Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 114/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 114
Ședința publică din data de 04 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 23 iunie 1971, în prezent aflat în Penitenciarul Spital Jilava - B, împotriva sentinței penale nr. 202 din 12 iunie 2009 Tribunalului Prahova, prin care respingându-se cererea de schimbare a încadrării juridice în art. 183 Cod penal, s-a dispus condamnarea pentru omor calificat prev. de art. 174-175 alin.1 lit. c) Cod penal la pedeapsa de 16 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a), b), e) Cod penal.
Conform art. 67 al. 2 Cod penal s-a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.
În baza art. 350 Cod proc. penală s-a menținut starea de arest a inculpatului iar potrivit art. 88 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 11 martie 2008, la zi.
S-a luat act că numita nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza disp. art. 118 lit. b Cod penal s-a confiscat de la inculpat scaunul corp delict folosit la comiterea infracțiunii.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat, aflat în stare de arest și prezentat instanței din Penitenciarul Mărgineni, personal și asistat de apărător ales avocat, din cadrul Baroului P, cu împuternicire avocațială nr. 70 din 2.09.2009 depusă la fila 25 dosar, lipsă fiind intimata parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost atașat dosarul de fond nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI, înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 18 noiembrie 2009, în vederea soluționării recursului declarat de apelant împotriva încheierii de ședință din data de 13 noiembrie 2009, prin care a fost menținută starea de arest preventiv față de acesta.
Se mai arată că la dosar s-a depus notă telefonică din partea Serviciului Arhivă din care reiese că doamna doctor din cadrul Penitenciarului Mărginenia comunicat telefonic că a fost la rândul său contactată telefonic de domnul doctor din cadrul Penitenciarului Spital Jilava, care a solicitat ca inculpatul să fie direcționat către INML
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin. 7 Cod proc. penală avocat a luat legătura cu apelantul inculpat aflat în stare de arest.
Curtea, aduce la cunoștința apelantului inculpat că poate fi audiat în fața instanței de apel.
Apelantul inculpat având cuvântul arată că dorește să dea declarație.
Conform disp. art. 378 alin. 11Cod proc. penală, după încunoștințarea inculpatului asupra drepturilor prev. de art. 70 al. 2 din același cod, s-a procedat la ascultarea acestuia, declarația dată fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
După audierea apelantului inculpat, Curtea solicită acestuia să își precizeze poziția procesuală față de cererea depusă privind întreruperea executării pedepsei din motive medicale și efectuarea unei noi expertize medico-legale, în acest sens fiind atașat și referatul medical nr. 45454/12.11.2009 emis de Penitenciarul Spital B -Jilava, prin care se recomandă efectuarea unei expertize medico-legale
Avocat, apărător ales al apelantului inculpat, cu acordul instanței a luat legătura cu acesta, precizând că i-a adus la cunoștință dispozițiile legale aplicabile cu privire la cererea de întrerupere a executării pedepsei, raportat la faptul că în acest stadiu procesual, nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă în cauză iar cererea sa este inadmisibilă la acest moment procesual.
Arată că apelantul inculpat înțelege să își retragă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulate, solicitând instanței să ia act de retragere.
Apelantul inculpat având cuvântul precizează că dorește să își retragă cererea de întrerupere a executării pedepsei. Arată că dorește să obțină o hotărâre definitivă pentru a putea reformula această cerere.
Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat precizează că nu are alte cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri de formulat și solicită să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat arată că acesta critică sentința penală nr. 202 din 12 iunie 2009 Tribunalului Prahova, pe care o apreciază ca fiind nelegală, pentru următoarele considerente:
Se arată cu privire la individualizarea pedepsei, că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, care este excesivă.
Tribunalul Prahova, în mod greșit nu a dat eficiența cuvenită cererii formulate de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei, în temeiul disp. art. 334 Cod proc. penală, din infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de disp. art. 174-175 lit. c Cod penal, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. și ped. de disp. art. 183 Cod penal, respingând-o ca neîntemeiată.
