Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 100/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 100
Ședința publică de la 22 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Ioana Vorniceasa președinte secție
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURETEA DE APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine a venit spre soluționare apelul formulat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 317 din 18.08.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de av., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Curtea având în vedere prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și interpretarea dată acestui text de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, a prezentat succint actul de sesizare al instanței, explicându-i inculpatului în ce constau învinuirile care i se aduc, după care i s-a adus la cunoștință prevederile art. 70 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul arată că dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
S-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal, care s-a atașat la dosarul cauzei.
Inculpatul depune la dosar un memoriu și solicită proba cu expertiză pentru a se stabili din ce material sunt construiți pereții garajului, ce grosime au aceștia și dacă era posibil să fie auzite zgomotele din interiorul garajului, având în vedere că din raportul de necropsie rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat multiplelor leziuni de violență ce s-u putut produce prin lovirea repetată a victimei cu obiecte contondente.
De asemenea solicită a se stabili câte persoane trec prin acel loc sâmbăta între orele 19- 3 dimineața; ce distanță este între garaj și gardul societății și dacă este o altă cale de acces la acea societate și totodată să se verifice dacă eternita de pe acoperișul garajului era fixată în cuie.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită a se respinge cererea formulată de inculpat, ca nefiind utilă și concludentă cauzei, având în vedere declarațiile martorilor, care se coroborează și cu procesul verbal de cercetare la fața locului.
Instanța, având în vedere obiectivele indicate astăzi în instanță de inculpat, apreciază că proba cu expertiză este neconcludentă și neutilă cauzei, fapt pentru care dispune respingerea ei.
Apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat și motivat și în temeiul art. 11 pct.2 lit.a cu referire la art. 10 lit.c Cod pr.penală să se dispună achitarea inculpatului, apreciind că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată prin probatoriul administrat în cauză. Inculpatul a arătat că locul unde s-a întâmplat incidentul este unul cu trafic intens, iar pereții garajului nu sunt izolați fonic, astfel că eventualele zgomote, iminente unei lupte, ar fi fost auzite de persoanele care treceau prin zonă.
Pe latură civilă, apreciază că daunele acordate sunt disproporționate, în raport de posibilitățile materiale ale inculpatului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului, ca nefondat, apreciind că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal, instanța de fond reținând această încadrare juridică ca fiind corectă și în baza probelor administrate în cauză s-a stabilit fără dubiu vinovăția acestuia.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că victima a intrat în garajul inculpatului, în jurul orelor 20,00 și nup rezenta urme de violență, iar martorii audiați în cauză au arătat că în garaj nu au intrat sau ieșit alte persoane în acest interval de timp. Mai mult, în jurul orelor 4,00 inculpatul s-a dus la martorul și i-a spus că:" am aranjat-o pe cocoșată".
Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a susținut că victima ar fi căzut în cursul zilei de pe garaj, însă acest lucru nu a fost dovedit. Ulterior acesta revine și arată că victima ar fi fost tâlhărită și în acest sens a solicitat audierea martorului, însă din probe rezultă că acest martor nici nu se afla în localitate la data respectivă.
Față de probele administrate în cauză, procesul verbal de cercetare la fața locului, care se coroborează cu raportul de necropsie, apreciază că vinovăția inculpatului a fost dovedită și în consecință solicită respingerea apelului- ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod pr.penală solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul arată că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa. Probele administrate în cauză nu sunt concludente. Astfel, deși se precizează că victima ar fi fost lovită cu corpuri contondente, nu se precizează care erau acele corpuri contondente și nici nu se explică faptul cum de hainele sale nu prezentau urme de sânge. Totodată, martorul nu avea cum să declare că el ar fi omorât-o pe victimă, deoarece în momentul în care a ieșit din garaj i-a spus acestuia că a găsit-o pe decedată și se duce să anunțe organele de poliție.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea apelului și achitarea sa.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr.317/D/18.08.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.174 al.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului - fiul lui G și, născut la 06.08.1948 în comuna Livezi, județul B, domiciliat în B,-/A/3, cetățean român, studii 10 clase, pensionar, CNP -, cu antecedente penale, recidivist, aflat în Penitenciarul Bacău, la pedeapsa de 10(zece) ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b din Codul penal.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b din Codul penal.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore și arestul preventiv începând cu data de 12.10.2008 la zi.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală și art.998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă, după cum urmează:
- 10.000 lei RON daune materiale, reprezentând c/val. cheltuielilor ocazionate de înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare până la 40 zile, inclusiv;
- 10.000 lei RON daune morale.
