Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 104/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.104
Ședința publică din data de 14 iulie 2008
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul, aflat în stare de arest, împotriva sentinței penale nr. 216 din data de 8.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care inculpatul a fost condamnat în baza art.174 - 175 lit.T cod penal cu aplicarea art.74 lit."a", "b" și "c" Cod penal, cu art. 76 lit."a" cod penal și art. 33 lit."a" Cod penal la o pedeapsă de 13 ani închisoare, incluzând și dispozițiile prev. de art. 64 alin.1 lit."a" și "b" cod penal rap.la art. 65 cod penal pe o perioadă de 5 ani.
Prin aceiași sentință s-a dispus condamnarea inculpatului și în baza art. 20 rap.la art. 174 - 175 lit.T cod penal cu art. 74 - 76 cod penal și art. 33 lit."a" cod penal la o pedeapsă de 6 ani închisoare, incluzându-se ca pedeapsă complementară și drepturile prev. de art. 64 lit."a" și "b" cod penal pe o perioadă de 3 ani, dispunîndu-se contopirea pedepsei aplicate inculpatului dispunând executarea pedepsei celei mai grele de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit."a" și "b" cod penal.
S-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 02.10.2007 la zi.
În baza art. 350 s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 118 alin.1 lit."b" cod penal s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunilor.
S-a luat act că inculpatul a achitat cheltuielile de spitalizare în sumă de 1064,87 lei ocazionate de internarea în Spitalul județean Târgoviște a părții civile.
Inculpatul a fost totodată obligat la plata către partea civilă a sumei de 8.000 lei despăgubiri civile și a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă și a unei sumei de 1.000 lei despăgubiri civile și de 3.000 lei cu titlu de daune morale.
Instanța a dispus obligarea inculpatului la câte 1.500 lei cu titlu de daune morale către minorii și prin reprezentanții legali, dar și la plata unor prestații periodice de întreținere în sumă de 284 lei către minora (născută la 05.11.2005) și de 160 lei lunar pentru minorul (născut la 11.11.2000) începând cu data săvârșirii faptei (02.10.2007) și până la majoratul minorilor iar dacă se vor afla în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul - inculpat -, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind intimați - părți civile, ( ) a, pentru aceștia s-a prezentat procurator, și intimata - parte civilă Spitalul Județean
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă procuratorul pentru intimatul-parte civilă, care depune la dosar o cerere prin care solicită obligarea inculpatului la plata pensiei de întreținere.
Avocat având cuvântul pentru apelantul- inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvîntul precizează că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Curtea a luat act de declarațiile părților, declară terminată cercetarea judecătorească și trece la dezbateri.
Reprezentantul Ministeruluui având cuvântul critică soluția pronunțată de instanța de fond, sub motive de nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Tribunalul nu a dat eficiență criteriilor de individualizare a pedepselor atunci când a apreciat asupra gradului de pericol social al infracțiunilor săvârșite, de persoana infractorului dar și de împrejurările care atenuează dar și agravează răspunderea penală.
Săvârșind două infracțiuni contra vieții, cu un grad de pericol social extrem de ridicat, inculpatului, în mod vădit netemeinic i s-au aplicat circumstanțe atenuante ce au avut ca efect coborârea sub minimul special al pedepselor prevăzute de lege atât pentru infracțiunea de omor în forma consumată cât și pentru infracțiunea de omor în forma tentativei pedepse în parte.
Martorul a recunoscut această împrejurare iar inculpatul a mers într-un magazin alăturat de unde a adus două sticle de bere, una pentru martor și cealaltă pentru victimă, în acest fel au înțeles să-și datoriile reciproce iar inculpatul a luat fotografia înrămată și a plecat.
Imediat după plecarea inculpatului, martorul și victima au constatat că din atelier a dispărut "ul" pentru tăiat geamuri. Martorul, potrivit propriei sale declarații a bănuit "că fusese luat de pentru că numai el intrase în atelier". în acest context, martorul și victima s-au deplasat la domiciliul inculpatului pentru a-i reproșa furtul ului, împrejurare în care victima i-a reamintit inculpatului și faptul că mai avusese o tentativă de furt din buzunarul său și astfel discuția a fost mai aprinsă.
Întrucât inculpatul nu a recunoscut nimic, martorul a tranșat conflictul și s-a întors în atelier interzicându-i primului să mai intre acolo.
