Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 110/2009. Curtea de Apel Constanta
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ NR. 110/
Ședința publică de la 24 o noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-au luat în examinare apelurile penale declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, inculpatul - domiciliat în,-, județ C și partea vătămată - domiciliat în Com., str. 1 -, -.5, parter,. 3, județ C, împotriva sentinței penale nr. 241 din 15 iunie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20, 174,175 cod penal.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul inculpat și intimat, personal, și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 72425/2009 emisă de Baroul Constanța, apelantul parte vătămată, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul Constanța, lipsind intimatul parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință invederează, că la dosar s-au depus de către apelantul inculpat, prin apărător, motive de apel în susținerea apelului.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 327 cod procedură penală procedează la audierea apelantului inculpat, cele relatate fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
Avocat, pentru apelanta parte vătămată, depune la dosar motive de apel și un înscris de la Asociația Vânătorilor și Pescarilor din C.
Instanța, față de înscrisul depus de către apelantul parte vătămată, îl găsește pertinent și util soluționării cauzei și pentru conturarea unei anume situații vis-a vis de părțile implicate în acest proces.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.375-376 Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.377 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în apel, critică hotărârea instanței de fond, apreciind că aceasta s-a pronunțat asupra unei altei fapte decât cea dedusă judecății, dispunând condamnarea pentru art. 20- 184 Cod penal, dispozitivul hotărârii nu se înțelege, fiind în contradicție cu considerentele aceleiași hotărâri care face vorbire de art. 20- 174 Cod penal și pentru acest motiv solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.
Se reține art. 73 lit. b)în hotărâre, în favoarea inculpatului, iar atacul la care face referire, indus de către partea vătămată, nu s-a soldat cu consecințe ce ar fi declanșat lovirea în zona capului cu un corp contondent, care să ducă la leziuni grave și chiar infirmitate fizică permanentă.
Având cuvântul, în apel, avocat pentru apelantul parte vătămată, arată că instanța de fond abordează situația de fapt prin a preciza că, inculpatul este profesor în comuna și are reputație bună în rândul comunității.
Tocmai pe această stare de fapt, inculpatul și-a pregătit terenul pentru situația conflictuală dintre cele două părți, acesta fiind suspectat de braconaj, în condițiile în care în anul 2006 i-a fost suspendat permisul de vânătoare și amendat de organele de poliție, urmare a sesizării părții vătămate în calitate de paznic de vânătoare.
Urmare celor suferite de pe urma suspendării permisului de vânătoare, a sancțiunilor primite, vizibil iritat, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată.
Inculpatul nu a schițat nici un gest că ar vrea să-l ajute sau că regretă, în sensul că nu i-a acordat nici un sprijin, mai mult l-a amenințat pe martorul, ajuns primul la fața locului, că dacă se va implica în vreun fel va păți la fel.
Numărul mare de îngrijiri medicale, 45 de zile, atitudinea imorală a inculpatului care a lăsat-o pe partea vătămată fără ajutor, mulțumindu-se să sune la poliție, ocazie cu care s-a plâns că fost victima unei agresiuni, el aflându-se în legitimă apărare, suferințele cauzate ce au condus în final la infirmitate fizică, toate aceste descriu infracțiunii de tentativă de omor, prev. și ped. de art. 20- 174 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, partea vătămată s-a constituit parte civilă privind daunele morale cu suma de 50.000 lei, în raport de suferințele la care a fost supus, instanța de fond acordându-i doar suma infimă de 3.000 lei, sumă ce nu justifică nici măcar drumurile de la la C, începând cu anul 2007, de când a început dosarul.
Având cuvântul, avocat, pentru apelanta parte vătămată, solicită admiterea apelului acesteia, desființarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie condamnat inculpatul pentru fapta săvârșită, iar pe latură civilă să fie obligat inculpatul să plătească suma de 50.000 lei daune morale și 87 lei daune materiale.
Avocat, pentru apelantul inculpat, începe prin a arăta că incidentul din acea noapte a parcurs mai multe etape;
Șeful de Post, recunoaște atât cu ocazia incidentului din acea seară (când inculpatul a fost amenințat cu un ) cât și după consumarea incidentului,că au intervenit organele de poliție pentru ca evenimentul să nu ia amploare.
În minuta instanței de fond, se constată inadvertențe între infracțiunea pentru care a fost condamnat și cererea de schimbare a încadrări juridice, eroarea instanței de fond atrăgând nulitatea sentinței primei instanțe, în mod greșit instanța de fond a respins cererea de schimbarea încadrării juridice - deși reține cele relatate de inculpat.
Tot instanța de fond reține ca situație de fapt că, inculpatul a fost lovit la acel moment cu un corp contondent în zona capului și toracelui de către partea vătămată, inculpatul aflându-se în fața unui atac, direct, iminent, injust și că riposta a depășit limita de atac direct exercitat;
Din probele dosarului, rezultă că inculpatul nu a inițiat un conflict și nu a vrut să-și facă singur dreptate
Al doilea motiv de apel vizează greșita încadrare juridică a faptei, cea corectă fiind art. 182/2 cod penal, lipsind elementul intențional al suprimării vieții persoanei vătămate.
