Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 13/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL

SECTIA MINORI SI FAMILIE

PREȘEDINTE: Scripcariu Gabriela

JUDECĂTOR 2: Dumitrescu Daniela GREFIER: - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror

Sedinta publica din data de 28.02.2008

DECIZIA PENALĂ NR. 13

La ordine soluționarea apelurilor penale având ca obiect omor promovate de inculpatii, fiul lui si, nascut la 04.04.1989,-, fiul lui si, nascut la 18.02.1984 si-, fiul lui si, nascut la 12.02.1987 - in prezent aflati in Penitenciarul I, împotriva sentinței penale nr. 609/2007 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.

La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.02.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 06.03.2008, când:

CURTEA DE APEL:

Asupra apelurilor penale de față;

Prin sentința penală nr.609 din 2 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iașis -a dispus condamnarea inculpaților:

1.-, fiul lui și, născut la 12.02.1987 în I, domiciliat în sat, comuna, județul I, CNP 1.870.212.226.804, fără antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Iași, la următoarele pedepse:

- 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "omor deosebit de grav", prevăzută și pedepsită de art.174-176 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. art.174-176 lit. d Cod penal).

În baza dispozițiilor art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 10 ani.

- 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.1, 2 lit. b și alin.2¹lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.2 lit. b și alin.2¹lit. a și c Cod penal).

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele principale cu închisoarea stabilite inculpatului pentru infracțiunile concurente, acesta urmând a executapedeapsa cea mai grea de 20 (douăzeci) ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 35 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal peo durată de 10 ani.

2., fiul lui și, născut la 18.02.1984 în comuna, județul I, domiciliat în sat, comuna, județul I, CNP 1.840.218.222.681, fără antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Iași, la următoarele pedepse:

- 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la omor deosebit de grav", prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 174-176 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 174-176 lit. d Cod penal).

În baza dispozițiilor art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani.

- 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate tâlhărie", faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 alin.1, 2 lit. b și alin.2¹lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 alin.2 lit. b și alin.2¹lit. a și c Cod penal).

3., fiul lui și, născut la data de 04.04.1989 în I, domiciliat în sat, comuna, județul I, CNP - 1.890.404.226.816, fără antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Iași, la următoarele pedepse:

- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la omor deosebit de grav", prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 174-176 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 174-176 lit. d Cod penal).

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate tâlhărie", faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 alin.1, 2 lit. b și alin.2¹lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 alin.2 lit. b și alin.2¹lit. a și c Cod penal).

S-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală, menține starea de arest a fiecărui inculpat, iar în baza dispozițiilor art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 19.10.2005 la zi.

În baza dispozițiilor art. 14 și 346 al. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 și art. 1000 al. 2 și art. 1003 Cod civil, cei trei inculpați au fost obligați în solidar, inculpatul minor în solidar și cu partea responsabil civilmente, ce are același domiciliu ca al minorului, să plătească părții civile, domiciliată în I,-, - 3-5, scara A, etaj 3,. 1, județul I, suma de 5000 Ron, din care 3000 Ron cu titlu de daune materiale (cheltuieli de înmormântare), iar 2000 Ron, cu titlu de daune morale.

În baza dispozițiilor art. 191 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează:

- inculpatul suma de 250 lei RON și

- inculpatul suma 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu și

- inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, suma 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpații, în vârstă de 18 ani și, în vârstă de 16 ani sunt frați și provin dintr-o familie monoparentală, cu opt copii, primul absolvind 5 clase iar cel de-al doilea 4 clase.

Inculpatul, în vârstă de 21 de ani, este prieten și consătean cu frații, a absolvit 8 clase, provine dintr-o familie organizată ce are 7 copii.

În vara anului 2005, inculpații și au prestat diverse munci agricole pentru victima, în vârstă de 78 ani, care locuia într-o zonă izolată din municipiul I, în apropierea Auto, pe o stradă cunoscută sub numele de "Drumul ".

Cu câteva zile înainte de data săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze, inculpatul, care cunoștea că victima nu auzea bine, purtând aparat auditiv, i-a propus inculpatului să meargă împreună la domiciliul victimei, pentru a sustrage o căruță și doi cai, în contul muncii prestate la acesta.

În ziua de 16 octombrie 2005, inculpatul și au plecat împreună cu mezinul familiei, numitul, în vârstă de 12 ani, cu căruța lui la care era înhămat un șarg, spre

În zona, s-au întâlnit cu inculpatul, care a fost și el de acord să-i însoțească pe cei 3 la locuința victimei, pentru a sustrage bunuri. Inculpatul a luat de la locuința inculpatul un topor, pe care l-a pus în căruță.

Pe drum, inculpații au băut trei litri de vin, băutură ce a fost luată de acasă, după care s-au oprit la un chioșc din zona și au cumpărat mâncare, respectiv 3 pâini, cârnați, muștar și băutură, respectiv câte două beri de persoană.