Contrar celor solicitate de martor, inculpatul a venit de mai multe ori în preajma atelierului și fie de lângă zidul atelierului sau de pe trotuar le striga martorului și victimei să iasă afară, în mod special, pe victimă, în prealabil băgând mâna prin grilajul atelierului și bătând în geam.
Între victimă și inculpat s-a purtat o discuție în contradictoriu, fără însă ca victima să-l lovească în vreun fel pe -, în schimb, inculpatul a scos de sub vesta cu care era îmbrăcat un cuțit, a aplicat victimei două lovituri, una lui - și una lui, după care a fugit.
În momentul lovirii victima - era cu spatele lipit de ușa de acces a blocului, a mai apucat să facă doi, trei pași până în interiorul atelierului unde martorul l-a prins, însă victima "s-a prăbușit concomitent țâșnind din pieptul lui o mare cantitate de sânge".
În urma leziunilor produse prin acțiunea agresivă a inculpatului asupra celor doi frați a rezultat decesul lui - și rănirea gravă a lui.
Deși grav rănit, partea vătămată a anunțat evenimentul pe numărul de urgență, solicitând ajutorul de la Ambulanță și de la poliție, întrucât inculpatul a fugit de la locul săvârșirii infracțiunilor aruncând și arma crimei, organele de poliție au plecat în urmărirea lui. Organele de poliție au găsit papucii inculpatului între atelier și un gărduleț din apropriere iar ul sustras a fost găsit pe pragul de la ușa de acces în apartamentul inculpatului.
Potrivit declarațiilor sale, inculpatul a intrat în casă pentru a se încălța și a plecat apoi spre comuna Tătărani unde familia sa mai deține o locuință, însă i s-a făcut rău și s-a întors, fiind găsit de organele de poliție în apropierea blocului.
Raportul de autopsie medico-legal, a constatat că moartea victimei - a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe și interne, consecința unei plăgi tăiat înțepate, hemitorace stâng, penetrantă și transfixiantă prin cord. Cât privește pe partea vătămată - raportul de constatare medico-legală a concluzionat asupra existenței unei plăgi tăiate în fosa iliacă produsă prin lovire cu corp tăietor-înțepător și care i-a pus în primejdie viața.
Instanța de fond reține contrar probelor administrate că inculpatul ar fi avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și în raport de aceasta a apreciat că se justifică reținerea circumstanțelor atenuante.
Inculpatul a prezentat însă o altă versiune decât cea reținută atât de actul de investire a instanței dar și prin considerentele hotărârii. El a pretins că a fost lovit de victima - și de asemenea că partea vătămată i-ar fi dat cu sprayul lacrimogen. Martorul confirmă faptul că nu a văzut "ca cineva să fi folosit vreun spray lacrimogen".
Potrivit depoziției aceluiași martor (99-100 dosar nr- al Tribunalului Dâmbovita) "înainte de a-l înjunghia, între părți nu a existat nici o îmbrânceală și chiar în acest timp, fratele decedatului îi spunea inculpatului să încerce să discute omenește și să se înțeleagă între ei. nu i-a adresat nicio injurie inculpatului și nici nu a mers la el să-l lovească".
S-a dovedit astfel că victima și partea vătămată nu au avut nici o atitudine provocatoare la adresa inculpatului.
Martorul infirmă cele pretinse de inculpat și anume că victima ar fi fost cel l-ar fi invitat în interiorul atelierului.
Inculpatul, potrivit depoziției martorului (declarație fila 141 dosar nr- al Tribunalului Dâmbovita) "obișnuia să consume alcool și pe acest fond avea o atitudine schimbată, în sensul că dorea să aibă în permanență dreptate" iar în ziua săvârșirii infracțiunilor l- însoțit pe martor la locuința acestuia din unde au consumat circa o J de kilogram de Ť. fără să mănânce ceva.
Contrar acestor probatorii administrate, tribunalul reține că "inculpatului i-a fost indusă de către victimă o stare psihică negativă, care, pe fondul celor întâmplate după prima sa vizită la atelier și a consumului de alcool cu care nu era obișnuit, au dus la săvârșirea faptelor".
În mod greșit reține tribunalul și că faptele "s-au dovedit a fi săvârșite în condițiile unei stări de agitație creată de victimă".
Mai mult decât atât, consumul de alcool nu poate constitui o circumstanță atenuantă pentru răspunderea penală a inculpatului care să justifice coborârea sub minimul special prevăzut de lege, pentru infracțiunile săvârșite.
A doua critică se referă la faptul că tribunalul nu s-a pronuțat pe cererea părții civile de instituire a măsurii asiguratorii a sechestului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.
