Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 116/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 116
Ședința publică din data de 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
Grefier - -
-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de apelantul inculpat, deținut în Penitenciarul Galați, împotriva sentinței penale nr. 112 din data de 27.08.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: apelantul inculpat în stare de arest, asistat de avocații și, apărător ales cu delegație la dosar, fiind prezentă și apelanta parte civilă, asistată de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se depun la dosar motive de apel formulate în scris de apelantul inculpat și respectiv apelanta parte civilă.
Prezent în instanță, apelantul inculpat, în prezența apărătorului ales susține că dorește să fie audiat în apel.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să i se aducă la cunoștință apelantului inculpat faptul că acesta a formulat plângere penală împotriva sa în care s-a dispus neîncepere a urmăririi penale, urmând a preciza dacă are de invocat vreo cerere cu privire la acest aspect. Susține că a făcut această precizare, pentru a că fost recuzat de mai multe ori, din această situație și nu înțelege să se abțină întrucât își face datoria conform dispozițiilor legale, în mod obiectiv și imparțial.
Avocat - apărător ales al apelantului inculpat susține că acesta nu are cereri de formulat cu privire la aspectul invocat de procuror.
Solicită a se proceda la ascultarea inculpatului, având în vedere că acesta consideră necesar a face o serie de precizări în suplimentarea declarației date în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu ascultarea inculpatului.
Curtea, încuviințând cererea, dispune ascultarea apelantului inculpat, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal depus la dosar.
Apărătorii apelantului inculpat, apelanta parte civilă prin apărător și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și conform prevederilor art. 377 alin. 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul apelantei părți civile susține că apelul declarat în cauză vizează latura civilă, respectiv suma de 3000 lei cu reprezintă salariul neîncasat pe anul 2006, sumă recunoscută de inculpat ca fiind datorată, ca și cuantumul daunelor morale de 100.000 lei, instanța de fond acordând o sumă prea mică, pe o motivată nejustificată.
Consideră că suma de 100.000 lei daune morale poate acoperi suferința psihică și afectivă pe care partea civilă a suferit-o prin fapta inculpatului, care i-a omorât fratele, aceasta fiind singura care a suportat cheltuielile de înmormântare.
Solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței de fond și în rejudecare, obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei despăgubiri materiale și 100.000 lei daune morale. Solicită și cheltuieli judiciare.
Avocat - apărător ales al apelantului inculpat față de poziția adoptată astăzi de acesta, prin suplimentul de declarație, solicită a se aprecia asupra apelului declarat în cauză.
Se critică sentința de fond, ca fiind nelegală și netemeinică, în principal sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei și în subsidiar, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, prin neluarea în seamă a unor elemente care ar fi putut constitui circumstanțe atenuante și determina coborârea pedepsei sub minimul special. Faptei imputate i s-a dat o greșită încadrare juridică ce a fost practic preluată și menținută din rechizitoriu, prin respingerea fără nici o motivare a cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal.
Invocă prevederile Codului penal, în sensul că actele materiale violente îndreptate împotriva persoanei, ce au drept consecință decesul acestea, pot constitui fie infracțiuni de omor, dacă autorul violențelor a prevăzut și urmărit, ori acceptat producerea rezultatului letal, fie infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, dacă rezultatul letal este consecința culpei, respectiv dacă făptuitorul, deși a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a acceptat și a socotit fără temei că nu se va produce sau nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia sau putea să-l prevadă.
Arată că încadrarea juridică în una din cele două infracțiuni este dată de poziția făptuitorului față de rezultatul faptei comise - adică de latura subiectivă, ca trăsătură esențială a conținutului fiecărei infracțiuni.
Invocă obligația organului de cercetare, ce a fost ignorată, de a stabili forma de vinovăție cu care a acționat făptuitorul, în raport cu care să încadreze fapta, scăpându-se din vedere aspectul dovedirii laturii subiective, respectiv a formei de vinovăție cu care ar fi acționat inculpatul.
În fața instanței de fond, apărarea a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 Cod penal, cerere asupra căreia instanța a prorogat discuția la o dată ulterioară, iar la termenul din27.03.2009 după audierea martorilor s-a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice nu poate fi discutată decât după audierea martorilor.
Solicită să se constate că la termenul din data de 25.08.2009 după audierea ultimului martor, instanța de fond a pus în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice ce a fost discutată și fără a se motiva, a respins-o, acordând cuvântul părților în dezbateri pe fondul cauzei în cadrul cărora apărarea a fost nevoită să se limiteze în concluzii, fără a mai face discuții cu privire la încadrare.
Critică încheierea de ședință din data de 25.08.2009 pentru nemotivarea soluției de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice, ca și sentința de fond prin care s-a motivat soluția de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice, deși aceasta nu a făcut obiectul dezbaterilor pe fond.
Consideră că din acest motiv s-au încălcat drepturile procesuale ale inculpatului și dreptul la apărare, motiv pentru care se impune desființarea sentinței în vederea rejudecării în vederea pronunțării unei noi soluții, sens în care invocă prevederile art. 379 cpt. 2 lit. a Cod procedură penală.
Consideră că în cauză nu există motive care să dovedească intenția inculpatului de a ucide victima sau aceea a acceptării posibilității morții, chiar dacă nu a urmărit-o prin loviturile aplicate.
Solicită să se constate că sentința de fond este copia fidelă a rechizitoriului, situație în care nu puteau fi reținute elemente moi care să lămurească latura subiectivă a faptei inculpatului.
Se arată că în încercarea de a justifica prin hotărâre, soluția de respingere a cererii de încadrare juridică printr-o încheiere anterioară, instanța de fond a făcut referire într-o frază în conținutul hotărârii și, în acest sens dă citire: ". multitudinea loviturilor, natura acestora, precum și zona unde s-au aplicat (zone vitale ), intensitatea aplicării lor (în repetate rânduri)", și că "afecțiunile de care suferea victima și care au fost constatate de medicii legiști nu înlătură latura subiectivă a infracțiunii intenția indirectă a inculpatului".
Dacă despre o intenție directă nu poate fi vorba, se consideră că pentru argumente de natură personală, faptică și medico legală, în speță rezultatul produs ca urmare a loviturilor aplicate este consecința culpei sale, în forma prevăzută de art. 19 pct. 2 lit. b Cod penal sau în forma prevăzută la lit. a din textul mai sus arătat.
Pentru acest motiv, se solicită desființarea sentinței și schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod procedură penală în infracțiunea prev. de art. 183 Cod penal.
Avocat - apărător ales al apelantului inculpat își însușește concluziile puse în cauză de colegul său, referitor la încadrarea juridică iar în ce privește greșita individualizare a pedepsei,prin neluarea în seamă a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 și 74 Cod penal, situație ce ar fi permis coborârea pedepsei sub minimul special, în limitele prevăzute de art. 76 al. 2 Cod penal.
Solicită să se constate că instanța de fond a avut în vedere atitudinea de nerecunoaștere a faptei de către inculpat și că acesta nu are antecedente penale, or, în art. 72 Cod penal se face referire și la persoana inculpatului și împrejurările care atenuează răspunderea penală.
Solicită să se țină cont de faptul că inculpatul este o persoană în vârstă, pensionar, a fost crescător de animale autorizat în cadrul unei ferme în care a investit de-a lungul anilor și are o familie închegată.
Invocă împrejurările în care a fost comisă fapta, care sunt fără îndoială, unele ce țin de preocuparea lui pentru a păstra și conserva avutul fermei, străduința depusă pentru a lămuri misterul dispariției repetate a unor oi din cârdul dat în paza victimei, constatarea că la data de 30.11.2006 surprinsese victima înstrăinând un sac cu hrană pentru oi, motiv pentru carte nu s-a mai putut stăpâni și a reacționat violent, așa cum s-a reținut.