Au oprit căruța lângă păduricea "", pe un situat între dig și poligonul auto, în apropierea casei victimei, ajungând aici în jurul orelor 19-20.

Aici au mâncat și au consumat băuturi alcoolice, așteptând să se întunece bine afară.

Apoi, în jurul orelor 22,00 inculpatul a luat toporul lui din căruță și împreună cu acesta din urmă s-a îndreptat spre locuința victimei, spunându-le celorlalți inculpați că a luat toporul ca să lovească victima, în cazul când vor fi descoperiți.

Inculpatul a rămas la căruță, împreună cu minorul, acesta din urmă adormind, întrucât consumase și el vin împreună cu frații săi și cu inculpatul.

După ce au ajuns la gardul din plasă de sârmă, care înconjura curtea locuinței victimei, pe partea dinspre păduricea unde era oprită căruța, inculpatul a sărit gardul, având toporul asupra sa.

A mers la o anexă (magazie), a forțat o tablă, care ținea loc de geam, magazia fiind încuiată cu un lacăt, a pătruns în interior și de aici i-a aruncat peste gard, lui, mai multe bunuri (doi saci cu făină de, două anvelope uzate, două camere de, mai multe perechi de încălțăminte, o furcă, două cuțite mari pentru tăiat porcii).

La un moment dat, a venit la gard și inculpatul, care a sărit gardul împreună cu și toți trei au început să arunce lucrările peste gard.

În jurul orelor 23,00, victima a ieșit din casă, având în mână un recipient pentru a scoate vin din beci (intrarea în beci făcându-se prin interiorul magaziei din care inculpatul a sustras bunurile).

Victima i-a observat pe inculpați și a strigat la ei, moment în care inculpatul l-a lovit cu muchia toporului în zona capului, de mai multe ori, iar după ce a aceasta a căzut a fost lovită, în continuare, de același inculpat, în special în zona feței.

Inculpații și nu au intervenit pentru a-l ajuta pe celălalt inculpat, dar nici să-l oprească să mai lovească victima.

Prin raportul de autopsie medico-legală nr.1500/C din 28.12.2005 - fila 132, dosar urmărire penală - s-au constatat ca semne de violență o echimoză în ochelari violacee, hemifacies stg. în întregime tumefacție echimotică violacee, chemozis OS în totalitate, frontal stg. excoriație de formă pătrată superior, FP medina plagă plesnită de 3 cm lungime, rotulă stg. echimoză violacee de 3/2 cm.

cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă și bază de craniu a determinat o insuficiență cardio-respiratorie acută consecutiv contuziei, dilacerării cerebrale, hemoragiei subarahnoidiene, leziuni ce au condus, în mod direct, la moartea violentă a victimei.

În continuare, cei trei inculpați s-au deplasat în partea opusă locului unde a avut loc agresiunea, pentru a lua căruța și caii.

La intrarea în grajd se afla legat câinele victimei, și deoarece acesta lătra puternic, inculpatul l-a lovit cu toporul în cap, omorându-

Inculpatul a scos căruța din grajd și cu ajutorul celorlalți doi inculpați au împins atelajul până în drum. Aici, inculpatul a înhămat la căruța sustrasă un roșcat (găsit în curtea victimei), a încărcat în căruță o parte din bunurile aruncate peste gard și a dus-o lângă căruța sa.

Între timp, inculpatul a pătruns în locuința victimei, a răvășit lucrurile, a tăiat o pernă cu un cuțit, apoi a mers la bucătăria de vară a victimei și a distrus lacătul cu toporul.

Apoi, împreună cu inculpatul, au mers la grajd, a distrus cu toporul lacătul de la ușa grajdului și a scos din interior un de culoare neagră, pe care i l-a dat inculpatului, acesta ducând calul la căruța lor de pe.

Inculpatul a scos din cuștile, ce se aflau lângă magazia de unde au sustras celelalte bunuri, 4 pe care i-a dat inculpatului, acesta ascunzându-i în sân.

S-au deplasat apoi spre imașul unde erau oprite cele două căruțe. Aici, inculpatul a tăiat cu toporul capetele lor și i-a aruncat pe câmp.

În momentul când au venit cei trei inculpați la căruță, minorul s-a trezit și i-a auzit vorbind pe inculpați despre faptul că au lovit victima (pe care minorul o cunoștea) cu toporul în cap, l-a văzut pe cu i în sân și pe inculpatul având asupra sa două cuțite mari, "de tăiat porcii".

Potrivit declarației minorului, cei 3 inculpați au plecat din nou la locuința victimei și s-au întors după aproximativ 30 minute, când inculpatul avea o furcă în mână, ducea de căpăstru o iapă roșie înhămată la "căruța moșneagului", iar avea în mână două cuțite.

