Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.91/A/2009
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
lnstanța compusă din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Ana Covrig
GREFIER - - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, este reprezentat prin PROCUROR -
S- luat în examinare apelul declarat de inculpatul inculpatul G, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 100/F din 9 septembrie 2009 a Tribunalului Bistrița, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174 al.1, art.175 al.1 lit.c Cod penal.
La apelul nominal se prezintă inculpatul G, în stare de arest, asistat de avocat cu delegație în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că își menține apelul declarat în cauză, precum și faptul că dorește să dea o declarație în fața instanței de apel.
S-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale 100/F din 9 septembrie 2009 a Tribunalului Bistrița și, rejudecând cauza să se dispună aplicarea unei pedepse orientată spre minimul prevăzut de lege ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal cu consecința prev. de art.76 Cod penal, având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, nu are antecedente penale, fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool și a stării conflictuale dintre inculpat și victimă. De asemenea, solicită să se țină seama și de referatul de evaluare psihosocială.
Reprezentantul Parchetului, arată că pedeapsa aplicată de instanța de fond inculpatului este pe măsura gravității faptei, sens în care solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale.
Inculpatul, având cuvântul, solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Prin sentință penală nr.100 din 9 septembrie 2009 a Tribunalului Bistrița N, în baza disp. art. 174 alin.1 Cod penal rap. la art. 175 alin.1 lit. "c" Cod penal, art. 53 pct.2 lit. "a" și art. 64 Cod penal a fost condamnat inculpatul (), fiul lui și, născut la data de 10 martie 1963 în G jud. C, studii 6 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, divorțat, 10 copii, domiciliat în sat. nr. 157 jud. C, cu reședința în comuna. 78.A,. 20 jud. B N, fără antecedente penale, CNP- -, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, la pedeapsa de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" Teza a II-a și lit. "b" Cod penal.
Potrivit art. 118 alin.1 lit. "b" Cod penal, s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.
Conform disp. art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 25 decembrie 2008, la zi.
S-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit. "a" teza a II - a și lit. "b" Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a acordat av. - și av. câte 200 lei, cu titlul de onorariu, sume ce s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției și.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 1138 lei reprezentând contravaloarea raportului de constatare medico-legală iar suma de 600 lei onorariu avocațial (200 lei în faza de urmărire penală și 400 lei în faza cercetărilor judecătorești).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 11.02.1987 inculpatul s-a căsătorit cu numita, luând numele de familie al acesteia. Cei doi soți s-au stabilit în comuna, din relațiile de căsătorie rezultând 8 copii.
Din cauza conduitei necorespunzătoare adoptate de inculpat, în cursul anului 2004 numita a promovat acțiune de divorț. Prin sentința civilă nr.1747/13.09.2004, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 2271/2004 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre cei doi soți, din vina exclusivă a pârâtului, încredințarea spre creștere și educare a copiilor rezultați din căsătorie mamei reclamante și obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreținere.
Totodată, s-a dispus ca pârâtul inculpat să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "", fără ca acesta să facă demersurile necesare în acest sens, ulterior rămânerii irevocabile a sentinței de divorț. Mai mult decât atât, inculpatul a continuat să locuiască cu fosta soție și copiii lor, în același imobil, respectiv o garsonieră din blocul nr. 78 din comuna.
În cursul zilei de 24.12.2008, atât inculpatul G cât și fiul acestuia, victima au consumat băuturi alcoolice, în companii diferite, ajungând sub influența alcoolului.
În seara aceleiași zile, în jurul orelor 22-23, martorul, vecin cu familia inculpatului, s-a deplasat la locuința acesteia pentru a face cuvenitele urări de La scurt timp după sosirea martorului, la locuința familiei au venit doi dintre copii, respectiv numiții și --, acesta din urmă intrând într-o dispută verbală cu martorul, care i-a reproșat la un moment dat că l-a insultat în mai multe rânduri. În această dispută a intervenit de partea martorului, cel în cauză ajungând să se îmbrâncească cu fratele său -.
În intenția aplanării conflictului, între cei doi frați a intervenit martorul care l-a luat pe și l-a condus la locuința sa, situată pe aceeași scară a blocului. Minorul a rămas în apartamentul martorului aprox.10-15 minute, interval de timp în care a consumat 2 pahare cu bere, după care a plecat spre locuința sa, cu intenția declarată de a se "lua" de fratele său și de tatăl său. Știind că pe fondul consumului de alcool, minorul a mai provocat scandal în familie, martorul a pornit pe urmele sale în scopul aplanării unui eventual incident.
În momentul în care a pătruns în garsonieră, inculpatul, soția sa și minorul - erau în șezut, pe pat, urmărind programul la televizor. În aceste condiții, minorul s-a deplasat la fratele său, l-a prins de haine și l-a îmbrâncit, cei doi dezechilibrându-se și căzând pe pat, peste mama lor. Aceasta din urmă le-a cerut să înceteze, împingându-i de pe ea și i-a cerut fiului său - să părăsească locuința, lucru pe care l-a și făcut, ieșind pe scara blocului. Apoi, martora l-a împins pe fiul său care căzuse peste ea, moment în care l-a observat pe inculpat ridicând mâna cu intenția de a lovi, înspre cei doi. În intenția de a lovitura, martora a ridicat mâna, astfel încât inculpatul a atins-o când a lovit, ocazie cu care, cea în cauză a realizat că fostul său soț este înarmat cu un cuțit, deoarece a fost rănită superficial la braț. Ca urmare, martora și-a avertizat fiul că tatăl său are asupra sa cuțitul, motiv pentru care s-a ridicat de pe pat și s-a întors cu fața spre inculpat, care, în timp ce se ridica, la rândul său, de pe pat, a aplicat o lovitură cu cuțitul în partea dreaptă a abdomenului fiului său.
În urma agresiunii suferite, victima a mai făcut câțiva pași, după care și-a pierdut cunoștința și a căzut. Inculpatul a aruncat apoi cuțitul între pat și dulap, iar apoi, la solicitarea soției sale a părăsit locuința. Mama victimei și martorul au încercat să acorde primul ajutor acestuia, însă la sosirea ambulanței s-a constatat decesul minorului.
Din raportul de constatare medico-legală nr.3518/III/526/18.02.2009 întocmit la nivelul Serviciului Județean de Medicină Legală B-N rezultă că moartea victimei este violentă; că aceasta se datorează unei insuficiențe circulatorii acute, consecutivă unei hemoragii interne, produsă ca urmare a unei plăgi tăiate-înțepate, penetrantă în ficat; că leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce prin lovire activă cu un corp tăietor-înțepător (posibil cuțitul corp-delict); că între leziunile tanatogeneratoare și deces există o legătură de cauzalitate directă, necondiționată; că în momentul aplicării loviturii poziția victimă-agresor a putut fi "față în față", direcția de aplicare a loviturii fiind oblică, dinainte-înapoi și ușor dinspre medial spre lateral și de jos în sus; că victima prezenta excoriații la nivelul regiunii cervicale și a trunchiului precum și o plagă înțepată în fosa iliacă, nepenetrantă, leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă și zgâriere cu un corp tăietor-înțepător (de ex. același cuțit corp-delict) și în fine, că victima prezenta o alcoolemie de 1,60 gr.%o (34-40 dos.de urm. penală).
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut în mod obiectiv săvârșirea faptei, admițând că decesul victimei s-a datorat leziunii produse prin aplicarea unei lovituri de cuțit. Cu toate acestea, cel în cauză a prezentat o serie de detalii și de circumstanțe în care a fost comisă fapta cu scopul vădit de a-și ușura situația, dar care nu au nici un suport probatoriu, Mai mult chiar, analiza depozițiilor inculpatului relevă procesul de reflecție parcurs de acesta, cu scopul prezentării unei versiuni cât mai avantajoase pentru el. Prezentată însă astfel, propria percepție asupra desfășurării incidentului soldat cu decesul fiului său, reflectă tendința de minimalizare a propriei fapte.
Astfel, în declarația inițială dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a relatat că, revenind în locuință însoțit de martorul, victima s-a îndreptat înspre inculpat spunându-i că "nu scapă de el", moment în care acesta a luat cuțitul de pe pat și a lovit cu mâna dreaptă, o singură dată, înspre abdomenul fiului său, în timp ce acesta era "lăsat" asupra sa (58 verso).
Ulterior, în instanță, inculpatul a adăugat elemente noi, prezentându-se ca o adevărată "victimă" în raport cu fiul său minor.
În concret, inculpatul a arătat că în cursul altercației dintre cei doi frați - victima și - - a intervenit pentru a pune capăt incidentului; că victima l-a amenințat spunându-i "în seara asta oricum te lichidez"; că revenind în garsonieră victima a venit înspre inculpat și fratele său; că din cauza atitudinii agresive a fiului său inculpatul a căzut pe spate, pe pat și că, în timp ce minorul era tras de pe inculpat de mama sa și de martorul care îl însoțea, inculpatul s-a sprijinit de pat în intenția de a se ridica, ocazie cu care a găsit cuțitul pe care l-a luat și cu care apoi, ridicându-se, a lovit înspre fiul său, atingându-l în zona abdomenului.
Totodată, inculpatul a relatat că, după ce a aplicat lovitura de cuțit ce s-a dovedit a fi fatală, în timp ce părăsea locuința, a fost amenințat de fiul său cu moartea (16,17 dos.instanță).
În plus, în ambele declarații, inculpatul a relevat că a avut o relație tensionată cu victima deoarece aceasta l-a agresat în nenumărate rânduri pe fondul consumului de alcool, pentru că nu dorea să muncească și pentru că nu avea bani suficienți pentru băutură.
În fine, este de reținut că, în cursul cercetării judecătorești inculpatul a prezentat și o altă versiune cu ocazia întocmirii referatului de evaluare, relatând consilierului de specialitate că ceea ce s-a întâmplat a fost un accident, victima căzând în cuțit în momentul în care se zbătea să scape de cei care l-au prins (50 dos.instanță).
Toate aceste susțineri sunt însă infirmate de probațiunea administrată în cauză.
Astfel, din declarațiile martorilor și, coroborate între ele dar și cu constatările medico-legale rezultă cu evidență că, pe fondul consumului de alcool inculpatul s-a înarmat cu cuțitul corp-delict, anterior revenirii victimei în locuință (varianta potrivit căreia ar fi găsit cuțitul în pat fiind lipsită de suport logic, în condițiile în care, potrivit relatărilor fostei soții a inculpatului acesta era păstrat în bucătărie) și că, în momentul altercației dintre victimă și fratele său, a intervenit, lovind cu cuțitul de mai multe ori înspre fiul său.
Această împrejurare este relevată atât de probele testimoniale cât și de concluziile raportului medico-legal care a evidențiat pe corpul victimei existența mai multor leziuni produse cu același cuțit corp-delict. Aceste concluzii, ca și cea referitoare la mecanismul de producere al leziunii tanatogeneratoare (lovire activă cu corp tăietor-înțepător) infirmă versiunea morții accidentale, versiune avansată la un moment dat de către inculpat.
Pe de altă parte însă, instanța nu poate primi nici cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărare cu motivarea că rezultatul periculos s-a produs cu intenție depășită întrucât susținerea inculpatului potrivit căreia nu ar fi urmărit moartea fiului său este lipsită de relevanță.
În speță, este esențial a se observa că inculpatul a folosit, pentru atac, un cuțit, obiect să producă moartea; că lovitura aplicată a vizat o zonă a corpului în care se află organe vitale și că intensitatea loviturii a fost ridicată, obiectul vulnerant pătrunzând în ficat, producând astfel hemoragia ce a condus în cele din urmă la deces.
În aceste împrejurări ipoteza săvârșirii faptei cu praeterintenție este exclusă putându-se discuta, eventual, despre comiterea faptei cu intenție indirectă, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și fără a urmări producerea lui, acceptă posibilitatea producerii acestuia.
Pe de altă parte însă, în favoarea inculpatului nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prev.de art. 73 lit."b" Cod penal, întrucât nu sunt întrunite cerințele legale ale dispoziției legale invocate.
În concret, conduita victimei față de fratele său, exprimată prin îmbrâncirea acestuia nu se constituie într-un act provocator în sensul disp. art. 73 lit."b" Cod penal, cu atât mai mult cu cât, în cursul serii, între cei doi frați mai avusese loc un incident similar.
De altfel, este de reținut că inculpatul nu a invocat niciun moment faptul că ar fi acționat agresiv sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinate de o provocare din partea fiului său. Sub acest aspect declarația inculpatului se coroborează cu cele ale martorilor audiați în cauză ( și ) care au relevat că nu au remarcat modificări ale stării inculpatului anterior săvârșirii faptei.
În fine, mai este de menționat faptul că în fața instanței, într-o încercare timidă de a-și justifica gestul, inculpatul a susținut că este posibil să fi avut o asemenea reacție "și de teamă" deoarece victima îl bătuse anterior în mai multe rânduri (17).
Chiar dacă din probațiunea testimonială administrată în cauză rezultă că pe fondul consumului de alcool victima a mai provocat scandaluri, iar la momentul decesului aceasta avea o alcoolemie de 1,60 gr.%o este de reținut că, în ziua incidentului, între aceasta și tatăl său (inculpatul) nu a avut loc nicio altercație. Mai mult decât atât, prezent în locuința familiei anterior săvârșirii faptei, martorul a precizat în mod explicit că nici măcar nu a auzit-o pe victimă să profereze amenințări la adresa tatălui său (33).
De altfel, mama victimei a confirmat, în parte, susținerile inculpatului, arătând că victima l-a lovit de 2-3 ori pe inculpat însă de fiecare dată ca urmare a faptului că acesta "se lega" de ea, precizând însă că, în seara incidentului, până la momentul altercației dintre victimă și fratele său, a fost liniște (19).
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare este corectă, acțiunea celui în cauză, de a provoca decesul fiului său în condițiile descrise, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev.de art.174 alin.1 rap.la art. 175 alin.1 lit."c" Cod penal.
Chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut obiectiv săvârșirea faptei, tribunalul a apreciat că în favoarea acestuia nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prev.de art. 74 lit."a" și "b" Cod penal, deoarece, pe de o parte, simpla constatare a lipsei antecedentelor penale nu atrage automat reținerea circumstanței atenuante prev.de art. 74 lit."a" Cod penal, iar pe de altă parte, recunoașterea făcută în condițiile descrise - prin minimalizarea propriei vinovății - nu justifică reținerea celei de-a doua circumstanțe atenuante.
În context, este de observat că, deși lipsit de antecedente penale, inculpatul nu a reprezentat nu model pentru membrii familiei și comunității locale, acesta având un comportament agresiv asupra tuturor membrilor familiei, pe fondul unui consum ridicat de băuturi alcoolice, atitudini similare adoptând și în comunitate, astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj (50).
Cu toate acestea, instanța a dat eficiență împrejurărilor mai sus relevate, orientându-se, la aplicarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.
În latura civilă a cauzei este de reținut că prezentă în instanță, mama victimei a declarat la termenul din 25 martie 2009, că nu emite pretenții civile față de inculpat, așa încât s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva hotărârii în termen legal s-a exercitat calea de atac a apelului de către inculpat.
Singura doleanță manifestată de acesta în fața instanței de apel este aceea de reducere a cuantumului pedepsei principale aplicate, aplicarea unei sancțiuni mai blânde, așadar considerente ce țin de procesul de individualizare a pedepselor.
Instanța de apel analizând cererea formulată, motivul concret adus în sprijinul acesteia ce ține de reducerea sancțiunii, disp.art.371 pr.pen. reține următoarele:
Raportat la starea de fapt specifică speței nu sunt de adus corective, instanța de fond preocupându-se în detaliu de toate aspectele necesare în acest sens, cu conturarea faptei în funcție de probatoriul administrat, cu redarea unei stări de fapt corecte.
De altfel, inculpatul apelant nici nu a prezentat critici sub aceste aspecte.
În cadrul procesului de individualizare judiciară a sancțiunii instanța de fond s-a preocupat pe deplin de redarea tuturor elementelor esențiale ce țin de disp.art.72 pen. în plus făcând trimiteri exprese și la argumentele ce concluzionează că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Mai precis s-a făcut trimitere la disp.art.74 lit.a,b pen. redându-se că simpla constatare a lipsei antecedentelor penale sau anumită conduită bună în fața organelor judiciare nu sunt elemente suficiente ce ar atrage obligativitatea reținerii acestor circumstanțe.
Redăm și noi că până la urmă inculpatul s-a aflat în fața unor evidențe, unor probe indubitabile privitoare la vinovăția sa, așa încât o atitudine de acceptare a acestora nu poate fi considerată neapărat o împrejurare ce ar atrage o circumstanță a atenuantă prev.de art.74 lit.b pen. iar pe de altă parte, împrejurarea că nu are date înscrise în cazierul judiciar nu atrage automat și considerentele ce țin de un comportament ireproșabil a acestuia anterior comiterii faptei. De altfel, inculpatul nu a reprezentat un model pentru membrii familiei și comunității, a manifestat anterior un comportament agresiv pe fondul consumului ridicat de alcool, dedarea în final la comiterea unei fapte extrem de grave cum este aceea a omorului, săvârșit chiar asupra unui membru al familiei nefiind altceva decât o culme ce îmbracă formele infracționale ale unui comportament mai mult decât nepotrivit al acestuia în familie și în societate.
Redăm în final împrejurarea că instanța de fond s-a orientat la aplicarea unei pedepse la minimul special legal așa încât orice fel de considerente ce ar conduce la atenuarea sancțiunii principale, așa cum se solicită de către inculpat este nepotrivită.
În consecință, pe criteriile art.379 pct.1 lit.b pr.pen. se va respinge ca nefondat apelul formulat.
Văzând și disp. art. 192 al.2 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul (), fiul lui și, născut la data de 10 martie 1963, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 100/F din 9 septembrie 2009 a Tribunalului Bistrița
Menține starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detentiei preventive, începând cu data de 25.12.2008 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - --
RED.SM/MB
16.10.09/3 ex.
jud.fond:
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ana Covrig