Instanța de fond a dispus în mod greșit condamnarea inculpatului, motiv pentru care solicită achitarea în temeiul art.10 lit.e cod.pr. penală, după ce în prealabil instanța se va pronunța asupra schimbării încadrării juridice a faptei, apelantul inculpat aflându-se în legitimă apărare
Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul, și partea vătămată, avocat, arată că are un motiv de apel comun cu al reprezentantului Ministerului Public, referindu-se la neconcordanța dintre dispozitiv și considerentele sentinței instanței de fond și solicită respingerea acestuia dar și a apelului părții vătămate.
Partea vătămată l-a așteptat pe inculpat în apropierea locuinței acestuia și a inițiat acel atac asupra inculpatului, inculpatul a rămas 10 minute la poliție, pentru a de declarații, în timp ce partea vătămată a stat doar 5 minute, după care s-a deplasat în apropierea locuinței inculpatului, pe care l-a lovit cu o piatră.
Deși se arată că instanța de fond, în mod corect a reținut situația de fapt, în cazul de față se impune a se reține că inculpatul se afla în legitimă apărare.
În ceea ce privește relația dintre inculpat și partea vătămată, nu s-a putut dovedi cu atât mai mult cu cât este cunoscut că partea vătămată face parte dintr-un grup infracțional cunoscut în localitatea, ei posedând arme de foc.
Avocat, având cuvântul, pentru apelantul parte vătămată, arată că nu există înscrisuri sau martori care să ateste că partea vătămată l-ar fi urmărit pe inculpat, solicită respingerea apelului inculpatului iar în ce privește apelul procurorului lasă la aprecierea instanței
Procurorul, având cuvântul, arată că din perspectiva nulității sentinței penale nr. 24115.06.2009 - îndreptată prin încheierea din data de 19.06.2009, solicită reținerea cauzei spre rejudecare.
Solicitarea de schimbare a încadrării juridice, nu poate fi luată în examinare fără a fi pusă în discuția părților și de asemenea, nu poate fi reținută legitima apărare în condițiile în care, din raportul medico - legal rezultă clar că i-a fost pusă viața în pericol.
În concluzie, solicită în cazul rejudecării cauzei, respingerea solicitării de schimbare a încadrării juridice, fapta comisă de către inculpat fiind cea prevăzută de art. 20-174 Cod penal - 175 lit.i) Cod penal și aplicarea unei pedepse corect individualizată.
CURTEA:
Cu privire la apelurile penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.241/15.06.2009 a Tribunalului Constanțaa hotărât următoarele:
"Respinge ca nefondată cererea formulată de inculpatul privind schimbarea încadrării juridice din art. 20 Cod penal raportat la art. 174 - art.175 lit.i) Cod penal în art.20 Cod penal raportat la art.182 alin.(2) Cod penal.
În baza art.20 Cod penal raportat la art.182 alin.(2) Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b), art.76 lit.b) Cod procedură penală:
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 ( un) an și 6 ( șase) luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal:
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.82 Cod penal:
Fixează termen de încercare de 3 ( trei) ani și 6 ( șase) luni.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.(1), (5) Cod penal:
Interzice drepturile inculpatului prevăzute de art.64 alin.(1) lit.a) teza a-II-a, lit.b) Cod penal.
În baza art.14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală:
Admite în parte, ca fondate pretențiile civile formulate de partea vătămată.
Obligă pe inculpatul la suma de 3000 lei, cu titlul de daune morale către partea civilă.
În baza art.193 Cod procedură penală:
Obligă pe inculpatul la suma de 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către partea civilă ( onorariu apărător).
În baza art. 191 Cod procedură penal;
Obligă pe inculpatul la suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat."
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate Tribunalul a reținută că:
"Inculpatul este profesor de sport la liceul din localitatea 1 -, comuna și se bucură de o bună reputație, nefiind cunoscut ca o persoană recalcitrantă care să provoace conflicte.
Partea vătămată este paznic de vânătoare în cadrul AJFPS
Între părți există o mai veche stare conflictuală explicată de inculpat prin faptul că a fost bătut de, pe când primul avea 16 ani; iar de partea vătămată pusă pe seama unui alt incident: surprinderea inculpatului la braconaj de către și suspendarea dreptului inculpatului de port armă pe timp de 3 luni,în acest sens fiind în parte și depoziții ale martorilor fără însă ca aceștia să confirme în totalitate susținerile părții vătămate, mai ales aspectul legat de ridicarea armei de vânătoare.
mai susține că leziunile suferite la data de 17.01.2007 prin cădere, așa cum atestă certificatul medico-legal 121/T/24.01.2007 emis de SML C au fost produse de către inculpat însă nu există la dosar probe care să vină în susținerea afirmației, martorii cunoscând aspecte relatate de chiar partea vătămată, pe de altă parte mecanismul producerii poate fi în legătură cu împrejurarea că partea vătămată este consumatoare de alcool.
