Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 560/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 560
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
JUDECĂTORI: Monica Vadana, Silviu Anti Ecaterina Ene
- - -
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - T- Serviciul Teritorial Bacău - reprezentat de procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de inculpații și, împotriva încheierii din data de 1.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpații și, în stare de arest, asistați de av. și, apărători desemnați din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorii inculpaților, având pe rând cuvântul, arată că inculpații insistă în soluționarea recursurilor și nu mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat arată că inculpatul apreciază că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fapt pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului. De asemenea solicită plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu, din fondurile
Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Totodată solicită plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu, din fondurile
Reprezentantul parchetului, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate, și să se mențină încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău, ca legală și temeinică, precizând că temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare menținerea acestei măsuri.
De asemenea solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpații și, având pe rând cuvântul solicită să fie judecați în stare de libertate, arătând că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea din 1 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-, în temeiul art. 3002Cod proceduro penală coroborat cu art. 160bal.3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților și, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea fiind respinse.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, obligație ce revine instanței, în baza art.300/2 Cod procedură penală, s-a constatat că în speță nu s-au schimbat temeiurile inițiale în sensul că nu au dispărut indiciile că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și nici nu au intervenit aspecte ce duc la concluzia că lăsarea în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, temeiuri avute în vedere la luarea măsurii preventive pentru ambii inculpați.
Din actul de sesizare a instanței, rezultă că inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art.13 alin.1,2,3 din Legea nr.678/2001 modificată, constând în aceea că în cursul lunii martie a anului curent, în calitate de părinți i ai minorilor și B, profitând de imposibilitatea acestora de a se apăra sau de a-și exprima dorința datorată minorității, pentru a obține venituri materiale au acceptat să-i transfere la o clinică în vederea prelevării unui organ (rinichi), ce urma a fi transplantat unei persoane ce avea nevoie de un asemenea organ.
Inculpații și au fost arestați preventiv pe o durată de 29 de zile începând cu data de 14.03.2009, măsura fiind dispusă prin încheierea din 14 martie 2009 Tribunalului Bacău. Temeiurile legale pe care s-a fundamentat luarea acestei măsuri au fost dispozițiile art.148 lit. f Cod pr. penală.
Instanța de judecată a fost investită cu judecarea cauzei la data de 7.04.2009, cercetarea judecătorească fiind în curs de desfășurare. Din probele existente la dosar și administrate până în acest moment procesual se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, neintervenind până în prezent nici o împrejurare care să înlăture indiciile care au făcut rezonabilă presupunerea că au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată și a căror existență a fost reținută la arestarea inculpaților.
Menținerea măsurii preventive se face ținând seama de scopul acesteia, (prevăzut la art.136 alin.1 Cod pr.penală), de gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată precum și de împrejurările concrete în care se reține în actul de sesizare că s-au comis.
Infracțiunile de trafic de minori reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, a sănătății acesteia, reprezentând una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
Aceste infracțiuni sunt sancționate de textele de lege încriminatoare cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
In aceste condiții, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților, chiar în acest stadiu al soluționării cauzei ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, ar genera o stare de insecuritate socială și ar induce concluzia că organele abilitate nu acționează cu fermitate împotriva unor manifestări infracționale ce prezintă un pericol social deosebit.
Rezultă că în cauză nu au dispărut temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și că se impune în continuare privarea de libertate a acestora.
Împotriva încheierii au declarat recurs la pronunțare inculpații, iar oral cu ocazia dezbaterilor prin apărători și personal aceștia au solicitat punerea în libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Verificând încheierea pe baza motivelor invocate și a lucrărilor dosarului, Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru considerente ce se vor expune.
Prin încheierea din 14.03.2009 s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați, pe o perioadă de 29 de zile, reținându-se că aceștia sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 al.1,2,3, din Legea nr. 678/2001, întrucât, fiecare dintre ei, în calitate de tată au oferit câte un copil minor în scopul prelevării unui organ, în schimbul unei sume de bani.