Așa cum a arătat și apelantul inculpat în declarația dată în fața curții, acesta a recunoscut că a avut o altercație cu bunicul său anterior datei de 08 martie 2008 și că i-a aplicat acestuia mai multe lovituri, în mai multe zone ale corpului.
Se arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, din punct de vedere al atitudinii psihice cu care apelantul inculpat a acționat, se poate vorbi de o praeterintenție - intenție depășită - întrucât el nu a dorit să se producă acest rezultat - decesul victimei - însă din nefericire acesta s-a produs.
Precizează că atât în cazul infracțiunii de omor simplu cât și în cazul infracțiunii de omor calificat, săvârșirea unei fapte din punctul de vedere al laturii subiective presupune atât intenția directă cât și cea indirectă.
Având în vedere probatoriile ce au fost administrate atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanțe, Tribunalul Prahovaa apreciat că în speță ar fi vorba de o intenție indirectă și nu a făcut analiza laturii subiective a infracțiunii.
Este adevărat că apelantul inculpat nu a recunoscut inițial săvârșirea faptei, însă așa cum a arătat astăzi în fața instanței, așa cum rezultă din raportul de necropsie, anume că victima a fost lovită pe aproape tot corpul, fără a se viza un organ vital. Apelantul inculpat a mai arătat că amândoi se aflau în stare de ebrietate.
La analiza intenției indirecte trebuia avută în vedere nu numai cauza decesului, dar și raporturile anterioare dintre victimă și făptuitor. Martorii audiați pe situația de fapt, au adus la cunoștința organelor de urmărire penală și a instanței de fond, că într-adevăr se auzea în comunitatea din care cei doi făceau parte, că existau altercații și nepotul obișnuia să îl lovească pe bunic, dar au arătat și alte aspecte, anume că bunicul era cel care îl susținea financiar pe nepot, iar acesta îi procura alimente bunicului, deci nu numai băuturi alcoolice.
Între cei doi nu exista o relație de dușmănie, fiind singura rudă în viață.
Să se aibă în vedere că și după săvârșirea faptei, apelantul inculpat a încercat să ia legătura cu fosta sa soacră pentru a-l duce victima la spital, lucru care rezultă din depoziția acesteia dată în fața instanței de fond, anume declarația numitei. Și martorii audiați în cauză au relatat că inculpatul i-a anunțat pentru a-i veni în ajutor bunicului său.
În cauză nu există intenția indirectă ci praeterintenția, motiv pentru care se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond și condamnarea apelantului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
La individualizarea pedepsei se solicită să se dea eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante personale, stării de sănătate grave a inculpatului dovedită cu actele medicale existente la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântulformulează concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca nefondat, întrucât sentința penală nr. 202 din 12 iunie 2009 Tribunalului Prahova, este legală și temeinică.
Instanța de fond, pe baza tuturor probatoriilor administrate în cauză, atât în fața organelor de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, a apreciat în mod corect vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, costând în aceea că la data de 08 martie 2008, în timp ce se afla în domiciliul bunicului său, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri, cu pumnii și picioarele în zona capului și în abdomen, producându-i acestuia leziuni grave în urma cărora victima a decedat.
Încadrarea juridică reținută de instanța de fond este corectă, fapta săvârșită de inculpat întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și nu pe cele ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
Inculpatul a acționat cel puțin cu intenția indirectă de a suprima viața victimei, având în vedere modalitatea în care a aplicat loviturile, în mod repetat, din raportul medico-legal și din completarea la acesta rezultând faptul că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat șocului traumatic și hemoragic ca urmare a unui politraumatism cu fracturi costale multiple și rupturi de organe interne.
Leziunile constatate la autopsie s-au produs prin lovire cu corpuri dure, topografia acestora excluzând căderea și lovirea de planuri dure, așa cum a precizat inculpatul că s-ar fi produs moartea victimei.