- trebuie precizat la stabilirea contextului în care s-a produs fapta că partea vătămată face parte dintr-un grup de persoane recalcitrante, cum ar fi sau A, acesta din urmă fiind de altfel definitiv condamnat pentru port ilegal de armă și viol, intrând deseori în conflict cu inculpatul, având în vedere că încerca în calitate de profesor să asigure o protecție elevelor cazate în internat iar martorul era interesat de aceste eleve.
În seara zilei de 21.06.2009, inculpatul a mers împreună că vărul său, la un bar din localitatea unde a apărut și grupul format din, și G, toți sub influența alcoolului. Partea vătămată și au început să se lege de inculpat, trăgându-l de tricou, vorbindu-i urât, amenințându-l cu moartea și cerându-i să se împace cu cel dintâi, după care au intrat în bar, ieșind la scurt timp și manifestând aceeași atitudine.
Martorul a perceput direct cearta dintre cei doi și afirmația martorului: " că are pardesie pentru toată lumea". Martorul a susținut că l-a auzit pe spunând: " tot te fac eu odată!".
La un moment dat a plecat pentru scurt timp întorcându-se cu un cu care a intrat în bar, ieșind apoi imediat pe terasa unde se afla inculpatul.
văzând ul, după ce tocmai fusese amenințat cu moartea, a sunat la 112, cerând șefului de post să vină la fața locului. Acesta a venit imediat având în vedere că postul de poliție era chiar lângă bar.
Inculpatul a susținut că martorul a auzit conversația purtată de inculpat și l-a avertizat pe iar acesta a mers la mașină, a pus ul în torpedou luând altul de jucărie, așa cum a dedus ulterior căci pe moment a văzut doar că ia un obiect din mașină.
Martorul nu a negat faptul că s-a dus până la mașină, însă pentru a da muzica mai încet, așa cum îi ceruse barmanul și crede că în acel moment a văzut inculpatul ul pe bordul mașinii și a anunțat poliția. După ce a arătat ul barmanului, martorul susține că l-a dus înapoi la bordul mașinii.
În sprijinul afirmației făcute de inculpat vine și depoziția martorului care arată că i-ar fi spus că a schimbat ul real cu cel de jucărie până la venirea șefului de post.
Cert este că șeful de post, martorul, la momentul în care a ajuns pe terasa barului i-a văzut pe inculpat și pe martorul față în față, martorul ținând ul cu țeava îndreptată în jos. Inculpatul era surescitat iar șeful de post și-a dat seama că ul este de jucărie abia după ce l-a luat din mâna lui.
Martorul le-a cerut celor doi să se deplaseze la sediul poliției, pentru a da declarații iar pe aflat într-o vădită stare de ebrietate l-a trimis acasă.
Despre faptul că inculpatul a fost amenințat cu ul de către, până la venirea șefului de post, vorbește și martorul susținând că și îi cereau inculpatului să plece din acel bar iar acesta solicitând să fie lăsat în, în acest sens fiind și declarațiile lui,.
și l-au însoțit pe șeful de post la poliție, unde au dat declarații, inculpatul rămânând mai mult timp decât martorul întrucât a formulat și plângere.
Inculpatul apreciază că a stat la postul de poliție aproximativ 30 de minute, până în jurul orelor 1,00 dimineața când a plecat către casă.
Martorul Aas usținut că după plecarea lui și a inculpatului la postul de poliție a mers și el la barul personal unde a venit și partea vătămată însă martorul nu poate preciza când a venit și cât a stat dar după aproximativ 10-15 minute martorul susține că a plecat spre casă.
Martorul a susținut că după plecarea inculpatului la postul de poliție partea vătămată s-a întors în bar după J de oră unde a mai stat 10 minute înainte de a pleca acasă. Martorul nu a văzut când a ieșit inculpatul din postul de poliție.
Martorul a susținut că inculpatul a rămas în postul de poliție 30-40 minute până când martorul a plecat din sediu iar la aproximativ 2-3 minute l-a auzit pe colegul său închizând ușa.
Martorul susține că inculpatul a stat în postul de poliție aproximativ 20-30 minute.
Martorul i-a văzut plecând de la postul de poliție: mai întâi pe, apoi pe și după 35 minute pe inculpat, în aceeași direcție ca și partea vătămată pentru că locuiesc în aceeași direcție.
De altfel și a declarat că locuiesc în aceeași direcție pornind de la postul de poliție, prima locuință ca distanță fiind a inculpatului și apoi aflându-se a sa la distanță mai îndepărtată.
Martorul a apreciat că trecuseră aproximativ 40 de minute între plecarea părții vătămate și a lui de la poliție și plecarea inculpatului.
Inculpatul susține în declarațiile date în faza urmăririi penale că a parcat mașina în apropierea casei sale, la aproximativ 10 metri față de aceasta, așa cum obișnuia, iar după ce a coborât a auzit pași în spatele său iar când s-a întors să vadă cine este, a primit o lovitură cu piatra de la și apoi încă o lovitură în stomac motiv pentru care a început și el să îl lovească cu pumnii, fiindu-i teamă de acesta,dat fiind și întunericul existent în acel moment.
