Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 10/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 10
Ședința publică din data de 15.02. 2010,
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 24 octombrie 1955) în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.158/08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care în baza art. 174 cu aplic. art. 74 și 76 lit. aaf ost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, cu aplic. art. 71 și 64 lit. a și b
Prin aceeași sentință, în baza art. 998 cod civil și art. 14 cod pr. penală a fost obligat inculpatul către partea civilă G la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 50.000 lei cu titlu de daune morale.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat în stare de deținere și asistat de avocat din cadrul Baroului B, (împuternicire avocațială fila 23 apel), lipsind intimatul-parte vătămată
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu apelantul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
S-a procedat la audierea apelantului inculpat, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Avocat pentru apelantul inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, precum și față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Avocat, pentru apelantul inculpat, critică hotărârea pronunțată de Tribunalul Buzău atât în latură penală, cât și în latură civilă.
In latură penală, critică hotărârea instanței de fond, întrucât din punctul său de vedere, instanța de fond nu a reținut la încadrarea juridică a faptei scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b p în ambele teze.
Susține astfel, având în vedere împrejurarea că victima a produs inculpatului o stare de puternică emoție, atât prin violență fizică, cât și prin violență verbală.
victimei nu au fost adresate numai soției sale, ci și indirect inculpatului, iar cu toate acestea instanța a apreciat că nu este dovedită provocarea. Mai mult, partea vătămată avea accese de gelozie, bănuind-o pe soția sa că ar avea relații cu inculpatului, iar dacă victima nu avea această reacție violentă împotriva inculpatului și asupra soției sale, inculpatul nu ar fi comis această faptă, cu atât mai mult cu cât aceștia aveau relații foarte strânse, inculpatul fiind acela care îl ajuta în multe situații.
Susține de asemenea că, nici victima și nici inculpatul nu erau cunoscuți în comunitatea din care provin ca fiind persoane violente, dimpotrivă inculpatul era un om respectat în comunitate.
Astfel, solicită reținerea la încadrarea juridică a faptei atât prevederile art. 73 lit. b, cât și cele prev. de art. 76 lit. a și pe cale de consecință admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
În latură civilă, apreciază că suma la care a fost obligat inculpatul către partea vătămată este mult prea mare raportat la pierderea suferită. Așa cum a mai arătat, inculpatul era persoana care ajuta familia victimei atât material cât și moral.
In concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Buzău atât în latură penală, cât și în latură civilă și pe fond redozarea pedepsei aplicată inculpatului și reducerea daunelor la care a fost obligat inculpatul către partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Instanța de fond a reținut corect vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice necropsie, raport necropsie, constatarea tehnico-științifică, declarațiile martorilor, ale părții civile și declarația de recunoaștere a inculpatului.
De asemenea, instanța de fond în mod întemeiat a apreciat că nu se justifică reținerea la încadrarea juridică a faptei prevederile art. 73 lit. b, întrucât inculpatul nu a fost provocat în nici un fel de către victimă.
Astfel, apreciază că nu se impune o redozare a pedepsei aplicată inculpatului, aceasta fiind corect individualizată și nici diminuarea daunelor la care a fost obligat inculpatul către partea civilă.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă.
CURTEA:
Asupra apelului de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 158/08.10.2009 Tribunalul Buzăua respins cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii incidenței dispozițiilor art. 73 lit Cod penal.
In baza art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 74 si 76 lit a Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 24.10.1955 in comuna judetul B, domiciliat in comuna sat Izvoru nr. 15 judetul B, CNP -, studii - 11 clase, cantăreț bisericesc la comuna Cozieni, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale la pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
Conform art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- si lit. Cod penal pe durata executării pedepsei.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și Cod penal pe durata de 2 ani începând cu data executării pedepsei principale.
Conform art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa reținerea și arestul preventiv începând cu 15.04.2009 la zi.
Potrivit art.350 Cod procedură penala s-a menținut arestul preventiv al inculpatului.
In baza art. 118 lit. b Cod penal s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii.