Pentru toate aceste considerente soluția primei instanțe este vădit netemeinică și solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante și pronunțarea unei soluții ferme de condamnare pentru cele două infracțiuni de omor, una în formă consumată iar cealaltă în forma tentativei.
Avocat având cuvântul pentru apelantul-inculpat critică soluția pronunțată de instanța de fond, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, considerând că aceasta este prea aspră.
Incidentul s-a produs într-un spațiu închis, neputându-se dovedi împrejurarea reală în care a fost comisă fapta.
În declarațiile date de părțile civile dar și de martorii audiați în cauză, aceștia au fost de conivență, conducând la stabilirea unei situații de de fapt ce nu a corespuns în totalitate cu realitatea.
Impotriva inculpatului s-a folosit un spray paralizant, acesta are un handicap vizual și acesta a acționat instinctual, lovind cu cuțitul pentru a se apăra.
Totodată, inculpatul nu s-a sustras de la fața locului, la data comiterii incidentului, inculpatul avea o alcoolemie de 2,10 gr %
Se solicită admiterea apelului declarat de inculpat, casarea în parte a soluției pronunțate de instanța de fond, în sensul reducerii pedepsei aplicate, urmând a se ține cont de daptul că acesta este la prima confruntare cu legea penală, este o persoană în vârstă, este căsătorit, a dat dovadă de sinceritate, regretând fapta comisă.
Consideră că o pedeapsă coborâtă sub limita minimă prevăzută de lege își poate atinge scopul educativ.
În ce privește recursul declarat de Ministerul Public, solicită respingerea acestuia ca nefondat, pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră.
Pentru motivul al doilea de apel formulat de parchet, solicită a se lua act de împrejurarea că inculpatul a fost de acord cu plata despăgubirilor civile, iar instituirea unui sechestru asigurator nu ar avea nicio eficiență în cauza de față.
Cererea depusă la acest termen de procuratorarea, de acordarea unei pensii de întreținere pentru minoul nu poate fi primită, întrucât aceasta nu a declarat apel în cauza de față.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat, pentru considerentele expuse.
În ce privește cererea depusă la acest termen de procuratorarea, de acordarea unei pensii de întreținere pentru minoul nu poate fi primită, întrucât aceasta nu a declarat apel în cauza de față.
Apelantul-inculpat - având ultimul cuvânt arată că regretă fapta comisiă, solicitând reducerea pedepsei, pe care o consideră prea aspră.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 216 din 8.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul, fiul lui - și, ns.la 29.05.1951, în com. Tătărani, județul D, cetățean român, studii 11 clase, pensionar, căsătorit, domiciliat în Târgoviște, str. -.-,.22A,.2, județul D, CNP - în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, după cum urmează:
1. - În baza art. 174-175 lit.i, cu aplic.art.74 alin.1 lit.a,b și c și art. 76 lit.a, infracțiunea de omor calificat, faptă din 2.10.2007, la pedeapsa de 13 ani închisoare;
În temeiul art. 175, cu aplic.art.65, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară drepturile prev.de art. 64 al.1 lit. a și b, pe o perioadă de 5 ani.
2. - În baza art. 20 rap.la art. 174-175 lit.i, cu aplic.art.74 alin.1 lit.a,b și c și art. 76 lit.a, infracțiunea de tentativă la omor calificat, faptă din 2.10.2007, la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 175, cu aplic.art.65, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară drepturile prev.de art. 64 al.1 lit. a și b, pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 33 lit.a și art. 34 lit.b au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a stabilit ca în final să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 al.1 lit.a și b, ca pedeapsă complementară.
Conform art. 71 au fost interzise inculpatului - ca pedeapsă accesorie - drepturile prev.de art. 64 al.1 lit.a și b, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 350 pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 2.10.2007 la zi.
În baza disp.art.118 al.1 lit.b pr.penală, s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunilor.
Pe latură civilă s-a luat act că inculpatul a achitat cheltuielile de spitalizare în sumă de 1064,87 lei, ocazionate de internarea în Spitalul Județean Târgoviște a părții civile.
În baza disp.art.14,15,346 pr.penală, art. 998 și urm. cod civil, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile după cum urmează:
- către partea civilă, la 8.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 10.000 lei cu titlu de daune morale;
- către partea civilă, la 1.000 lei despăgubiri civile și 3.000 lei daune morale;
- către minorii - părți civile, reprezentată de și, reprezentată de a, la câte 1.500 lei cu titlu de daune morale.