S-a dispus plata din fondurile MJ a onorariului pentru apărătorii desemnați la urmărirea penală și la instanță, în sumă de 800 lei către Baroul d e avocați B - avocat M - 400 lei și avocat C - 400 lei.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 12.10.2008, inculpatul a sesizat organele de poliție despre faptul că într-un imobil al său de pe- din mun B, se află decedată concubina sa de 53 ani și care prezintă mai multe leziuni în zona capului.
Atât inculpatul, cât și victima erau persoane fără casă și de mai multă vreme(de prin anul 2006, conform declarațiilor inculpatului), întrețineau o relație sporadică de concubinaj, relație care se consuma într-un garaj de pe str.- din mun.B, la nr.32, pe care îl deținea inculpatul.
În după-amiaza zilei de 11.10.2008, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii și atât la garjul său, cât și în locuința lui, până în jurul orei 20,00, când numita a venit și l-a chemat pe inculpat la garaj, sub pretextul că l-ar căuta cineva.
Inculpatul și victima au plecat împreună, au intrat în garajul inculpatului, pe care inculpatul l-a asigurat cu încuietorile din interior și nimeni nu a mai intrat sau ieșit din acesta până în jurul orei 04,00, când inculpatul a ieșit și anunțat pe martorii și că numita a decedat peste noapte în garajul său și că merge să sesizeze organele de poliție despre acest eveniment, lucru pe care l-a și făcut, de altfel.
Victima a fost găsită jos, lângă o canapea, cu fața în sus și prezentând mai multe leziuni, atât pe față, cap și membre.
Din probele existente la dosar s-a reținut că inculpatul era supărat de faptul că victima i-ar fi sustras portofelul în care avea o sumă de bani(400 - 450 lei) și acte personale. Chiar s-a arătat indignat față de martorii, și, față de care se exprimase că abia așteaptă să o întâlnească pe victimă, întrucât nu ar fi prima dată când aceasta îl fură, pentru a-i administra o corecție corporală.
Așa se face că inculpatul fiind și sub influența alcoolului, i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele, peste membre și restul corpului, dar și cu diverse obiecte din garaj, printre care și o furculiță(în frunte), împrejurări în care i-a produs multiple și grave leziuni, care apoi au condus la decesul victimei, prin șoc traumatic.
Din examinarea medico-legală a SML B, rezultă că moartea numitei a fost violentă și că s-a datorat "șocului acut traumatic, consecutiv multiplelor leziuni de violență(fracturi costale bilaterale, hemotorax bilateral, hematom retrosternal, ruptură de ficat cu hemiperitoneu).
Leziunile s-au putut produce prin lovire repetată a victimei cu mijloace și obiecte contondente și comprimare toraco-abdominală.
Situația de fapt expusă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, declarațiile părții civile (sora victimei), raportul medico-legal nr.307 din 13.10.2008 al SML B înregistrat sub nr.2925 din 02.12.2008, declarațiile martorilor, G și.
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, inculpatul nu a recunoscut fapta, arătând că în ziua de 11.10.2008 victima a fost la el la garaj unde l-a ajutat la unele lucrări iar la un moment dat a căzut de pe acoperișul acestuia, considerând astfel că decesul victimei se datorează loviturilor cauzate în urma căderii de pe acoperișul garajului. În același timp a recunoscut faptul că în noaptea de 11/12.10.2008 victima a dormit la el în garaj, unde au fost doar ei doi.
Aceste aspecte expuse de către inculpat nu au putut fi reținute de către instanță ca fiind în totalitate corespunzătoare adevărului, întrucât se observă în mod vădit că ele reprezintă exagerări de ordin subiectiv ale inculpatului, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii penale sau cel puțin pentru a atenua impactul acestor consecințe.