In baza art. 998 Cod civil si art. 14 Cod procedură penala a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Gas umei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile si 50.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă.
De asemenea, a fost obligat inculpatul la 1300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300 lei reprezintă onorar apărător oficiu in faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul locuiește pe raza comunei Cozieni, sat Izvoru, județul B, este necăsătorit, iar de circa 20 de ani este cântăreț bisericesc () la din satul, comuna Cozieni, parohie de care aparțin și cei din satul său de domiciliu.
Datorită profesiei și perioadei îndelungate de locuitor în zona, a cunoscut majoritatea consătenilor, printre care și familia, compusă din soț -, soție - - (55 ani) și fiu - G, în vârstă de 27 de ani. Cu această familie inculpatul a avut relații apropiate, în sensul că se ajutau reciproc la treburile gospodărești, se împrumutau cu diverse sume de bani, inculpatul servind masa la aceștia sau mâncare adusă de familia, având în vedere că locuia singur.
În dimineața zilei de 12.04.2009, fiind duminică și sărbătoarea religioasă a "", inculpatul a participat la oficierea slujbei religioase în satul, după care, împreună cu preotul, au participat la altă slujbă, ce a avut loc în satul din aceeași comună. După terminarea serviciului religios, inculpatul a participat la un praznic în același sat, ocazie cu care a servit masa și a consumat băuturi alcoolice (vin) revenind la domiciliul său din satul Izvoru în jurul orelor 20,00-20,30, când afară începuse să se însereze.
La circa un sfert de oră, la domiciliul inculpatului a venit numita -, care i-a adus un ibric cu de, fiind adusă la cererea acestuia, adresată telefonic, în dimineața acelei zile (conform obiceiului religios, în acea zi de post se permitea consumul de carne de ). Aceasta a lăsat ibricul cu pe masa din hol (în acel loc fiind găsit și cu ocazia cercetării la fața locului, efectuată a doua zi (procesul-verbal de cercetare și planșa fotografică) și a intrat în camera în care locuia în mod obișnuit inculpatul, așezându-se pe pat lângă acesta.
După circa 10 minute, la domiciliul inculpatului a venit victima (cel mai probabil după soție, când a constatat că aceasta nu se mai afla la domiciliu), care a pătruns în hol și a început să strige "curva, târfa", punând mâna la gâtul soției ce ieșise în hol la auzul venirii soțului. Văzând ce se întâmplă, inculpatul a ieșit din cameră în hol, i-a reproșat victimei ce face, dându-și reciproc câte un pumn, după care de pe masa din hol, unde se afla și ibricul cu, a luat un cuțit și i-a aplicat o lovitură în abdomen.
În timp ce victima se văita că a fost lovită, inculpatul a realizat ce a făcut și, cu ajutorul soției, au introdus-o în cameră, au așezat-o pe pat, unde au șters și pansat rana cu un prosop.
Constatând gravitatea stării victimei, soția acestuia a apelat la martorul, care a transportat-o cu autoturismul proprietate la Spitalul, de unde victima a fost transportată cu ambulanta la Spitalul Județean B, unde în jurul orelor 1,00 decedat.
Conform raportului de necropsie nr. 90/C/2009, eliberat de SJML B, moartea victimei s-a datorat hemoragiei interne masive, consecința unei plăgi penetrante abdominale cu leziuni de punte și mezouri și transfixie gastrică. Leziunile de violență constatate la necropsie s-au putut produce prin lovire cu corp dur și ascuțit, posibil cuțit, pentru leziunile abdominale, și au legătură de cauzalitate directă, necondiționată cu decesul. De asemenea, s-a constatat că în momentul decesului victima avea în sânge o concentrație etanolică de 2,20 la mie.
În cauză nu s-a putut reține incidența dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal întrucât din probele administrate nu rezultă faptul că inculpatul a fost provocat într-un anume fel (prin folosirea de violență, printr-o atingere gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă) de către victimă. Astfel, tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat.