În același timp în temeiul art. 14, 346 pr.penală și art. 998 și urm. cod civil, inculpatul a fost obligat la plata unor prestații periodice de întreținere în sumă de 284 lei lunar către minora, ns.la 5.11.2005, începând cu data săvârșirii faptei ( 2.10.2007 ) și până la majoratul minorei, iar dacă se va afla în continuarea studiilor până la terminarea acestora, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani și la 160 lei lunar pentru minorul, ns.la 11.11.2000, începând cu data săvârșirii faptei ( 2.10.2007 ) și până la majoratul minorului, iar dacă se va afla în continuarea studiilor până la terminarea acestora, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut că în dimineața zilei de 2.10.2007, inculpatul - a plecat de la domiciliul său către com. pentru a ajuta la efectuarea unor treburi în gospodăria unui cetățean din această localitate.
În jurul orelor 17,00 inculpatul s-a întors în mun.Târgoviște și s-a oprit la atelierul de geamuri, rame și oglinzi, aparținând SC SRL Târgoviște situat la parterul blocului cu nr. 18 de pe str.C-tin, deoarece dorea să se intereseze cu privire la înrămarea unor fotografii pe care le lăsase cu aproximativ o săptămână în urmă.
Ajuns în incinta atelierului, inculpatul a constatat că lucrarea sa era în curs de finalizare, fotografia fiind înrămată în acel moment de - - persoană care, fără a fi angajată a societății obișnuia să-l ajute în activitate pe martorul ( cel care deține în fapt atelierul și execută toate lucrările specifice ).
În aceste împrejurări inculpatul s-a interesat de preț și a purtat o scurtă discuție cu căruia i-a reamintit că are la el o datorie mai veche, fapt recunoscut de.
După plecarea inculpatului, și - au constatat că din atelier a dispărut un dispozitiv de tăiat geamuri ( ) și bănuind că a fost luat de inculpat au plecat către locuința acestuia pentru a verifica ( locuința inculpatului se află în același cartier, la o distanță mică de atelier ),
Ajunși la domiciliul lui -, și -, au purtat cu acesta o discuție în contradictoriu, fără însă ca vreunul dintre ei să exercite și acte de violență.
La scurtă vreme, după plecarea celor doi inculpatul - a părăsit domiciliul său și s-a îndreptat spre atelier, având asupra sa un cuțit de bucătărie.
în apropierea atelierului și aflat în evidentă stare de agitație inculpatul a adresat amenințări lui - și, trecând pe lângă ferestrele atelierului și bătând în acestea.
În jurul orelor 19,30 la atelier a ajuns și, fratele lui -.
Așa cum rezultă din declarațiile lui, el mai fusese la atelier cu puțin înainte de prima dispută a inculpatului cu - și, astfel încât cunoștea în parte conținutul discuțiilor, cea de a doua venire fiind urmarea apelurilor telefonice ale fratelui său care dorea să-i restituie o datorie.
La scurt timp după ce a ajuns la atelier, inculpatul a reapărut și au reînceput discuțiile în contradictoriu.
Încercând să aplaneze conflictul i s-a adresat fratelui său și inculpatului solicitându-le să înceteze controversa și să plece fiecare la domiciliul său.
Constatând că fratele său și - încă se mai certau, s-a apropiat în încercarea de a se posta între ei, însă inculpatul a scos de sub vesta cu care era îmbrăcat cuțitul luat de acasă, a aplicat succesiv două lovituri lui - și una lui, după care a fugit.
Ulterior agresiunii, - a intrat în atelier prăbușindu-se dincolo de pragul acestuia.
Părăsind locul incidentului, inculpatul s-a îndreptat către domiciliul său, în imediat apropiere a scării blocului, aruncând arma folosită.
Potrivit declarațiilor sale, inculpatul a intrat în casă pentru a se încălța întrucât papucii pe care i-a purtat au fost abandonați lângă atelier și a plecat cu intenția de a se deplasa în com.Tătărani ( unde familia sa mai deține o locuință ), însă i s-a făcut rău și s-a întors fiind găsit de organele de poliție în apropierea locuinței.
În urma leziunilor produse a rezultat decesul lui - și rănirea gravă a lui -.
Potrivit raportului de autopsie medico legală, inculpatul a aplicat lui -, două lovituri, una ce a interesat inima și una în zona fesei stângi, cea vizând inima fiind incompatibilă cu viața.