La data de 6.04.2009 urmărirea penală a fost finalizată, fiind sesizată instanța de judecată.
În cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii a fost verificată periodic, de fiecare dată fiind menținută.
Din probele administrate rezultă că depistarea faptelor a avut loc în cadrul unei anchete jurnalistice, un reporter de investigații de la un post privat de televiziune aflând printr-un SMS trimis de o persoană anonimă că în mai multe localități din M sunt părinți dispuși să își vândă copii pentru diferite sume de bani, în vederea adopției.
Ancheta jurnalistică a demarat în localitatea de domiciliu a celor doi inculpați - sat., com., jud. B - întâmplător fiind abordați cei doi inculpați, care inițial au acceptat să ofere copii spre adopție și apoi pentru prelevarea unui organ.
particulară a depistării faptelor a făcut ca acestea să fie extrem de mediatizate, generând o atitudine de dezaprobare în masă, acesta fiind unul dintre considerentele ce au impus și luarea unor măsuri ferme: arestarea preventivă a inculpaților, efectuarea urmăririi penale cu celeritate.
Fără îndoială infracțiunile reținute în sarcina inculpaților prezintă un grad sporit de pericol social, având în vedere importanța valorilor sociale lezate, dar și prin prisma relației inculpați-victime, faptele acestora de " a-și vinde copii" fiind receptate în societate ca o gravă încălcare a celor mai elementare principii morale.
Arestarea preventivă a inculpaților s-a întemeiat tocmai pe dispozițiile art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală care impun condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la protejarea ordinii publice, însăși Curtea Europeană a admis că - în măsura în care și dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o " tulburare a societății " de natură să justifice o detenție preventivă, însă doarpe un termen limitat( Cauza Kemmache contra Franței).
Rezultă așadar că pericol social sporit al faptelor, generând o " tulburare a societății " poate constitui,chiar și singur, temei al arestării preventive, dar nu sine die, ci pe un termen limitat. A îmbrățișa un alt punct de vedere, ar însemna că însăși măsura privativă de libertate ar până la soluționarea definitivă a cauzei, iar dreptul de a fi liberat în cursul procedurii precum și verificarea periodică a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive ar fi lipsite de conținut, iluzorii.
În același timp nu trebuie omis că arestarea preventivă nu este o pedeapsă, ci o măsură preventivă menită să asigure buna desfășurare a procesului penal, de la începutul acestuia și până la finalizare, incluzând astfel și faza executării hotărârii.
În cauză, inculpații sunt arestați de aproape 7 luni, victimele infracțiuni au fost audiate în instanță, se află în instituții de ocrotire, fiind scoase de sub eventuală influență a inculpaților, astfel încât Curtea apreciază că în prezent scopul stabilit în dispozițiile art. 136 al. 1 Cod procedură penală poate fi atins și printr-o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, dar restrictivă de drepturi și care implică supravegherea inculpaților de organele prevăzute de lege.
Din considerentele arătate, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală se vor admite recursurile, se va casa încheierea și pe fond în temeiul art. 139 al. 1 Cod procedură penală se va înlocui arestarea preventivă cu obligarea de a nu părăsi țara, urmând ca inculpații să respecte pe durata acestei măsuri obligațiile expres stabilite și să se supună tuturor măsurilor de supraveghere.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză și li se va atrage atenția asupra consecințelor nerespectării obligațiilor ce li s-au impus prin prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii din data de 1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos- cu privire la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Casează în parte încheierea recurată.
Reține cauza spre rejudecare și, în fond:
În baza art.139 Cod procedură penală înlocuiește măsura arestării preventive luată față de inculpații și cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145/1 Cod procedură penală.
Supravegherea inculpaților pe durata măsurii de obligare de a nu părăsi țara, va fi exercitată de postul de poliție al comunei, jud.