Într-o declarație ulterioară inculpatul susține că inițial când s-a întors a văzut pecinevaalergând din întuneric spre el, cu mâinile ținând ceva deasupra capului. Inculpatul mai susține că și-a dus mâinile în sus, pentru a se apăra, primind lovituri peste brațe. l-a lovit cu o piatră, cu pumnii, cu picioarele, cu genunchii și în acele momente l-a recunoscut ca fiind. Din cauza durerii provocate de lovituri a început să lovească și el cu pumnii și genunchiul în zona feței, partea vătămată a căzut la sol de unde inculpatul nu i-a mai permis să se ridice, fără însă să-l mai lovească. Incidentul a durat 20-30 de secunde, după care a anunțat organele de poliție despre cele întâmplate. La scurt timp au venit mai întâi martorul A, după care doi polițiști.
În declarația dată la parchet, inculpatul mai menționează că după ce a primit loviturile date de agresor, acesta l-a tras cu mâinile de umeri înspre intersecția str. - cu str.1 -, momente în care nu a știut exact cine este agresorul sau dacă sunt mai mulți.Când și-a dat seama că este singur, a început și el să îl lovească cu pumnii peste cap( pag. 92 verso, dosar ).
Aceleași aspecte sunt relatate și cu prilejul declarație date în fața instanței, susținând doar că identificarea agresorului s-a făcut după ce acesta lovit de inculpat a căzut la pământ. În plus, a mai precizat că atunci când a aplicat loviturile nu a vizat o zonă anume ci doar s-a apărat fără să intenționeze a omorî pe partea vătămată și fiindu-i frică nu a realizat intensitatea loviturilor aplicate.
Inculpatul a mai arătat că la venirea poliției, care avea urme de sânge pe față, s-a ridicat și a încercat să se îndrepte singur și repede spre casă însă a fost dus la dispensar.
Partea vătămată susține că a fost oprit în dreptul casei inculpatului de către acesta și lovit cu o de baseball.
Martorul Aas usținut în fața instanței că l-a găsit pe la pământ într-o de sânge, iar când l-a întrebat pe inculpat ce se întâmplase, acesta i-a răspuns agitat că nu e sa și i-a cerut să nu se amestece. nu avea în mână nici un obiect cu care ar fi putut să lovească. Martorul a ajutat apoi pe partea vătămată să meargă la dispensar. Aceasta sângera mult, delira cerându-i să fie lăsată să plece acasă.
Va fi înlăturată declarația dată de martor în faza urmăririi penale, depoziție vădit subiectivă, contrazisă ulterior chiar de martor dar și de restul probelor administrate. Cu acel prilej martorul a susținut că a văzut părțile plecând în același timp în aceeași direcție. La postul de poliție mai era încă lumina - aspect infirmat de lucrătorii de poliție.
Polițistul a relatat că după doar 5 minute de la plecare, a fost apelat de inculpat care telefonic i-a relatat că a fost așteptat la poartă și atacat, fără să precizeze despre cine e vorba astfel că martorul împreună cu polițistul s-au deplasat la locuința inculpatului. Până să ajungă au mai primit un telefon de la inculpat care dorea să știe când ajung. L-au găsit pe pe jos, la aproximativ 15- 20 metri față de poarta inculpatului, fiind incoerent și vrând să plece acasă, însă a fost oprit și dus la dispensar. Inculpatul i-a relatat în acea împrejurare că a fost atacat pe la spate și lovit cu o piatră, lovindu-l la rândul său ca să se apere. Martorului nu i-a fost arătată piatra și nu a văzut la fața locului nici un alt obiect contondent.
Aceleași aspecte cu privire la momentul găsirii părții vătămate sunt relatate și de martorii - și.
În ce privește leziunile suferite de partea vătămată, s-au întocmit mai acte medicale:
Prin Raportul de constatare medico-legală 338/LR/27.06.2007 întocmit de SML se atestă că a suferit leziuni constând în fractură masiv facial și os zigomatic dr. traumatism craniocerebral, fractură cu înfundare, leziuni pentru a căror vindecare sunt necesare 45 zile de îngrijiri medicale. Leziunile i-au pus în primejdie viața prin contuzia și hemoragia meningo-cerebrală, partea vătămată rămânând cu infirmitate fizică prin lipsă de substanță osoasă craniană.
La fila 16 dosar urmărire penală se află o precizare a medicului legist referitoare la mecanismul producerii leziunilor, în sensul că acestea au putu fi produse cucorp dursaucorp dur alungit, caracterul cominutiv al fracturilor craniene cu înfundare și localizarea focarelor de fracturăînlăturândposibilitatea producerii leziunilor prin loviredecorp dur,cădere.