Pe cale de consecință, chiar dacă acesta nu a urmărit suprimarea vieții victimei, inculpatul a acceptat această posibilitate, acționând cu intenție directă atunci când i-a aplicat victimei mai multe lovituri repetate cu corpuri dure, cu pumnii și cu picioarele și cu un scaun din lemn, lovituri în urma cărora victima a decedat.
Față de gravitatea faptei comise, instanța de fond în mod corect a aplicat pedeapsa de 16 ani închisoare, cu respectarea disp. art. 72 Cod penal, aceasta fiind orientată spre minimul prevăzut de textul încriminator și nu există motive pentru redozarea pedepsei aplicate inculpatului și reținerea circumstanțelor atenuante.
Apelantul inculpat având cuvântularată că regretă fapta comisă.
Precizează că în cursul zilei de astăzi urmează să fie transferat de la Penitenciarul Mărgineni, la Penitenciar Spital Jilava și apoi la Spitalul.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 202 din 12 iunie 2009 Tribunalului Prahova, respingându-se cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului (fiul lui G și, născut la 23 iunie 1971 în municipiul P, cetățean român, absolvent 10 clase și școală profesională), căsătorit, serviciul militar satisfăcut, domiciliat în comuna nr. 145, județul P, fără antecedente penale) în prezent deținut în Penitenciarul Spital Jilava, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 16 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și e Cod penal.
Conform art. 67 al. 2 cod penal s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a,b și e Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
S-a menținut starea de arest iar conform art. 88 Cod penal, s-a computat deținerea începând cu data de 11 martie 2008, la zi.
Potrivit art. 118 lit. b Cod penal s-a luat și măsura de siguranță a confiscării speciale față de scaunul folosit la comiterea infracțiunii.
În latură civilă, s-a luat act că numita domiciliată în P,-, bloc 49,. 9, județul P nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În fine, inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul este cunoscut pe raza comunei ca fiind un mare consumator de băuturi alcoolice și împătimit al jocului de zaruri, unde pierdea mari sume de bani, situație în care constant solicita sprijin material, bunicului său victima, în vârstă de 88 de ani.
Desfăcându-i-se contractul de muncă începând cu data de 22 februarie 2008, acesta s-a stabilit în locuința bunicului patern, victima și pentru că singura sursă de venit o constituia pensia secundului, repetat l-a obligat să-i remită și parte din economiile aflate în depozit la cec.
În acest context, în mai multe rânduri părțile au intrat în conflict, finalizat cu lovirea victimei de nepotul său, comportamentul acestuia fiind notoriu în comunitatea căreia îi aparțineau, martorii audiați percepând atât traumatismele fizice evidente, cât și deplasarea acestora la cabinetul medical din localitate, pentru acordarea îngrijirilor de specialitate.
Astfel martorul unchiul inculpatului a susținut că a asistat personal la agresarea bunicului de către nepotul său, fiind lovit cu pumnii peste față, în cap și stomac, motivându-se că refuză să-i aloce sume de bani în vederea întreținerii.
De asemenea, a învederat că în luna februarie 2008 întâlnit părțile, în timp ce se deplasau la poștă pentru a ridica sume de bani de pe carnetele cec ale victimei, constatând că aceasta avea capul umflat și era evident lovită, autorul leziunilor fiind tot inculpatul, situație confirmată de vecinii acestuia, precum și de alte rude și afini.
Ca și în precedente în data de 08 martie 2008 inculpatul a aplicat bunicului său mai multe lovituri cu corpuri dure, cu pumnii și picioarele, atât în zona capului cât și a abdomenului și cu atare intensitate încât la scurt timp a intervenit decesul acestuia.
fiind de starea gravă în care se afla, în jurul orelor 23.00 martorele și s-au deplasat la domiciliul părților, constatând că victima prezenta multiple leziuni pe față, corp și membre, a căror proveniență din lovire era evidentă.