În drept, s-a apreciat de tribunal că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 Cod penal.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, precum și persoana inculpatului care se află la prima încălcare a legii penale și a recunoscut fapta comisa.
Astfel, s-au reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal.
Fiul victimei, G s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 lei despăgubiri civile și 200 000 lei daune morale.
Suma de 5000 lei reprezintă cheltuielile efectuate de acesta cu ocazia înmormântării tatălui său și a pomenilor ulterioare, conform probelor administrate în cauză.
Tribunalul, având în vedere faptul că partea civilă are vârsta de 26 ani, că i-a fost pricinuită o puternică traumă psihică prin decesul tatălui său, dar și împrejurările în care a fost comisă fapta, instanța a constatat că suma de 5000 lei reprezintă o compensație corespunzătoare a suferinței cauzate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență a invocat acesta, prin intermediul motivelor de apel (filele 24, 25 dosar), faptul că în mod eronat instanța de fond nu a reținut în cauză aplicarea prevederilor art. 73 lit. b pen. circumstanța atenuantă a provocării, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special în conformitate cu prevederile art. 76 pen.
Precizează că acțiunea victimei, constând în amenințarea pe care a adresat-o atât soției sale, cât și inculpatului, a produs acestuia din urmă o puternică emoție și tulburare. De asemenea, faptul intrării victimei în domiciliul inculpatului, acțiune ilicită, având un comportament violent, atât fizic, cât și verbal, a contribuit la starea indusă apelantului, de puternică emoție și surescitare nervoasă, stare ce i-a răpit acestuia posibilitatea de control asupra acțiunilor sale.
Mai mult, a susținut acesta faptul că intenția sa a fost aceea de a se apăra atât pe sine cât și pe soția victimei de actele violente ale acestuia. Ca urmare, nu a urmărit uciderea victimei, nu a avut o atitudine de nepăsare față de consecințele faptelor sale și uciderea victimei s-a produs independent de voința sa.
În privința laturii civile a cauzei, inculpatul a solicita reducerea cuantumului daunelor morale acordate de la suma de 50000 lei la suma de 20000 lei, apreciind că la stabilirea acestora trebuia să se aibă în vedere pe de o parte faptul că veniturile pe care le realiza victima nu erau prea mari, iar pe de altă parte faptul că partea civilă nu a dovedit că ar fi avut nevoie de o anumită întreținere din partea victimei.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.371 alin.2 și art.378 cod proc. penală, apreciază că apelul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele foto, raportul medico-legal de necropsie nr. 90/C/2009 și completarea la raport, raportul de constatare tehnico - științifică și planșele fotografice, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului, prima instanță a reținut, în esență, în mod corect și complet situația de fapt, respectiv faptul că inculpatul în data de 12.04.2009, la domiciliul său, a aplicat victimei cu un cuțit o lovitură în abdomen, lovitură în urma căreia victima a decedat în jurul orei 01,00, în 13.04.2009, la Spitalul Județean
Întreg incidentul s-a petrecut ca urmare a faptului că victima a venit la domiciliul inculpatului, cel mai probabil după soție, când a constatat că aceasta nu se mai afla la domiciliul conjugal, și a început să strige la adresa acesteia cuvinte injurioase și chiar a agresat-o fizic. Ulterior, inculpatul, care a venit la locul unde se petrecea scandalul, în holul locuinței sale, s-a adresat victimei întrebându-l ce face și apoi a aplicat acestuia o lovitură cu un cuțit pe care l-a luat de pe o masă din hol.
Probele la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanța de fond, care, reținând vinovăția inculpatului în forma prevăzută de lege, respectiv intenție indirectă, în mod temeinic și legal a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art.174 pen.
În ceea ce privește prima critică formulată de către apelant, Curtea reține că instanța de fond a apreciat în mod corect că nu poate reține în cauză incidența prevederilor art. 73 lit. b pen. din probele administrate în cauză nerezultând existența actelor de provocare comise la adresa inculpatului de către victimă.