SML C, prin Raportul de expertiză medico-legală 369/LR/18.10.2007 a mai constatat încă o dată leziunile expuse mai sus, mecanismul producerii ca fiind lovirecu un corp dur, urmarea constând în cele 45 de zile de îngrijiri medicale, punerea în pericol a vieții lui, infirmitatea fizică permanentă cu care acesta rămâne prin lipsă de substanță osoasă craniană dar și prinhipoacuzie bilaterală.
Față de precizările solicitate de inculpat cu prilejul cercetării judecătorești, s-a întocmit și Suplimentul Raport de expertiză medico-legală nr. 517/LR/2008/24.02.2009 de către SML, menționându-se că și la momentul respectivei examinări rămâne cu infirmitate permanentă constând în lipsă substanță osoasă, intervenția chirurgicală prin care s-au aplicat fragmente osoase în mozaic reducând defectul osos.Poate beneficia de intervenție chirurgicală. Au apărut modificări și cu privire lahipoacuzie, aceastanemaifiindo infirmitate fizicăpermanentă. Nu sunt elemente obiective care să ateste forma corpuluicu careau fost produse leziunile ( respectiv corp dur alungit).
Și inculpatul a fost și el examinat medical, la fila 111 dosar urmărire penală fiind depus ertificatul medico-legal 972/T/25.06.2007 al SML care atestă existența unor echimoze la nivelul antebrațului drept, hemitorace drept anterolateral, excoriații la nivelul feței dorsale a mâinii drepte, leziuni produse cu corp dur care au necesitat 6 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt reținută mai sus a fost stabilită pe baza declarațiilor părții vătămate - pag.50-53, dosar UP /pag.18 dosar instanță, ale inculpatului pag.85, 87, 90 dosar UP-93/pag. 16 dosar instanță, ale martorilor - pag. 56-64 dosar UP/pag. 26 dosar instanță, -pag. 65-69 dosar UP/pag.27 dosar instanță, -pag70-74 dosar UP/ pag. 28 dosar instanță, - pag.75-78 dosar UP/pag. 29 dosar instanță, - pag.79, -pag.81/pag. 70 dosar instanță, pag. 82 dosar up/ pag. 69 dosar instanță, pag.83, pag.41 dosar instanță, pag. 42 dosar instanță, - pag. 43 dosar instanță, pag. 44 dosar instanță, pag. 55 dosar instanță, pag.56 dosar instanță, pag. 57 dosar instanță, procesul-verbal de cercetare la fața locului-pag. 4 dosar, actele medicale menționate.
În urma examinării întregului material probator, instanța apreciază din punct de vedere al laturii subiective a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată - tentativă de omor calificat, că incidentul s-a derulat astfel:
În seara zilei de 21/22.06.2007 inculpatul a ieșit la acea terasă din localitatea I -, comuna unde întâlnește pe partea vătămată însoțit de cei trei prieteni ai săi, sub influența vădită a consumului de alcool și care pe fondul neînțelegerilor preexistente dintre părți, încep să-l șicaneze pe inculpat, cu precădere martorul, care adresează lui amenințări directe și insulte, cerându-i să părăsească localul.
Inculpatul a încercat să nu se lase provocat de atitudinea acestora, cerând insistent să fie lăsat în,însă este cuprins gradual de agitație, reușind totuși să domine și să controleze situația deși martorul l-a amenințat cu un.
Având în vedere că era seară și nu putea distinge toate detaliile ului, care de altfel imita destul de fidel unul real, inducând în eroare în ce privește autenticitatea chiar și pe șeful de post; ținând cont că era de notorietate că martorul avea, iar gestul venea după ce tocmai fusese amenințat cu moartea de, martorul fiind susținut de partea vătămată, este cert că se instalase o stare de temere iar surescitarea nervoasă a inculpatului crescuse.
controlează conflictul și de această dată și apelează telefonic pe șeful de post care pe moment aplanează situația.
este trimis acasă dar mai întârzie câteva minute la local după care nimeni nu l-a mai văzut înainte de a fi lovit. Inculpatul rămâne în sediul poliției unde dă declarație și formulează plângere împotriva lui, plecând acasă după aproximativ 30- 40 minute, la volanul autoturismului său.
După ce a parcat mașina la aproximativ 10 metri distanță față de casa sa, fiind întuneric, inculpatul aude pașii cuiva care se apropie de el și reușește să distingă silueta unei persoane care avea mâinile deasupra capului purtând un obiect care se dovedește a fi piatra cu care inculpatul este apoi lovit peste mâinile cu care se apăra și în zona hemitoracelui. Acea persoană îl trage de umeri cu putere mai mulți metri către intersecție.
Așa cum inculpatul susține, la început nu a știut cine îl atacă și dacă sunt mai mulți agresori însă după aceste lovituri primite și după ce se află la distanță de un braț de agresor realizează că este partea vătămată și că este singură.
Acest moment este foarte important pentru stabilirea laturii subiective și instanța nu are alte repere decât declarațiile inculpatului,întrucât depozițiile părții vătămate nu ajută la stabilirea modului de derulare a altercației, date fiind incoerența (crede că a fost lovit cu un frigider) și amnezia generată de alcoolul ingerat și de loviturile pe care le-a primit ulterior.