În baza art. 145 alin. 1/1 și alin. 1/2 Cod procedură penală, obligă inculpații să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanța de judecată;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
e) să nu se apropie de persoanele împreună cu care a comis faptele, de martori, de experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art. 145 alin.2/2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de ei măsura arestării preventive.
În baza art.145 alin.2/1 Cod procedură penală, dispune comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri inculpaților, Postului de poliție al comunei, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției comunitare, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care revin inculpaților.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei reprezentând onorariu de avocat.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.10.2009, în prezența inculpaților cu opinia separată a doamnei judecător care este pentru respingerea recursurilor.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Monica Vadana, Silviu Anti Ecaterina Ene
GREFIER,
Red.înch. -
Red. -
Tehnored. - 3 ex.
6.10.2009
OPINIA SEPARATĂ A JUDECĂTOR 2: Silviu Anti Ecaterina Ene
Nu pot fi de acord cu opinia majoritară din următoarele considerente:
Potrivit art.139 al.1 C.P.P."măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile, cânds-au schimbattemeiurile care au determinat luarea măsurii".
În speță, cercetarea judecătorească este în curs, iar din probele administrate până în acest moment - declarația inculpatului, părților vătămate, nu vin decât să confirme presupunerea rezonabilă și menținerea indiciilor temeinice existente la momentul luării măsurii arestării preventive care întăresc bănuiala că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art.13 al.1, 2, 3 din 678/2001.
Apreciez că în cauză. la momentul pronunțării încheierii din 1.10.2009, recurate, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat ci, dimpotrivă, au continuat să subziste, iar menținerea inculpatului în starea de arest era justificată, potrivit art.136 al.1 C.P.P. pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal în condițiile în care urmează a fi audiați martorii din lucrări parte din aceștia fiind membri ai familiilor inculpaților și ale căror declarații inculpații în mod cert le pot influența.
Menținerea stării de arest se justifică și prin pericolul social al faptelor de care sunt acuzați inculpații, de a-și fi dat acceptul în vederea prelevării de organe (rinichi) de la copii lor minori și B profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința datorită minorității.
Împrejurarea că intenția infracțională a inculpaților nu a fost dusă la bun sfârșit datorită intervenției organelor judiciare - prin folosirea investigatorilor sub acoperire - nu minimizează pericolul social al faptelor și nu poate profita inculpaților.
Sunt motive serioase de a trage concluzia că dacă solicitanții de organe ar fi fost persoane cu adevărat interesate de obținerea acestora și nu investigatorii sub acoperire, intenția inculpaților ar fi fost finalizată cu urmări ireversibile și grave asupra sănătății celor doi minori.
Circumstanțele personale ale inculpaților - lipsa de instruire și sărăcia extremă - nu justificau în vreun fel săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați și nu pot motiva înlocuirea măsurii preventive, în condițiile în care ambii inculpați posedă antecedente penale, inculpatul fiind recidivist.
Nu pot fi de acord cu opinia majoritară cum că în cauză s-ar fi depășit un termen rezonabil al detenției provizorii.
Sub aspectul termenului rezonabil prevăzut de art.6, instanța europeană a arătat că aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei detenții preventive se face atât în funcție de complexitatea cauzei, de numărul de părți implicate, dar și de comportamentul părților și cel al autorităților.
Față de complexitatea cauzei, numărul de persoane care trebuiesc audiate, apreciez că în cauză un interval al arestării preventive de aproape 7 luni (inculpații fiind arestați prin încheierea din 14.03.2009 a Tribunalului Bacău ) nu apare ca nerezonabil rezonabil la comportamentul autorităților, în acest interval fiind realizată urmărirea penală, sesizarea instanței de judecată, cauza aflându-se în cursul cercetării judecătorești.
Din aceste considerente opinez că recursurile declarate de inculpați trebuie respinse ca nefondate.
JUDECĂTOR,
Red. -
Tehnored. - - 3 ex.
07.10.2009
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Silviu Anti Ecaterina Ene
