Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 95/A/2009
Ședința publică din 19 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 208 din data de 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174.pen. art. 175 lit. i pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av. R, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lispă fiind partea civilă prin reprezentant legal Irma și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, dipă care, s-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului-verbal depus la dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal, reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, iar în subsidiar, reținerea scuzei provocării. Instanța de fond a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, având în vedere argumente și motive care nu se regăsesc în art.72 pen. Nu s-a ținut cont că inculpatul nu a declarat recurs împotriva încheierilor prin care a fost menținută starea de arest, că a avut o atitudine sinceră, că a recunoscut fapta și a colaborat pentru bunul mers al cercetării judecătorești și că a fost de acord cu despăgubirile civile solicitate, inclusiv cu pensia alimentară. S-a făcut trimitere la antecedența penală a inculpatului, deși acesta este reabilitat de drept. Instanța de fond face referire la infracțiunea prev.de art.181 pen. la care a fost condamnat anterior inculpatul, pentru a demonstra că acesta are o fire violentă. S-a arătat că fapta a fost comisă în fața unui local și că a aplicat victimei lovituri fără ca aceasta să știe, însă toate aceste aspecte țin de încadrarea juridică a faptei în omor calificat și nu sunt argumente pentru aplicarea unei pedepse de 19 ani închisoare. S-a depus la dosar un certificat medico-legal care atestă că la data incidentului, inculpatul a fost vătămat corporal și că a avut nevoie de 50 zile de îngrijiri medicale. Martorii audiați au declarat că inculpatul nu a fost agresat. Având în vedere că alcoolemia victimei era de 2,2 gr.o%, că acesta, conform raportului medico-legal, avea echimoze și excoriații, în condițiile în care și inculpatul a avut nevoie de 50 zile de îngrijiri medicale, toată probațiunea administrată de instanța de fond, cu privire la martorii din bar nu este relevantă, aceste persoane fiind prietene cu victima. Probele materiale nu pot fi înlăturate, certificatul medico-legal, smocul de păr găsit, raportul medico-legal privind alcoolemia victimei, declarațiile martorului. Din toate aceste probe rezultă că a existat un incident între inculpat și victimă. Cu privire la latura civilă a cauzei, pentru minor s-a solicitat o pensie alimentară, cu care inculpatul a fost de acord, însă mama minorului trebuia să ceară această pensie nu bunica lui. Deci cu privire la pensia alimentară, nu s-a făcut o constituire legală de parte civilă, deoarece bunica nu avea nicio calitate. Inculpatul a fost de acord cu pensia alimentară, dar atunci trebuia acordată conform principiului disponibilității și nu din cauza constituirii de parte civilă. A depus la dosar caracterizarea inculpatului de la locul de muncă, din care rezultă că era integrat în comunitate, caracterizarea de la Penitenciarul Gherla, din care rezultă că are un comportament corespunzător și că nu a avut incidente, precum și referatul de evaluare, din care rezultă că are perspective mari de a se reintegra în societate. O pedeapsă de 19 ani închisoare este exagerat de mare raportat la persoana inculpatului și la starea de fapt, care trebuie avută în vedere de instanță.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Cu privire la pedeapsa aplicată, aceasta a fost în mod corect individualizată. Nu se poate reține scuza provocării. Există leziuni pe care le-a prezentat inculpatul, dar martorii nu au confirmat că victima a cauzat acele leziuni. Cu privire la latura civilă, instanța de fond a apreciat corect, deoarece mama minorului nu s-a constituit parte civilă, ci acesta se afla în grija bunicilor. Solicită respingerea apelului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate, aceasta fiind prea mare raportat la fapta comisă.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 208/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 24.05.1975 în T, jud. C, cetățean român, studii medii, mecanic agricol,. în com., satul nr.17, jud. C, CNP -, cu antecedente penale, arestat în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art.174, art.175 lit. i pen. la pedeapsa de 19 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, art.64 lit. b pen. pe o durată de 8 ani.
În temeiul art.350 proc.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 pen. a fost dedusă din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestului preventiv cu începere de la data de 17.07.2008, la zi.
Cu consecințele prev. de art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a, art.64 lit. b pen.
În temeiul art.14 proc.pen. art.998 civ. inculpatul a fost obligat la 10.000 lei (RON) despăgubiri materiale, către partea civilă Irma și la o pensie lunară de întreținere în sumă de 200 lei (RON), către minorul, reprezentat de partea civilă Irma și,. în T,-, jud. C, cu începere din luna august 2008 și până la împlinirea vârstei de 18 ani sau noi dispozițiuni.
În temeiul art.191 al.1 proc.pen. inculpatul a fost obligat la 3.300 lei (RON), cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în considerentele sentinței faptul că, rin p. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr.613/P/2008, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art.174, art.175 lit. i pen.
În actul de trimitere în judecată s-a reținut că la data de 16.07.2008, în loc public, inculpatul a aplicat o lovitură de cuțit victimei, în urma căreia a decedat.
Inculpatul a recunoscut în toate declarațiile date în faza de urmărire penală că a aplicat o lovitură de cuțit pe fondul unei altercații, care a avut loc la barul de pe str.- - din T, însă datorită stării de ebrietate nu știe pe cine a lovit cu cuțitul, poziție procesuală pe care o menține și în instanță, după ce, inițial, a arătat că nu-și amintește ce s-a întâmplat datorită stării de ebrietate, după citirea în instanță a pasajelor din declarațiile date în faza de urmărire penală, a recunoscut și în instanță că a aplicat o lovitură de cuțit unei persoane.
Coroborând recunoașterea inculpatului cu probele de la dosar, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto (2-22); procesul-verbal de ridicare a corpului delict și cuțitul corp delict (23); raportul de constatare medico-legală (26-30); declarațiile inculpatului (44-47 și din instanță 32); declarațiile martorilor (32-43, și din instanță 33- 35, 58, 59, 66, 79, 80, 86, 87); declarațiile părților civile (31 și din instanță 30, 31), prima instanță a reținut că la data de 16.07.2008, după orelor 22,00, inculpatul, fiind în stare de ebrietate a vrut să intre în barul de pe str. - - din T, să mai cumpere băuturi alcoolice.
Pentru că barul se închidea la orele 22.00 și inculpatul se afla în stare de ebrietate, barmana a refuzat să-l servească cu băuturi alcoolice, l-a scos din bar pe inculpat și a închis ușa de la intrare în bar.
Inculpatul a început să lovească cu pumnii în ușă pentru a-i permite să intre în bar și pentru că nu a fost deschisă ușa, a luat o bicicletă proprietatea victimei, ce se afla în fața barului, sprijinită de un pom și a aruncat-o pe trotuar, fapt pentru care victima a ieșit afară din bar și l-a întrebat pe inculpat de ce i-a trântit bicicleta.
Fără ca între inculpat și victima să fi avut loc o altercație, la întrebarea victimei, inculpatul a scos un cuțit din zona șoldului și a aplicat o lovitură în zona toracică stânga, în dreptul inimii, în urma loviturii de cuțit, victima a căzut instantaneu la pământ și a decedat, iar inculpatul a fugit de la locul faptei fiind imobilizat la o mică distanță de locul faptei, până la sosirea organelor de poliție, care au apărut la câteva minute.
Așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală, decesul victimei s-a datorat hemoragiei interne și externe ca urmare a înjunghierii victimei și leziunii miocardice și pulmonare, organe vitale înțepate ca urmare a loviturii de cuțit aplicată de inculpat.
În drept, fapta inculpatului, care în data de data de 16.07.2008, în jurul orelor 22,00, în loc public, a aplicat o lovitură de cuțit victimei, în urma căreia a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art.174, art.175 lit. i pen. faptă pentru care aplică pedeapsa de 19 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, art.64 lit. b pen. pe o durată de 8 ani.
Față de inculpat s-a luat măsura arestului preventiv și cum temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent, în temeiul art.350 proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv cu începere de la data de 17.07.2008, la zi.
Pe perioada executării pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art 64 lit. a teza a II-a, art.64 lit. b pen.
Inculpatul a susținut că ar fi avut loc o altercație înainte de a aplica lovitura de cuțit, făcând referire și la o prostituată și la persoanele care o însoțeau, însă nici o probă de la dosar nu confirmă susținerea inculpatului, în unanimitate toți martorii arată că între victimă și inculpat nu a avut loc nici un incident, că în momentul în care victima a ieșit din bar și s-a aflat în fața inculpatului, acesta în mod fulgerător a și aplicat lovitura de cuțit, victima s-a prăbușit la pământ iar inculpatul a fugit.
La dosar s-a depus un certificat medico-legal (16), din care rezultă că inculpatul a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale, însă așa cum s-a arătat, nici o probă de la dosar nu confirmă provocarea inculpatului de către victimă, faptul că victima la întrebat pe inculpat de ce i-a trântit la pământ bicicleta, nu poate fi reținut ca circumstanță atenuantă legală, prev. de art.73 lit. b pen. în sensul că inculpatul ar fi comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea victimei.
Toate probele de la dosar au confirmat faptul că victima a ieșit din bar, pe motiv că inculpatul i-a aruncat pe trotuar bicicleta, ce era sprijinită de un pom, iar faptul că l-a întrebat de ce i-a aruncat bicicleta, nu poate fi reținut ca provocare și nici un alt element nu ar putea fi reținut ca provocare, având în vedere comportamentul anterior al inculpatului.
La un moment dat, inculpatul a afirmat că ar fi avut un incident cu persoanele,peștii" care erau cu prostituata, căreia susține că i-ar fi dat 200 lei, altă dată arată că persoanele de la bar l-ar fi agresat când l-au dat afară din local, însă cum nicio variantă expusă de inculpat nu este confirmată de vreo probă, cu excepția certificatului medico-legal, ne limităm la a arăta că nu se exclude agresarea inculpatului de la momentul în care a aplicat lovitura de cuțit și a fugit, până la sosirea organelor de poliție, aspect care nu influențează existența sau inexistența infracțiunii și nici individualizarea juridică a pedepsei și cu atât mai puțin reținerea de circumstanțe atenuante.
Inculpatul a mai fost condamnat la 8 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, prin Sentința penală nr.348/31.05.2001 a Judecătoriei Turda, pentru săvârșirea unei infracțiuni de vătămare corporală și cum pe durata termenului de încercare nu a comis o altă faptă, în speță sunt incidente prev. art.38 pen. cu alte cuvinte inculpatul a fost reabilitat de drept.
Nu este exclus ca datorită stării de ebrietate, inculpatul să nu-și amintească exact starea de fapt, însă cum anterior acesta a mai fost condamnat pentru o infracțiune de vătămare corporală, iar în prezenta cauză a aplicat lovitura de cuțit în mod fulgerător, fără ca victima să fi avut timp să schițeze vreun gest de apărare, putem spune că inculpatul are înclinații agresive, și aflat sub influența alcoolului, acesta prezintă un real pericol pentru cei din jur, putându-le suprima viața fără nici un temei, așa cum s-a dovedit în speța noastră.
Inculpatul a comis omorul în fața unui local, cu toate că știa că este observat de cei din local sau de persoanele aflate în apropierea localului, lovitura de cuțit aplicată, fără ca victima să-și fi dat seama ce se petrece, aspecte care imprimă infracțiunii un grad ridicat de pericol social, însă chiar dacă omorul a fost comis în mod cu totul ilogic și inculpatul chiar dacă nu este recidivist a mai fost condamnat pentru o infracțiune de vătămare corporală, o pedeapsă de 19 ani închisoare este în măsură să atingă atât scopul sancționator cât și pe cel preventiv educativ, cunoscut fiind faptul că pedepsele exagerate, precum și cele prea blânde, nu-și ating scopul pentru care au fost aplicate.
Victima avea doar 45 de ani când i-a fost suprimată viața, și chiar dacă avea o alcoolemie de peste 2%o, acest fapt nu poate reduce gradul de pericol social al infracțiunii de omor calificat, deplasarea victimei la inculpat și întrebarea adresată acestuia fiind pe deplin justificată de conduita agresivă a inculpatului care, fără nici un motiv care să vizeze victima, a luat bicicleta pe care victima a lăsat-o rezemată de un pom, din fața barului și a trântit-o de pământ, astfel întrebarea victimei adresată inculpatului apare ca deplin justificată și nu ar fi trebuit să declanșeze o asemenea reacție din partea inculpatului.
Chiar dacă inculpatul avea asupra sa cuțitul cu care a suprimat viața victimei, nu se poate reține că acesta ar fi comis infracțiunea cu premeditare, chiar dacă este ilegal portul cuțitului, apreciem că-l avea asupra sa în scopul autoapărării, nu al atacului, însă modul în care l-a folosit și a fost aplicată lovitura, fără ca victima să fi apucat măcar să-și dea seama ce se petrece și să schițeze un gest de apărare determină instanța să aprecieze că nu se poate aplica o pedeapsă orientată sub cuantumul de 19 ani închisoare.
Referitor la latura civilă a cauzei, partea civilă Irma a solicitat suma de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, sumă ce cuprinde atât cheltuielile de înmormântare cât și amenajarea mormântului, iar pentru minorul de a cărei creștere și educare se preocupau bunicii, părțile civile Irma și au solicitat o pensie lunară de întreținere în sumă de 350 lei, tatăl minorului aflându-se în penitenciar.
Nici soția victimei și nici fiica acestuia nu au solicitat daune morale, partea civilă Irma sublinia faptul că nu dorește nici un leu în plus față de ce a cheltuit cu înmormântarea și amenajarea mormântului, fapt pentru care, deși a suferit și suferă foarte mult datorită decesului victimei, nu solicită daune morale.
Partea civilă a arătat că la înmormântare au participat peste 400 de persoane, că au înregistrată pe CD înmormântarea și mormântul amenajat, inculpatul a arătat că nu contestă numărul participanților la înmormântare de minim 400 de persoane.
Victima avea o pensie de 274 lei, iar din depozițiile martorilor de la 66, 79 și 86 rezultă că minorul era crescut de bunici, era bine îngrijit, și că victima mai realiza venituri și din cărăușie, având o căruță și un, că erau zile în care realiza venit de cca.50 lei sau chiar de 100 lei, 66, că victima cheltuia lunar cu creșterea nepotului în jur de 200 lei, 86 și că s-a cheltuit cu înmormântarea victimei cca. 10.000 lei, cumpărându-se pentru înmormântare carne, cozonaci, porc, pâine, băutură, energizante, bere și altele, 66.
Din factura de la 52 rezultă că numai sicriul a costat 1.300 lei, și cu toate că instanța este convinsă că amenajarea mormântului (la 78 există un CD cu poze ale mormântului), cheltuieli de înmormântare, la care au participat peste 400 de persoane, pomenile care se fac conform tradiției, se ridică la peste 10.000 lei, putând fi chiar și de 20.000 lei cum susține partea civilă, însă instanța nu poate acorda acesteia cu titlu de despăgubiri materiale decât suma de 10.000 lei, așa cum rezultă din probele de la dosar, partea civilă fiind atenționată de către instanță, în virtutea rolului activ, că trebuie să-și dovedească toată suma solicitată.
Dacă familia victimei ar fi dorit să obțină o sumă mai mare de 20.000 lei, ar fi solicitat daune morale și cu siguranță sumele care s-ar fi putut obține, erau cu mult peste suma de 20.000 lei, însă cu toate acestea, așa cum s-a arătat, instanța nu poate acorda cu titlu de despăgubiri mai mult de 10.000 lei, din probele aflate la dosar nu rezultă că s-ar fi cheltuit o sumă mai mare, iar familia victimei, după cum s-a arătat mai sus, nu a solicitat daune morale.
S-a dovedit că victima realiza pe lângă pensie, venituri suplimentare din cărăușie, că minorul, copilul fiicei sale, era crescut de către victima și soția sa Irma, că victima aloca lunar pentru creșterea nepotului suma de 200 lei, și din moment ce minorul este privat pentru viitor de aportul victimei evaluat la suma de 200 lei, această pierdere suferită de minor nu poate fi acoperită decât prin obligarea inculpatului, la despăgubiri lunare în sumă de 200 lei, până la împlinirea vârstei de 18 ani sau noi dispozițiuni.
Imediat după naștere, minorul a fost crescut de bunici, creșterea și întreținerea minorului durând de mai mulți ani, această obligație asumată în mod voluntar de bunici a dobândit caracter permanent, astfel că deși nu este o hotărâre de obligarea bunicilor la creșterea și întreținerea nepotului lor, din moment ce ei și-au asumat această obligație în mod voluntar, este inadmisibil ca minorul să fie lipsit pentru viitor de aportul bunicului său, evaluat la suma de 200 lei lunar, așa cum rezultă din probele de la dosar, jurisprudența pronunțându-se în acest sens în mod constant, fără nicio ambiguitate în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de apel inculpatul prin apărătorul său, a solicitat desființarea sentinței penale pronunțate în cauză și în principal reducerea pedepsei aplicate ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, iar în subsidiar reținerea scuzei provocării. Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, s-a precizat că în mod nelegal, s-a făcut constituirea de parte civilă de către bunica minorului, împrejurare față de care instanța trebuia să se pronunțe în temeiul dispozițiilor art. 17.proc.pen.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. 2.proc.pen. sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că apelul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cauză a reținut în mod corect instanța de fond că în data de 16 iulie 2008, în loc public, i-a aplicat o lovitură de cuțit victimei în zona toracică, lovitură în urma căreia aceasta a decedat. S-a reținut că fapta dedusă judecății, astfel cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i pen. întrucât din întreg probatoriul administrat în cauză, din împrejurările comiterii faptei - cu un cuțit cu lama de 16 cm. în zona toracică stânga, în dreptul inimii -, rezultă fără dubiu intenția inculpatului de a suprima viața victimei.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta a fost just individualizată. Astfel, în baza art. 72 alin. 1.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța trebuie să țină seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările ce agravează sau atenuează răspunderea penală.
În cauză, instanța de fond a avut în vedere în mod corect împrejurările comiterii faptei, într-un loc public, precum și gradul de pericol social al acesteia, inculpatul săvârșind o infracțiune contra vieții și integrității corporale, victima având la data comiterii faptei doar 45 de ani. Împrejurarea că inculpatul a avut pe parcursul procentului o conduită corespunzătoare nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante în condițiile în care, având în vedere și limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile speciale, de la 15 la 25 de ani, instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 19 ani închisoare, apreciind just că aceasta este de natură să asigure reeducarea inculpatului.
În speță, nu se justifică nici reținerea scuzei provocării întrucât probele administrate nu confirmă că inculpatul a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de atitudinea provocatoare a părții vătămate. Astfel, din probele administrate rezultă că victima a ieșit din bar după ce inculpatul i-a aruncat pe trotuar bicicleta ce era sprijinită de un pom, iar împrejurarea că l-a întrebat de ce i-a aruncat bicicleta, nu poate fi reținută drept provocare în sensul dispozițiilor art. 73.pen.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, în mod corect, a fost obligat inculpatul atât la plata despăgubirilor către Irma, cât și la plata pensiei de întreținere către minorul, reprezentat de partea civilă Irma și.
Este neîndoielnic că autorul prejudiciului va trebui să fie obligat la plata despăgubirilor ori de câte ori prejudiciul este rezultatul încălcării unui drept subiectiv. Practica judiciară a admis însă obligarea autorului prejudiciului la plata despăgubirilor și în situația în care pierderea suferită era consecința încălcării unui simplu interes, care nu alcătuia un drept subiectiv. S-a decis astfel plata de despăgubiri pentru pierderea întreținerii pe care victima o presta în fapt fără a avea obligația legală în acest sens cu condiția ca prestarea întreținerii în fapt să fi avut un anumit caracter de stabilitate, o permanență îndestulătoare pentru a justifica presupunerea că ea va continua în viitor.
În cauză, s-a dovedit că minorul era crescut de victima și soția Irma care aloca lunar o sumă pentru creșterea și întreținerea acestuia. Deși în cauză față de minor nu s-a instituit o măsură de protecție specială, acesta se află faptic în întreținerea bunicilor săi și, ca atare, constituirea de parte civilă făcută în cauză de bunica maternă nu poate fi privită ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală. Aceasta și raportat la dispozițiile art. 86. fam. care statuează că obligația de întreținere există între soț și soție, părinți și copii, cel care adoptă și adoptat, bunici și nepoți, străbunici și strănepoți, frați și surori, precum și celelalte persoane anume prevăzute de lege. Mai mult, dispozițiile art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului statuează că principiul interesului copilului prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc copiii. Ca atare, independent de inexistența unei hotărâri de încredințare a minorului către bunicii materni, hotărârea instanței de obligare a inculpatului la plata unei pensii lunare pe seama minorului este legală și temeinică.
De asemenea, în mod corect s-a dispus și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale către partea civilă Irma, despăgubiri justificate prin cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei.
Raporta la toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b proc.pen. apelul declarat în cauză de inculpat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 350.proc.pen. și art. 88.pen. se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv din 17.07.2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 208 din 19 mai 2009 Tribunalului Cluj.
Menține starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 17.07.2008 și până în prezent.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu partea civilă si pronunțare cu inculpatul.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.MB/dact.MM
4ex./30.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Iuliana Moldovan