Fiind înștiințată despre decesul tatălui, martora a mers în locuința acestuia, ocupându-se pentru achiziționarea bunurilor necesare înmormântării iar pe data de 10 martie 2008 solicitat medicului de familie și eliberarea certificatului medical constatator al decesului.
Întrucât secundul cunoștea că în timpul vieții victima era agresată de nepotul său a refuzat eliberarea actului medical, aceasta cu atât mai mult cu cât personal a perceput o serie de semne de violență localizate în special la nivelul capului, abdomen, membrele inferioare și membrele superioare.
Urmare măsurilor dispuse în vederea autopsierii, prin raportul nr. 134 / 11 martie 2008 Serviciul de medicină legală Pap rocedat la examinarea cadavrului, evidențiindu-se pe lângă traumatismele externe și multiple fracturi costale pe ambele părți, rupturi de plămâni, de mezenter și rinichi, toate cu infiltrat hematic.
S-a concluzionat că moartea a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, consecință a unui politraumatism cu fracturi costale multiple și rupturi de organe interne, leziuni produse prin loviri repetate cu corpuri dure.
Totodată, s-a stabilit că sângele recoltat de la cadavru nu conținea alcool iar multitudinea de contuzii (periorbitar stâng, dosul membrelor superioare) precum și rupturi costale bilaterale ori rupturi de organe interne nu se puteau produce în nici un caz prin cădere, chiar dacă victima s-ar fi rostogolit pe un plan înclinat ci numai prin loviri repetate și intensive cu corpuri dure.
Concluziile inițiale au fost confirmate și la examinarea suplimentară din 06 mai 2009, precizându-se că particularitatea și topografia leziunilor exclud cu desăvârșire căderea și lovirea de planuri și corpuri dure, pot data din 08 martie 2008, au un caracter grav și nu permiteau supraviețuirea îndelungată a unei persoane de 88 de ani, deci între acestea și decesul victimei existând legătură de cauzalitate directă necondiționată.
Față de probele testimoniale și științifice menționate s-a înlăturat apărarea inculpatului privind survenirea decesului în contextul autoaccidentării victimei, prin lovirea de diferite obiecte din casă, aflându-se în stare de beție.
S-a stabilit de asemenea că aceasta avea o conduită normală în comunitate, nu a fost văzută niciodată în stare de beție ori căzând pe stradă, nu se afla în relații de dușmănie cu alte persoane și nici nu era vizitată de altcineva, deoarece se instalase o stare de temere față de nepotul său inculpatul, în dese rânduri învinuit că l-ar fi agresat, inclusiv prin poziționarea cuțitului la nivelul gâtului.
Mai mult, conduita adoptată imediat după intervenția decesului și afirmațiile făcute în prezența martorei, îl indică în egală măsură ca fiind autorul leziunilor corporale cu rezultat letal.
S-a concluzionat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, intenția de a ucide chiar indirectă rezultând din intensitatea loviturilor aplicate, zona corporală lezată, vizând organe vitale precum stomacul și capul victimei, repetabilitatea acestora, agresarea cu corpuri dure, toate în contextul precarității rezistenței fizice a unei persoane în vârstă de 88 de ani și posibilităților de reprezentare și acceptare a producerii rezultatului letal, inculpatul practicând anterior, boxul.
Ca atare, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, apreciindu-se că legătura de cauzalitate dintre acțiunile acestuia și consecințele letale este una directă și necondiționată specifică conținutului infracțiunii pedepsite prin art. 174-175 al. 1 lit. c Cod penal.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere în egală măsură pericolul social al faptei, modalitatea de operare dar și circumstanțele personale ale inculpatului, fără antecedente penale însă cunoscut în localitate, ca având o conduită agresivă.
Față de circumstanța de calificare și rezonanța socială a faptei comise, în comunitatea căreia îi aparține, s-a considerat că prezervarea ordinii publice și tragerea la răspundere penală impune interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și e Cod penal, inclusiv a dreptului de a alege, ca pedepse accesorii și complimentare.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sub un prim aspect, s-a susținut că încadrarea juridică a faptei este nelegală, deoarece prin probele administrate s-a confirmat apărarea privind lipsa intenției de a ucide, decesul bunicului său fiind consecința aprecierii greșite a intensității loviturilor aplicate, în contextul conflictelor repetate, purtate cu acesta atunci când ambii se aflau în stare de ebrietate.
O atare poziție subiectivă ar justifica reținerea rezultatului praeterintenționat al loviturilor aplicate, impunându-se schimbarea calificării juridice în dispozițiile art. 183 Cod penal și condamnarea acestuia pentru loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
A doilea motiv de reformare îl constituie individualizarea pedepsei principale, considerată prea gravă în raport de starea sănătății, el aflându-se internat sub pază în cadrul Spitalului pentru proceduri specifice afecțiunii ganglionare cu care a fost diagnosticat.
S-a solicitat desființarea sentinței primei instanțe urmând ca în principal să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei astfel cum s-a expus iar în subsidiar să se reducă cuantumul pedepsei închisorii, atenuându-se răspunderea penală conform art. 74 Cod penal.
Audiat fiind în ședința publică din 04 decembrie 2009 și revenind asupra declarațiilor făcute la primul grad de jurisdicție, apelantul a recunoscut și regretat fapta dedusă judecății, circumstanțiind răspunderea penală la consumul frecvent al băuturilor alcoolice de către ambele părți, finalizat prin conflicte în cadrul cărora și-ar fi aplicat lovituri reciproce.
A explicat că rezultatul letal ar fi consecința loviturilor aplicate cu câteva zile anterior datei de 08 martie 2008, când aflându-se în stare de ebrietate, el a lovit victima, cu pumnii și picioarele, determinându-i căderea peste aragazul din cameră.
La judecata apelului s-a înaintat și un referat medical întocmit de Spitalul Penitenciar B Jilava care confirmă susținerile inculpatului referitoare la diagnosticarea cu boala - scleroză nodulară stadiul III, fiind internat pentru tratament de specialitate în Secția medicală nr. 116, recomandându-se expertizarea medico-legală pentru întreruperea executării pedepsei pe motive medicale.
-i-se la cunoștință dispozițiile procedurale penale ce permit întreruperea executării pedepsei închisorii, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 365 din 01 iunie 2009 apelantul a declarat că înțelege să-și retragă cererea înaintată instanței de control judiciar, sub acest aspect, interesat fiind pentru obținerea unei condamnări definitive.
Verificând sentința atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, dar în limitele prev. de art. 371 al. 2 și art. 372 al. 1 cod proc. penală, rezultă că prima instanță a reținut corect fapta, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpatului, care sunt în deplină concordanță cu probele administrate, ce au fost complet analizate și just apreciate.
Într-adevăr prin declarațiile făcute în cursul procesului acesta și-a modificat succesiv apărările, de la o atitudine de contestare a agresării victimei până la aceea de recunoaștere a aplicării repetate de lovituri cu pumnii și picioarele și în regiuni corporale vitale, circumstanțiind executarea acestora cu câteva zile anterior datei de 08 martie 2008, în toate situațiile încercând să acrediteze ideea lipsei vreunei intenții directe sau indirecte la producerea rezultatului letal.
Astfel cum temeinic s-a motivat la primul grad de jurisdicție, decesul victimei nu este consecința unor lovituri specifice infracțiunilor prev. de art. 180-182 Cod penal, exercitate în contextul invocat, încât să se realizeze conținutul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, încriminată prin art. 183 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective omorul se caracterizează nu numai prin intenția directă dar și prin aceea indirectă de a ucide, ultima modalitate implicând pe lângă prevedere, atitudinea de indiferență față de rezultat, ce determină autorul agresiunii să nu curme acțiunea începută, acceptând posibilitatea intervenției rezultatului letal, chiar dacă nu l-a urmărit.
Martorii audiați în cauză au confirmat în parte susținerile apelantului, în sensul perceperii directe sau indirecte a deselor conflicte purtate între acesta și victima, bunicul său în vârstă de 88 de ani, toate grefate pe determinarea remiterii unor sume de bani, necesare consumului de alcool sau participării la jocul de zaruri, unde de regulă nu avea șanse de câștig.
Din declarațiile acestora rezultă cu certitudine că începând cu luna februarie 2009 când i s-a desfăcut contractul de muncă, fiind lipsit total de venituri, în mai multe rânduri, victima a fost văzută, în comunitate și în prezența nepotului său, purtând urme traumatice evidente în regiunea capului, pe brațe și picioare și chiar obligată să-l însoțească la agenția cec din localitate pentru retragerea sumelor de bani economisite ori acordarea de îngrijiri medicale.
Mai mult, aceștia au învederat că față de acuzele victimei privind autoratul loviturilor și comportamentul agresiv notoriu, (în contextul practicării box-ului și angajării ca agent de pază în cadrul SC SRL P), de regulă aceasta nu primea vizite la domiciliu, atât rudele cât și vecinii săi temându-se de o eventuală represiune din partea apelantului.
Prin raportul medico-legal de necropsie întocmit la sesizarea medicului de familie Serviciul Medico - Legal Pac onstatat că la data de 11 martie 2008 victima prezenta cel puțin 9 echimoze și 5 plăgi contuze, semne de violență de dimensiuni mari, amplasate în principal în regiunea capului (la nivel nazal, periorbitar și mandibular), dosul ambelor mâini, brațe, ambele coapse precum și bilateral, abdominal și lombar.
patologic s-au stabilit o serie de hematoame corporale, stază și edem meningo-cerebrale; stază și rupturi pulmonare; scleroză peribronhovasculară; hemotorax stânga (circa 400 ml sânge), fracturi costale multiple, bilateral; infiltrat hematic mezenteric, contuzie jejun, hematom splenic subcapsular, ruptură renală dreapta, precum și faptul că sângele recoltat nu conține alcool iar moartea a fost violentă.
S-a concluzionat că rezultatul letal s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, consecință a unui politraumatism cu fracturi costale multiple, rupturi de organe interne și hematoame corporale, iar leziunile constatate s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure.
Separat de aceasta, verificându-se apărările inculpatului prin adresa nr. 329 din 06 mai 2009, instituția medico-legală și-a menținut concluziile inițiale, precizând că particularitățile leziunilor constatate și topografia acestora exclud căderea ori lovirea victimei de corpuri și planuri dure, că sângele recoltat de la cadavru nu conține alcool, că traumatismele pot data din 08 martie 2008.
S-a explicat că infiltratele hematice constatate la examinarea din 11 martie 2008 sunt recente, iar leziunile descrise sunt grave și nu permit supraviețuirea îndelungată a unei persoane de 88 de ani având patologia victimei, iar între acestea și decesul său există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.
Așadar, chiar dacă s-ar fi aflat în stare de beție, iar inițial ar fi înțeles să aplice numai o corecție corporală bunicului său, s-a dovedit că la această dată apelantul l-a lovit consecutiv cu pumnii la cap și cu picioarele în zona toracică, bilateral, deci în regiuni corporale unde o persoană ce a practicat box-ul și a executat atribuții de pază specializată, avea reprezentarea că sunt concentrate organe esențiale pentru menținerea vieții dar și cu atare intensitate încât i-a produs grave traumatisme corporale ce a condus direct și necondiționat la intervenția rezultatului letal, în scurt timp de la încetarea agresiunii.
În atare situație, legal instanța de fond a concluzionat că fapta comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-art. 175 al. 1 lit. c cod penal, deoarece agresând victima în condițiile expuse, chiar dacă nu a dorit suprimarea vieții acesteia, prin repetabilitatea și intensitatea loviturilor aplicate, totuși el a acceptat producerea unui atare rezultat, deci a acționat cu intenția indirectă de a ucide.
Faptul că în zilele precedente martora a perceput victima ca purtând urme de violență pe mâini și față iar la data decesului, în jurul orelor 22.30 fost solicitată în două rânduri, pentru a-i acorda îngrijiri, în raport de concluziile medico-legale, nu atrag rezultatul praeterintenționat al agresiunii exercitate în condițiile descrise.
Atari date în realitate, confirmă desele conflicte purtate între părți, conduita agresivă adoptată de inculpat dar și dezinteresul acestuia pentru salvarea vieții bunicului său, măsurile luate dovedindu-se a fi inoportune și tardive.
Prin urmare, motivul de apel invocat în principal nu este fondat iar încadrarea juridică a faptei stabilită în sarcina apelantului, în dispozițiile art. 174, art. 175 al. 1 lit. c Cod penal, este legală.
Pedeapsa de 16 ani închisoare chiar situată în aproprierea limitei minime speciale înscrise în textele încriminatorii este injustă însă, față de persoana acestuia, care după arestare a fost diagnosticat cu o maladie gravă incurabilă, respectiv boala - scleroză nodulară stadiul III, fiind supus în prezent procedurii de tratament chimic, liminară în atare situație.
Această împrejurare de fapt unită cu lipsa antecedentelor penale formează convingerea că deși prin natura și modalitatea de operare, în concret, fapta comisă prezintă gravitate și impact de excepție în comunitatea căreia îi aparține, atât prezervarea ordinii publice, cât și represiunea penală pot fi realizate prin reindividualizarea cuantumului pedepsei principale conform art. 74 alin. 2 și art. 76 alin. 2 Cod penal, reducându-se cuantumul sub limita de 15 ani închisoare admisă de art. 175 al. 1 Cod penal.
De aceea, sub acest aspect, curtea de apel apreciază că sub acest aspect apelul declarat de inculpat este fondat, situație în care se va proceda la admiterea acestuia, desființându-se în parte, în latură penală sentința primei instanțe conform art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc. penală.
Rejudecându-se cauza în limitele arătate se va pronunța o nouă hotărâre în sensul reținerii la încadrarea juridică a circumstanțelor atenuante menționate și reducerii pedepsei principale de la 16 ani închisoare, la 12 ani închisoare.
Restul dispozițiilor hotărârii atacate se vor menține, apreciindu-se că sunt temeinice și conforme legii.
În prezenta cauză apelantul inculpat este judecat în stare de arest, măsură dispusă prin încheierea nr. 8 din 12 martie 2008 Tribunalului Prahova.
S-a constat că el se află în situația prev. de art. 148 lit. f Cod proc. penală, fiind preluat în custodia administrației penitenciare conform mandatului de arestare preventivă nr. 29/U/2008, pe aceeași dată.
Având în vedere gravitatea faptei, pedeapsa privativă de libertate severă riscată, respectiv 12 ani închisoare, instanța de control judiciar apreciază că starea de sănătate precară nu constituie suficient motiv pentru revocarea arestării, impunându-se menținerea măsurii preventive în continuare, urmând ca tratamentul de specialitate să fie administrat conform art. 1391Cod proc. penală.
Ca urmare, se va computa din durata pedepsei timpul executat începând cu 11 martie 2008, la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Spital Jilava B, împotriva sentinței penale nr. 202 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Desființează în parte, în latură penală, sentința primei instanțe în sensul că reține la încadrarea juridică a infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. c Cod penal și circumstanțe atenuante prev. de art. 74 al. 2 și art. 76 al. 2 Cod penal.
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 16 (șaisprezece) ani închisoare la 12 (doisprezece) ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Conform art. 350 Cod proc. penală menține starea de arest a inculpatului și compută deținerea conform mandatului de arestare preventivă nr. 29/U/2008 emis de Tribunalul Prahova, de la data de 11 martie 2008, la zi.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare iar pentru apelantul arestat de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 decembrie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. NE
Tehnored. GM
5 ex./10.12.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu
