Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 117/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 117/
Ședința publică de la 06 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea apelului formulat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 41/19 iunie 2008 Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, partea responsabilă civilmente, lipsă fiind părțile civile intimate.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar motivele de apel.
S-a luat declarație inculpatului, aceasta fiind consemnată în proces - verbal, atașat separat la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită reaudierea martorei, care a fost audiată în primă instanță, însă declarație ei este contradictorie față de declarația dată la urmărirea penală și, încuviințarea audierii martorului, care nu a fost prezent la locul faptei, însă este vecin, martor indirect.
Instanța pune în discuție cele două cereri formulată în apărarea inculpatului, de către apărătorul ales al acestuia.
Procurorul arată că se opune la reaudierea martorei, aceasta fiind o femeie în vârstă, și de asemenea, se opune și la audierea martorului, acesta nefiind prezent la locul faptei.
Instanța, în deliberare, respinge cererea privind reaudierea martorei, motivat de faptul că aceasta a fost audiată în mod detailat și este o persoană în vârstă, iar cea de a doua probă, privind încuviințarea audierii martorului, o respinge, motivat de faptul că este o probă indirectă și reflectă doar poziția familiei inculpatului.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea apelului așa cum acesta a fost formulat în scris, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, achitarea inculpatului, care se afla în legitimă apărare. În subsidiar solicită a se reține starea de tulburare și de provocare, în care se afla inculpatul, a se reține prevederile art.73 lit.a Cod Penal, sens în care solicită aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, existând un dubiu care profită inculpatului.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului, hotărârea tribunalului fiind temeinică și legală, nefiind întrunite condițiile legitimei apărării, pedeapsa aplicată este una corespunzătoare și corectă.
Partea responsabilă civilmente, solicită punerea în libertate a inculpatului, pentru aoa juta la întreținerea copiilor.
Inculpatul, având cuvântul, arată că regretă fapta comisă.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin SP. nr. 41/19 iunie 2008 Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-, în baza art. 174 al. 1 rap. la art. 175 al. 1 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul (fiul lui și, născut la 29.01.1947 în localitatea, jud. C-S, cetățean român, căsătorit, studii 4 clase elementare în limba sârbă, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, cu domiciliul în localitatea, nr. 117, comuna, jud. C-S, seria nr. -, eliberat de oraș M Nouă, CNP -) la:
- la 22 (douăzeci și doi) ani închisoare.
În baza art. 65 al. 1, 2 Cod penal, art. 53 pct. 2 lit. a Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe o durată de 5 ani, care se va executa în condițiile art. 66 Cod penal.
În baza art. 350 al. 1 Cod procedură penală, art. 160 al. 1, 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, începând cu 19 iunie 2008, pe o durată de 60 de zile.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, începând cu 29 octombrie 2007 până la zi.
S-au interzis inculpatului, pe perioada prev. de art. 71 Cod penal, drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal.
În baza art. 118 al. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus confiscarea cuțitului cu de lemn și lama metalică de 18 cm.
În baza art. 14, al. 1, 5 Cod procedură penală, art. 17 al. 1, 3 Cod procedură penală, art. 346 al. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, față de minorii: -, -, - prin reprezentant legal, la suma de câte 5.000,00 lei daune morale, pentru fiecare minor; a fost obligat inculpatul, față de minorii: -, -, - prin reprezentant legal, la suma de câte 250,00 lei lunar, pentru fiecare minor, cu titlu de rentă lunară, începând cu data de 28 octombrie 2007, până la majoratul minorilor sau noi dispozițiuni.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 1.000,00 lei, cheltuieli judiciare față de stat, din care virarea sumele de 38,00 lei și 80,00 lei în contul Spitalului Județean Reșița (Serviciul Medico-Legal Reșița), -Z-X-, deschis la Trezoreria Reșița și virarea sumei de 66,00 lei în contul Institutului de Medicină Legală T -Z-XXX-, deschis la Trezoreria
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul CSa reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S nr. 425-P/2007 din 14.02.2008, înregistrat la prima instanță sub nr-, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped. de art. 174 al. 1, rap. art. 175 al. 1 lit. c Cod penal (omor calificat), întrucât în seara zilei de 28 octombrie 2007, în jurul orelor 20,00 lovit cu un cuțit în zona toracică, la nivelul cordului pe fiul său, provocându-i leziuni în urma cărora acesta a decedat.
La dosar s-a acvirat dosarul de urmărire penală nr. 425-P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S; s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a luat declarație inculpatului, s-au audiat martorii,.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În seara zilei de 28.10.2007, în jurul orelor 20,00, în timpul cinei, inculpatul, s-a dus în camera unde fiul său, privea la televizor și era întins pe canapea; inculpatul i-a cerut fiului său să nu mai meargă în ziua următoare (luni), la lucru la străini, pentru că are de lucru la casa lor, însă acesta i-a răspuns că promisese deja unui alt vecin că va merge la lucru și că începând de va face tencuielile la care se referea tatăl său; supărat că fiul său nu-l ascultă, inculpatul s-a repezit peste acesta și a început să-l lovească cu palmele și pumnii, încercând să-l strângă de gât.
Numita (mama victimei), auzind din holul de la intrare (în timp ce strângea cina), pe fiul său strigând "tată, nu mă omorî",a fugit în camera unde era fiul său și a încercat să-și tragă soțul de pe acesta; văzând că nu reușește, a strigat la soacra sa - martora, mama inculpatului, care plecase în altă cameră; împreună, cele două femei au reușit să-l tragă pe inculpat de pe victimă, căreia i-au spus să fugă afară.
Inculpatul, după ce s-a debarasat de cele două femei, a fugit în hol, urmat de mama sa, inculpatul a încercat să ia de pe masă un cuțit, pe care însă l-a luat mama sa, fiind mai aproape; atunci inculpatul a pus mâna pe un cuțit mai mare, de tăiat pâine și carne și a fugit afară după fiul său; mama inculpatului a ieșit și ea în curte și din locul unde se afla, aceasta a văzut pe de beton care ducea spre WC și grădina casei pe fiul său, inculpatul așezat cu genunchii pe nepotul, făcând un gest cu mâna de sus în jos ca și cum ar fi dat cu cuțitul, după care, inculpatul a coborât de pe fiul său și s-a așezat pe jos lângă acesta.
După comiterea faptei, inculpatul a stat un timp alături de fiul său plângându-l, după care s-a ridicat și a plecat spre casă; la intrare s-a întâlnit cu soția sa, căreia i-a spus să meargă la un vecin și să dea telefon la poliție și salvare pentru că este mort; a susținut că fiul său, inculpatul, zis a intrat în casă și, după un timp, s-a reîntors în curte, având în mână un ferăstrău mecanic pe care l-a așezat pe o masă din curte de sub vie, după care s-a dus din nou la fiul său, s-a așezat lângă acesta și a început să se vaite; a mai susținut că nu a văzut de unde a luat fiul său ferăstrăul mecanic și ce a făcut cu acesta în bucătărie și în hol, ea fiind după colțul casei, dar că nepotul ei nu a avut ferăstrăul mecanic în mână în acea seară, susținere ce a fost confirmată și de mama victimei și soția inculpatului, iar în holul-sufragerie și bucătărie, când a ieșit din casă, ne era pe gresie nici o de sânge.
Soția inculpatului s-a dus la martorul, pe care l-a rugat să dea telefon la poliție și salvare; după ce a fost anunțată poliția și salvarea, mama victimei, împreună cu acesta și cu un alt vecin, martorul s-au întors la domiciliul inculpatului; cei doi martori s-au dus la inculpat, întrebându-l pe acesta "cea-i făcut, omule?", la care inculpatul a început să-l certe.
La venirea salvării, inculpatul a ieșit în stradă și a arătat personalului medical plăgile de la mâna dreaptă, primind îngrijiri medicale; după constatarea morții victimei, salvarea a plecat la Spitalul M Nouă împreună cu inculpatul, care la spital a fost examinat clinic, i s-au toaletat și suturat plăgile și a fost pansat, i-au fost recoltat probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, acesta prezentând, conform buletinului de examinare clinică "halenă alcoolică".
În cursul urmăririi penale inculpatul a susținut că el a fost cel agresat în bucătărie de fiul său, ce era într-o stare avansată de ebrietate, care l-a lovit cu pumnii și i-a adus injurii, apoi a ieșit în curte; la scurt timp, victima a revenit în holul ce ținea loc și de sufragerie cu un ferăstrău mecanic în mână, pe care l-a pornit amenințând întreaga familie că o taie; inculpatul a mai susținut că s-a așezat în fața celor două femei pentru a le proteja, iar când fiul său, care pornise ferăstrăul mecanic, l-a ridicat și a făcut un pas înainte, cu intenția de a-și pune în aplicare amenințarea, el a parat cu antebrațul mâinii drepte lanțul rotativ cu lama de ghidare a acestuia, iar cu mâna, brațul victimei cu care acesta ținea corpul ferăstrăului mecanic și a împins cu ambele brațe victima, care s-a deplasat înspre înapoi; cum acesta a revenit cu ferăstrăul mecanic în funcțiune, ridicat pentru a-l tăia, a barat din nou lanțul de tăiere al ferăstrăului mecanic cu antebrațul stând, iar cu mâna dreaptă a luat de pe masa alăturată un cuțit și a împuns victima în zona pieptului cu o mișcare de jos în sus, pe sub mâna cu care victima dirija ferăstrăul mecanic; inculpatul susține că fiul său a ieșit din holul-sufragerie în curte, a oprit ferăstrăul mecanic și s-a deplasat până la masa din curte unde a lăsat ferăstrăul și a parcurs câțiva metri pe ce ducea spre capătul curții, după care a căzut jos.
Susținerile inculpatului sunt contrazise atât de mama sa, martora, (care arată că după ce a reușit, împreună cu nora ei, martora să îl tragă pe inculpat de pe victimă, ultimul fugind în curte, inculpatul s-a întors în holul-sufragerie, de unde, după ce a luat un cuțit, s-a repezit la fiul său, pe care l-a ajuns spre capătul aleii ce ducea spre WC, l-a trântit la pământ, s-a urcat cu genunchii pe acesta și l-a lovit cu cuțitul) cât și de constatările tehnico-științifice efectuate în cauză; raportul medico-legal de autopsie a victimei a stabilit că plaga penetrantă cardiacă a fost direct și sigur mortală iar leziunea de violență nu s-a produs prin împungere și de jos în sus, cum susține inculpatul, ci prin lovire, direcția de lovire fiind antero-posterior și ușor de sus în jos, ceea ce exclude posibilitatea ca fapta sa să se fi petrecut, astfel cum a relatat inculpatul și a arătat la reconstituire.
S-a constatat că expertiza a stabilit că este exclusă "înțeparea" deoarece constatarea că plaga a penetrat "toată grosimea sternului" pătrunzând în pericard 1,8 cm și respectiv, în atriul drept 1,7 cm, ușor oblic de sus în jos și nu de jos în sus cum susține inculpatul; plaga fiind determinantă "sigur mortală", exclude posibilitatea ca victima să fi parcurs, după lovire circa 10 metri cu fierăstrăul mecanic în mână, să-l oprească și să-l așeze pe masa din curte, pentru ca apoi să mai parcurgă circa 12 metri, până la locul în care a căzut.
În ceea ce privește urmele cu aspect sangvinolent de pe fierăstrăul mecanic, analizând traseele dinamice ale acestora, expertul criminalist, examinând corpul delict, a constatat că de culoare roșcată cu aspect sangvinolent de pe lama de ghidare a lanțului tăietor al fierăstrăului mecanic a fost produse "prin cădere în plan perpendicular și nu în urma angrenării substanței de către lanțul tăietor. Celelalte mai mici de pe lama de ghidare și carcasă prezintă caracteristicile "formării prin contact direct, urmată de angrenarea substanței de către un corp solid" și respectiv "urmate de angrenarea ulterioară de către un corp în mișcare și nu în urma proiectării substanței pe suport; petele și substanța biologică de pe lanțul de tăiere a fierăstrăului mecanic au fost produse prin contact direct și nu ca urmare a acțiunii dinamice a lanțului tăietor; petele de apărătoarea din spatele pinionului de angrenare a lanțului tăietor au fost produse prin împroșcare ca urmare a acțiunii dinamice a lanțului tăietor și nu prin contact.
În faza de cercetare judecătorească, în apărarea inculpatului s-au invocat aceleași împrejurări, precizându-se doar că victima a încercat să-l lovească pe inculpat cu fierăstrăul care însă nu era pornit; s-a susținut că fapta a fost comisă în legitimă apărare.
S-a apreciat însă că această apărare este nefondată, întrucât probele dosarului nu dovedesc că fapta a fost comisă în legitimă apărare și nu sunt de natură să dovedească nici existența unei stări de provocare în condițiile în care nu se poate stabili cert că victima ar fi încercat să-l lovească, ori l-ar fi lovit pe inculpat cu fierăstrăul mecanic; declarația inculpatului în sensul menționat nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, iar faptul că și inculpatul a prezentat leziuni la mâna dreaptă nu justifică reținerea legitimei apărări ori a stării de provocare, întrucât nu s-a dovedit că leziunile i-au fost cauzate de către victimă, în împrejurări care să-i fi pus în pericol grav persoana inculpatului, ori să fi provocat o stare de puternică tulburare inculpatului.
Fapta mai sus descrisă, săvârșită de inculpatul de a lovi cu un cuțit în zona pectorală sternală cu penetrarea cordului, victima, fiul său, provocându-i moartea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor în formă calificată, prev. și ped. de art. 174 al. 1 Cod penal, rap.l la art. 175 al. 1 lit. c Cod penal.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, respectiv împrejurările concrete mai sus descrise în care a fost săvârșită fapta, persoana inculpatului care este fără antecedente penale, poziția inculpatului pe parcursul procesului penal, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul pentru fapta prev.de art. 174 al. 1 rap. la art. 175 al. 1 lit.c Cod penal, la o pedeapsă de 22 (douăzeci și doi) ani închisoare.
Totodată, în baza art. 65 al. 1, 2 Cod penal, art. 53 pct. 2 lit. a Cod penal, a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe o durată de 5 ani, care se va executa în condițiile art. 66 Cod penal.
În baza art. 350 al. 1 Cod procedură penală, art. 160 al. 1, 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, începând cu 19 iunie 2008, pe o durată de 60 de zile; în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, începând cu 29 octombrie 2007 până la zi, s - a interzis inculpatului, pe perioada prev. de art. 71 Cod penal, drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal.
În baza art. 118 al. 1 lit. b Cod procedură penală, s - a dispus confiscarea cuțitului cu de lemn și lama metalică de 18 cm.
Deși - reprezentanta legală a minorilor - și -, nu s-a constituit parte civilă în cauză și nu a formulat nici un fel de pretenții față de inculpat, prima instanță a apreciat că celor doi minori le-au fost produse prin moartea tatălui lor, atât un prejudiciu moral constând în suferințele psihice cauzate minorilor, cât și un prejudiciu material (reprezentat de lipsa sprijinului material de care minorii ar fi beneficiat lunar din partea tatălui lor).
Așadar, s -a apreciat că se impune stabilirea unor sume într-un cuantum de câte 5.000,00 lei daune morale pentru fiecare minor și a unei rente lunare de câte 250,00 lei lunar pentru fiecare minor; aceste sume sunt de natură a realiza o compensare a prejudiciilor menționate suferite de minori ca urmare a decesului tatălui lor.
Așa fiind, prima instanță, în baza art. 14, al. 1, 5 Cod procedură penală, art. 17 al. 1, 3 Cod procedură penală, art. 346 al. 1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpatul, față de minorii: -, -, - prin reprezentant legal, la suma de câte 5.000,00 lei daune morale, pentru fiecare minor și l-a obligat pe inculpat, față de minori - prin reprezentant legal, la suma de câte 250,00 lei lunar, pentru fiecare minor, cu titlu de rentă lunară, începând cu data de 28 octombrie 2007, până la majoratul minorilor sau noi dispozițiuni.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, arătându-se că sentința atacată a fost dată ca urmare a unei erori grave de fapt, privitoare la legitima apărare, precum și la aplicarea circumstanțelor atenuante, respectiv depășirea limitelor legitimei apărări, precum și săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, în acest sens invocând declarația mamei vitrege a inculpatului, precum și a martorilor și, dar și planșele foto efectuate de către organele de cercetare penală.
În motivarea apelului a mai fost criticat faptul că organele de urmărire penală nu au stabilit cu certitudine locul și modalitatea săvârșirii omorului, existând un dubiu cu privire la aceste aspecte, situație care profită inculpatului.
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.371 alin.2 C.P.P. instanța constată că apelul formulat de către inculpatul, este nefondat, hotărârea Tribunalului C S, fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond în urma administrării întregului material probator, a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului, în ceea ce privește infracțiunea de omor calificat, prev.de art.174 alin.1, raportat la art.175 alin.1, lit. c Cod Penal, încadrarea juridică fiind cea legală, iar cuantumul pedepsei a fost stabilit cu luarea în considerare a criteriilor de individualizare a pedepsei, prev.de art.72 Cod Penal, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia, poziția inculpatului pe parcursul procesului penal, dar și a circumstanțelor personale ale acestuia, care nu are antecedente penale.
Atât în prima instanță cât și în cursul judecării apelului, inculpatul a susținut că fapta a fost săvârșită în legitimă apărare, aceasta fiind principala apărare a sa, însă în urma analizării întregului probatoriu administrat, instanța constată că în cauză nu sunt întrunite elementele prevăzute de art. 44 alin.1 Cod Penal, privind legitima apărare, respectiv inculpatul nu a săvârșit fapta pentru a înlătura un atac material direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, care ar fi pus în pericol grav persoana sa, ci dimpotrivă inculpatul a fugit după victimă cu un cuțit de tăiat carne și pâine și l-a înjunghiat pe fiul său cu o mișcare ușor oblică de sus în jos, lovitura cu cuțitul provocând moartea victimei, prin penetrarea lamei cuțitului, a cordului.
De asemenea, în speța de față nu se poate aprecia că ar subzista situația prev. de art.44 alin.3 Cod Penal, referitoare la legitima apărare, în situația în care din cauza tulburării sau a temerii, inculpatul să fi depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul, neexistând probe clare și concludente în acest sens, varianta producerii faptei arătată de către inculpat, neavând suport probator.
În apărarea sa inculpatului a mai invocat și starea de provocare, solicitându-se aplicarea circumstanței atenuante legale prevăzută de art.73 lit.b Cod Penal, însă nu se poate reține nici această situație, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că victima i-ar fi provocat o stare de tulburare atât de puternică inculpatului încât să conducă la acțiunea inculpatului, de ucidere a victimei, într-un mod brutal cu un instrument tăietor, înțepător de dimensiuni relativ mari, adică un cuțit de tăiat carne și pâine, fapta fiind produsă cu intenție directă, cu intenția evidentă de a ucide victima, care a fost fiul său.
Chiar dacă înainte de săvârșirea faptei, a existat o discuție între inculpat și victimă, cu privire la efectuarea anumitor lucrări la casa inculpatului, fiul său spunându-i că doar în ziua următoare se va apuca de lucrările promise, de tencuire a pereților, nu a fost de așa natură încât să poată să fie considerată o provocare de natură să conducă la acțiunea inculpatului de o violență ieșită din comun, care s-a materializat cu uciderea victimei, printr-o lovitură îndreptată în zona pectorală - sternală, lovitură care a penetrat cordul și condus la moartea sigură a victimei.
De altfel, varianta inculpatului arătată în declarația sa, nu a putut fi confirmată de probele dosarului, cele două martore directe și confirmând varianta desfășurării evenimentelor descrise în rechizitoriu, aceste probe fiind în mod corect coroborate de către prima instanță, atât cu constatările tehnico - științifice efectuate în cauză, cât și cu raportul medico - legal de autopsie a victimei, probe care au conturat starea de fapt în prezenta cauză.
Faptul că inculpatul a suferit anumite leziuni la brațe, așa cum sunt ele prezentate în raportul de constatare medico - legală nr. A/298/31 octombrie 2007, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală C - S, nu a putut confirma varianta inculpatului, care se referea la săvârșirea faptei în legitimă apărare s-au în stare de provocare, așa cum a solicitat inculpatul în cursul judecării apelului.
Nu se poate aprecia că, în cauză, urmărirea penală nu a fost completă, așa cum a apreciat inculpatul, deoarece au fost efectuate toate probele care erau necesare, pentru descoperirea adevărului, în cauză, nefiind aplicabil în cauză principiul in dubio pro reo.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța apreciază că aceasta a fost corect soluționată și instanța din oficiu a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor de câte 5000 lei daune morale, pe seama minorilor - și -, respectiv rente lunare în cuantum de 250 lei lunar, până la majoratul minorilor, sume care sunt de natură să producă o compensare a prejudiciilor materiale și morale, provocate de către inculpat prin uciderea victimei, acestor copii producându-se suferințe psihice ca urmare a morții tatălui lor, dar și un prejudiciu material reprezentat de lipsa sprijinului material de care au beneficiat minorii din partea tatălui lor.
Văzând că nu există motive de admitere a apelului, instanța apreciind că hotărârea Tribunalului C S, este legală și temeinică, Curtea urmează să respingă ca nefondat, apelul formulat de inculpatul.
Văzând dispozițiile art.383 C.P.P. respectiv art.350 C.P.P. instanța urmează să mențină starea de arest a inculpatului, care va fi verificată în termenul legal de 60 de zile.
În baza art.381 C.P.P. instanța va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, arestul preventiv din data de 19 iunie 2008 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 41/19 iunie 2008 Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv din data de 19 iunie 2008, la zi.
În baza art. 383.C.P.P. rap. la art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu reprezentantul legal al minorilor - și -, numita și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședința publică din 6.08.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
G
GEFIER
- -
RED: GB/11.08.2008
Dact: 3 exempl/ 08 August 2008
Primă instanță: Tribunalul C
Jud:
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