În acel moment inculpatul aplică câteva lovituri cu un corp contondent în capul părții vătămate,respectiv în zona maxilarului drept,în cea frontală unde îi produce o fractură complexă orbito-frontală-parietală-temporală cu înfundare temporal drept.
După ce partea vătămată se prăbușește la pământ inculpatul cheamă imediat poliția.
Nu a rezultat din materialul probator care a fost obiectul cu care s-au aplicat loviturile și nici forma acestuia. Deși s-a vehiculat ideea că obiectul ar fi fost o de basseball, polițiștii nu au găsit-o când au venit la scurt timp (5 minute) la fața locului și nici măcar martorul nu a văzut o astfel de deși a ajuns primul, înaintea polițiștilor.
Este cert că inculpatul a fost așteptat lângă casă de, care băut fiind și mânat de resentimente mai mult sau mai puțin justificate ( nu s-a dovedit că fusese lovit cu o vreme în urmă de inculpat, așa cum susține), în loc să-și continue drumul către locuință, îl așteaptă vreme de apx. 30 minute, în întuneric și îl atacă cu o piatră țintind capul inculpatului dar reușind să-l lovească doar peste mâini și în zona toracelui.
Inculpatul s-a aflat în fața unui atac material (agresiune fizică, cu o piatră), direct ( inculpatul este surprins lângă mașina din care tocmai coborâse, de partea vătămată ce se năpustește asupra sa ), injust ( în mod evident având în vedere că în momentele premergătoare inculpatul nici măcar nu știa cine și cu ce intenții îl așteaptă iar în cursul întregii seri nu făcuse nimic de natură a deranja pe partea vătămată), imediat ( exista un pericol actual, atac în curs de desfășurare), îndreptat împotriva inculpatului, vizând zone vitale ( cap, torace).
În ceea ce privește apărarea, instanța apreciază că deși era necesară pentru înlăturarea atacului nu a fost proporțională, date fiind zonele afectate, intensitatea loviturilor care au produs fracturi complexe cu înfundare și pierdere de substanță osoasă.
Ar trebui remarcat în acest context că datele sunt insuficiente pentru a aprecia dacă în premomentul lovirii părții vătămate aceasta mai avea piatra în mână având în vedere că inculpatul susține că a fost tras de umeri mai mulți metri către intersecție, ceea ce presupune ambele mâini libere, dar chiar dezarmat fiind este evident că aceasta continua atacul.
Așa cum apărarea a susținut, instanța este de acord că nu se poate edicta ce ar fi trebuit să facă, ce reacție să aibă în acele momente inculpatul, orice supoziție rămânând pur teoretică. Chiar dacă acesta are o statură mai legată și mai înaltă decât partea vătămată, nu trebuie ignorat faptul că acționa sub consumul puternic de alcool, ceea ce îi dădea un plus de violență, astfel încât nu e cert că inculpatul ar fi putut doar să îl imobilizeze.
se afla în punctul culminant al unui conflict escaladat fără a fi în respectiva seară alimentat de vreo acțiune ilegală a acestuia, fiind în mod repetat amenințat cu moartea, astfel că sunt evidente sentimentele de teamă, surescitare nervoasă și posibil revoltă, mânie.
Este credibilă susținerea inculpatului că pe moment nu a știut cine și câte persoane îl atacă având în vedere că în decursul serii conflictul se derulase între el și partea vătămată dar mai ales între el și martorul.
Totuși, există acest moment în care inculpatul realizează că este atacat doar de partea vătămată, moment imediat după care aplică loviturile, ceea ce denotă că sentimentul de teamă dispare.
Pentru că nu putem stabili cu certitudine ce îl stăpânea în acele momente: teama sau mânia, sau amândouă, pentru a determina dacă există unexces de apărare justificat sauscuzabilsau nici măcar, orice afirmație în acest sens rămânând doar o supoziție, un joc de-a psihanaliza imposibil de verificat faptic, instanța va lua în calcul doar ceea ce rezultă cu certitudine din probe: că inculpatul a fost ținta unei provocări continue care a culminat cu atacul din jurul orelor 1,00 dimineața exercitat de partea vătămată.
Chiar dacă inculpatul nu a intenționat în mod direct să suprime viața părții vătămate, raportat la faptul că a acceptat posibilitatea omorârii părții vătămate, lovind-o în zone vitale, în mod repetat și cu intensitate, apreciem că este întrunită latura subiectivă a infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art. 174-175 lit.i) Cod penal, sub forma intenției indirecte.
Aceasta este încadrarea corectă și nu cea solicitată de apărare - art. 20 Cod penal raportat la art.182 alin.(2) Cod penal, având în vedere că inculpatul lovind de mai multe ori pe partea vătămată în zone vitale, cu un obiect contondent ce a determinat pierdere de substanță osoasă și producerea unor fracturi craniene dintre care una cu înfundare, a intenționat în mod indirect și a reușit să pună în pericol viața lui. Urmează așadar a respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de inculpat prin apărător.