Mai mult, aceste apărări ale inculpatului sunt contrazise de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel s-a reținut din declarațiile martorului - paznic la o societate aflată la aproximativ 2 de garajul inculpatului și de unde avea posibilitatea să vadă permanent cine intră și iese din acel garaj - că în ziua de 11.10.2008 a văzut victima la garajul inculpatului, însă nici un moment acesta nu s-a urcat pe acoperiș unde de altfel nici nu avea ce să facă. De asemenea a arătat faptul că a văzut și momentul în care spre seară inculpatul a intrat în garaj iar la un interval de 10 minute a apărut și victima, care la fel a intrat în garaj, având în mână un bidon de vin, însă nu știe ce s-a întâmplat înăuntru.
Mai mult, martorii și, cei care au servit băuturi alcoolice în ziua de 11.10.2008 la garajul inculpatului, au învederat faptul că victima nu prezenta nici o urmă de lovitură atunci când se afla în garaj iar seara la orele 20,00 când a fost la ușa lui pentru a-l chema pe inculpat, de asemenea nu prezenta nici o urmă de lovituri ci doar era în stare de ebrietate.
Tot din declarațiile martorului s-a reținut că în jurul orei 4,00 dimineață inculpatul a venit la geam, l-a trezit din somn și i-a spus că "a aranjat-o pe cocoșată", după care i-a repetat din nou că "a omorât-o și merge la poliție".
Această declarație este confirmată și de susținerile martorului, care de asemenea a văzut victima în data de 11.10.2008 fără a prezenta urme de lovituri sau alte semne, decât o stare de ebrietate și căruia martorul, care este vecinul său, i-a relatat cele discutate cu inculpatul la ora 4,00 dimineața.
Într-adevăr, martorii și au arătat în declarațiile lor că victima, în ziua de 11.10.2008, când a fost văzută de către aceștia, avea urme de sânge în zona gurii, însă concluziile raportului de constatare medico-legală a SML B arată în mod clar faptul că moartea victimei a fost violentă, ea s-a datorat șocului acut traumatic, consecutiv multiplelor leziuni de violență(fracturi costale bilaterale, hemotorax bilateral, hematom retrosternal, ruptura de ficat cu hemoperitoneu) iar leziunile s-au putut produce prin lovirea repetată a victimei cu mijloace și obiecte contondente și comprimare toraco-abdominală.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a constatat că prin probele administrate s-a dovedit la adăpost de orice îndoială că inculpatul este autorul faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev.de art.174 alin.1 din Codul penal, text de lege în baza căruia se va dispune condamnarea sa.
În sarcina inculpatului s-au reținut și dispozițiile art.37 lit.b din Codul penal, avându-se în vedere fișa de cazier aflată la dosarul de urmărire penală(fila 59), acesta suferind mai multe condamnări, fiind arestat la data de 13.12.2004 și eliberat la 27.12.2005 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 167 zile.
Fiind stabilită vinovăția inculpatului, s-a dispus condamnarea acestuia, ținându-se seama la individualizarea pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse ă nart.72 din Codul penal, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comisă, condițiile și împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, urmarea produsă - moartea victimei, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind în stare de recidivă postexecutorie și a avut o poziție nesinceră pe parcursul cercetărilor.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b din Codul penal pentru o perioadă de 4 ani precum și pedeapsa accesorie prev.de art.71 din Codul penal constând în interzicerea unor drepturi prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b din Codul penal.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art.88 din Codul penal s-a dedus reținerea și arestul preventiv la zi.
În ceea ce privește latura civilă s-a reținut că partea vătămată, sora victimei, s-a constituit pateu civilă în cauză cu suma de 100.000.000 lei ROL, daune materiale, reprezentând cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare, inclusiv cea de la 40 zile și 500.000.000 lei ROL daune morale.
Așa cum s-a arătat anterior, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit o faptă ilicită, în sensul că a suprimat viața unei persoane, producând un prejudiciu moral și material părții vătămate, care este sora victimei.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat că activitatea ilicită a inculpatului a generat prejudiciu moral grav părții vătămate, care era sora victimei, moartea acesteia a fost extrem de violentă, leziunile fiind deosebit de grave și multiple, aspect ce a traumatizat și mai mult ruda apropiată victimei.
S-a apreciat că sunt întrunite elementele răspunderii civile, delictuale, astfel că îl va obliga pe inculpat să plătească părții civile suma de 10.000 lei RON cu titlu de daune morale.
Referitor la daunele materiale s-a constatat că partea civilă a suportat cheltuielile de înmormântare ale victimei și pomenirile ulterioare până la cea de 40 zile inclusiv.
Martorii, au arătat că partea civilă a efectuat toate pomenirile ocazionate de decesul victimei conform tradiției, de fiecare dată participând un nr.de 20-30 persoane.
În ceea ce privește valoarea totală a acestor cheltuieli, instanța a constatat că nu există documente justificative pentru fiecare în parte, însă ar fi absurd și total inechitabil să se pretindă părții civile ca, în momentele de maximă tristețe pricinuite de comemorarea morții celei dispărute să se îngrijească în principal de preconstituirea de probe pentru procesul penal, fiind de notorietate că la un asemenea eveniment se cheltuiesc anumite sume de bani.
În consecință, instanța a apreciat că suma de 10.000 lei RON solicitată de partea civilă este justificată, ea fiind de altfel și dovedită cu martorii audiați în cauză și parte din facturile și chitanțele depuse la dosar.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul în cererea scrisă solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece prima instanță a respins o parte din probele propuse de el în dovedirea lipsei de temeinicie a probelor în acuzare. Apelantul și-a exprimat nemulțumirea și cu privire la modul de administrare a unor probe, susținând că nu a fost expertizat efectiv la Institutul de Medicină Legală B, iar cu privire la martorul a susținut că declarația acestuia este mincinoasă, inculpatul necomunicându-i acestuia niciodată că a ucis victima.
Inculpatul a criticat hotărârea și sub aspectul soluționării laturii civile, precizând că daunele acordate - atât morale cât și materiale - nu au fost justificate în totalitate.
În apel, inculpatul a consimțit să dea declarație. Totodată, a solicitat proba cu expertiză pe baza căreia să se stabilească în esență din ce materiale este construit garajul în care s-a produs moartea victimei, amplasarea acestuia în raport de căile de acces și în raport de aceste împrejurări, dacă era posibil să aibă loc un conflict între el și victimă fără să fie auzit de persoane aflate în afara garajului.
Instanța de apel a respins această probă considerând-o neutilă, neconcludentă și nepertinentă. Este de notorietate că de regulă garajele sunt construite din materiale care permit să se audă în exterior zgomote mai puternice, în speță un conflict. De altfel, în procesul verbal de cercetare la fața locului sunt menționate caracteristicile garajului (16 dup). În cauză însă, nu există nicio probă că în noaptea respectivă s-au produs în garaj zgomote puternice și nici că la o anumită oră ( sau toată noaptea ) au trecut în zonă persoane. Așa că, o astfel de probă nu ar fi putut conduce la verificarea apărărilor formulate de inculpat.
Verificând sentința pe baza lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, având în vedere și declarația din apel, constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune.
Prima instanță a apreciat corect probele administrate în cauză și a reținut situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului în conformitate cu rezultatul acestei aprecieri.
Prin mijloacele de probă administrate la urmărirea penală și în cursul judecății s-au stabilit împrejurări certe, care nu au fost contestate nici de inculpat. Astfel, este în afara oricărui dubiu că în ziua de 11 octombrie 2008 inculpatul era supărat pe victimă, fiind sigur că acesta i-a sustras din nou bani din garaj, martorilor și comunicându-le chiar că " o să-i tragă victimei o mamă de bătaie" ( 48-49 dosar fond). La fel de cert este că în seara zilei de 11.octombrie.2008, când a venit la martorul după inculpat, victima nu prezenta semne de lovituri, fiind doar în stare de ebrietate, dar se putea deplasa (48,49). Mai mult, chiar inculpatul a precizat că înainte de a intra în garaj victima a fost în măsură să meargă să cumpere un bidon cu vin din care au și băut ulterior împreună. De asemenea, rezultă că după ce a intrat în garaj în seara zilei de 11.octombrie.2008, victima nu a mai părăsit acest imobil, fiind astfel exclusă exercitarea unei agresiuni asupra sa de către alte persoane din exteriorul garajului.
Procesul verbal de cercetare la fața locului (fl.17 dup) și ulterior raportul de constatare menționează existența multor leziuni în zona feței, care nu existau însă la intrarea victimei în garaj, situație atestată prin declarațiile martorilor, ultimii doi menționând că victima avea doar urme de sânge în colțul gurii. Mai mult, la fața locului, sub capul victimei s-a constatat existența unei de sânge de circa 60 cm, stabilindu-se că aceasta prezenta în zona occipitală o plagă plesnită în forma literei T( fila17). În plus, din împrejurarea că pantofii victimei erau îmbibați cu sânge, iar pantalonii prezentau de sânge în formă dinamică de sus în jos rezultă că la momentul creării leziunilor victima era în picioare, iar multitudinea și intensitatea loviturilor puse în evidență cu ocazia necropsiei dovedesc forma vinovăției, respectiv intenția inculpatului de a ucide.
Susținerea inculpatului că nu a fost expertizat psihiatric este infirmată de însuși raportul de expertiză medico-legală(32 dosar -) iar aprecierea că martorul a dat o declarație mincinoasă este. Martorul și inculpatul erau prieteni, neexistând niciun motiv ca primul să invoce situații neadevărate în acuzarea inculpatului. În plus, din examinarea declarației martorului rezultă că acesta l-a caracterizat pe inculpat pozitiv, despre victimă menționând însă că era consumatoare de alcool și obișnuia să sustragă bani de la alte persoane(23 dosar fond).
De altfel, inconsecvența inculpatului privind indicarea cauzei leziunilor suferite de victimă - fie că a căzut de pe acoperișul garajului, fie că a fost tâlhărită (ipoteze neconfirmate de martorii propuși) - constituie o dovadă că susținerile sale nu constituie decât încercări de a nu fi sancționat.
Nici sub aspectul laturii civile criticile formulate de inculpat nu sunt fondate, cuantumul daunelor materiale fiind justificat atât de probele administrate în cauză, cât și de notorietatea obiceiurilor privind pomenirile ulterioare, martorii audiați în cauză declarând că partea civilă a respectat aceste obiceiuri.
În ce privește daunele morale, este adevărat că înșiși partea civilă a precizat că anterior nu o văzuse pe victimă de 10 ani, datorită unor neînțelegeri, dar relația de rudenie nu a dispărut, iar moartea victimei a lipsit partea civilă în primul rând de posibilitatea reluării relațiilor de afecțiune. În plus,împrejurările concrete ale morții au prin ele însele aptitudinea de a genera o traumă psihică părții civile.
Verificând din oficiu individualizarea pedepsei, Curtea constată că, prin aplicarea pedepsei minime prevăzute de lege, prima instanță a valorificat în primul rând criteriile în favoarea inculpatului (vârsta, starea de boală) și mai puțin pe cele în defavoare (stare de recidivă, atitudine nesinceră), o reducere sub acest minim fiind posibilă doar prin reținerea circumstanțelor atenuante, dar existența acestora nu rezultă din probele administrate.
În consecință, în baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul declarat.
În baza art.383 al.11Cod procedură penală coroborat cu art.350 Cod procedură penală se va menține starea de arest, cu mențiunea că în această fază a judecății, verificarea legalității și temeiniciei măsurii se face prin prisma dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dat fiind existența unei hotărâri de condamnare, chiar și nedefinitivă.
Se va deduce în continuare din durata pedepsei perioada executată prin arest preventiv.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul - inculpat împotriva sentinței penale nr.317/D din data de 18.08.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
În baza art.383 al.1/1, coroborat cu art.350 Cod procedură penală menține starea de arest a apelantului-inculpat iar în baza art.383 alin.2 Cod procedură penală deduce în continuare perioada executată prin arest preventiv de la 18.08.2009 la zi.
Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul inculpat să plătească statului 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.09.2009, în prezența apelantului - inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red.sent.
red.dec. apel
tehnored.
2 ex.
02.10.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Ioana Vorniceasa
