Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 13/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 13 /
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Milan Danilov
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Parchetul este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 540/24.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest preventiv, asistat avocat, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța ia declarație inculpatului apelant, consemnată în scris și atașată la dosar. Nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauzat în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, în baza art. 10 lit. a rap.la art. 11 pct. 2, lit. a Cod procedură penală, iar în ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului, de asemenea solicită achitarea în baza art. 10 lit. d Cpp. În subsidiar solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor, în infracțiunea de vătămare corporală din culpă. Depune la dosar motivele de apel în scris.
Procurorul pune concluzii de respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii apelate. Arată că, corect prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice. Din probele administrate rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, iar pedeapsa aplicată este corect individualizată.
Inculpatul apelant, în ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și achitarea sa întrucât se consideră nevinovat. Arată că de frică a părăsit locul accidentului, întrucât a fost atacat de familia părții vătămate, dar s-a dus direct la poliție. Mari arată că nu prezintă pericol public și are în întreținere 3 copii.
R A
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.540/PI din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din prevederile art. 20 raportat la art 174 si art 175 lit c si i Cod penal in prevederile art 184 cod penal.
În baza art 20 raportat la art 174 si art 175 lit c si i Cod penal cu aplicarea art 74 lit a cod penal si 76 lit a cod penal a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08.02.1974 în L, jud. T, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 176/09.11.2005 emis de Tribunalul Timiș, la:
- 4 ani si 9 luni inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a si b cod penal pentru tentativa la infractiunea de omor in dauna partii vatamate.
În baza art 81 din OUG 195/2002 cu aplicarea art 13 cod penal cu aplicarea art 74 lit a cod penal si 76 lit d cod penal a condamnat pe acelasi inculpat la:
- 1 an închisoare pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului fara incuviintarea organelor de politie.
În baza art 33 lit a si art 34 lit b cod penal a contopit pedepsele si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani si 9 luni inchisoare.
Inculpatul va executa pedeapsa de 4 (patru) ani si 9 (noua) luni închisoare în regim de detentie si pedeapsa complementara 2 ani intezicerea drepturilor prevazute de art 64 lit a si b cod penal.
S-a interzis inculpatului drepturile prev de art 64 lit a, cod penal în conditiile si pe durata prev de art 71 cod penal.
In baza art 350 cod pr pen s- mentinut starea de arest a inculpatului.
In baza art 88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata, durata arestarii preventive incepand cu data de 09 11 2005 pana la zi.
In baza art 14 si 346 cod pr pen raportat la art 998 cod civ a obligat inculpatului sa achite in favoarea partii vatamate suma de 1500 EUR cu titlu de daune morale. Au fost respinse in rest pretentiile civile.
In baza art 191 cod penal a obligat inculpatul sa achite in favoarea statului suma de 3800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 300/P/2005 din data de 28.11.2005 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 Cp raportat la art. 174, 175 lit. c și i Cp și art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
În expunerea stării de fapt, Ministerul Publica arătat că în data de 26.03.2005, numitul se afla, în jurul orelor prânzului, în fața imobilului în care locuiește, după ce a primit vizita unor rude. În momentul respectiv, alături de partea vătămată, se mai aflau, și. În acele momente, pe stradă, dinspre direcția de deplasare către F spre Primăria L, venea martorul minor, pe trotuarul din dreapta în sensul de deplasare mai sus arătat, totodată de pe o străduță perpendiculară pe str. - circula martora. La un moment dat, dinspre str. - pe str. - a intrat inculpatul, care conducea o mașină marca de culoare argintie cu nr. de înmatriculare 442--83. Aceasta rula către Primărie după ce în prealabil venise dinspre Primărie spre str. - și observase grupul menționat mai sus și rula, după spusele unuia dintre martori, cu aproximativ 30 km/.
La un moment dat, ajuns aproape de imobilul părții vătămate, care se afla în fața casei, a intrat brusc pe contrasens și a intrat violent în imobilul aparținând părții vătămate, ținta acestuia fiind chiar partea vătămată, care a încercat să se ferească, fiind astfel lovit doar la piciorul stâng.
Din certificatul medico-legal nr. 84/30.03.2005 reiese faptul că partea vătămată a suferit o fractură bimaleolară a gleznei piciorului stâng, necesitând 80 de zile de îngrijiri medicale, iar ulterior, la solicitarea inculpatului, a fost efectuată o expertiză medico-legală privind leziunile suferite de partea vătămată, care a stabilit că timpul de îngrijiri medicale a fost de 100 de zile, atestându-se faptul că leziunile respective pot data din 26.03.2005, produse fiind prin lovire - proiectare - comprimare în cadrul unui posibil accident de circulație și nu au pus în primejdie viața victimei.
Se mai arată că martorii oculari, menționați mai sus, au văzut cum de la volanul autoturismului argintiu a ieșit inculpatul și a început să lovească în poarta imobilului, cu un obiect contondent, unde victima se refugiase. Aceeași martori susțin că din mașina respectivă au coborât și alte persoane care au început să lovească și ei în poartă cu diferite obiecte.
Se mai învederează că după eveniment, inculpatul a părăsit locul accidentului cu mașina în cauză, care a fost ulterior verificată de către poliție și s-a constatat că singurele avarii suferite de autoturism sunt localizate în partea din stânga față, având și spoilerul căzut și rupt în două.
În ceea ce privește apărările inculpatului, se arată că acesta precizează că, venind dinspre str. - cu mașina respectivă, în scaunul din dreapta avându-l pe martorul, când s-a apropiat de imobilul părții vătămate, în fața căruia se aflau atât aceasta cât și rudele sale, aceștia au început să arunce cu pari și e în mașina sa, însă aceștia trecuseră strada și au aruncat respectivele obiecte din partea dreaptă a mașinii, ceea ce l-a speriat pe inculpat și l-a determinat să tragă puternic de volan stânga, intrând în casa părții vătămate. Cu ocazia audierii de către procuror, inculpatul a arătat că nu și-a dat seama că ar fi lovit pe cineva, nu a văzut că nimeni căzut la pământ, însă inițial, audiat olograf, a arătat că a observat când partea vătămată a căzut și s-a lovit cu piciorul de bordură.
Se mai arată că de la fața locului au fost ridicate un, o țeavă metalică și o de lemn și că nu au fost găsite urme papilare pe ele, doar urme dintr-o substanță ce pare a fi vopsea gri-argintie pe bâta de lemn, fără ca să fie determinată clar natura substanței, astfel încât se apreciază că nu se poate susține varianta inculpatului, în sensul că mașina sa ar fi fost lovită de rudele părții vătămate.
Ministerul Public mai arată că potențialul motiv care a stat la baza acțiunii inculpatului ar fi reprezentat de faptul că între martorul și fratele inculpatului, a existat un incident în data de 20.03.2005 în urma căruia fratele inculpatului a fost internat în spital, fiind agresat cu un cuțit de. Astfel, a și fost trimis în judecată în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor în dosarul nr. 259/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș. Totodată, se mai învederează atât de către inculpat, cât și de către victimă și de martorul că între aceștia există o relație conflictuală cauzată de certuri mai vechi.
Prin sentința penală nr. 432/PI/18.06.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 11620/P/2005, în baza art. 20 Cp raportat la art. 174 și art. 175 lit. c și i Cp a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, iar în baza art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, stabilită în conformitate cu prevederile art. 33 lit. a cp și art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 cp, de 7 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp pe o durată de 3 ani.
In baza art. 14 si art. 346 cod procedura penala raportat la art. 998 cod civ a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile suma de 1500 EUR cu titlu de daune morale.
S-a retinut, din interpretarea probelor administrate, respectiv declaratii inculpat, declaratie parte vatamata si ale martorilor, raport de constatare tehnico stiintifica, schita efectuata la locului, certificat medico legal, raport de expertiza medico legala, planse foto, aceeasi stare de fapt ca si cea prezentata pe larg in actul de acuzare.
S-a avut in vedere ca in instantei o parte din martori si-au precizat declaratiile unele fiind schimbate in intregime, dar era evidenta presiunea exercitata asupra acestora, astfel incat in aprecierea starii de fapt instanta a avut in vedere toate declaratiile, in special cele date imediat dupa producerea faptei. Totodata s-a avut in vedere faptul ca pozitia inculpatului si a unora din martori a fost oscilanta, in timp ce partea vatamata si-a sustinut in mod constant declaratiile date initial.
Totodata s-a retinut ca intre parti existau, in mod incontestabil, relatii de dusmanie generate de imprejurarea ca, fiul adoptiv al partii vatamate, a înjunghiat cu aproximativ o saptamana înainte pe fratele inculpatului, dar si starea de nemultumire a familiei inculpatului de imprejurarea ca partea vatamata, unchiul lor, l-a infiat pe care urmeaza, in aceasta calitate, sa mosteneasca averea partii vatamate, in detrimentul rudelor firesti.
In aceste conditii s-a retinut ca actiunea ilicita a inculpatului a constat in aceea ca in data de 26 03 2005, orele pranzului, conducand autoturismul marca de culoare gri argintiu si inmatriculat cu numar francez, bun pentru a produce leziuni letale, virat brusc, intrand pe contrasens in timp ce se afla pe strada - - de la din L si trecand peste linia continua a lovit direct partea vatamata ce se afla in portii sale, dar a reusit sa se fereasca astfel incat i-a produs o fractura bimaleolara la glezna, leziune care nu a pus in primejdie viata victimei, dar care a necesitat 100 zile ingrijiri medicale pentru vindecare.
Instanta a înlăturat apararile inculpatului constand in faptul ca a facut un gest reflex de aparare pe considerentul ca nu s-a facut dovada actiunii de agresare asupra masinii prin aruncarea unor obiecte contondente sau ca, daca acestea ar fi existat, din directia in care se sustine ca ar fi provenit ar fi putut produce rezultatul constatat deja. Pe de alta parte, chiar acceptandu-se acest aspect coroborat cu faptul ca masina a rulat cu 30 km la ora s-a concluzinat ca reactia fireasca pentru evitarea impactului era una de franare dar inculpatul nu a procedat in acest mod.
De asemenea s-a apreciat ca nu este pertinenta nici apararea inculpatului bazata pe faptul ca a ajuns intamplator pe trotuar.
Pentru aceste considerente s-a respins cererea inculpatului de schimbarea a încadrării juridice, din tentativa la infracțiunea de omor, in infracțiunea de vatamare corporala din culpa prev de art 184 alin 2 si 4 cod penal ca fiind neintemeiata.
Totodata s-a retinut ca inculpatul, desi a recunoscut implicarea sa intr-un accident, a vazut pe partea vatamata lovindu-se de bordura si dupa aceea el izbit cu autovehiculul zidul casei acesteia, a parasit locul accidentului fara a anunta organele de politie si fără a astepta sosirea acestora pentru a face constatari, activitate care se circumscrie continutului infractiunii prev de art 81 alin 1 din OUG 195/2002.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel atât inculpatul, cât și partea vătămată, apeluri care au fost respinse de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia penală nr. 312/A/20.09.2006 pronunțată în dosarul nr-.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, recurs care a fost admis prin decizia penală nr. 6804/21.011.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, a fost casată decizia recurată și sentința penală nr. 432/PI/28.06.2006 și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Timiș.
Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că motivele invocate de inculpat se încadrează în prevederile art. 385 ind. 9 alin. 1 punctele 10 și 18 Cpp. Astfel, primul caz de casare indicat își regăsește aplicarea întrucât, după cum a rezultat din memoriile depuse de inculpat, acesta a invocat greșita reținere a stării de fapt, făcând referire, în mod expres, la contradicțiile martorilor și la neconcordanța dintre concluziile instanței cu privire la intenția inculpatului și vătămarea efectivă produsă părții vătămate, care, dacă s-ar fi produs în modul reținut de instanțe, ar fi trebuit să aibă drept consecințe zdrobirea piciorului și nu doar fracturarea la nivelul gambei.
Totodată, instanța de recurs a constatat că prima instanță a dispus condamnarea inculpatului reținându-se intenția directă a acestui în săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, însă a apreciat că atitudinea psihică cu care acționează inculpatul se obiectivizează în acte materiale, care însă trebuie să conducă fără dubii la dovedirea formei de vinovăție, având un rol esențial la încadrarea juridică a faptei, aspect pe care l-a reproșat instanței de fond, în sensul că aceasta nu a procedat și la administrarea altor probe decât cele existente la dosarul de urmărire penală, întrucât, având în vedere obiectul săvârșirii infracțiunii și împrejurările faptei, actele materiale săvârșite de inculpat nu fac dovada, prin ele însele, a formei de vinovăție, fiind necesare și alte dovezi în acest sens.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, recomandând ca, cu prilejul rejudecării cauzei, instanța de fond să completeze probatoriul, într-un timp util, după cum urmează: în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cpp să procedeze la confruntarea persoanelor ascultate, în scopul lămuririi aspectelor cauzei; în conformitate cu dispozițiile art. 116 și următoarele Cpp, să procedeze la efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili dacă fractura părții vătămate poate fi rezultatul comprimării piciorului între autoturismul inculpatului și poarta imobilului în modalitatea descrisă de partea vătămată; în conformitate cu dispozițiile art. 116 și următoarele Cpp, să procedeze la efectuarea unei expertize de specialitate, care să stabilească, în raport de procesul-verbal de constatare a avariilor autoturismului și de schița de la dosar, viteza cu care s-a produs impactul și, totodată, să analizeze posibilitatea producerii impactului sub toate variantele oferite de părți, urmând a se concluziona dacă în cazul unei agresiuni în sensul indicat de inculpat, a fost posibil impactul așa cum este reținut în rechizitoriu. Totodată, instanța de recurs a recomandat, în conformitate cu dispozițiile art. 287 și art. 3 și 4 Cpp, ca instanța de fond să-și exercite atribuțiile în mod activ, în sensul administrării oricărei probe concludente și utile, în vederea aflării adevărului și în scopul justei soluționări a cauzei.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 05.12.2006 sub număr dosar -.
In rejudecare, tribunalul s- conformat dispozitiilor instantei de recurs. In acest sens s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitatea auto in vederea stabilirii dinamicii accidentului, a vitezei cu care s- produs impactul, analiza posibilitatii producerii impactului sub toate variantele oferite de partile din dosar, daca raportat la plansele foto, prin lovirea partii vatamate de catre autoturism aceasta putea fi lovit doar la glezna.
De asemenea s-a administrat proba confruntării inculpatului cu martorul (fila 52), s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice auto de catre Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice cu scopul reconstituirii accidentului prin programe specifice de simulare, precum si completarea raportului de expertiza medico legala in sensul de a se preciza daca leziunile produse partii vatamate puteau fi rezultatul comprimării piciorului intre autoturismul condus de inculpat si poarta partii vatamate. Totodata s-a reaudiat martorul, a fost atasata sentinta penala nr. 336/2006 pronuntata in dosar 9715/P/2005 prin care fiul partii vatamate a fost condamnat pentru savarsirea tentativei la infractiunea de omor savarsita in dauna partii vatamate, fratele inculpatului, fapta fiind savarsita la data 23 03 2005.
Instanta de rejudecare a supus analizei atât materialul probator nou administrat, cat si probele administrate in primul ciclu procesual.
Se retine ca probele testimoniale, respectiv confruntarea ce a constituit mijloc de proba in rejudecare precum si expertizele tehnice efectuate nu sunt de natura sa aduca lamuriri suplimentare in stabilirea starii de fapt.
Martorul a precizat in rejudecare ca vazut masina condusa de inculpat si a vazut, la locul incidentului, pe partea sa de mers si pe partea drepta a soferului, un grup de trei persoane care au aruncat cu o bată de lemn in masinii, apoi a vazut soferul aplecandu-se dupa care a virat brusc in sa de mers intrand astfel in poarta unei cladiri, unde se mai afla un grup de circa 4 persoane. Martorul mai relateaza ca o persoana din grupul de romi a aruncat cu o in masina dupa care s-a impiedicat de bordura si a cazut, fara a preciza care este acea persoana.
Martorul audiat cu ocazia confruntarii nu și-a mai menținut declaratia anterioara. Afirma ca autovehiculul condus de inculpat fost efectiv atacat cu rangi de un grup de romi aflati vis-a-vis de locuinta partii vatamate in conditiile in care initial a declarat ca acestia doar au aruncat cu rangi.
Mai arata ca urmare a acestui incident nu a fost lovita nici o persoana, in conditiile in care initial nu isi amintea daca a fost lovita vreo persoana. In completarea declaratiei arata ca una din persoanele care a aruncat cu un fier catre masina s-a impiedicat si a cazut, imprejurare de fapt relatata si de martorul.
Instanta a apreciat ca aceste declaratii, date la un timp îndelungat de momentul incidentului, nu sunt de natura sa clarifice dinamica producerii incidentului si pot fi rezultatul unor presiuni, dat fiind ca este de notorietate conflictul dintre cele doua familii de romi.
S-a retinut, din depozitiile celor doi martori, faptul ca ambii evidentiaza împrejurarea ca partea vatamata a cazut urmand ca, legat de modalitatea cum s-a produs aceasta cadere, sa analizeze si celelalte probe. Martorii audiati in rejudecare tind sa demonstreze ca aceasta cădere nu s-a produs datorita impactului cu autovehiculul condus de inculpat ci datorita faptului ca s-a impiedicat. Instanta nu a poate lua in considerare aceasta teza in conditiile in care initial acesti martori au declarat in alt mod si este putin probabil ca, in prezent, sa cunoasca mai bine decat imediat dupa savarsirea faptei imprejurarile concrete in care s-au derulat acestea, iar depozitiile nu se coroboreaza cu restul probelor administrate.
In primul ciclu procesual s-a retinut ca inculpatul a dat trei declaratii cu continut diferit atât in cursul urmaririi penale cat si al judecatii. Urmare a confruntarii cu martorul, inculpatul declara ca partea vatamata nu se afla in portii casei sale ci pe partea cealalta alaturi de grupul de persoane care au atacat cu rangi autovehiculul. Aceasta împrejurare este contrazisa insa de depozitiile celorlalti martorii (fila 52 dosar rejudecare).
Instanta de rejudecare a mentinut concluziile formulate initial conform carora atat inculpatul cat si o parte din martori si-au modificat declaratiile de mai multe ori in timp ce partea vatamata si-a mentinut in mod constant declaratiile date initial, raportat la noile probe administrate.
Raportul de expertiza tehnico stiintifica efectuata in cauza (fila 92-106) concluzioneaza ca nu este posibila refacerea traiectoriei reale a autoturismului datorita lipsei urmelor de la locului, precum si a faptului ca autovehiculul implicat in accident nu mai poate fi vizualizat, context in care s-au formulat concluzii doar avand la baza informatiile destul de sumare oferite de procesul verbal de cercetarea la locului intocmit la data de 28 03 2005 si plansele foto efectuate cu ocazia verificarii autoturismului in conditiile in care aceasta verificare nu s-a facut la locului, inculpatul parasind locul accidentului, iar la scurt timp autovehiculul a fost instrainat.
de declaratiile martorilor, de avariile constatate si leziunile produse victimei, expertii au concluzionat ca nu putea sa existe impact direct intre autoturism si glezna victimei.
Aceeasi experti au precizat, de lipsa urmelor de la locului, ca nu pot aprecia viteza de deplasare a autovehiculului, dar raportat de intensitatea avariilor fac apreciere estimativa, respectiv 30 - 40 Km /ora.
Totodata in concluziile raportului de expertiza este evidentiat ca ar fi posibila ca modalitate de savarsirea a faptei si ipoteza relatata de inculpat, dar aceasta concluzie are doar caracter de probabilitate in conditiile nu exista suficiente date prin care sa se stabileasca exact traiectoria avuta de autovehicul.
Pentru completarea materialului probator, de concluziile acestor experti, instanta a dispus efectuarea unei expertize de catre Laborarorul Interjudetean de Expertize Criminalistice (fila 10 -18 volum II dosar -) pentru incercarea de a determina dinamica accidentului prin programe specifice de simulare.
Nici aceasta proba nu a fost de natura clarifica, prin aprecieri de natura stiintifica, o reconstituirea a evenimentului rutier sau viteza de deplasare datorita faptului ca nu au fost identificate urmele de rulare la locului si nu mai exista autovehiculul implicat in acesta.
Totodata, prin completarile la raportul de expertiza medico legala (fila 32, volum 2) a rezultat ca nu se poate stabili daca leziunile produse victimei puteau fi rezultatul comprimarii intre poarta imobilului aparținând partii vatamate si autovehicul, dar se admite ca este posibila aceasta ipoteza in situatia in care membrul inferior stang nu era sprijinit pe sol.
Avand a se pronunta asupra incadrarii juridice data faptei, raportat la probele de mai sus, instanta a retinut drept legala incadrarea juridica stabilita initial prin actul de acuzare, respectiv tentativa la infractiunea de omor. In lipsa probelor stiintifice care sa evidentieze cu certitudine viteza de deplasare a autovehiculului si existenta unei unei agresiuni în sensul indicat de inculpat s-a procedat la analiza starii de fapt tot pe baza probelor testimoniale completate cu cele nou administrate.
S-a retinut ca dovedit faptul ca inculpatul se afla la volanul autoturismului de mai sus fara a se putea stabili cu certitudine daca era insotit de alte doua persoane. A circulat cu autoturismul pe strada - de la, context in care a trecut prin casei partii vatamate, unchiul sau, de care ambele parti recunosc, exista o rivalitate. Aceasta rivalitate porneste atat de la faptul ca victima a infiat pe numitul, urmand ca acesta sa-l mosteneasca in detrimentul rudelor naturale, cat si de la un incident petrecut in urma cu 3 zile, respectiv la data de 23 03 2005, cand fiul adoptat al partii vatamate, a injunghiat pe fratele inculpatului astfel cum rezulta din sentinta penala de condamnare a acestuia existenta la dosar.
Tribunalul a reținut ca aceasta rivalitate, coroborat cu atitudinea constanta a inculpatului de a afirma ca familia partii vatamate i-a atacat in diferite randuri, precizand chiar (in declaratia fila 7 dosar urmarire) ca este obligat sa se apere, evidentiaza o atitudine psihica ce ar putea constitui mobilul savarsirii faptei.
Nu s-a putut clarifica daca autoturismul acestuia a fost sau nu atacat de sustinatorii partii vatamate sau daca sustinatori ai inculpatului care s-ar fi aflat in autoturism au coborat din acesta si au continuat scadalul, prin distrugerea geamurilor imobilului partii vatamate, intrucat depozitiile martorilor si a partilor sunt contradictorii, iar urmele de pe a acele obiecte materiale gasite la locul faptei nu au evidentiat amprente. Chiar daca s-ar accepta drept valabile ambele ipoteze, acestea ar conduce la concluzia unui conflict deschis intre cele doua tabere si ar contura ipoteza ca inculpatul a venit la locul incidentului cu scopul unei "rafuieli" ceea ce nu ar influenta asupra incadrarii juridice data faptei si a pozitiei psihice a acestuia de victima.
Totodata, tribunalul a retinut faptul ca imediat dupa incident inculpatul a parasit locul accidentului si a instrainat autoturismul implicat in accident astfel ingreunand posibilitatea conservarii probelor. Aceasta atitudine a inculpatului se constituie intr-o incercare de a zadarnici aflarea adevarului.
Independent de aceste aspecte, tribunalul a retinut ca dovedit prin probele analizate deja in primul ciclu procesual si in rechizitoriu si completate partial in rejudecare, faptul ca inculpatul, fiind la volanul autoturismului marca, in timp ce se deplasa pe strada - de la pe directia de deplasare F catre Primarie, a trecut prin imobilului partii vatamate, situat pe strada de mai sus, la nr 24, si a virat pe contrasens cu scopul, fie de ucide pe partea vatamata aflata in portii pentru motivele aratate ceea ce ar presupune intentia directa, fie de o agresa dar, avand in vedere modalitatea aleasa, respectiv lovind-o cu masina, acceptand posibilitatea producerii rezultatului de mai sus, ceea ce s-ar circumscrie continutului formei de vinovatie a intentie indirecte.
Inculpatul a contestat faptul ca partea vatamata ar fi fost lovita de autovehiculul condus de acesta, precum si leziunile suferite.
Pentru existenta tentativei la infractiunea de omor, in modalitatea de savarsirea de mai sus, nu prezinta relevanta numarul de zile de ingrijiri medicale, intrucat in speta prevaleaza atitudinea subiectiva a inculpatului.
Actele materiale ce contureaza aceasta atitudinea au fost descrise mai sus. Pe de alta parte, instanta de rejudecare confirma concluziile initiale ale tribunalului, in sensul ca nu exista suport probator pentru apararile inculpatului constand in aceea ca, indreptandu-se spre poarta partii vatamate, a facut un gest reflex de aparare de agresiunile asupra autovehiculului. O data pentru ca nu s-au dovedit aceste agresiuni, apoi, daca admitem aceasta posibilitate, reactia normala era aceea de franare si evitare a zidului imobilului, ceea ce nu s-a produs.
Chiar daca raportul de expertiza intocmit de cei trei experti arata ca aceasta modalitatea de savarsirea a faptei poate fi luata in considerare, instanta nu poate retine drept pertinente aceste afirmatii in conditiile in care nu se bazeaza pe elementele de natura stiintifica, ci tot prin interpretarea depozitiilor partilor, interpretare facuta de catre expertii numiti in cauza si care nu poate sa prevaleze de cea facuta de instanta prin coroborarea intregului material probator.
Desi in calificarea juridica a faptei instanta nu a avut in vedere leziunile prezentate de victima acestea au relevanta sub aspectul laturii civile si a individualizarii pedepsei.
Din plangerea partii vatamate, coroborata cu depozitiile martorilor ce au precizat ca imediat dupa incident a venit la locului salvarea pentru aol ua pe partea vatamata, concluziile certificatului medico legal si raportului de expertiza medico legala din care rezulta ca partea vatamata a suferit leziuni vindecabile in 100 zile ingrijiri medicale, care puteau fi produse prin lovire urmate de caderea victimei, precum si completarea acestui raport de expertiza facuta in rejudecare, din care se desprinde posibilitatea ca leziunile puteau fi rezultatul comprimarii intre zidul imobilului si autovehicul in situatia in care piciorul victimei nu era sprijinit pe sol, tribunalul retine ca exista raport de cauzalitate intre impactul autoturismului si leziunile suferite de partea vatamata.
Modul cum s-a petrecut evenimentul, astfel cum e descris de partea vatamata si martorii prezenti, acrediteaza ideea ca, in momentul in care a vazut autovehiculul indreptandu-se spre el, partea vatamata incercat sa fuga, context in care probabilitatea de a-i fi surprins piciorul in miscare este foarte mare.
Pe de alta parte, chiar si din declaratia inculpatului si a martorilor propusi de acesta se desprinde ideea ca victima a cazut in urma acelui incident din data de 26 03 2006. Apararea acestuia bazata pe ipoteza ca aceasta cadere nu s-a datorat impactului cu autoturismul, ci faptului ca s-ar fi impiedicat nu este probata, astfel ca instanta nu o poate lua in considerare, cu atat mai mult cu cat pozitia inculpatului a fost oscilanta si sub acest aspect, declarand fie ca nu a fost lovita in nici un mod partea vatamata, fie ca aceasta a cazut dupa ce a aruncat cu un corp contondent in autovehicul.
Cu motivatia aratata tribunalul a respins ca neintemeiata cererea de schimbarea a incadrarii juridice formulata de inculpat prin avocat si, cu aceeasi motivatie, luand in considerare si starea de fapt descrisa in actul de acuzare, precum si concluziile instantei din primul ciclu procesual va stabili ca inculpatul se face vinovat pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 si art. 175 lit. c si i cod penal, fapta pentru care va dispune condamnarea la pedeapsa de 4 ani si 9 luni inchisoare si pedeapsa complementara de 2 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a si b cod penal.
In ce priveste cea de a doua infractiune, de asemenea instanta a retinut ca inculpatul se face vinovat de incalcarea normelor prev de OUG 195/2002 care stipuleaza ca persoana implicata intr-un accident de circulatie nu poate sa paraseasca locul accidentului fara incuviintarea organelor de politie.
Acesta nu numai ca a parasit locul accidentului, dar, la scurt tip dupa depistarea autovehicolului implicat in accident de catre organele de politie, a instrainat acest bun. Apararea inculpatului ca a fost nevoit sa paraseasca locul incidentului datorita agresiunilor exercitate asupra autovehiculului nu a fost probata, iar instrainarea ulterioara a bunului conduc la concluzia cel putin a unei lipse de interes a inculpatului de necesitatea descoperirii adevarului cu privire la imprejurarile concrete ale savarsirii faptelor si implicit restabilirea ordinii de valoarea sociala ocrotita de art 81 din OUG 195/2002.
In baza textului de mai sus, cu aplicarea art 13 cod penal, a dispuns condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului fara incuviintarea organelor de politie la 1 an inchisoare. S-a retinut ca, de la data savarsirii faptei si pana la judecarea definitiva a cauzei, a intervenit o modificarea a actului normativ de mai sus, modificare care nu abroga infractiunea de mai sus, nu modifica cuantumul pedepsei, dar da o noua numerotare textelor de lege. S-a apreciat ca legea veche este mai favorabila in ansamblul ei, ceea ce a impus aplicatiunea dispozitiilor art. 13 cod penal, privitoarea la aplicarea legii penale mai favorabile.
La individualizarea pedepselor instanta avut in vedere limitele de pedeapsa, pericolul social crescut al infractiunilor, imprejurarile concrete in care s-au savarsit aceastea dar si faptul ca inculpatulul nu poseda antecedente penale, context in care instanta retinand incidenta dispozitiile art. 74 lit. a si art. 76 lit. a cod penal a apreciat ca este utila coborarea cuantumului pedepselor sub minimul special prevazut de legiuitor.
S-a retinut ca cele doua fapte sunt savarsite in concurs real, motiv pentru care in baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. b cod penal a contopit pedepsele si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani si 9 luni inchisoare, alaturi de care inculpatul va executa pedeapsa complementara constand in interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit. a si b cod penal pe o perioada de 2 ani dupa executarea pedepsei principale.
S-a facut aplicatiunea dispozitiilor art. 71 cod penal cu privire la pedeapsa accesorie, respectiv pe perioada executarii pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b cod penal.
S-a retinut ca inculpatul este judecata in stare de arest preventive, motiv pentru care in baza art 350 cod pr pen s-a mentinut starea de arest a inculpatului.
In baza art 88 cod penal s- dedus din pedeapsa aplicata durata arestarii preventive incepand cu data de 09 11 2005 pana la zi.
In ce priveste latura civila a cauzei s-au mentinut argumentele din primul ciclu procesual. Partea vatamata a solicitat despagubiri civile in cuantum de 3000 EUR reprezentand contravaloarea suferintelor provocate urmare actiunii ilicite a inculpatului si distrugerile cauzate imobilului.
In rejudecare partea vatamata nu a renuntat la pretentiile civile si nici nu a completata probatiunea in ce priveste cheltuielile ocazionate cu reparatia imobilului. de acest aspect s-au respins ca nedovedite despagubirile solicitate. In ce priveste daunele morale, tribunalul a retinut existenta leziunilor ce au necesitat 100 zile ingrijiri medicale, faptul ca partea vatamata a fost imobilizata in ghips ceea ce se constituie intr-o suferita fizica ce necesita dezdaunare. Fiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, respective actiunea ilicita a inculpatului, prejudiciul fizic dovedit, raportaul de cauzalitatre dintre fapta si prejudiciu, s-a admis cererea si s-a dispus, in baza art 14 si 346 cod pr pen raportat la art 998 cod civ obligarea inculpatului la plata sumei de 1500 EUR cu titlu de daune morale in favoarea partii vatamata, instanta aspreciind ca aceasta suma constituie o compensatie suficienta pentru suferita produsa.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând desființarea sentinței și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor în baza art. 10 lit. a rap. la art. 11 pct. 2, lit. a Cpp, iar în ceea ce privește infracțiunea de părăsirea locului accidentului a solicitat achitarea în baza art. 10 lit.d Cpp. În subsidiar s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor, în infracțiunea de vătămare corporală din culpă.
Apelul este nefondat.
Verificându-se legalitatea și temeinicia sentinței supuse apelului se constată că prima instanță pe baza probelor ce au fost administrate, a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, făcând o corectă încadrare în dispozițiile legale sus menționate.
Tribunalul corect a reținut că inculpatul s-a aflat la volanul autoturismului proprietatea sa fără a se putea stabili cu certitudine dacă era însoțit de alte două persoane. De asemenea s-a stabilit că a circulat au autoturismul pe strada -, context în care a trecut prin fața casai părții vătămate, unchiul său, față de care ambele părți au recunoscut că există o veche rivalitate.
Din probele administrate nu s-a putut stabili dacă autoturismul inculpatului a fost sau nu atacat de susținătorii părții vătămate și că ar fi fost distruse geamurile imobilului părții vătămate, întrucât din depozițiile martorilor și a părților există vădite contradicții. Incontestabil a existat un conflict deschis între cele două tabere și faptul că inculpatul a venit la locul accidentului cu scopul unei răfuieli, ținându-se seama de faptul că în urmă cu 3 zile, respectiv la data de 23.03.2005, fiul adoptat al părții vătămate, a înjunghiat pe fratele inculpatului, fapt stabilit prin sentința de condamnare a acestuia.
De asemenea s-a dovedit și corect a reținut tribunalul faptul că imediat după accident inculpatul a părăsit locul accidentului și la scurt timp a înstrăinat autoturismul implicat în accident, îngreunând posibilitatea conservării probelor. Prin această atitudine inculpatul a reușit să zădărnicească aflarea adevărului.
Inculpatul la volan ul autoturismului în timp ce se deplasa pe str. - - pe direcția de deplasare F către primărie, a trecut prin fața imobilului părții vătămate, la nr. 24, și în mod inexplicabil a virat pe contrasens cu scopul vădit de a ucide partea vătămată aflată în fața porții și prin faptul că a lovit partea vătămată cu mașina, rezultă intenția indirectă a inculpatului care a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal.
Instanța corect a reținut că în cauză se impune a se reține tentativă la infracțiunea de omor, față de modalitatea de săvârșire a faptei arătată mai sus, reținând atitudinea subiectivă a inculpatului și neavând relevanță de numărul de zile de îngrijiri medicale pe care le-a suferit partea vătămată.
Prima instanță a reținut că nu există probe care să confirme apărarea inculpatului în sensul că a făcut un gest reflex de apărare față de agresiunile efectuate asupra autoturismului său. În situația în care ar fi existat aceste agresiuni, reacția inculpatului era de frânare, de evitare a zidului și părăsirea locului faptei, fapt ce nu s-a petrecut.
Din certificatul medico legal și raportul de expertiză medico legală rezultă că partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 100 zile de îngrijiri medicale, care puteau fi produse prin lovire urmată de căderea victime, iar prin completarea acestui raport de expertiză, făcută în instanță cu ocazia rejudecării, rezultă posibilitatea ca leziunile să fi fost rezultatul comprimării între zidul imobilului și autovehicul, în situația în care piciorul victimei nu era sprijinit pe sol, partea vătămată ridicând piciorul pentru a se apăra. În aceste condiții tribunalul a reținut corect că există raport de cauzalitate între impactul autoturismului și leziunile suferite de partea vătămată.
Instanța de asemenea a reținut, ținându-se seama de circumstanțele în care a fost comisă fapta și pe baza depozițiile părții vătămate și a martorilor prezenți, că în momentul în care a văzut autoturismul îndreptându-se spre el, partea vătămată a încercat să fugă și în aceste condiții i-a fost surprins piciorul în mișcare și strivit de autoturism prin compresiune cu zidul.
Corect instanța a respins cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei, reținând că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev.de art. 20, rap. la art. 174, 175 lit. c și i Cod penal.
Corect prima instanță a reținut și cea de a doua infracțiune, inculpatul făcându-se vinovat de încălcarea prev. art. 81 din OUG 195/2002, întrucât fiind implicat într-un accident de circulație cu consecința vătămării corporale nu putea să părăsească locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție. Inculpatul părăsind locul accidentului și chiar în situația reclamată de el că a făcut acest gest datorită agresivității exercitată de aparținătorii părții vătămate asupra autoturismului, avea posibilitatea de a se deplasa direct la organele de poliție și a reclama cele întâmplate. Inculpatul nu a făcut acest lucru și la scurt timp după depistarea autovehiculului implicat în accident de organele de poliție, a înstrăinat autoturismul îngreunând astfel aflarea adevărului.
Față de probele ce au fost administrate instanța reține că prima instanță a reținut corect vinovăția inculpatului pentru ambele infracțiuni, vinovăția acestuia fiind confirmată de probele administrate în cauză și avându-se în vedere condițiile concrete în care au fost comise faptele, relațiile tensionate între inculpat și partea vătămată, instanța a făcut și o corectă individualizare a pedepsei aceasta fiind de natură să ducă la reeducarea inculpatului și să realizeze prevenția generală.
Neconstatându-se nici un motiv care să ducă al desființarea sentinței, aceasta fiind temeinică și legală în baza art. 379 pct. 1, lit. b Cpp va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
În baza art. 350.C.P.P. se va menține în continuare măsura preventive a inculpatului și se va deduce din pedeapsă arestul preventiv de la 24.10.2007 și până azi.
Văzând și dispozițiile art. 192.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 540/24.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Menține în continuare măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsă arestul preventiv de la 24.2007 și până azi.
Obligă pe inculpat la 120 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 31.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, - - - -
GREFIER,
- -
Red. MD /10.03.2008
Tehnored. AA
Ex. 3/ 10.03. 2008
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 13/
În baza art. 379 pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 540/24.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Menține în continuare măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsă arestul preventiv de la 24.2007 și până azi.
Obligă pe inculpat la 120 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 31.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Președinte:Milan DanilovJudecători:Milan Danilov, Laura Bogdan