Consideră că în cauză sunt împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante în sensul art. 74 lit. a și alin. 2 Cod penal ce pot conduce la reducerea pedepsei sub minimul special.
Solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței de fond în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și în rejudecare, aplicarea prevederilor art. 74 lit. a și alin. 2 și art. 76 al. 2 Cod penal în sensul individualizării sancțiunii.
În ce privește apelul declarat de partea civilă, se arată că plata celor 10 luni respectiv suma de 3000 lei ce ar reprezenta salariul victimei ce ar fi trebuit plătit de inculpat spre final de an, cât și aceea completare de 60.000 lei daune morale.
Invocă motivarea instanței de fond cu privire la acest aspect, în sensul că nu există raport de cauzalitate decesul victimei și neîncasarea salariului.
Instanța de fond nu a observat două chestiuni, și ca această convenție între părți să nu încalce o normă imperativă, ori de ordine publică.
Consideră că în cauză este vorba despre un raport de cauzalitate mediat și nu direct - salariul era datorat victimei indiferent cine este succesor. Latura civilă alăturată acțiunii penale, se soluționează după aceleași principii ca și în dreptul civil, consideră că instanța de fond ar fi trebuit să acorde aceste despăgubiri, pentru că, în caz contrar intervine, deși nu este o convenție scrisă, răspunderea faptei juridice - respectiv o îmbogățire fără justă cauză și lasă la aprecierea instanței.
În ce privesc daunele morale, consideră că apărătorul părții civile exagerează, chiar dacă invocă decizii de speță, întrucât cuantumul acestora nu poate fi probat, în aprecierea acestuia se au în vedere mai mulți factori și doctrina a statuat criteriile după care se dau aceste daune.
Solicită a se avea în vedere relația în care se afla victima cu sora sa, cu care se vedea la câteva luni la fermă și că victima nu a locuit la sora sa și nu a avut nicio contribuție la gospodăria acesteia, și nu avea pregătire școlară etc. și față de aceste motive, consideră că suma de 40.000 lei acordată este corectă.
Reprezentantul Ministerului Public susține că în ce privește apelul părții civile, apreciază că primul motiv de apel este nefondat, fiind vorba despre un raport juridic care ține de muncă desfășurată de victimă, sumă ce ar fi trebuit să fie pretinsă în altă împrejurare - într-o acțiune de natură civilă. Susține că suma respectivă era datorată indiferent dacă inculpatul era sau nu autorul infracțiunii.
Referitor la daunele morale, consideră că apelul părții civile este întemeiat, indiferent de consistența relației dintre victimă și sora acesteia, suma de 40.000 lei nu este în măsură să reflecte pe deplin suferința de natură psihică încercată de partea vătămată.
Din acest punct de vedere solicită admiterea apelului părții civile și majorarea sumei, sens în care instanța va aprecia legătura dintre cei doi frați și intensitatea suferințelor fizice încercate de partea vătămată care a suportat și cheltuielile de înmormântare a victimei.
În ce privește apelul inculpatului apreciază că primul motiv legată de modul de soluționare a cererii de schimbare a încadrării juridice, criticile sunt nejustificate, în condițiile în care conform art. 361 al.3 Cod procedură penală încheierile premergătoare pot fi atacate odată cu fondul, apreciază că este irelevant și lipsit de orice vătămate adusă intereselor inculpatului, împrejurarea că s-a dispus o anumită soluție prin încheiere și s-a motivat prin hotărâre.
Consideră că instanța a amânat în mod deliberat la acel moment pronunțarea cu privire la această soluție, pentru a evita o antepronunțare.
Critica adusă sub aspect formal modalității în care s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, nu încalcă nici o dispoziție legală și nu vatămă în nici un fel interesele inculpatului.
Invocă natura leziunilor produse victimei, intensitatea loviturilor, zona corpului vizată de către inculpat.
Solicită să se constate că în raportul medico legal se reține că s-au aplicat lovituri cu obiecte contondente alungite, la care nu s-a mai făcut nici un fel de referire, însă important pentru a se stabili latura subiectivă a infracțiunii, multitudinea acestor leziuni și intensitatea lor, Or, aplicarea unor lovituri care au cauzat fracturi profunde sau care au condus la imobilizarea victimei prin fracturarea osului femur, lovirea victimei în zona capului, solicită să se constate că din probe rezultă că lovirea victimei s-a produs prin lovire activă.
Apreciază că intenția inculpatului concretizată sub forma prev. la art. 11 pct. 1 lit. b Cpp este indubitabilă, sens în care invocă practica judiciară în materie, respectiv decizii de speță, nr. 44/1978 și nr. 227/1978 ale Tribunalului Suprem pentru a fi avute în vedere.
Supune atenției Curții,locul unde a fost săvârșită fapta, care era inaccesibil oricărei persoane, mai puțin inculpatului, sens în care s-au administrate probe din care rezultă că era o zonă retrasă, păzită cu foarte mulți câini de care nimeni nu se putea apropia.
Totodată, leziunile cauzate victimei puneau pe aceasta în situația de a nu putea părăsi locul respectiv, astfel încât, abandonarea victimei în aceste împrejurări, este un factor care dovedește intenția inculpatului, acceptarea producerii unor urmări - respectiv moartea victimei.
În momentul în care inculpatul a părăsit victima, în zonă erau evidente urme de sânge, a doua zi fiind șterse de acesta, fiind găsite mai multe prosoape îmbibate de sânge găsite la locul faptei.
Consideră că inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă, infracțiunea reținută în sarcina acestuia fiind dovedită.
Indiferent de soluția ce se va pronunța în cauză, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică și solicită menținerea stării de arest a inculpatului.
Apărarea lasă la aprecierea instanței asupra stării de arest a inculpatului dacă aceasta urmează a fi menținută.
Conform prevederilor art. 377 alin. ultim Cod procedură penală se acordă cuvântul apelantului inculpat care regretă fapta și solicită admiterea apelului.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 112/2009 Tribunalul Brăila, în baza art. 174 pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a și b pen. pe durata executării pedepsei principale și anume dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art.65 alin.2 pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art.64 lit.a și pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art.350 pr.pen. a menținut măsura arestării inculpatului și a dedus perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 4.12.2008- la zi.
În baza art.14 alin.3 lit.b pr.pen. a admis în parte cererea civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 7000 lei reprezentând despăgubiri civile.
În baza art.14 alin.5 pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4000 lei părții civile, cu titlu de daune morale.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea cu titlu de daune materiale a sumei de 3000 lei reprezentând salariul aferent anului 2006 și neachitat de inculpat victimei și a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat, către partea civilă.
În baza art. 191 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, din care suma de 1185,40 lei reprezintă taxa constatărilor medico-legale ce se va vira în contul Spitalului Jud.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
In cursul anului 1999, inculpatul, proprietar al unei ferme de animale situate pe raza comunei județ B, a angajat în calitate de cioban pe victima
In perioada 1999-2006, victima și-a desfășurat efectiv activitatea la ferma acestuia, îndeplinind atribuțiile pe care i le-a desemnat inculpatul.
Activitatea victimei ca angajat, a fost apreciată de către acesta în mod corespunzător, situație în care aceasta rămas o perioadă atât de lungă la ferma aparținând lui. In această perioadă de timp, la ferma inculpatului s-au perindat mai multe persoane, care erau angajate ca și la fermă, dar nici una dintre ele nu a reușit să reziste un timp atât de îndelungat. Toți angajații inculpatului nu erau încadrați cu forme legale, prestând activitatea "la negru", fără a se încheia contracte de muncă încheiate la.