Astfel, din declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale (filele 133 - 136 dosar ) nu rezultă faptul că acesta ar fi fost agresat de către victimă. Ulterior, cu ocazia audierii sale de către instanța de judecată la luarea măsurii arestării preventive (fila 5 dosar nr- al Tribunalului ), inculpatul și-a nuanțat poziția și a precizat faptul că a fost lovit cu pumnul în față de către victimă.
Cu ocazia audierii sale de către instanța fondului, inculpatul și-a menținut poziția, în sensul că a fost agresat de către victimă și atunci i-a aplicat acestuia lovitura cu cuțitul.
Din analizarea coroborată a acestor declarații, care sunt singurele ce prezintă modul de desfășurare a incidentului, în condițiile în care martora - prezintă o versiune complet diferită a faptelor, Curtea reține că inculpatul nu a acționat în starea de puternică tulburare sau emoție specifică stării de provocare, în conformitate cu prevederile art. 73 lit. b pen. Descrierea evenimentelor făcută de către acesta relevă faptul că intenția sa a fost aceea de a aplica victimei o corecție, față de comportamentul acesteia, totul pe fondul consumului de alcool, urmarea finală produsă fiind prevăzută și acceptată, chiar dacă neurmărită. Astfel, Curtea are în vedere faptul că inculpatul, în declarația dată în fața instanței de fond (fila 26), a susținut că a luat în mână cuțitul, arma cu care a fost comisă infracțiunea, anterior momentului în care susține că victima s-ar fi îndreptat către el. Rezultă deci că acesta a avut în vedere desfășurarea ulterioară a evenimentelor, neacționând sub imperiul emoției rezultatul unei agresiuni la care a fost supus de către victimă.
În raport de cele ce preced, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond, în cuantumul și modalitatea de executare, este o pedeapsă justă, bine cuantificată în raport de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările concrete în care a fost săvârșită și persoana inculpatului, reținându-se că aplicarea sancțiunii închisorii sub minimul special prevăzut de lege este o pedeapsă corect individualizată, în condițiile reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante facultative prev. de art. 74 pen. și nu se impune a fi redusă mai mult, neexistând nici un argument care să impună reținerea disp. art.73 cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apelantul a criticat sentința primei instanțe sub aspectul cuantumului daunelor morale ce au fost acordate părții civile, apreciind că acestea sunt mult prea mari în raport de veniturile pe care victima le obținea anterior decesului.
Curtea consideră că prima instanță a stabilit corespunzător cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul, valoarea acestora nefiind direct proporțională cu veniturile anterioare ale victimei. Prin suma de bani stabilită se urmărește, așa cum a precizat și tribunalul, acoperirea într-o formă cuantificabilă în bani a prejudiciului moral, reprezentat de suferința psihică, pe care la încercat partea civilă, nefiind din acest punct de vedere relevantă situația financiară a victimei sau a inculpatului.
Prin urmare, apelul declarat de inculpat fiind nefondat, va fi respins conform disp. art.379 pct.1 lit.b) cod proc. penală, cu obligarea apelantului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru termenul din 27.11.2009, conform disp. art.192 alin.2 cod proc. penală.
La examinarea din oficiu a cauzei nu se constată nulități de ordine publică care să conducă la desființarea sentinței, apreciindu-se că aceasta este legală și temeinică.
Reținând, totodată, că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză la data de 15.04.2009, iar temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri se mențin și în prezent și impun privarea de libertate a inculpatului, existând probe certe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în temeiul disp. art.350 cod proc. penală, va menține starea de arest preventiv a acestuia.
De asemenea, în baza disp. art.383 alin.2 cod proc. penală comb. cu art.88 cod penal, va deduce din pedeapsă, durata reținerii și arestării preventive, de la 15.04.2009, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24 octombrie 1955, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 158/08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Menține starea de arest a inculpatului apelant și deduce din pedeapsă, arestarea preventivă de la 15.04.2009, la zi.
Obligă apelantul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu la termenul din 27.11.2009.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru apelantul arestat și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2010.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. /
4ex/25.02.2010
f-- Tr.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notirficare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Gabriela Diaconu