În ceea ce-l privește pe -, raportul de constatare medico legală a concluzionat asupra existenței unei plăgi tăiate în fose iliacă, produsă prin lovire cu corp tăietor - înțepător și care i-a pus în primejdie viața ( raportul nr. 432/V/3.10.2007 ).
În final, prima instanță a concluzionat că fapta inculpatului - de a aplica într-un loc public lovituri cu un cuțit și de a provoca astfel leziuni ce au condus la decesul victimei - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev.de art. 174-175 lit.i, în timp ce fapta aceluiași inculpat, care într-un loc public a aplicat o lovitură cu un cuțit producând o leziune ce pus în primejdie viața lui, întrunește elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prev.de art. 20 rap.la art. 174-175 lit.i, fapte aflate în concurs real potrivit art. 33 lit.a
La data de 3.10.2007, față de - a fost luată măsura reținerii pe termen de 24 de ore și la aceeași dată a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a propus arestarea preventivă.
Prin Încheierea de ședință nr. 12/3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă pe termen de 29 de zile, cu începere de la 3.10.2007 și până la 31.10.2007 ( mandat de arestare preventivă nr. 14/3.10.2007 ), măsură ce ulterior a fost prelungită în condițiile legii.
Pe latură civilă, în baza art. 14,15, 346 pr.penală, art.998 și urm. cod civil, au fost admise acțiunile civile exercitate în cadrul procesului penal și obligat inculpatul la despăgubiri civile, la daune morale și la plata unor prestații periodice de întreținere în conformitate cu probele administrate în cauză.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul -, criticând-o ca fiind netemeinică, după cum urmează:
În apelul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a solicitat în esență înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și majorarea pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni.
C de al doilea motiv de apel vizează împrejurarea că tribunalul nu s-a pronunțat pe cererea părții civile, de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului -, în sensul admiterii sau respingerii acestei cereri.
Instanța a solicitat de la Primăria Târgoviște relații privind bunurile pe care inculpatul achită taxe și impozite, cu mențiunea de a preciza dacă sunt bunuri proprii ale inculpatului sau bunuri comune.
Cu adresa nr. 1719/13.02.2008 și aflată la fila 138 dosar fond, Primăria Târgoviște a comunicat instanței răspunsul la aceste relații, însă instanța a omis să se pronunțe pe cererea părții civile.
Se solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
În apelul său, inculpatul - a solicitat în esență a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante personale deja reținute cu consecința redozării pedepsei.
Curtea examinând sentința apelată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 al.2 și art. 378 pr.penală, constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița este întemeiat și pe cale de consecință urmează a fi admis, în timp ce apelul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins.
- CU PRIVIRE LA APELUL DECLARAT DE PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA:
Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect reținute de prima instanță așa cum s-a arătat pe larg mai sus, fiind recunoscute de inculpat pe tot parcursul procesului penal.
Probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de sesizare, procesul verbal de cercetare a locului faptei, raportul de autopsie medico legală, raportul de constatare medico legală, planșe foto, declarații de martori, declarațiile părții vătămate și părții civile, acte doveditoare ale pretențiilor civile, copii ale hotărârilor judecătorești, declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar ale acestuia, au fost bine analizate și interpretate de prima instanță, astfel că, încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârșite.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea apreciază că tribunalul nu a dat eficiență criteriilor menționate la art. 72, atunci când a apreciat asupra gradului de pericol social al infracțiunilor săvârșite, persoana infractorului dar și împrejurările care atenuează dar și agravează răspunderea penală.
Săvârșind două infracțiuni contra vieții, cu un grad de pericol social extrem de ridicat, apreciem că în mod vădit, netemeinic i s-a reținut și aplicat inculpatului circumstanțe atenuante personale ce au condus ca efect la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, atât pentru infracțiunea de omor în formă consumată cât și pentru infracțiunea de omor în forma tentativei.
Ignorând criteriile de individualizare mai sus enunțate, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și contrară probelor administrate în cauză.
Mai mult decât atât nicio probă din această cauză nu conduce la concluzia că "inculpatului i-a fost indusă de către victimă o stare psihică negativă, care, pe fondul celor întâmplate după prima sa vizită la atelier și a consumului de alcool cu care nu era obișnuit, au dus la săvârșirea faptelor".
Prin urmare, în mod greșit tribunalul a reținut că "faptele s-au dovedit a fi săvârșite în condițiile unei stări de agitație creată de victimă".