Față de toate cele expuse mai sus, constatăm îndeplinite toate elementele conținutului constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor calificat, pentru care urmează a fi condamnat inculpatul.
La alegerea și individualizarea sancțiunii aplicate, instanța va ține cont de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal:dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a Codului penal, pericolul social concret determinat prin raportare la circumstanțele și împrejurările de fapt, așa cum au fost expuse pe larg,numărul loviturilor, zonele afectate dar și comportamentul corect manifestat de inculpat care a încercat în mod repetat să nu se lase antrenat într-un conflict deschis, chemând în mod repetat organele de poliție atât înainte cât și după deznodământ; urmarea produsă - 45 zile îngrijiri medicale, infirmitate permanentă determinată de lipsă substanță osoasă; hipoacizie, punerea în pericol a vieții părții vătămate; circumstanțele personale - are 31 de ani, studii superioare, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente, atitudinea deosebit de sinceră și cooperantă manifestată.
Reținând și circumstanța atenuantă a provocării, ce în contextul faptic are o contribuție determinantă, va face aplicarea art.73 lit.b) Cod penal, art.76 lit.a) Cod penal și va aplica o sancțiune cu închisoarea, al cărei cuantum îl va coborî sub minimul special prevăzut de lege.
Întrucât inculpatul este profesor de sport și se bucură de o bună reputație în comunitatea din care părțile fac parte, instanța apreciază că scopul educativ al sancțiunii poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un termen de 3 ani și 6 luni, conform art. 82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, ceea ce ar atrage executarea alăturată a prezentei sancțiuni, celei ce s-ar aplica pentru noua infracțiune comisă.
Pe latură civilă, partea vătămată s-a constituit parte civilă solicitând acordarea sumelor de: 500 lei, cu titlul de daune materiale, constând în cheltuieli determinate de faptă, așa cum acesta a menționat în cererea sa și 50.000 lei, daune morale.
Partea vătămată nu a produs nici o probă pentru a dovedi că a suferit un prejudiciu material iar în ce privește daunele morale solicitate, instanța constată că prin fapta comisă de inculpat acesta a produs în mod cert suferință fizică și psihică părții civile, fiind îndeplinite condițiile răspunderii delictuale.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor ce se cuvin părții vătămate pentru acoperirea prejudiciului moral instanța are în vedere următoarele aspecte: a avut un rol determinant în provocarea inculpatului și în producerea rezultatului vătămător pentru sine prin faptul că l-a șicanat continuu în cursul acelei seri, l-a așteptat lângă casă și l-a atacat cu piatra; daunele se acordă numai pentru prejudiciul moral deja produs căci în ce privește un eventual prejudiciu estetic este la acest moment incert, având în vedere posibilitatea unei intervenții chirurgicale menționate în Suplimentul Raport de expertiză medico-legală nr. 517/LR/2008/24.02.2009 de către SML C, iar hipoacuzia s-a ameliorat în timp.
Va obliga pe inculpat la suma de 3000 lei către partea civilă cu titlul de daune morale, urmând a respinge restul pretențiilor ca nefondate.
De asemenea, va obliga pe inculpat la suma de 250 lei către partea civilă, sumă reprezentând cheltuieli judiciare, onorariu avocat.
Inculpatul va mai fi obligat conform art. 191 Cod procedură penală, la suma de 1300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței penale nr.241/15.06.2009 a Tribunalului Constanța au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, inculpatul și partea vătămată criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚAa criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu greșita reținere în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.73 lit.b) Cod penal și aplicarea unei pedepse incorect individualizată, în sensul că s-a stabilit o pedeapsă prea blândă față de gravitatea faptelor și consecințele acestora.
Oral, reprezentantul Parchetului a susținut și un motiv de nelegalitate a hotărârii de fond, în sensul că, instanța a pronunțat condamnarea inculpatului pentru o altă faptă decât cea pentru care fusese trimis în judecată, deși a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, iar considerentele sunt în contradicție cu dispozitivul.
În concluzie, reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii de fond și raportat la încheierea din data de 19 iunie 2009 să se rețină cauza spre rejudecare. Totodată, cu prilejul rejudecării a solicitat să se respingă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, să se înlăture aplicarea art.73 lit.b) Cod penal și să fie condamnat inculpatul la o pedeapsă just individualizată pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20-174 - 175 lit.i) Cod penal.
Apelantul parte vătămată a criticat hotărârea de fond atât cu privire la latura penală cât și la latura civilă.
În esență, apelantul partea vătămată a arătat că gravitatea deosebită a consecințelor faptei inculpatului (infirmitatea fizică permanentă) evidențiază sadismul cu care acesta a acționat și, într-o atare împrejurare este evidentă intenția inculpatului de a-i suprima viața.
O astfel de atitudine a inculpatului nu justifică în niciun fel aplicarea unei pedepse atât de blânde ca aceea aplicată de instanța de fond.
În această ordine de idei s-a solicitat, admiterea apelului, desființarea hotărârii de fond și, urmare rejudecării, să i se aplice inculpatului o pedeapsă mai aspră în privința cuantumului și cu executare în regim privativ de libertate.