În continuare, inculpații și minorul au plecat, cu căruța lor și cu cea sustrasă, la care era înhămat calul roșcat, cel negru fiind legat în spatele căruței, pe lângă păduricea lângă care au oprit, au ocolit bariera, au trecut pe lângă -ul auto " ", pe drumul spre, au traversat linia de tramvai din cartierul și au plecat, prin spatele blocurilor, spre localitatea.

Aici, inculpatul a rămas acasă la el, cu calul negru și cu bunurile sustrase, și au dus căruța furată și calul roșcat la locuința unchiului lor, iar minorul a plecat acasă și s-a culcat.

cu care a fost lovită victima a rămas în căruța lui, dar ulterior nu a mai fost găsit.

Situația de fapt, astfel cum a fost prezentată, este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- procesul verbal de consemnare a sesizării organelor de poliție (fila 145);

- declarațiile părții civile ( 124-130);

- raportul de autopsie medico-legală și planșa foto efectuată cu ocazia necropsiei (filele 193-195 și 56-59);

- procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică (filele 93-108 și 70-92);

- raportul de constatare tehnico-științifică din care rezultă că urmele papilare descoperite la cercetarea locului faptei pe două vase din locuința victimei aparțin inculpatului (filele 63-64);

- planșa foto conținând urmele papilare descoperite la locul faptei (filele 65-69);

- rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică ale inculpaților, prin care s-a concluzionat că aceștia au comis faptele cu discernământ (filele 196-201);

- declarațiile martorilor (filele 128-131 și 54); (filele 124-128); (filele 116-123); (filele 112-117); (filele 110-113); (filele 134 - 137); (filele 137-140); (fila 29);

- procesele verbale de lăsare în custodie a bunurilor sustrase găsite la persoanele cărora le-au fost încredințate de către inculpați (filele 27 și 28);

- ancheta socială pentru inculpatul minor (fila 6);

- recunoașterile făcute de inculpații (filele 46-49; (filele 41 - 42) și (filele 35-37), în faza de urmărire penală;

- declarațiile inculpaților date în fața instanței cu ocazia soluționării propunerilor de arestare (filele 13-15 dosar urmărire penală.

Trebuie precizat faptul că inculpații au avut pe parcursul procesului penal o poziție procesuală oscilantă.

Astfel, în faza de urmărire penală, în primele declarații luate de organele de urmărire penală, precum și de judecătorul care a soluționat propunerile de arestare preventivă, toți cei trei inculpați au relatat o situație de fapt identică cu cea reținută de instanță.

Ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală și, apoi, atât în fața primei instanțe, cât și cu ocazia rejudecării, inculpații și au retractat declarațiile date anterior, precizând în fața procurorului că nu au mers în curtea victimei cu inculpatul, ci au rămas la căruță cu minorul și l-au așteptat aici pe inculpatul, fără să știe că victima a fost omorâtă.

Inculpatul a precizat că l-a ajutat doar pe inculpatul să scoată din curtea victimei căruța la care tot inculpatul înhămase un roșcat și că altceva nu-și mai amintește întrucât se afla în stare avansată de ebrietate, iar inculpatul orice implicare la săvârșirea faptei, precizând, tot cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, că nici măcar după săvârșirea faptei, ceilalți doi inculpați nu i-au povestit nimic.

În faza cercetării judecătorești toți cei trei inculpați și-au schimbat declarațiile.

Astfel, inculpatul a susținut că el singur a intrat în curtea victimei, a luat bunurile și le-a dus pe rând la căruța lui că era singur atunci când a lovit victima, susținând că i-a chemat pe ceilalți doi inculpați doar să-l ajute să scoată căruța victimei și cei doi cai sustrași, în drum. A mai susținut, de asemenea, acest inculpat că minorul nu a fost cu ei în seara respectivă, aspect învederat și de inculpatul. Dar aceștia au fost contraziși de inculpatul care a arătat că minorul a fost cu ei, dar a rămas la căruță.

Referitor la primele declarațiile din faza de urmărire penală inculpații au declarat că nu le mențin întrucât au fost scrise de procuror și le-au semnat fără a cunoaște conținutul lor. În ceea ce privește declarația dată în fața judecătorului care a soluționat propunerea arestării preventive, inculpații au precizat cu ocazia rejudecării cauzei, că nu au declarat cele consemnate în declarație, judecătorul fiind cel care a dispus consemnarea unor aspecte neadevărate.

Însă, aceste ultime susțineri ale inculpaților sunt contrazise de întregul materialul probator administrat în cauză. Astfel, împrejurările de fapt relatate în primele declarații date în faza de urmărire penală și în fața judecătorului care a soluționat propunerea de arestare nu puteau fi cunoscute decât de către persoanele care au fost la locul comiterii faptelor, și se coroborează cu constatările din procesul-verbal de cercetare la fața locului, din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 4.706.422./19.10.2005 și din raportul de autopsie medico-legală cu nr. 1500/C din 28.12.2005. De altfel, este neverosimilă varianta că procurorul sau judecătorul au inventat aceste împrejurări la momentul audierii. Mai mult, declarațiile inculpaților se coroborează între ele, fapt ce demonstrează că aceștia au fost împreună în curtea părții vătămate.

Și minorul, audiat în mod nemijlocit de către instanță, în camera de consiliu, la data de 3 mai 2006, confirmat faptul că i-a însoțit pe cei trei inculpați până în apropierea casei victimei și că i-a povestit ulterior, fratele său, inculpatul, că a sărit gardul pentru a pătrunde în curtea locuinței victimei, împreună cu inculpatul.

Față de acestea, tribunalul a constatat că declarațiile date de către inculpați cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești sunt nesincere și au fost înlăturate.

Așa fiind, instanța a reținut vinovăția inculpaților:

- -, pentru săvârșirea infracțiunilor de "omor deosebit de grav", prevăzută și pedepsită de art.174-176 lit. d Cod penal și de "tâlhărie", faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.1, 2 lit. b și alin.2¹lit. a și c Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.2 lit. b și alin.2¹lit. a și c Cod penal).

-, pentru săvârșirea infracțiunilor de "complicitate la omor deosebit de grav", prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 174-176 lit. d Cod penal și de "complicitate tâlhărie", faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 alin.1, 2 lit. b și alin.2¹lit. a și c Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 alin.2, lit. b și alin.2¹lit. a și c Cod penal).

-, pentru săvârșirea infracțiunilor de "complicitate la omor deosebit de grav", prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 174-176 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 174-176 lit. d Cod penal, având în vedere că fapta a fost comisă în timpul minorității) și de "complicitate la tâlhărie", faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 alin.1, 2 lit. b și alin.2¹lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 alin.2 lit. b și alin.2¹lit. a și c Cod penal, având în vedere că fapta a fost comisă în timpul minorității).

Activitatea infracțională a inculpaților se caracterizează printr-o pluralitate de infracțiuni, sub forma concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal.

În ceea ce privește schimbarea încadrărilor juridice, în sensul reținerii și a art.192 alin.2 Cod procedură penală pentru fiecare inculpat, alături de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, tribunalul a constatat că, deși încadrarea corectă a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații ar fi aceea în sensul reținerii și art.192 alin. 2 Cod procedură penală (prin decizia nr. XXXI din 16.04.2007, Secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au decis că fapta de pătrundere, în orice mod, într-o locuință sau dependințe ale acesteia, urmată de săvârșirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 Cod penal și infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 al. 2, lit. c din Codul penal), nu se poate reține această infracțiune, întrucât s-ar agrava situația inculpaților în rejudecare.

În consecință, având în vedere limitele rejudecării stabilite în mod expres de art. 385 Cod procedură penală precum și principiul neagravării situației în propriul apel (doar inculpații au declarat apel împotriva primei sentințe de condamnare), instanța nu a reținut și art. 192 al. 2 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, acesta fiind conturat, în primul rând, de importanța relațiilor sociale încălcate, respectarea dreptului la viață fiind unul dintre principiile guvernante ale comuniunii.

Pe de altă parte, inculpații nu au apelat la cenzura dată de propria-i conștiință dintr-un motiv imputabil, și anume: consumul excesiv de băuturi alcoolice, iar ulterior, pe parcursul procesului penal, au avut o poziție procesuală oscilantă, fapt ce demonstrează neasumarea consecințelor propriilor fapte.

Zona corpului în care au fost aplicate loviturile, obiectul folosit, respectiv un topor, faptul că au participat 3 persoane (deși doar inculpatul - a aplicat loviturile mortale, prin prezența lor, ceilalți inculpați au contribuit la întărirea intenției criminale a autorului și încurajarea acestuia în realizarea rezoluției infracționale), urmarea importantă produsă, întregește extrem de violent al comiterii faptelor, iar faptul că inculpații sunt infractori primari, este lipsit de relevanță în contextul împrejurărilor de săvârșire anterior precizate.

În ceea ce-l privește pe inculpatul minor s-au întocmit în cauză o anchetă socială și un referat de evaluare psihosocială, prin care s-a concluzionat că acesta provine dintr-o familie monoparentală, tatăl decedând în urmă cu trei ani din cauza etilismului cronic și a esofagitei postcaustice, iar în prezent și starea generală a mamei este afectată de consumul de alcool. Minorul a abandonat școala după absolvirea a patru case, după două repetenții. S-a apreciat prin referatul de evaluare că mediul în care a crescut, caracterizat prin consum accentuat de alcool, agresivitate și ignorarea nevoilor specifice vârstei și-au pus amprenta asupra sa, obstrucționând dezvoltarea intelectuală și afectivă, dar prezintă perspective de reintegrare în comunitatea de origine.

Având în vedere că inculpatul și erau frați și consăteni cu inculpatul, tribunalul a apreciat că aceștia cunoșteau faptul că inculpatul era minor (avea 17 ani și 6 luni), drept pentru care s-a reținut în sarcina inculpaților majori circumstanța agravantă prevăzută de dispozițiile art. 75 lit. c, dispunându-se în acest sens și schimbarea încadrării juridice.

Față de cele arătate, instanța a considerat că reeducarea, reinserția socială a fiecărui inculpat nu poate avea loc decât prin aplicarea a câte unei pedepse cu închisoarea cu executare efectivă în regim de detenție, dozate spre mediu în ceea ce-l privește pe inculpatul și spre minim în ceea ce-i privește pe ceilalți doi inculpați, în funcție de circumstanțele reale și personale menționate.

S-a aplicat, în cazul infracțiunilor de "omor deosebit de grav" reținută în sarcina inculpatului și respectiv "complicitate la omor deosebit de grav" reținută în sarcina inculpatului, în baza dispozițiilor art. 65 alin. 2 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerilor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 10 ani și respectiv 5 ani.

În ceea ce privește măsura arestării preventive, tribunalul a constatat că în acest stadiu procesual nu s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea și ulterior menținerea acestei măsuri preventive dispuse față de fiecare inculpat, temeiuri ce impun în continuare privarea de liberate a acestora, drept pentru care s-a dispune, în baza dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a fiecărui inculpat.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat următoarele:

Fiica victimei, numita, s-a constituit parte civilă în cauză, cu următoarele sume:

- 30 milioane lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare;

- 15 milioane lei, reprezentând bani sustrași de inculpați;

- 5 milioane lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de inculpați și

- 20 milioane lei, cu titlul de daune morale.

Analizând întregul materia probator administrat în cauză, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada atât a existenței sumei de 15 milioane lei Rol în casa victimei, cât și a faptului că inculpații au sustras această sumă de bani.

De asemenea, partea civilă, nu a solicitat administrarea vreunei probe din care să rezulte valoarea bunurilor sustrase de către inculpați, drept pentru care în lipsa unor criterii obiective de evaluarea acestor bunuri, instanța a constatat a fi nedovedită valoarea de 5 milioane solicitată de partea civilă.

Totodată s-a constatat că o parte din bunuri, calul ne culoarea neagră și căruța au fost restituite martorei (fila 29 dosar de fond).

În ceea ce privește cheltuielile de înmormântare, tribunalul a reținut că din declarațiile martorilor și (filele 89 și 90), partea civilă a împrumutat de la colegii de serviciu, suma de 15 milioane lei, pentru înmormântare și 10 milioane lei, de la martorul, bani ce nu au fost restituiți, și care au fost cheltuiți cu ocazia înmormântării și a rânduielilor creștinești ulterioare, drept pentru care a apreciat a fi dovedite pretențiile materiale în sumă de 30 milioane lei Rol, reprezentând cheltuieli de înmormântare.

În ceea ce privește cererea privind plata de daune morale, tribunalul a apreciat ca fiind evidente consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, dată fiind legătura sentimentală și spirituală profundă a acesteia cu victima (așa cum rezultă și din declarațiile martorilor și ), traumele psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea părții civile la viața socială și de familie, comparativ cu situația anterioară pierderii suferite prin faptele ilicite ale inculpaților.

Față de cele arătate instanța a apreciat că, alături de pedeapsa aplicată fiecărui inculpat pentru faptele săvârșite, suma globală de 2000 lei Ron acordată părții civile, cu titlu de daune morale, este necesară și echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.

În termenul prevăzut de art.363 Cod procedură penală sentința a fost apelată de inculpații, - și - pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel invocate inculpații și susțin că soluția pronunțată de prima instanță privind condamnarea pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzut de art.174-176 lit. d Cod penal sub forma complicității este rezultatul unei greșite interpretări a probelor administrate, probe ce nu susțin învinuirile aduse în condițiile în care nu au avut nici o contribuție materială în săvârșirea actelor agresive asupra victimei.

Totodată, în condițiile în care nu s-a făcut dovada acceptării exercitării de violențe asupra victimei în scopul sustragerii de bunuri, activitatea infracțională desfășurată a primit o greșită încadrare juridică - complicitate la infracțiunea de tâlhărie, impunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat.

Se solicită reaprecierea probatorului administrat și în principal pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală pentru complicitate la infracțiunea de omor deosebit de grav, iar în baza art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la tâlhărie calificată în infracțiunea de furt calificat.

În subsidiar, se solicită să se dea eficiență circumstanțelor personale, ignorate de instanța de fond, cu reducerea corespunzătoare a pedepselor aplicate.

Criticile inculpatului vizează modul de individualizare a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă și solicită reducerea cuantumului acesteia.

Analizându-se actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, se rețin următoarele:

Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților și probele ce au servit ca temei al hotărârii pronunțate.

De asemenea, a verificat probele administrate prin prisma apărărilor inculpaților, argumentând soluția de înlăturare a acestora, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare, făcând posibil controlul judiciar.

Curtea constată că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art.63 alin.2 Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod cert că în noaptea de 16/17 octombrie 2005, după ce au consumat băuturi alcoolice inculpații, și, însoțiți și de minorul în vârstă de 12 ani, s-au deplasat cu o căruță la locuința numitului, în vârstă de 78 de ani, cu scopul de a sustrage bunuri, pe baza unui plan conceput înainte și înarmați cu un topor pentru a anihila o eventuală opoziție din partea victimei. Inculpații, și au pătruns fără drept în curtea locuinței victimei; fiind surprinși, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu toporul în zona capului cauzându-i un traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă și bază de craniu, leziuni ce au condus la deces, iar apoi au sustras din curte și din locuință mai multe bunuri mobile, pe care le-au transportat la domiciliul inculpatului și la locuința numitului, unchiul inculpaților și le-au ascuns.

Din coroborarea declarațiilor inculpaților date în faza urmăririi penale și în fața judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă cu constatările din procesul verbal de cercetare la fața locului, din raportul de constatare tehnico-științifică din care rezultă că urmele papilare descoperite la cercetarea locului faptei pe două vase din locuința victimei aparțin inculpatului, din raportul de autopsie medico-legală și declarațiile minorului au rezultat contribuțiile concrete ale inculpaților la săvârșirea infracțiunilor și consecințele acestora.

Din primele declarații date de inculpați în cursul urmăririi penale rezultă că la propunerea inculpatului au luat hotărârea să meargă să sustragă bunuri din gospodăria victimei, care locuia într-o zonă izolată din municipiul I, în contul muncii prestate la acesta, iar în eventualitatea în care victima ar fi intervenit să o agreseze.

Totodată, inculpații au precizat că în curtea victimei au pătruns sărind gardul, inițial, inculpații, care avea toporul asupra sa și, fiind urmați ulterior și de inculpatul, cu excepția lui care a rămas la căruță.

Fiind surprinși de victimă, care ieșise din casă pentru a merge la beci, inculpatul i-a aplicat două lovituri cu toporul în cap, aceasta căzând la pământ, pe niște lemne, horcăind, însă ceilalți doi inculpați nu au intervenit în nici un mod.

De asemenea, au susținut că pentru a putea scoate din curte căruța victimei au culcat la pământ gardul din plasă de sârmă, au înhămat un și au încărcat în căruță și alte bunuri sustrase, respectiv doi saci din rafie cu făină de, încălțăminte și uri uzate, o cheie fixă, o pompă. Ulterior, au revenit în curtea victimei de unde au mai sustras niște de casă pe care însă i-au abandonat și o iapă neagră pe care au înhămat-o la căruța lui.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală și apoi în fața instanței de fond și în fața instanței de apel inculpații și au retractat declarațiile date anterior, precizând că nu au intrat în curtea locuinței victimei, ci doar l-au ajutat pe inculpatul să scoată din curte căruța.

Chiar și inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale susținând că a intrat singur în curtea victimei, a sustras bunurile pe care le-a cărat singur la căruța lui, că era singur când a lovit victima și a apelat la inculpații și doar pentru a-l ajuta să scoată din curte căruța și cei doi cai sustrași.

Însă, față de aspectele relevate și de minorul care i-a însoțit pe inculpați până în apropierea casei victimei, rămânând în căruța inculpatului și care în mod constant a declarat că toți trei inculpații au sărit în curtea locuinței și au revenit cu bunurile sustrase, inclusiv o căruță și doi cai, iar fratele său i-a povestit că, fiind surprins de victimă a lovit-o cu toporul în cap și a omorât-o, în mod just prima instanță a înlăturat aspectele din declarațiile date de inculpați prin care aceștia prezintă alte variante ale situației de fapt, lipsite de suport probator și în totală contradicție.

De altfel, potrivit art.63 alin.2 Cod procedură penală probele nu au o valoare dinainte stabilită. Inculpații au avut o poziție oscilantă, revenind asupra recunoașterilor inițiale, fără, însă, a oferi o explicație veridică. Simpla susținere a acestora că ar fi fost forțați și violentați de polițiști să recunoască faptele nu este concludentă în lipsa unor plângeri împotriva celor care au instrumentat urmărirea penală soluționate în sensul susținut de inculpați și totodată este, întrucât inculpații au dat acele declarații în prezența unui avocat și a părinților minorului.

Față de întreg materialul probator administrat și elementele evidențiate în urma analizării acestuia, în mod justificat prima instanță a reținut, fără putință de tăgadă, că toți inculpații au participat la comiterea faptelor, stabilirea vinovăției întemeindu-se - printre altele - pe primele declarații cărora le-a acordat valoare probatorie.

Cu privire la infracțiunea de tâlhărie, se constată că încadrarea juridică dată activității infracționale a inculpaților, în scopul însușirii unor bunuri aparținând victimei, este temeinică și legală, potrivit probelor administrate în cauză.

Coroborând activitățile inculpaților, de a se deplasa la locuința victimei cu o căruță cu care să transporte bunurile sustrase, înarmați cu un topor pentru a agresa victima în eventualitatea în care ar fi fost surprinși, de a pleca din domiciliul acesteia cu o căruță și doi cai, precum și alte bunuri sustrase, pe care le-au ascuns ulterior, cu faptul că anterior sustragerii inculpatul a aplicat victimei două lovituri cu toporul în cap, punând-o în imposibilitatea de a se apăra, este dovedit că aceștia au urmărit și realizat însușirea, prin violență, a respectivelor bunuri.

Împrejurarea care atribuie faptei de omor caracter deosebit de grav constă în scopul urmărit de făptuitor și anume săvârșirea unei tâlhării, inculpatul suprimând cu intenție viața victimei, pentru a crea condiții favorabile comiterii acestei din urmă infracțiuni. săvârșit de inculpatul a creat, în mod obiectiv, condițiile favorabile comiterii tâlhăriei, inculpații având reprezentarea realizării, prin săvârșirea omorului, a scopului urmărit, condiții necesare pentru existența infracțiunii prevăzute în art.176 lit. d Cod penal.

Întrucât scopul urmărit de inculpați - comiterea unei tâlhării - a fost realizat efectiv, în mod corect prima instanță a reținut că activitatea infracțională desfășurată de inculpați se circumscrie conținutului infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art.176 lit. d Cod penal, cât și infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, 2 lit. b și 2¹lit. a Cod penal în concurs real, sub diferite forme de participație.

În contextul cauzei, Curtea, examinând critica apelanților și referitoare la greșita condamnare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav sub forma complicității în condițiile în care nu au avut nici o contribuție materială în săvârșirea actelor agresive asupra victimei, consideră că aceasta nu poate fi reținută pentru următoarele considerente:

Pentru existența complicității, în general, legea cere îndeplinirea mai multor condiții cumulative, și anume prevederea de către complice a acțiunii sau inacțiunii ce urmează să fie executată de autor și a urmărilor ei, alăturarea actului complicelui la acțiunea sau inacțiunea realizată de autor, acceptarea sau urmărirea de către complice a producerii urmărilor prevăzute și contribuția efectivă a complicelui la comiterea infracțiunii.

Din modul în care au conceput săvârșirea infracțiunii rezultă că inculpații au acționat în deplin consens și nu independent unii de ceilalți.

Susținerile inculpaților și în sensul că nu au prevăzut exercitarea de violențe de către celălalt inculpat nu pot fi acceptate, pentru că, nu au intervenit să-l împiedice pe să lovească victima, sau să încerce să ajute victima.

Potrivit art.28 alin.2 Cod penal și practicii judiciare în materie, circumstanțele în care s-a petrecut săvârșirea unei fapte penale, în speță agresarea victimei în scopul sustragerii de bunuri, se răsfrâng asupra tuturor participanților, câtă vreme a existat consensul tacit sau explicit ca această circumstanță să producă efecte.

Din succesiunea desfășurării activității infracționale începând cu momentul conceperii planului, rezultă că toți trei inculpații au fost permanent în consens și au prevăzut modalități de a sustrage bunurile, între care și punerea victimei în imposibilitatea de a riposta.

Împrejurarea că doar inculpatul avea un topor asupra sa cu care a lovit victima iar inculpații și nu au avut nici o contribuție materială, nu au săvârșit nici un act material de lovire, nu exclude calitatea acestora de complici. Prin prezența lor la locul agresiunii, acești inculpați au contribuit în mod conștient la săvârșirea infracțiunii, prin încurajarea inculpatului - sub forma unui sprijin moral - la comiterea faptei.

De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici critica apelanților referitoare la greșita încadrare juridică a faptei de sustragere a unor bunuri fără o contribuție materială la agresarea victimei, în complicitate la infracțiunea de tâlhărie.

este o infracțiune complexă, din structura ei făcând parte atât furtul, care este componenta sa principală, cât și actele de violență, care constituie componenta adiacentă.

Folosirea de violențe și amenințări în scopul luării unor lucruri din posesia unei persoane de către unii dintre inculpați constituie o circumstanță reală, ce se răsfrânge și asupra celorlalți inculpați care, deși nu au săvârșit asemenea acte, au participat la comiterea furtului; în consecință, faptele tuturor inculpaților urmează a fi caracterizate ca tâlhărie.

Astfel, este lipsită de relevanță împrejurarea că inculpații au participat în mod diferit la realizarea laturii obiective a tâlhăriei - în sensul că unul dintre participanți - a agresat victima, iar ceilalți doi inculpați - și au contribuit la luarea bunurilor aparținând victimei, din moment ce ei au desfășurat în mod concordant activitățile materiale prin care s-a realizat infracțiunea deoarece atât folosirea violenței, cât și sustragerea bunurilor, fiind incluse în conținutul tâlhăriei, prin săvârșirea fiecăreia din activități se realizează în parte elementul material al infracțiunii.

Sub acest aspect sunt nefondate criticile inculpaților privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie sub forma complicității, în infracțiunea de furt calificat.

Prin urmare, instanța de fond a făcut o evaluare juridică corectă a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, reținând în deplină concordanță cu materialul probator participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, în calitate de autor, iar a inculpaților și sub forma complicității.

Analizând soluția pronunțată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpaților, Curtea constată următoarele:

Referitor la procesul de individualizare a pedepselor, în sensul dispozițiilor art.72 și ale art.52 Cod penal, pedeapsa trebuie să reflecte pericolul social al faptei și al făptuitorului și, în același timp, să fie de natură să realizeze atât o prevenție generală, cât și reeducarea persoanei care încalcă norma de drept.

Acordându-se semnificația cuvenită unor împrejurări în care s-au comis faptele - pe timpul nopții, de mai multe persoane împreună, cu o agresivitate excesivă și cu urmări grave, prin atingerea adusă patrimoniului și mai ales unei valori sociale fundamentale cum este viața omului -, au fost evaluate corect gradul de pericol social al faptelor și al inculpaților. De asemenea, este semnificativ și faptul că inculpații nu au fost sinceri în declarațiile date, astfel încât nu se justifică reținerea în favoarea acestora de circumstanțe atenuante facultative, pedepsele aplicate asigurând o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptelor, urmările produse și profilul socio-moral al inculpaților.

Astfel, Curtea nu poate reține nici critica apelanților inculpați cu privire la greșita individualizare a pedepselor, sub aspectul cuantumului, prin ignorarea circumstanțelor personale, deoarece instanța de fond a făcut un examen plural asupra tuturor criteriilor speciale și generale ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei.

În ceea ce privește circumstanțele judiciare, art.74 Cod penal cuprinde împrejurări de fapt care, raportate la cauza penală (fapta și persoana inculpaților) pot dobândi, prin aprecierea instanței, valențe atenuante.

Recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite în concret satisfac imperativul justei individualizări a pedepselor.

În cauza dedusă judecății se apreciază că nu există date sau împrejurări ale realității de natură a impune pedepse sub minimul special.

Cum pedeapsa trebuie să fie în același timp atât o măsură de constrângere, cât și un mijloc de reeducare a inculpaților, în speță, scopul prevăzut de art.52 Cod penal nu poate fi atins prin coborârea pedepselor sub limita stabilită de prima instanță.

Reținând în mod corect vinovăția inculpaților, și privind săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie în formă calificată în calitate de autor, respectiv de complici, instanța de fond, în conformitate cu prevederile art.14 din Codul d e procedură penală și ale art.998 și art.999 din Codul civil, în mod just a apreciat că se impune obligarea în solidar la plata de despăgubiri în raport de gravitatea prejudiciilor materiale și morale cauzate părții civile - fiica victimei de pe urma faptului ilicit.

În temeiul considerentelor expuse criticile formulate nu sunt fondate, urmând ca în baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală să se respingă apelurile declarate de inculpați.

Conform dispozițiilor art.383 și art.381 Cod procedură penală se va deduce din pedepsele ce urmează a fi executate arestarea preventivă a inculpaților după data pronunțării sentinței apelate cu menținerea stării de arest, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării nu s-au schimbat și nu au încetat ci impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu inculpaților vor fi avansate din fondul special al Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații, - și -, deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr.609 din 2.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.

Deduce arestarea preventivă a inculpaților după data de 2.10.2007 și menține starea de arest.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpații - și, inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 200 lei, în care s-au inclus și onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, în cuantum de câte 150 lei, iar pe inculpatul suma de 50 lei, cu același titlu.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru partea responsabilă civilmente și de la comunicare pentru inculpații aflați în stare de deținere și părțile lipsă.

Pronunțată în ședință publică azi, 6 martie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:

27.III.2008.-

2 ex.-

Președinte:Scripcariu Gabriela
Judecători:Scripcariu Gabriela, Dumitrescu Daniela

#Judecator Scripcariu Gabriela

Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 13/2009. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 13/2009. Curtea de Apel Iasi