Pe de altă parte, consumul de alcool nu poate constitui o circumstanță atenuantă pentru răspunderea penală a inculpatului, care să justifice coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, pentru infracțiunile săvârșite.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este vădit netemeinic, motiv pentru care va înlătura circumstanțele atenuante personale reținute și va aplica inculpatului pedepse orientate spre maximul special prevăzut de textele de lege incriminatoare.
La analiza din oficiu efectuată în temeiul art. 378 pr.penală, Curtea constată că nu mai sunt alte cauze de netemeinicie sau de nelegalitate, motiv pentru care va menține restul dispozițiilor sentinței.
II. - CU PRIVIRE LA APELUL DECLARAT DE INCULPATUL:
Instanța de fond a reținut contrar probelor administrate că inculpatul ar fi avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și în raport de aceasta a apreciat că se justifică reținerea circumstanțelor atenuante personale cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare.
Urmează însă, a se observa că inculpatul a prezentat o altă versiune decât cea reținută atât de actul de sesizare al instanței dar și în considerentele hotărârii. El a pretins că a fost lovit de victima - și de asemenea că partea vătămată i-ar fi dat cu spray-ul lacrimogen. Martorul, confirmă faptul că nu a văzut " ca cineva să fi folosit vreun spray lacrimogen".
Mai mult decât atât potrivit depoziției aceluiași martor și aflată la filele 99 - 100 dosar nr- al Tribunalului Dâmbovița "înainte de a-l înjunghia între părți nu a existat nicio îmbrânceală și chiar în acest timp fratele decedatului îi spunea inculpatului să încerce să discute omenește și să se înțeleagă între ei. nu i-a adresat nicio injurie inculpatului și nici nu a mers la el să-l lovească".
În atare situație s-a dovedit că victima și partea vătămată nu au avut nicio atitudine provocatoare la adresa inculpatului.
De asemenea martorul infirmă cele pretinse de inculpat și anume că victima ar fi fost cel care l-ar fi invitat în interiorul atelierului.
Martorul ( a se vedea declarația de la fila 141 dosar nr- al Tribunalului Dâmbovița ), a declarat că inculpatul " obișnuia să consume alcool și pe acest fond avea o atitudine schimbată, în sensul că dorea să aibă în permanență dreptate" iar în ziua săvârșirii infracțiunilor l-a însoțit pe martor la locuința cestuia din com. unde au consumat circa o J de kilogram de Ť. fără să mănânce ceva.
Prin urmare, consumul de alcool nu poate constitui o circumstanță atenuantă pentru răspunderea penală a inculpatului care să justifice coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea urmează ca în baza art. 379 pct.1 lit.b pr.penală, să respingă apelul declarat de inculpat ca nefondat.
În baza art. 383 al.1/1 pr.penală cu referire la art. 350 pr.penală, se va menține starea de arest a inculpatului și potrivit art. 383 alin.2 pr.penală, se va computa detenția preventivă a inculpatului de la 2.10.2007 la zi.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL DAMBOVITA, împotriva sentintei penale nr. 216/08.04.2008 pronuntata de Tribunalul Dambovita privind pe inculpatul, fiul lui - și ns. la 29.05.1951 in com., jud. Dambovita, in prezent detinut in Penitenciarul Mărgineni, pe care o desfiinteaza in parte și in consecinta:
- descontopește pedeapsa rezultanta de 13 ani inchisoare și 5 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin.l lit. a și b in Cod Penal componentele sale;
- înlatură circumstantele atenuante personale prev. de art. 74 și 76 lit. a și
Cod Penal majoreaza pedeapsa aplicata inculpatului pentru infractiunea de omor calificat
prev. de art. 174-175 lit. i de Cod Penal la 13 ani inchisoare, la 20 ani inchisoare
10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.l lit. a teza I și b Cod penal
și de la 6 ani inchisoare la 9 ani inchisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.
de art. 64 alin.l lit. a teza I și b Cod penal, pentru infractiunea de tentativa la
infractiunea de omor calificat, prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit.
Conform art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 Cod penal, aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 de ani inchisoare (douazeci ani) și 10 (zece) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.l lit. a și b
Cod PenalMentine restul dispozitiilor sentintei.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, impotriva aceleiași hotarari penale.
detentia preventiva a inculpatului de la 02 octombrie 2007 la zi i mentine starea de arest a acestuia.
Obliga apelantul - inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Cu recurs in termen de 10 zile de la pronuntare iar pentru apelantul arestat și partile lipsa de la comunicare.
Pronuntata in ședinta publica astazi, 14 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
6 ex./17.07.2008
nr- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ion Stelian
Judecători:Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu
