Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 122/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂNr. 122
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea apelurilor penale, avand ca obiect "omorul (art.174 Cod penal) - Tentativă", declarate dePARCHETUL DE PE TRIBUNALULșiinculpatul, fiul lui si, nascut la 28.12.1977 - aflat in stare de libertate, impotriva sentinței penale nr.308 din data de 23.04.2009 pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezintă partea vătămată, lipsă fiind inculpatul apelant si intimat pentru care răspunde avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar, și părțile civile Serviciul Județean de Ambulanță I și Spitalul Clinic de Urgențe Sf.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită în temeiul art.379 pct. 2 lit. "a" admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași așa cum a fost formulat, cu argumentația dezvoltată în scris. Precizează că parchetul a criticat în special dozarea sancțiunii aplicată de prima instanță pentru o infracțiune atât de gravă, în condițiile în care inculpatul se afla într-o stare de recidivă și un istoric pentru infracțiuni violente.
Apreciază procurorul că pedeapsa aplicată de prima instanță este în cuantum prea mic și, în aceste condiții solicită admiterea apelului și majorarea pedepsei aplicată inculpatului.
Doamna avocat, având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de parchet, întrucât, reprezentantul parchetului a arătat în motivele de apel că inculpatul sfidând instanța nu s-a prezentat la aproape J din termenele de judecată. Această susținere nu este adevărată. Așa cum s-a dovedit și cu înscrisurile depuse la instanța de fond, inculpatul are o stare materială precară și nu a avut posibilitatea să se prezinte la fiecare termen de judecată. Însă când a avut posibilitate s-a prezentat în instanță.
De asemenea, în mod corect a făcut prima instanță individualizarea pedepsei inculpatului având în vedere circumstanțele atenuante dar și declarația martorului audiat în circumstanțiere în care se arată că inculpatul face parte dintr-o familie bună și nu-i este în caracter săvârșirea unei astfel de fapte. Apreciază apărarea că la individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere probatoriul oarecum transparent administrat pentru dovedirea vinovăției inculpatului și chiar ar fi putut pronunța o soluție de achitare ținând cont de declarațiile martorilor audiați în cauză. Aceștia, audiați în fața instanței, au declarat fie că nu au văzut nimic - schimbându-și declarația din faza de urmărire penală - ori că ceea ce au văzut nu era conform cu cele prezentate în rechizitoriu.
În ce privește apelul declarat de inculpat, apreciază că acesta ar trebui admis și a se dispune în temeiul art. 10 lit. c raportat la art. 11 lit. a Cod procedură penală achitarea inculpatului, întrucât nu a fost dovedită vinovăția acestuia. Nici unul dintre martori nu a declarat că l-ar fi văzut pe inculpat lovind cu cuțitul, iar partea vătămată în declarația sa a arătat că a fost lovită cu mâna dreaptă, ori inculpatul are un handicap sever și îi era imposibil să lovească cu mâna dreaptă. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de inculpat în temeiul disp. art. 379 pct. 1 Cod proc. penală, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut, prin coroborarea probatoriilor că cea mai verosimilă și corectă versiune este cea reținută în rechizitoriu. Inculpatul a realizat în fiecare fază procesuală modificări ale versiunilor sale, pe care nu le putea uita și nu le putea confunda. Martorii la care s-a făcut trimitere, pe care inculpatul îi plasează la locul și la momentul imediat următor al faptei, diferă, iar parte dintre ei, audiați în fața primei instanței au și negat susținerile inculpatului.
În mod corect prima instanță a constatat că fapta a fost comisă de inculpat în modalitatea reținută în rechizitoriu.
Partea vătămată, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce va pronunța cu privire la cele două apeluri declarate în cauză.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Deliberând asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 308 din 23 aprilie 209 Tribunalul Iașia dispus următoarele:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la 28.12.1977 în localitatea Focuri, jud I, CNP -, necăsătorit, recidivist, domiciliat în com., jud. I pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art.20 Cod penal raportat la art.174 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza disp.art.65 al.2 si art.66 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a si lit. b Cod penal pe o durata de 3 ani.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a si lit. b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzuta de art.71 alin.1, 2 Cod penal.
Ia act că partea vătămată cu domiciliu în com, jud.I nu s-a constituit parte civila în cauza.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 raportat la art.14 și art.346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.998 cod civil admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean Sf. și, în consecința, obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 2220,93 lei, cu titlu de daune materiale ce reprezintă cheltuielile efectuate de partea civilă pentru asistența medicală acordată părții vătămate.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 raportat la art.14 și art.346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.998 Cod civil admite acțiunea civilă formulată de Serviciul Județean de Ambulanță și, în consecința, obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 326 lei, cu titlu de daune materiale ce reprezintă cheltuielile efectuate cu transportul medical al părții vătămate.
În baza art.118 lit.b Cod penal dispune confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii depus la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Iași.
În baza art.109 alin.5 p Cod Penal dispune restituirea către inculpat a corpului delict -fes culoare neagră și către partea vătămata a corpului delict -cămașa bărbătească, ambele aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Iași, după rămânerea definitiva a prezentei sentințe.
În baza art.189 Cod procedura penala onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați I, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 1500 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În ziua de 07.09.2007, inculpatul și partea vătămată au băut împreună, ajungând spre seară în curtea părții vătămate. Pe fondul acuzelor părții vătămate referitoare la sustragerea unei sume de bani, inculpatul a vrut să plece acasă, însă partea vătămată l-a prins de mână, încercând în același timp să apeleze numărul de telefon al poliției. În aceste împrejurări, inculpatul s-a întors spre partea vătămată și l-a lovit de 3 ori cu cuțitul în zona abdominală iar fața de mișcarea defensivă a părții vătămate, l-a lovit o dată și în mâna dreaptă. Ulterior partea vătămată a leșinat, fiind transportată la spital a doua zi, de sora sa.
Această situație de fapt a fost reținută în urma coroborării plângerilor și declarațiilor date de partea vătămată cu declarațiile martorului și concluziile certificatului medico-legal nr.5411/19.09.2007 emis de IML
Deși inculpatul a încercat să acrediteze, în apărarea sa, teza conform căreia el a fost cel ce a fost agresat de partea vătămată, depunând în acest sens biletul de ieșire din spital din 03.10.2007 eliberat de Spitalul Clinic de Urgențe "Sf Treime" I, această apărare nu poate fi apreciată ca temeinică cât timp ea nu este susținută de argumente probatorii logice, deoarece, pe de o parte, susținerile inculpatului au fost oscilante și nesigure pe parcursul instrumentării cauzei, pe de alta parte martorul propus a declarat în fața instanței că nu cunoaște personal nimic despre conflictul dintre părți. Nu în ultimul rând este improbabil ca agresiunea reclamata de inculpat ( a fost lovit de 8 ori cu o de fier în cap) să nu fi lăsat nici o urmă fizică/materială asupra corpului inculpatului, iar pe de alta parte este la fel de improbabil ca în cadrul unei comunități restrânse precum cea din com. nici o persoană să nu cunoască o astfel de agresiune asupra inculpatului. Dacă în cursul urmăririi penale, inculpatul a susținut că în fapt și l-au dus acasă după agresarea sa de partea vătămată, fiind plin de sânge, în fața instanței inculpatul a susținut că în fapt martorul este cel ce cunoaște împrejurările agresiunii. Or, fiind audiați în fața instanței, atât martorul, cât și martorul au arătat că nu cunosc nimic din cele expuse de inculpat. Pe de alta parte, internarea inculpatului s-a realizat abia la începutul lunii octombrie 2007, fiind coincident cu momentul depunerii plângerii de partea vătămata la organele de poliție, iar examenul radiologic și CT nu a confirmat traumatismul cranian prin agresiune pretins de inculpat.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută în urma coroborării plângerilor și declarațiilor date de partea vătămată cu declarația martorului, parțial cu declarațiile inculpatului și concluziile certificatului medico-legal nr.5411/19.09.2007 emis de IML
Astfel, deși martorul a revenit în ceea de a doua declarație data în fața instanței asupra unora din atestările făcute în cursul urmăririi penale, având în vedere și planșele fotografice prezentate de instanța, acesta a arătat că fiind în trecere pe drum, a văzut că partea vătămata și inculpat se îmbrânceau în colțul casei părții vătămate. În aceste împrejurări a auzit-o pe partea vătămată spunându-i inculpatului să nu o omoare. Martorul a arătat că nu a văzut nici un cuțit și nu poate atesta asupra altor împrejurări din acea seara.
Deși în cauza nu există alte probe directe, fapta inculpatului care în seara 07.09.2007 l- njunghiat pe de patru ori, din care de trei ori in abdomen i o dat n zona antebra ului drept, una dintre lovituri penetr nd peretele abdominal cu interesare de ans ileal, este dovedita din coroborarea tuturor mijloacelor probatorii, chiar indirecte. Pe de o parte, inculpatul însuși a recunoscut că era prezent la data și locul săvârșirii faptei, declarație ce se coroborează că declarația martorului și declarația părții vătămate, iar apărarea acestuia a fost înlăturată pentru considerentele arătate anterior. Nu poate fi primită nici apărarea conform căreia handicapul fizic al inculpatului îl punea în imposibilitatea de a comite fapta, în condițiile în care acesta folosește brațul stâng cu mobilitate deplină, iar toate rănile părții vătămate sunt situate pe partea dreapta, unghiular vertical fața de brațul stâng folosit în atac.
Conform certificatului medico-legal nr.5411/19.09.2007 emis de IML I, urmare a agresiunii din 7.09.2007, numitul, a suferi plag njunghiat abdominal cu interesarea unei anse ileale, complicată în evolu ie cu peritonit generalizat, leziuni care au necesitat 23-25 zile îngrijiri medicale și care prin ele însele au pus in pericol via a părții vătămate.
Reținând această situație de fapt prima instanță a constatat că, în drept, fapta inculpatului care, în seara zilei de 07.09.2007, l-a lovit pe partea vătămată cu un cuțit, leziunile produse acesteia, având nevoie pentru vindecare de un nr. de 23-25 zile pentru îngrijiri medicale și fiind de natură a-i pune în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de " tentativă la omor", prev. și ped. de disp. art. 20 rap. la art. 174 al. 1 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirecta, obiectul folosit, zona vizata, numărul loviturilor aplicate exteriorizând atitudinea subiectiva a acestuia care chiar dacă nu a urmărit punerea în primejdie a vieții victimei, a acceptat aceasta posibilitate.
Având în vedere că prin sentința penal nr.826/06.12.2002 a Judecătoriei Hârlău, astfel cum a fost modificata prin decizia penal nr.882/7.08.2003 a Tribunalului Iași, definitiva, inculpatul a fost condamnat la o pedeaps de 4 ani nchisoare pentru irea infrac iunilor prev. de art.197 al.2, 189 al.2 i 192 al.2 Cp, fiind liberat condiționat prin sentința penala 4730/29.10.2004 a Judecătoriei Iași cu un rest rămas neexecutat de 473 zile, infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă mare post executorie revăzută de art.37 lit.b Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată instanța de fond a avut în vedere disp. art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsa - pedeapsa prevăzută de lege fiind situată la Ja limitelor minimului și maximului special prevăzut de legea penală prevăzut pentru săvârșirea infracțiunii de " omor ", împrejurările săvârșirii faptei - pe fondul consumului de alcool, ca urmare a unei altercație, persoana inculpatului care așa cum rezultă din declarația martorului audiat în circumstanțiere este un om așezat, ocupându-se de familia sa. În consecința, având în vedere și starea de recidivă postexecutorie în care a fost săvârșită infracțiunea, faptul că o perioada inculpatul s-a sustras de la judecata, prima instanță a apreciat că o pedeapsa moderata va fi de natura a satisface exigențele disp. art. 52 Cod penal referitoare la scopul pedepsei și necesitatea asigurării prevenției generale și speciale.
Constatând ca obligatorie, față de disp. art. 174-175- lit. Cod penal, rap. la art. 65 al. 2 Cod penal, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi iar față de împrejurarea condamnării inculpatului la o pedeapsă cu închisoare și a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, față de felul și gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat, văzând și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care opinează asupra unei aprecieri individuale, de la caz la caz, cu privire la oportunitatea interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal, instanța în baza disp. art. 65 al. 2 și art. 64 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza aII-a și Cod penal pe o durată de 3 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, iar în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea acelorași drepturi prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În latura civilă a cauzei a constatat că au formulat pretenții civile Spitalul Clinic Județean Sf. și Serviciul de Ambulanță I, victima agresiunii săvârșite de inculpatul, respectiv numitul, neconstituindu-se parte civilă în cauză.
Examinând condițiile necesare antrenării răspunderii civile inculpatului a constatat instanța de fond că acestea au fost relevate și dovedite, respectiv fapta ilicită cauzatoare de prejudicii (aceasta constând în acțiunea de lovire întreprinsă de inculpat asupra părții vătămate, caracterul ilicit al acesteia, derivând din cel penal reținut în baza considerentelor arătate), prejudiciul cauzat părților civile (constând în cheltuielile avansate părții vătămate pentru transportarea acesteia la spital și îngrijirile acordate acesteia), legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa exclusivă a inculpatului în producerea acestui prejudiciu.
Pentru aceste motive, în baza disp. art.313 din Legea nr.95/2006, art. 998- 999 Cod civil rap. la art. 14 și art. 346 Cod penal, instanța urmează l-a obligat pe inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean Sf. I suma de 2220,93 lei iarServiciului de Ambulanță Isuma de 326 RON.
În baza disp. art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus în sensul confiscării cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
În baza art.109 alin.5 p Cod Penal -a dispus restituirea către inculpat a corpului delict -fes culoare neagră și către partea vătămata a corpului delict -cămașa bărbătească, ambele aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Iași, după rămânerea definitiva a sentinței.
În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. 1 Cod procedură penală hotărârea primei instanțe a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul.
Prin apelul declarat de parchet, s-a susținut că prima instanță a aplicat inculpatului un tratament sancționator blând, fără a da o mai mare eficiență dispozițiilor privind antecedența infracțională sub forma stării de recidivă, precum și împrejurării că inculpatul deși a beneficiat de liberare condiționată și-a continuat conduita ilicită, iar, pe parcursul procesului penal s-a sustras o perioadă lungă de timp de la cercetarea judecătorească.
În raport de aceste elemente, s-a solicitat aplicarea unei pedepse într-un cuantum majorat, de natură a asigura funcțiile de constrângere și reeducare prevăzute de legea penală.
Motivându-și apelul promovat, inculpatul a criticat soluția de condamnare dispusă de prima instanță în lipsa unor probe care să dovedească vinovăția sa în comiterea faptei.
Susține apelantul că nici unul dintre martori nu l-ar fi văzut lovind cu cuțitul, iar, handicapul fizic sever pe care-l prezintă îl punea în imposibilitatea de a comite fapta.
Pentru aceste motive inculpatul a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei soluții de achitare conform art.11 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală.
Examinând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului de fond, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Procedând la soluționarea pe fond a cauzei, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.
De asemenea, a verificat probatoriul administrat, prin prisma apărărilor inculpatului argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat opinia, analizând elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția pronunțată.
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale dar și a celor administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului în comiterea faptei, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 alin.2 Cod procedură penală.
Astfel, soluția de condamnare a inculpatului se bazează pe interpretarea și coroborarea plângerilor și declarațiilor date de partea vătămată cu declarațiile martorului, concluziile certificatului medico-legal nr. 5411/19.09.2007 emis de Institutul de Medicină Legală I și parțial cu declarațiile date de inculpat.
Declarațiile date de partea vătămată și de martori, precum și celelalte mijloace de probă administrate în cauză au fost analizate temeinic de instanța de fond prin înlăturarea declarațiilor vădit nesincere și prin verificarea tuturor apărărilor inculpatului.
Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat comiterea faptei, susținând că în ziua de 7.09.2007 după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată, aceasta l-a lovit de circa 8,9 ori cu o bară metalică în zona capului, fără ca el să o fi agresat în vreun mod.
Prin declarațiile date, inculpatul a relatat că după ce a fost agresat de partea vătămată a fost condus acasă de numiții și.
În faza cercetării judecătorești, inculpatul și-a menținut relatările privind comportamentul violent al părții vătămate, însă, l-a indicat pe numitul ca fiind persoana ce l-a condus acasă, susținând că nu s-a întâlnit cu martorii și.
Apărările formulate de inculpat au fost analizate și înlăturate în mod corect întrucât contrazic nesusținut probatoriul administrat ce confirmă situația de fapt prezentată în actul de sesizare și reținută de prima instanță.
De asemenea, probele administrate în apărare nu au oferit elemente de natură a înlătura probele ce-l incriminează.
Martorii audiați la solicitarea inculpatului - și - nu au confirmat susținerile acestuia privind agresiunea exercitată asupra sa de partea vătămată, cele două persoane relatând că nu cunosc împrejurări ale conflictului dintre părți.
De asemenea, actul medical prezentat de inculpat vizează internarea acestuia în Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Treime" I în perioada 3 octombrie 2007- 4 octombrie 2007, la o distanță de circa 25 de zile de la data agresiunii pe care ar fi exercitat-o asupra sa partea vătămată iar, investigațiile specifice efectuate nu au confirmat existența vreunui traumatism cranio-cerebral.
În raport de leziunile prezentate de partea vătămată și modul de dispunere a acestora prima instanță a înlăturat în mod corect susținerile inculpatului, reiterate în apel, privind imposibilitatea de a exercita actele de agresiune determinată de handicapul fizic pe care îl are.
Prin apelul declarat, inculpatul a invocat lipsa probelor care să-i dovedească vinovăția în comiterea faptei, critică ce nu poate fi primită întrucât în cauză sunt suficiente elemente de fapt care, analizate în conexiunea lor servesc constatării existenței faptei de tentativă de omor și a săvârșirii acesteia de către inculpat.
Susținerile constante ale părții vătămate ce l-a indicat fără dubiu pe inculpat ca fiind autorul agresiunii, coroborate cu depoziția martorului ce a perceput momentul în care partea vătămată și inculpatul ce îmbrânceau în colțul casei părții vătămate și a auzit-o pe victimă cerându- inculpatului să nu o omoare, cu concluziile certificatului medico-legal emis de Institutul de Medicină Legală I ce atestă că partea vătămată Dănu ț a prezentat pe antebrațul drept plagă înțepată, paraombilical stânga plagă tăiată verticală, 2 plăgi tăiate în flancul drept și plagă abdominală înjunghiată penetrantă, cu interesare de ansă ileală, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu obiect înțepător - tăios și i-au pus viața în pericol, precum și cu declarațiile date de inculpat prin care acesta recunoaște că în ziua respectivă s-a întâlnit cu partea vătămată și a fost la domiciliul acesteia, constituie probe ce formează convingerea că inculpatul este autorul infracțiunii de tentativă de omor și infirmă susținerile în sens contrar ale acestuia.
În raport cu cele menționate anterior, Curtea constată că sunt nefondate criticile formulate de inculpat prin apelul declarat.
Verificând sentința apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat de prima instanță - criticat de parchet prin apelul promovat -, Curtea constată următoarele:
Potrivit principiului individualizării pedepsei constrângerea penală trebuie înfăptuită diferențiat, în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și de persoana infractorului.
Criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, prin raportare la dispozițiile art. 52 Cod penal, vizează sub aspectul cuantumului și modalităților de executare, stabilirea unei pedepse care să constituie, în limitele legii, o replică socială adecvată gravității infracțiunii.
Această adecvare nu privește, însă, numai funcțiile de constrângere și de exemplaritate ale pedepsei, ci și funcția de reeducare a inculpatului.
În cauză, funcția de reeducare inculpatului în raport cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată, se constată a fi nerealizată.
Astfel, dând dovadă de perseverență infracțională, inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății de față în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni grave - viol, lipsire de libertate și violare de domiciliu - și liberat condiționat cu un rest rămas neexecutat de 473 zile, iar, pe parcursul procesului penal a adoptat un comportament procesual caracterizat prin nesinceritate și sustragerea de la cercetarea judecătorească pentru o perioadă, împrejurări apte a ilustra un pericol social concret ce nu se regăsește, decât parțial, în pedeapsa aplicată de prima instanță.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că, pedeapsa aplicată inculpatului nu corespunde unei juste individualizări a pedepsei, critica formulată de procuror fiind întemeiată.
În consecință, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală va fi admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 308 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi desființată, în parte, în latura penală.
Rejudecând cauza, instanța de apel în raport cu criteriile de individualizare avute în vedere de prima instanță va majora de la 6 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare pedeapsa stabilită pentru comiterea de către inculpatul a faptei, apreciind că va fi în măsură să constituie o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei și făptuitorului și va asigura realizarea scopurilor de exemplaritate și educative ale pedepsei, dându-i posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru considerentele expuse anterior cu ocazia examinării motivelor de apel invocate de inculpat, în baza art. 379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul promovat de inculpat împotriva aceleiași sentințe penale.
Potrivit art.192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul-apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției și Libertăților.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de procuror vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 308 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o desființează în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza:
Majorează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului fiul lui și, născut la 28.12.1977 în localitatea Focuri, județul I, cu domiciliul în comuna, jud. I, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penalde la 6 (șase) ani închisoare la 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
II. Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 400 lei, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei, ce va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției și Libertăților cetățenești.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de procuror rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru partea vătămată și de la comunicare pentru inculpat și părțile civile lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
.
Tehnored
- 30.10.2009 - 2 ex.
Tribunalul Iași -
Judecător
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Gabriela Scripcariu