S-a reținut că relația inculpatului cu victima a fost una corespunzătoare, nemarcată de conflicte verbale sau fizice până în anul 2006, așa cum reiese și din declarațiile acestuia.
In cursul anului 2006 au început să dispară oi din turma aflată în paza victimei G, situație în care inculpatul, a început să aibă dubii cu privire la corectitudinea victimei, în condițiile în care i-au dispărut la anumite intervale de timp, mai multe oi, încercat să afle atât de la victimă, cât și prin intermediul celorlalți angajați ai săi, modul în care îi dispar oile.
Având în vedere faptul că nu a ajuns la nici o concluzie, a solicitat sprijinul organului de poliție din cadrul Postului de Poliție județul B, unde a depus o plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de furt, indicând ca posibil suspect pe victima
Victima a fost audiată cu privire la acest aspect de către organele de poliție din cadrul Postului de Poliție, în data de 25.10.2006, declarație în cadrul căreia a recunoscut faptul că au dispărut mai multe oi(cârlani), din turma aflată în paza lui dar nu și-a putut explica modul în care s-a produs această dispariție (fila 495).
psihologic al victimei conturat în urma declarațiilor date de martorii audiați în cauză, corespundea unei persoane extrem de liniștite, calme, modeste din punct de vedere intelectual, ascultătoare, care nu ieșea niciodată din ordinele primite de la șeful său, inculpatul, neavând nici un conflict, cât de minor, cu vreunul dintre angajații acestuia.
S-a reținut că în luna octombrie.2006, inculpatul a angajat pe martorii și fiul acestuia, ca și la fermă. Martorul a preluat efectiv în pază turma de oi aflată anterior în paza victimei G, tocmai datorită faptului că, inculpatul nu mai avea încredere în victimă.
Inculpatul a apelat la ajutorul martorului, căruia i-a cerut să-l ajute să afle dacă victima G i-ar fi sustras oile, cerându-i martorului s-o întrebe direct pe victimă și chiar să obțină o mărturisire de la aceasta cu ajutorul unor băuturi alcoolice, care le-a pus la dispoziția martorului, tot inculpatul. Nici acest demers nu a avut succes, întrucât victima i-a spus martorului doar că nu știe ce s- întâmplat cu acele oi.
In jurul datei de 20.11.2006, martorul, a plecat de la ferma inculpatului, fiind nemulțumit de modul în care este plătit de către inculpat. Martorul a fost urmat de fiul său, care plecat a doua zi după tatăl său.
Momentul plecării de la ferma a martorului a fost marcat de un incident în cadrul căruia, inculpatul a folosit arma de vânătoare pe care o deține în mod legal, în sensul că a tras în direcția martorului, în seara dinaintea plecării, bănuindu-l și pe acesta că ar avea intenția să fure de la ferma sa. Această intenție nu a fost demonstrată în nici un fel și chiar inculpatul a recunoscut că s-a înșelat în acest aspect, întrucât i-a cerut martorului după consumarea incidentului să rămână la ferma sa pentru a munci.
Martorul speriat de atitudinea și gesturile inculpatului, practic a fugit de la fermă, renunțând chiar și la hainele pe care le avea, precum și la banii care îi mai erau datorați de către inculpat, dorind doar să scape de acolo.
La începutul lunii.2006, după ce în prealabil a sunat pe inculpat, partea civilă, sora inculpatului s-a deplasat la ferma inculpatului pentru a discuta cu fratele ei o problemă legată de preschimbarea actului de identitate al victimei, întrucât acesta expirase. Discuția dintre partea civilă și victimă a avut loc în prezența inculpatului, discuție în cadrul căreia, inculpatul a reclamat încă o dată faptul că victima i-ar fi adus un prejudiciu prin furtul unor oi. Partea civilă a cerut inculpatului să o lase pe victimă să o ducă la B în vederea preschimbării actului de identitate, dar inculpatul a refuzat acest lucru, afirmând că victima este cercetată de poliție pentru furt, condiție în care nu ar avea dreptul să părăsească ferma.
Partea civilă nu a pus sub semnul întrebării afirmațiile inculpatului și s-a mulțumit să-l sune pe acesta la două -trei zile, pentru aoa duce pe victimă la In cele din urmă, inculpatul a promis surorii victimei faptul că o va aduce la domiciliul ei din B, până la data de 01.12.2006.
In data de 30.11.2006, la ferma inculpatului au venit în jurul orelor amiezii, martorii, care erau însoțiți de angajații lor -, precum și de martorul, pentru măcina paie la moara inculpatului, aflată în incinta fermei. Aceste persoane s-au deplasat cu un tractor la care erau atașate două remorci, precum și una sau două căruțe în care au transportat paiele la venire.
In jurul orelor 15,00-16,00 la fermă a sosit inculpatul, care a permis acestora declanșarea operațiunii de măcinare, operațiune care s-a derulat parțial și în prezența inculpatului.
In timpul derulării acestei activități, inculpatul a discutat cu frații, cărora li s-a plâns despre faptul că i-au dispărut mai multe oi din turma aflată în paza unuia dintre i săi, și, la un moment dat, chiar a indicat-o pe victima G, în momentul în care aceasta și-a făcut apariția la fermă, cu turma de oi aflată în pază.
Martorul, în momentul în care victima trecea pe lângă ei cu niște saci plini cu "goaze"(hrană pentru oi), i-a cerut să arunce în remorca lor un sac de acel gen.
Victima, fără să-i răspundă în vreun fel martorului, în momentul în care a trecut printre peretele incintei unde se afla martorul și remorcile parcate în apropierea porții care asigura accesul la moară, a aruncat unul dintre cei doi saci pe care îi ducea înspre saivanul de oi, în remorca folosită de martorul.
Imediat după consumarea acestui gest, victima a reușit să mai facă doar câțiva pași (parcurgând maximum doi-trei metri), întrucât i-a sărit în spate inculpatul, care a trântit-o pe victimă la pământ, și în prezența martorilor indicați mai sus, mai puțin, a început să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele în diverse zone ale corpului victimei, în timp ce aceasta era căzută la pământ. Victima nu reacționa în nici un fel, nu protesta nici verbal și nici fizic, mărginindu-se doar să de durere, comportament ce a fost de natură să conducă la intervenția verbală a martorului, care i-a cerut inculpatului să nu o mai lovească pe victimă, întrucât o va omorî.
Inculpatul a ridicat pe victima de jos și ținând-o cu o mână de haină, undeva din partea din spate în zona cefei, a dus-o de la locul unde s-a produs acel incident, până la biroul aflat tot în incinta fermei, birou folosit exclusiv de inculpat. Acest episod s-a petrecut între orele 16,30-17,30, martorii audiați, inclusiv inculpatul, precizând că în acel moment nu era încă întuneric afară, ci începea să se întunece.
In jurul orelor 18,00, martorul, angajat și el la ferma inculpatului unde locuia permanent împreună cu victima și cu un alt cioban, a fost chemat de către inculpat pentru a bea un pahar de vin. Martorul nu a fost invitat în biroul inculpatului, ci a consumat paharul de vin în fața ușii care face accesul la holul care asigură intrarea în biroul propriu, zis al inculpatului, birou care mai are o ușă înspre hol.
Printre cele două uși care erau deschise, martorul a putut să vadă pe victima G care ședea pe o canapea situată în partea față de intrarea în birou. Victima stătea și nu spunea nimic. Martorul l-a întrebat pe inculpat dacă o lasă pe victimă să-l ajute să termine la fermă, dar acesta i-a spus că mai are cu victima, condiții în care aceasta mai rămâne în biroul lui. Din acest moment, victima nu a mai fost văzută în viață de vreo altă persoană decât inculpatul.
Inculpatul a susținut că a stat cu victima, doar ei doi, în intervalul 17,30-22,00, în biroul său, unde a purtat discuții legate de modul în care i-au dispărut oile din turma victimei. Inculpatul a negat orice fel de agresiune fizică asupra victimei, arătând că a reușit la un moment dat doar prin discuții, s-o convingă pe aceasta să recunoască faptul că i-ar fi sustras din oi și chiar să dea o declarație olografă în acest sens, declarație pe care a consemnat-o într-un registru pus la dispoziție de inculpat.
Inculpatul a arătat că a plecat de la biroul său în jurul orelor 22,00 deplasându-se la un punct de lucru aflat în apropierea locului în care se afla ferma sa (clădirile administrative), cu autoturismul, punct aflat la aproximativ 7- 8 km. de acel loc. Aici ar fi ajuns în jurul orelor 24,00, a rămas aproximativ 15 minute, timp în care a discutat cu martorii și, angajații lui, după care tot cu aceeași mașină s-a deplasat înspre fermă. In drum s-ar fi oprit la aproximativ 700- 800 metri de ferma lui, unde a supravegheat drumul care ducea la fermă, de la ora 1,00 noaptea până dimineață, când ar fi adormit.
Întrebat fiind care este motivul pentru care, în condițiile în care a plecat la orele 22.oo de la fermă, acesta a ajuns la stâna de la " " peste 2 ore, inculpatul a dat declarații contradictorii.
Astfel a arătat inițial că a avut o defecțiune la motor( fila 146 dosar ), după care, a arătat că a mers încet cu farurile stinse, pentru a nu fi văzut de eventualii hoți, încercând astfel să ascundă date privitoare la momentul plecării lui din fermă. Mai mult, fiind întrebat de instanță dacă a avut acea defecțiune la motor inculpatul a arătat că nu a avut nici o defecțiune la motor, reținându-se astfel ca fiind evidentă încercarea inculpatului de a ascunde adevărul cu privire la momentul plecării sale de la fermă.
S-a reținut că martorul martorul, ciobanul de la a arătat în mod constant că ora la care a venit la inculpatul era 1.00, precizând că s-a uitat pe afișajul telefonului mobil și astfel a văzut cu exactitate ora.
S-a mai reținut că inculpatul a declarat că după ce a adormit în mașină, s-a trezit în jurul orelor 7,00, a pus în mișcare autoturismul și în fața biroului său de la fermă s-a întâlnit cu martorul. Din discuțiile pe care le-a avut cu acesta ar fi înțeles că victima G nu s-a mai întors în dormitorul aflat în incinta aceleiași ferme în noaptea precedentă, situație în care inculpatul susține că a intrat împreună cu în biroul său, fără să-și mai amintească dacă a deschis sau nu cu cheia ușa de la birou, având surpriza să găsească pe victima G mort, în poziția șezând, pe un fotoliu situat în partea a biroului, în imediata apropiere a ușii de la birou.
Inculpatul a început să plângă, a ieșit afară din birou, după care a anunțat telefonic organele de poliție din localitatea.
Ulterior, la fața locului s-au deplasat organele de urmărire penală care au declanșat cercetări în cauză.
Fiind audiat fiind în mai multe rânduri, inculpatul nu a recunoscut inițial faptul că ar fi avut vreun conflict cu victima s-au că ar fi agresat-o pe aceasta în vreun fel în după-amiaza zilei de 30.11.2006, sau în noaptea care a urmat acestei după-amiezi.
In timpul derulării reconstituirii din data de 10.09.2008, pus în fața probelor inculpatul pentru prima dată a recunoscut faptul că, în momentul în care l-a prins furând pe G l-a îmbrâncit pe acesta, după care ar fi căzut din inerție peste victimă, dar nu a recunoscut că i-ar fi aplicat victimei lovituri nici în acel moment și nici ulterior.
Inculpatul a arătat de asemenea că, victima i-ar fi explicat de ce a aruncat sacul în remorca martorului, explicație cu care inculpatul s-ar fi mulțumit, situație în care inculpatul a fost satisfăcut de motivație și în compensare l-ar fi invitat în biroul pe angajatul său G, pentru a-i oferi un pahar cu Ť.
S-a apreciat că această declarație a inculpatului a intrat în contradicție cu declarația de învinuit luată cu puțin timp după comiterea faptei, într-un moment în care nu se cunoștea agresiunea exercitată de inculpat asupra victimei, în apropierea morii de măcinat, în după-amiaza zilei de 30.2006, întrucât în acea declarație inculpatul preciza că ar fi chemat-o în biroul ei pentru a-i cere socoteală cu privire la oile care au dispărut din turma aflată în paza victimei.
S-a reținut că această susținere a fost infirmată de mai multe depoziții de martori oculari, în cauză dovedindu-se faptul că, în continuare, în seara zilei de 30.11.2006, a existat o relație conflictuală extrem de bine conturată între inculpat și victimă.
S-a constatat că această relație conflictuală a fost demonstrată inclusiv, prin atitudinea inculpatului, care știind că victima urma să plece de la fermă întrucât chiar el a concediat-o pe victimă (aceasta urmând să plece de la fermă începând cu data de 01.12.2006), a determinat-o pe aceasta să "recunoască" furtul unor ovine.
S-a reținut cu ocazia cercetării locului faptei că a fost descoperit un registru, unde la filele numerotate cu numerele 35,36 apare o declarație olografă a victimei. De pe fila anterioară filei unde există declarația, precum și de pe fila unde se află declarația olografă au fost prelevate de către specialiști din cadrul L " Minovici" B, urme de sânge care în urma efectuării analizei s-a demonstrat fi ale victimei
S-a reținut faptul că la cercetarea locului faptei a fost găsit registrul mai sus arătat pe biroul inculpatului, fără ca pe acest birou să se afle urme de sânge, suprafața plană a biroului fiind curățată.
legiști au ridicat semne de întrebare cu privire la cantitatea relativ mică găsită la fața locului, în condițiile în care leziunile pe care le-a suferit victima presupunea pierderea unei cantități mult mai mari de sânge.
S-a apreciat că explicația cu privire la acest fenomen, constă în faptul că acest sânge a fost șters de inculpat după comiterea faptei, dovadă în acest sens constituind-o descoperirea a trei prosoape având urme de sânge, aruncate în spatele fotoliului pe care fost găsită victima. Inculpatul a încercat să acrediteze ideea conform căreia, după plecarea sa de la fermă, persoane neidentificate ar fi pătruns în incinta fermei și ar fi agresat pe victimă din motive pe care nu le cunoaște.
Pentru a face cât mai credibilă această poziție, a afirmat inițial că i-ar fi dispărut o drujbă, în noaptea de 30 - 1decembrie2006, dispariție declarată doar cu ocazia efectuării reconstituirii în 10 septembrie 2008.
S-a apreciat că s-a demonstrat intenția inculpatului de a ascunde adevărul, întrucât din fotografiile efectuate cu ocazia cercetării locului faptei, în data de 01.12.2006, în holul aflat în fața biroului inculpatului se poate observa drujba a cărei dispariție o reclamă inculpatul. Mai mult, martorul, angajat al inculpatului până în acest an, a precizat că a văzut aceea drujbă reclamată ca fiind furată de inculpat, la ferma acestuia, inclusiv în iarna acestui an.
S-a apreciat că s-a făcut dovada, cu probele administrate, că accesul unor persoane străine în incinta fermei inculpatului era practic imposibilă pe timpul zilei, cu atât mai mult după lăsarea nopții și că paza fermei era asigurată permanent de aproximativ nouă câini ciobănești, care ar fi rupt în bucăți orice persoană care ar fi îndrăznit să se apropie de fermă.
Acest aspect a fost dovedit cu declarațiile martorilor audiați și s-a constatat cu ocazia efectuării reconstituirii și a experimentului judiciar efectuat că nu se poate pătrunde în fermă.
S-a constatat că, inculpatul nu poate justifica perioada mare de timp petrecută singur în noaptea de 30.11-01.12.2006, întrucât în aceea noapte s-a întâlnit doar pentru 15 minute cu martorii și, în jurul orelor 1,00 noaptea.
Un aspect care este imposibil de crezut este faptul că, așa cum rezultă din declarația inculpatului, în momentul plecării sale de la fermă ar fi lăsat singur în biroul său pe victimă pentru a-și termina băutura cu care l-a servit.
S-a reținut că martorii care au lucrat la ferma inculpatului, audiați fiind, au precizat că biroul respectiv era destinat folosinței exclusive a inculpatului, singurul pe care nu o încredința nici unuia dintre angajați, reținându-se că atitudinea acestora față de acest birou, în sensul că era de neabordat. S-a arătat că niciodată nu s-a întâmplat ca vreunul dintre angajați să fie invitat în biroul inculpatului, de exemplu pentru a consuma băuturi alcoolice sau din acte motive, fiind sugestivă în acest sens depoziția martorului, că nu ar fi îndrăznit să intre în biroul șefului, întrucât în acel birou era o curățenie desăvârșită iar ei, angajații, cu hainele și încălțămintea lor murdară, ar fi murdărit biroul respectiv.
S-a reținut că inculpatul însuși, a recunoscut că biroul respectiv era destinat folosinței personale în mod exclusiv și că niciodată nu s-a întâmplat ca victima să fie lăsată să consume băuturi alcoolice în biroul său, nici în prezența și nici în absența sa. S-a apreciat că această afirmație intră în contradicție tot cu susținerea inculpatului în sensul că în acea noapte l-ar fi lăsat în birou pe pentru a-și termina băutura, având încredere, deși îl suspecta de furt. Inculpatul a afirmat că ar fi încredințat această cheie doar martorului în perioada în care acesta a lucrat la ferma lui, 20.10.2006-20.11.2006.
S-a constatat că această depoziție a fost infirmată de martorul, care a precizat că în perioada în care a lucrat la ferma inculpatului, aproximativ o lună de zile, intrat în biroul inculpatului de două ori în prezența acestuia, dar niciodată nu a deținut cheile de la acest birou, întrucât inculpatul ținea cheile de la biroul respectiv asupra lui și închidea ușa ori de câte ori lipsea de la fermă.
În ce privește declarația martorului, solicitat în apărare de inculpat, audiat la data de 29.09.2008, în prezența apărătorului ales al inculpatului, că în dimineața zilei de 01.12.2006, în momentul în care inculpatul a sosit la fermă cu autoturismul marca, el se afla în apropierea biroului inculpatului, inculpatul i-a cerut să descarce câteva bunuri din autoturism, inclusiv pâine, și a putut să vadă foarte bine de la o distanță de aproximativ un metru faptul că inculpatul scoate cheia din buzunar, deschide ușa de la holul care asigură accesul în biroul inculpatului, după care intră în acest birou, aude țipătul inculpatului după care îl vede pe acesta ieșind din birou și la întrebarea martorului, inculpatul i-a spus că a găsit-o pe victimă, moartă în biroul său. Imediat după aceea martorul a intrat și el în biroul inculpatului unde a constatat că victima este moartă în fotoliu.
Prin această depoziție a fost înlăturată susținerea oscilantă de altfel, a inculpatului, cu privire la modul în care a fost găsită ușa de la holul care asigură accesul în biroul său, și ridică semne de întrebare cu privire la sinceritatea inculpatului referitoare la modul în care a fost găsită ușa de la holul care asigură accesul în biroul său, și ridică semne de întrebare cu privire la sinceritatea inculpatului, referitoare la modul în care și-a petrecut timpul în noaptea de 30.11.-01.12.2006.
Inculpatul a arătat că nu ar fi părăsit zona fermei sale în acea noapte, dar este greu de explicat prezența pâinilor din mașina sa doar în dimineața zilei de 01.12.2006, când i-a cerut martorului să le descarce din mașină. Dacă acestea ar fi fost în mașina inculpatului încă din seara zilei de 30.11.2006, în mod cert inculpatul le-ar fi lăsat atunci.
Cu privire la depozițiile martorului, instanța a reținut că acesta nu a avut declarații contradictorii cu privire la modalitatea în care inculpatul a deschis ușa biroului.
S-a reținut că prin declarația dată în fața organelor de poliție la data de 1.12.2006 acesta arată că în dimineața respectivă inculpatul a pătruns în biroul său iar după câteva secunde a ieșit din birou strigând la martor că este mort în biroul său, precizând în aceiași declarație că inculpatul își ținea în permanență biroul închis.
În declarația dată la data de 7.09. 2007 la organul de martorul arată că l-a văzut pe inculpat când a scos cheia din buzunarul drept al hăinii cu care a descuiat ușa principală de la birou și a pătruns în interior. Cu privire la declarația dată la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Brăila instanța a reținut că acesta nu a făcut nici o referire cu privire la modalitatea în care inculpatul a deschis ușa biroului, spunând doar că nu a putut observa dacă ușa de la hol era sau nu deschisă.
S-a acreditat ideea de către inculpat prin apărător că acest martor ar fi fost influențat de către un lucrător al poliției pentru a declara cu ocazia audierii la Parchetul de pe lângă ÎCCJ, în sensul arătat mai sus, invocându-se în acest sens depoziția martorului.
Acest martor arătat în depoziția sa că i-a spus că fost la B cu lucrătorul de poliție, care i-a dat 5 milioane de lei și că a dat declarație după cum a spus "".
Instanța a apreciat că nu este credibilă ideea încercării influențării acestui martor de către lucrătorul de poliție, cu atât mai mult cu cât a făcut declarații similare și anterior momentului audierii la B, respectiv declarația din data de 7.09.2007; 1.12.2006.
S-a reținut că din raportul de constatare medico-legală nr.225/a/206 din 01.12.2006 al Serviciului de Medicină Legală B, rezultă că victima Gas uferit leziuni multiple care au condus din cele din urmă la decesul victimei, leziuni descrise pe două pagini de către medicii legiști, fiind vorba de numeroase echimoze, excoriații și fracturi.
S-a avut în vedere că moartea victimei a fost consecința unui politraumatism cu plăgi infiltrate sanguine, echimoze multiple, întinse cu hematoame masive, fracturi care au produs victimei un șoc hemoragic și traumatism, conducând în cele din urmă la decesul acesteia și că între leziunile suferite de victimă și moartea acesteia există raport de cauzalitate directă condiționată.
In prima fază a activității de urmărire penală efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, au fost efectuate două constatări tehnico-științifice de către specialiști criminaliști din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
S-a apreciat că în ceea ce privește constatarea tehnico-științifică balistică efectuată, aceasta nu prezintă o prea mare importanță, întrucât nu au fost date din care să rezulte că în noaptea comiterii omorului, s-ar fi folosit arma inculpatului, altfel decât ca un obiect contondent.
In ceea ce privește constatarea referitoare la natura urmelor găsite pe trei prosoape ridicate din biroul inculpatului pe registrul cu coperte din carton în care se afla declarația olografă a victimei și pe pantofului aparținând inculpatului sunt extrem de importante, chiar dacă în final experții au avut rezerve în a considera rezultatele analizelor concludente, "în vederea formulării unor concluzii certe".
Astfel, conform raportului de constatare tehnico-știintifică nr. - din 15.01.2007, întocmit de Serviciul Criminalistic al Inspectoratului de Poliție al Județului G, rezultă că pe prosoapele găsite sub capul victimei, respectiv, în spatele fotoliului în care se afla victima în biroul inculpatului și pe registrul cu coperte cartonate au fost identificate urme de sânge uman, cu o grupă sanguină identică cu cea a victimei.
Conform aceluiași raport, s-a reținut că urma de pe pantoful drept ridicat de la inculpat fost insuficientă pentru stabilirea naturii sângelui de pe el (animală sau umană). Acest pantof nu a mai putut fi examinat de specialiștii din cadrul Institutului de criminalistică sau medici legiști din cadrul I " Minovici" B, după redeschiderea urmăririi penale, întrucât acesta a fost restituit de către procuror inculpatului, în data de 01.02.2007, alături de alte bunuri.
In aceste condiții, singura opțiune care a mai rămas a fost aceea a verificării naturii urmelor de sânge găsite pe coperțile registrului și în interiorul acestuia, pe fila nescrisă, care precede fila pe care se află declarația olografă victimei, mai exact pe verso-ul acestei file, precum și pe fila unde apare declarația olografă.
legiști din cadrul INML " Minovici", în cadrul expertizei medico-legale nr. A 15/10359/10.09.2008 din 26.11.2008 au concluzionat că urmele de sânge prelevate de pe fila din registru, arătată mai sus, provin în mod cert, de la victimă, întrucât între caracterele genetice din profilul de referință al acedteia și cele evidențiate în probele prelevate de la nivelul paginilor 34 și 35 ale registrului, există o corespondență perfectă la nivelul tuturor markerilor investigați.
Apreciindu-se că sunt indicii cu privire la faptul că în biroul inculpatului acesta ar fi putut să folosească arma de vânătoare, atât pentru intimida psihic pe victimă, cât și pentru a-i aplica lovituri cu aceasta (în raportul de constatare medico-legală privind victima, sunt menționate leziuni care ar fi putut să fie create cu un obiect contondent de formă alungită), s- dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică de către specialiști din cadrul Institutuluide Criminalistică B, pentru a verifica dacă pe arma inculpatului pot fi identificate urme biologice (posibil sânge) și natura acestor urme. S-a luat decizia efectuării acestui raport, cu toate că șansele de a mai găsi ceva pe această armă, după aproape doi ani de la comiterea faptei, perioadă în care arma a mai fost folosită de inculpat chiar și la comiterea altor fapte de natură penală, erau extrem de mici.
Din raportul de expertiză nr. -/ 10.11.2008, întocmit Institutul de Criminalistică-Serviciul de biocriminalistică, rezultă că au fost identificate urme de sânge uman în zona patului armei aparținând inculpatului (zona dreaptă și a interstițiilor piesei cauciucate, patului), fiind determinat și profilul ADN al persoanei de la care provine acest sânge.
In urma comparării profilului ADN al victimei cu profilul ADN găsit pe arma de vânătoare, operațiuni derulate de medicii legiști din cadrul L " MINOVICI" B rezultat că urmele de sânge găsite pe armă nu provin de la victima
Ținând cont de faptul că existau indicii cu privire la posibila implicare inculpatului în activitatea de influențare a martorilor în această cauză, cu privire la declarațiile care urmau să le dea în fața organelor de urmărire penală, s-a solicitat Tribunalului București interceptarea convorbirilor purtate de inculpat de pe două posturi telefonice în rețeaua.
Tribunalul București, prin încheierea din data de 22.08.2008 pronunțată în dosarul nr. 685/A/I/2008, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție și a admis interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpat pe o perioadă de 30 zile, în intervalul cuprins între datele 22.08.2008-20.09.2008.
Din procesele-verbale de redare, încheiate în urma interceptării convorbirilor telefonice, a rezultat că inculpatul s-a implicat în mod clar în cel puțin influențarea unuia dintre martorii audiați în această cauză, respectiv martorul, martor propus chiar de către inculpat, solicitându-i acestuia, prin intermediul fiului său, să nu declare în fața organelor de urmărire penală tot ceea ce știe în legătură cu această cauză.
Acest comportament a format convingerea că, inculpatul care a declarat în mod oscilant și contradictoriu, încercând să inducă în eroare asupra anumitor împrejurări esențiale ale cauzei, a avut o poziție identică și față de alți martori audiați în această cauză, cu atât mai mult cu cât este vorba de foști angajați sau cunoscuți ai inculpatului.
Instanța a reținut că în cauză, s-a dovedit faptul că, în perioada septembrie-01.12.2006, între inculpat și victimă a existat o relație conflictuală importantă, datorată presupusului furt comis de victimă în dauna inculpatului. Acesta încercat în toate modalitățile posibile, să afle modul în care i-au dispărut aceste oi, mergând până acolo încât a refuzat victima dreptul de pleca de la fermă până în momentul în care nu se va elucida acestui furt.
In după-amiaza zilei de 30.11.2006, inculpatul fost convins că victima este cea care l-a furat (în perioada septembrie.-octombrie.2006), convingerea pe care și-a format-o, în urma gestului făcut de victimă în acea zi, când a încredințat martorului un sac de hrană pentru animale, fără știrea inculpatului.
In aceste condiții, inculpatul a agresat fizic și verbal pe victimă, aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele în prezența mai multor martori, agresiune care, așa cum rezultă din probele administrate, a continuat în biroul inculpatului după orele 17,00, cel puțin până în jurul orelor 22,00, în seara zilei de 30.11.2006, agresiune în urma căreia, victima a decedat, ora decesului victimei fiind prezumată de medicii legiști în jurul orelor 24,00, în noaptea de 30./01.decembrie.2006.
S-a apreciat că s-a făcut dovada că inculpatul a agresat victima în după-amiaza zilei de 30.11.2006, în jurul orelor 16,30-17,00, în modul arătat mai sus, și de asemenea, s-a demonstrat imposibilitatea exercitării agresiunii asupra victimei, în biroul inculpatului, de către o altă persoană decât inculpatul, inclusiv prin faptul că ușa holului a fost găsită închisă cu cheia în dimineața zilei de 01.12.2006, când victima a fost descoperită moartă în birou. Singura persoană care avea cheia de la acest birou era inculpatul. de sânge găsite pe registrul unde apare declarația olografă a victimei au fost extrem de concludente cu privire la modul în care inculpatul reușit să o determine pe victimă să recunoască presupusul furt.
Așa cum a arătat inculpatul, în declarația dată în 04.12.2006, în condițiile în care ancheta poliției nu a dat rezultate, el s-a hotărât să afle singur cum s-a produs furtul oilor, motiv pentru care chemat victima în biroul său pentru aoc hestiunea cu privire la acest lucru.
In declarația dată în 1decembrie2006, inculpatul susținut că a chemat-o pe victimă la el în birou pentru a-i oferi Ť. întrucât i s-ar fi făcut rău, nepreciând însă că răul respectiv nu se datora cumva chiar loviturilor pe care le aplicase cu câteva secunde înainte victimei.
Referitor la modul în care a fost găsită ușa de la intrarea în holul de la biroul său în dimineața zilei de 01.12.2006, inculpatul avut declarații absolut contradictorii.
Astfel, instanța a reținut că, într-o declarație a arătat că nu-și amintea dacă a deschis el personal ușa de la holul care asigură accesul în birou cu cheia, iar într-o altă declarație arătat că ușa de la hol era întredeschisă, sistemul de închidere al ușii fiind intact, și în fine, într-o a treia declarație revenit și a arătat că, ușa de la hol, era închisă dar neasigurată cu cheia.
S-a apreciat că inculpatul a oferit versiuni diferite, referitor la acest aspect extrem de important, concludente din punct de vedere al credibilității inculpatului, cum de altfel a oferit și cu privire la momentul plecării din fermă.
S-a mai acreditat ideea că în fermă ar fi intrat persoane străine în timpul nopții care l-ar fi lovit pe, arătându-se că martorul a fost agresat ulterior,de persoane necunoscute în fermă, însă s-a demonstrat fără dubii că în fermă nu putea intra nimeni fără ca cei aproximativ nouă câini să nu facă zgomot și să nu latre.
In cauză s-a solicitat de către inculpat prin apărător, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art. 174 pen, în infracțiunea prev. de art.183 pen această cerere fiind pusă în discuția părților la termenul de judecată din 25.08.2009, instanța pronunțându-se prin încheiere în sensul respingerii ei.
Analizând cererea, instanța a avut în vedere multitudinea loviturilor, natura acestora, precum și zona unde s-au aplicat (zone vitale), intensitatea aplicării lor(în repetate rânduri), apreciind că încadrarea juridică dată faptei este corectă, neputându-se reține vreunul din elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte. Au fost avute în vedere afecțiunile de care suferea victima și care au fost constatate de medicii legiști nu au relevanță juridică și nu înlătură latura subiectivă a infracțiunii, intenția indirectă a inculpatului.
In drept, instanța a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, faptă prev.de art.174 pen. în baza căruia a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea, conform art.72 pen. a pedepsei precum și a modului de executare instanța a reținut, pe de o parte că inculpatul a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei, prin declarațiile sale total contradictorii și nesincere încercând să inducă în eroare asupra unor aspecte esențiale ale cauzei.
Pe de altă parte instanța a ținut cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, aceste aprecieri determinînd aplicarea unei pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei comise de inculpat și ansamblul circumstanțelor personale duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale prev. de art. 64 lit. a și b pen.
Totodată în temeiul art.65 alin.2 pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a și b pen. pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 350 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului urmînd a fi dedusă perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu 4.12.2008- la zi.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cauză s-a constituit parte civilă, sora victimei, solicitând următoarele despăgubiri, respectiv 10.000 Lei( ron.), în care se includ următoarele pretenții: 3000 lei salariul pe care victima trebuia să-l încaseze de la inculpat cu titlu de salariu aferent unui an, 7000 lei reprezentînd cheltuieli cu înmormântarea și pomeni ulterioare, 100.000 lei reprezentînd daune morale.
S-a reținut că în cauză a fost audiat și fratele victimei care însă a învederat că nu se constituie parte civilă în cauză.
Instanța de fond nu a dispus introducerea în cauză a Serviciului de Ambulanță B motivat de faptul că potrivit adresei nr. 225/2006 cadavrul victimei a fost transportat la laboratorul de medicină legală cu autovehiculul special din dotarea acestui serviciu, aceste cheltuieli fiind incluse în cele ce vizează constatarea medico- legală, urmând a fi incluse în cheltuielile judiciare.
În ceea ce privește cererea civilă formulată de, instanța a apreciat că aceasta este fondată în parte. Astfel, instanța a apreciat că excede cadrului procesual, neavând legătură de cauzalitate cu fapta penală, solicitarea de a i se plăti salariul pe care victima trebuia să-l încaseze de la inculpat ca urmare a muncii prestate pe o perioadă de un.
Chiar dacă inculpatul a recunoscut aceste pretenții pe care le are față de victimă, arătând că este de acord cu plata către, s-a apreciat că instanța penală este limitată, potrivit art. 14 pr.pen. să se pronunțe asupra despăgubirilor civile ce decurg din răspunderea civilă delictuală, potrivit legăturii de cauzalitate pe care aceste pretenții le-ar avea cu fapta penală și nicidecum nu este competentă a se pronunța cu privire la altfel de raporturi juridice dintre părți și aceste solicitări pot face obiectul unei acțiuni civile la instanța civilă.
Referitor la cererea ce vizează cheltuielile de înmormântare și pomenile ulterioare, au fost admise în cuantumul solicitat, fiind dovedite cu martorii audiați în cauză.
Sub aspectul daunelor morale, s-a avut în vedere faptul că victima a fost ucisă în condițiile descrise în considerentele prezentei sentințe, ce a format convingerea instanței asupra faptului că partea civilă, sora victimei a suferit anumite suferințe psihice ce o îndreptățesc la acordarea unor daune în cuantum de 4000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul și partea civilă.
Inculpatul apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
a) greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de omor prev. de art. 174 Cod penal și respingerea fără nici o motivare a cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal;
b) în noua încadrare juridică, redozarea pedepsei aplicate pe reținerea de circumstanțe atenuante;
Partea civilă apreciază hotărârea ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului daunelor morale, pe care le apreciază ca fiind reduse și sub aspectul respingerii cererii de obligare a inculpatului la plata sumei de 3000 lei reprezentând contravaloarea muncii prestate de victimă, față de inculpat, pretenții cu care inculpatul a fost de acord și, pe cale de consecință, având în vedere principiul disponibilității părților, ce guvernează procesul civil, ar fi trebuit să fie admise.
În apel, la cererea inculpatului, s-a luat acestuia un supliment de interogatoriu în care a recunoscut faptul că a lovit victima de mai multe ori cu pumnii și picioarele, dar în urma acestor lovituri victima nu a decedat, iar în momentul în care inculpatul a părăsit încăperea în care se afla victima, aceasta era în viață.
Precizează inculpatul că nu a intenționat nici un moment să suprime viața victimei, aceasta datorându-se probabil constituției sale nu prea robuste și nu intensității loviturilor și că regretă fapta comisă.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios, instanța de fond, pe baza analizei probelor administrate în cauză (declarații de martor, concluziile raportului de constatare medico legală, raportul de constatare științifică întocmit de Serviciul criminalistic al G, raportul de constatare ADN, procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, precum și procesele verbale de reconstituire și efectuare a expertimentului judiciar) a constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și au dat acesteia încadrarea juridică conform prevederilor legale.
În acest sens, raportat la motivele de apel ale inculpatului referitoare la încadrarea juridică a faptei, Curtea reține următoarele:
a) este adevărat că instanța de fond la termenul de judecată din 25.08.2009 cu ocazia dezbaterilor, punându-se în discuție cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptei, a respins-o ca nefondată.
În condițiile în care ulterior, judecătorul în motivarea hotărârii și-a prezentat punctul de vedere cu privire la schimbarea de încadrare juridică a faptei, nemotivarea acestei hotărâri luate cu pocazia dezbaterilor, pe de o parte nu constituie antepronunțare, așa cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile de îndrumare și nici dreptul la apărare al inculaptului, deoarece acesta prin intermediul apărătorilor a prezentat pe larg motivele de fapt și de drept ce au justificat schimbarea de încadrare juridică a faptei, instanța motivând pe fondul cauzei de ce nu a împărtășit punctul de vedere formulat de inculpat prin apărător.
În aceste condiții, Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile asigurării dreptului la apărare, prevăzute atât de art. 6 Cod procedură penală și de asemenea, fiind în concordanță cu exigențele impuse de art. 6 din CEDO referitor la asigurarea dreptului la apărare efetivă și la un proces echitabil.
Mai precis, prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, cu ocazia dezbaterilor și motivarea ulterioară a respingerii acestei cereri, nu i s-a adus inculpatului nici o vătămare care să justifice o eventuală desființare cu trimirere a cauzei spre rejudecare.
Mai exact, dacă judecătorul fondului care a respins cu ocazia dezbaterilor, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor ar fi motivat atunci considerentele ce au dus la respingerea cererii, acesta ar fi fost în situația unei antepronunțări vădite ce ar fi atras incompatibilitatea sa în judecarea cauzei.
b) pe fondul cauzei, diferențierea dintre omor și lovitură cauzatoare de moarte, o constituie, conform literaturii de specialitate și practicii judiciare, poziția psihică a făptuitorului, în raport cu împrejurările concrete și îndeosebi cu instrumentul folosit de făptuitor ( sau nu de a produce moartea), regiunea corpului lovită (o zonă vitală sau nu), numărul și intensitatea loviturilor (o singură lovitură sau mai multe lovituri aplicate cu mai mare intensitate) raporturile dintre infractori și victime anterioare săvârșirii faptei (de dușmănie sau raporturi de prietenie), atitudinea infractorului după săvârșirea faptei (a încercat să dea un prim ajutor victimei sau a lăsat-o în starea în care a adus-o).
În raport de aceste considerații teoretice, raportat la cazul în speță, Curtea constată:
Din raportul de constatare medico legală nr. 225/2006 rezultă că victima Gas uferit leziuni multiple, leziuni descrise pe două pagini de către medicii legiști, fiind vorba despre numeroase echimoze, escoriații și fracturi. Unele dintre lovituri au produs leziuni de mai mică intensitate iar altele au produs consecințe grave, respectiv: fractură cu deplasarea piramidei nazale, fractură transversală completă de stern, fractură transversă joasă a osului femural al coapsei stângi.
Moartea victimei a fost consecința unui politraumatism cu plăgi infiltrante sanguine, echimoze multiple, întinse cu hematoame masive, fracturi care au produs victimei un șoc hemoragic, conducând în cele din urmă la decesul acesteia.
Din acest raport, instanța își formează convingerea că inculpatul a aplicat victimei cu pumnii și picioarele multiple lovituri, unele de mai mică iar altele de mare intensitate. Aceste lovituri de mare intensitate care au dus la fractură completă de stern, fractura osului femural al coapsei stângi, coroborate cu numărul mare de lovituri aplicate victimei, de intensitate mai mare sau mai mică, formează convingerea instanței că inculpatul, chiar dacă nu a intenționat în mod direct să suprime viața victimei, acceptat producerea acestui rezultat.
Practic, inculpatul prin activitatea sa infracțională" a omorât victima în bătaie".
Același lucru rezultă și din faptul că pe plan psihic între victimă și inculpat exista o stare conflictuală anterioară, precum și din faptul că după ce a încetat agresiunea asupra victimei, în condițiile în care, la locul săvârșirii faptei din leziunile produse victimei cursese o mare cantitate de sânge, ceea ce materializa faptul că victima se afla într-o situație gravă, din punct de vedere al sănătății, inculpatul în loc să-i acorde un minim ajutor, a părăsit victima, conștient fiind și de faptul că la victimă nu vor putea ajunge alte persoane, deoarece în locul respectiv paza fermei era asigurată de aproximativ nouă câini ciobănești, care practic ar fi "rupt în bucăți" orice persoană care ar fi îndrăznit să se apropie de fermă.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că încadrarea juridică dată faptei, aceea de omor este corectă, urmând aom enține.
În raport de modul în care inculpatul a săvârșit infracțiunea, respectiv numărul mare de lovituri aplicate victimei, intensitatea acestora, precum și conduita ulterioară de a lăsa victima fără nici un ajutor, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată, de 10 ani închisoare a fost în mod just individualizată și nu se impune reducerea acesteia.
Același lucru rezultă și din conduita inculpatului, care a căutat să șteargă urmele infracțiunii, nu a recunoscut fapta comisă decât numai după ce s-au efectuat ample investigații de către organele de urmărire penală și numai în momentul în care a fost pus în fața unor probe de netăgăduit.
În raport de toate acestea, respectiv modul în care inculpatul a săvârșit fapta, conduita acestuia după săvârșirea infracțiunii, precum și conduita sa pe timpul urmăririi penale, reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului nu se justifică.
În consecință, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Referitor la apelul declarat de partea civilă, Curtea apreciază că nu se impune majorarea daunelor morale, deoarece, fără a se nega gradul de rudenie dintre partea civilă și victimă, urmează a se constata faptul că între partea civilă și victimă nu existau relații foarte strânse, în sensul ca victima să acorde un ajutor substanțial părții civile, să fie permanent în preajma acesteia, și pe cale de consecință, pierderea suferită prin decesul victimei, pe lângă aspectul său ireparabil, să producă și alte consecințe negative asupra traiului zilnic al părții civile, pentru a se putea justifica majorarea daunelor morale, fără ca acestea să apară ca o îmbogățire fără justă cauză.
Din probele administrate în cauză rezultă că între victimă și partea civilă erau relații normale de rudenie, fiecare dintre ei având propria lor viață socială, propriile îndeletniciri, nedepinzând în nici un mod unul de celălalt.
Referitor al suma de 3000 lei, reprezentând c/val. muncii prestate de victimă, la ferma administrată de inculpat, în mod judicios a respins instanța de fond aceste pretenții, deoarece nu rezultă dintr-o legătură de cauzalitate dintre fapta reținută în sarcina inculpatului și prejudiciul efectiv suferit de partea civilă.
Chiar dacă inculpatul a fost de acord cu aceste pretenții, ele nu pot fi date părții civile în cadrul procesului penal, deoarece izvorul de drept al acestor pretenții nu este de natură delictuală, nu rezultă din infracțiunea săvârșită de inculpat. El rezultă dintr-un contract de prestații servicii a cărui plată nu a fost efectuată și îndreptățiți la această plată sunt moștenitorii victimei. În condițiile în care partea civilă mai are un frate, succesiunea nu a fost dezbătută, a acorda aceste pretenții numai părții civile ar fi inechitabil față de celălalt moștenitor al victimei, chiar dacă inculpatul a fost de acord cu aceste pretenții. Mai precis, la această sumă de 300 lei reprezentând c/val. muncii prestate de victimă la ferma inculpatului, se pot îndestula rudele victimei (partea civilă și fratele acesteia) ceea ce nu este aceeași cu suportarea cheltuielilor de înmormântare și a pomenirilor ulterioare, cheltuieli ce au fost suportate doar de partea civilă și pe care de consecință, numai aceasta era îndreptățită la desdăunări.
Față de aceste considerente se va respinge ca nefondat și apelul declarat de partea civilă.
Deoarece inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv în prezenta cauză, iar temeiurile care au determinat arestarea sa inițială nu s-au schimbat, menținându-se și la acest moment, se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 04.12.2008 la zi.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarat de inculpatul (în prezent deținut în Penitenciarul Galați, fiul lui și -, născut la data de 15.06.1944 în localitatea, județul, CNP: -, domiciliat în sat, județul B și B,- bis, cunoscut cu antecedente penale) și de partea civilă (domiciliată în B,-) împotriva sentinței penale nr. 112/27.08.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 4.12.2008, la zi.
Obligă apelanții la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpatul (deținut în Penitenciarul Galați ) și pentru apelanta parte civilă (domiciliată în B,-).
Pronunțată în ședință publică astăzi 20.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. /26.11.2009
Tehn. 26.11.2009
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea
