apelantului-inculpat circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal și s-a coborât cuantumul pedepsei principale sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
În raport, însă și împrejurările concrete în care au fost comise faptele, gravitatea loviturilor aplicate rezultate și din leziunile provocate victimei, precum și faptul că prin acțiunile sale violente a adus atingere valorii supreme viața, Curtea constată că nu se impune reducerea pedepsei principale sub cuantumul stabilit, în mod judicios, de instanța de fond.
Cu privire la starea de arest, Curtea constată că arestarea preventivă a apelantului-inculpat s-a dispus de Tribunalul Bacău prin încheierea din data de 25.11.2008, instanța reținând ca temei în drept dispozițiile art.149/1 alin.10 și 11, cu art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală modificat, respectiv, potrivit acestui din urmă text, "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Din probele enunțate mai sus rezultă că apelantul-inculpat se află în situația prevăzută de art.148 alin1 lit.f Cod procedură penală modificat, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat de prima instanță este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea ei în libertate, în actuala etapă a procesului penal, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și este în interesul judecății menținerea arestării preventivă a acesteia.
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii de omor calificat, de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, prin această infracțiune aducându-se atingere valorii supreme-viața.
În raport de aspectele mai sus arătate, instanța constată că temeiurile pentru care s-a luat măsura arestului preventiv nu au încetat.
În consecință, în baza art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, va fi menținută arestarea preventivă a apelantului-inculpat, iar în baza art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce în continuare din pedeapsa principală aplicată perioada executată de la data pronunțării sentinței apelate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a onorariului avocat oficiu.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr.197/D din data de 08.09.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
În baza art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu referire la art.350 alin.1 Cod procedură penală, menține măsura arestului preventiv a apelantului-inculpat.
În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală, deduce din pedeapsa principală aplicată apelantului-inculpat perioada executată din momentul pronunțării hotărârii apelate - 08.05.2009, la zi.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat să plătească statului suma de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelantul-inculpat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2009, în prezența apelantului-inculpat arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
-- -
Red.sent.
Red.dec.
2 ex.
29.06.2009.
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Dumitru Pocovnicu