Pe latură civilă, partea vătămată apelantă a arătat că, în pofida concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală, ce au evidențiat suferințele extreme pe care le-a îndurat, dar și consecința dobândirii unei infirmități permanente, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata unor daune morale infime, care nu acoperă prejudiciul moral cauzat și a omis să acorde daunele materiale în sumă de 87 lei pentru care există probe la dosar.
În concluzie, partea vătămată apelantă a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii de fond și urmare rejudecării să i se aplice inculpatului o pedeapsă majorată în privința cuantumului și cu executare în regim privativ de libertate. De asemenea, pe latură civilă, urmare reaprecierii probatoriului să se admită acțiunea civilă și să i se acorde daunele morale în cuantumul solicitat sau, în subsidiar, într-un cuantum mult sporit, precum și obligarea inculpatului la daune materiale în sumă de 87 lei.
Inculpatul apelant a criticat hotărârea de fond pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în dispozitivul hotărârii atacate există inadvertențe, în privința modului de rezolvare a cererii de schimbare a încadrării juridice și infracțiunea pentru care a fost condamnat, situație ce atrage nulitatea acesteia.
Un alt motiv de apel al inculpatului s-a referit la faptul că greșit a fost condamnat, în condițiile în care el s-a aflat în legitimă apărare, ori într-o atare ipoteză se impunea achitarea sa, în temeiul prevederilor art.10 lit.e) Cod procedură penală.
În concluzie, inculpatul apelant - a solicitat admiterea apelului său, desființarea hotărârii de fond și urmare rejudecării să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art.182 alin.(2) Cod penal în temeiul prevederilor art.11 pct.(2) raportat la art.10 lit.e) Cod procedură penală, urmare constatării incidenței prevederilor art.44 alin.(1) sau (3) Cod penal.
Examinând cauza în raport de probatoriul administrat, de criticile din apelurile Parchetului, părții vătămate și inculpatului, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art.371 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Potrivit rechizitoriului din 26 noiembrie 2007 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal raportat la art.174 și 175 lit.i) Cod penal.
Potrivit considerentelor și dispozitivului sentinței penale nr.241 din 15 iunie 2009 Tribunalului Constanța cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpatul - a fost respinsă ca nefondată.
Deși instanța de fond respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, hotărăște, condamnarea inculpatului în baza art.20 Cod penal raportat la art.182 alin.(2) Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b) Cod penal, în vădită contradicție cu modul în care rezolvase cererea privind schimbarea încadrării juridice.
Raportat la cele reținute Curtea constată că, soluția instanței de fond este nelegală, întrucât s-a pronunțat în legătură cu o faptă ce nu făcuse obiectul trimiterii în judecată și pentru care respinsese ca nefondată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice.
Această greșeală a instanței de fond, fiind, în mod evident, una de judecată, Curtea apreciază că nu putea fi îndreptată ca o eroare materială, așa cum s-a procedat prin încheierea din 19 iunie 2009 Tribunalului Constanța, astfel că, atât sentința penală nr.241/15.06.2009 cât și încheierea din 19 iunie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul nr- sunt lovite de nulitate în conformitate cu prevederile art.197 alin.(2) Cod procedură penală.
În susținerea aprecierii că, ne aflăm în fața unei greșeli de judecată, iar nu a unei erori materiale, Curtea invocă și faptul că, la aplicarea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.76 alin.(2) Cod penal potrivit cărora în cazul infracțiunilor de omor, reducerea pedepsei, ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante, nu poate coborî sub o treime din minimul special, care în speță era de 2 ani și 6 luni închisoare.
Pentru considerentele menționate Curtea constatând incidența prevederilor art.379 pct.(2) lit.b) Cod procedură penală va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, inculpatul și partea vătămată și civilă, va desființa în totalitate sentința penală nr.241/15.06.2009 și încheierea din 19.06.2009 pronunțate de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Cu prilejul rejudecării instanța de fond va soluționa cauza având în vedere fapta cu care a fost sesizată dar și celelalte motive de apel invocate de părți.
În conformitate cu prevederile art.383 alin.(3) Cod procedură penală, Curtea va menține actele procedurale efectuate până la data de 22 mai 2009 de către prima instanță.
Având în vedere că apelurile declarate în cauză urmează a fi admise, în conformitate cu prevederile art.192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.(2) lit.b) Cod procedură penală;
Admite apelurile declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, inculpatul - domiciliat în,-, județ C și partea vătămată - domiciliat în Com., str. 1 -, -.5, parter,. 3, județ C, împotriva sentinței penale nr. 241 din 15 iunie 2009 și a încheierii din 19 iunie 2009, pronunțate de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-.
Desființează hotărârile apelate și dispune rejudecarea cauzei de către prima instanță, TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Menține actele procedurale efectuate până la data de 22 mai 2009 de către prima instanță.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs, în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - --- -
Grefier,
- -
Jud. fond:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.:
3 ex./4.11.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure